CULTURA INFORMATIEI SI STRATEGII DE ACCES LA INFORMATIA

CULTURA INFORMATIEI SI STRATEGII DE ACCES LA INFORMATIA STIINTIFICĂ Mircea Regneală

The Alexandria Proclamation on Information Literacy and Lifelong Learning (noiembrie 2005) „[…] cultura informaţiei presupune competenţe informaţionale necesare pentru recunoaşterea necesităţilor informaţionale şi pentru localizarea, evaluarea, aplicarea şi crearea unei informaţii într-un context cultural şi social determinat […]”

Competenţele în cultura informaţiei O persoană cu o cultură a informaţiei este capabilă: (Mc. Kenzie, Jamie. Classroom Strategies to Engender Student Questioning. 1996. http: //fno. org/toolbox. html. ) • să prospecteze - abilitatea de a localiza informaţia relevantă, de a o examina critic şi de a o selecta; • să interpreteze - abilitatea de a transforma informaţiile şi datele în cunoştinţe (perspicacitate şi înţelegere); • să creeze idei - abilitatea dezvolta noi (perspective cognitive)

Standarde de cultura informaţiei • Standardele culturii informaţiei, includ trei componente de bază :

Primele standarde în cultura informaţiei au fost elaborate în Statele Unite ale Americii • În anul 1998, American Association of School Librarians (AASL) şi Association of Educational Communications and Technology (AECT) au publicat Standarde pentru cultura informaţiei pentru elevi. • În anul 2000, Association of College and Research Libraries (ACRL), care face parte din ALA, a adoptat şi publicat Standarde pentru competenţe în cultura informaţiei pentru învăţământul superior.

Liniile directoare pentru cultura informaţiei (IFLA, 2002) Cuprind 8 competenţe : • 1. înţelegerea structurii cunoaşterii şi a informaţiei; • 2. determinarea profilului informaţiei necesare; • 3. construirea strategiei eficiente de căutare şi regăsire a informaţiei; • 4. obţinerea informaţiei; • 5. analizarea şi evaluarea informaţiei; • 6. integrarea, sintetizarea şi utilizarea informaţiei; • 7. prezentarea informaţiei cercetate; • 8. respectarea drepturilor de autor.

Modele ale culturii informaţiei • Cele mai cunoscute sunt: SCONUL, BIG 6, Kuhlthau, The Seven Pillars Model, Research Cycle

Șase competenţe de bază SCONUL • Abilitatea de a recunoaşte nevoia de informare. • Abilitatea de a distinge modalităţi în care "lipsa" de informare poate fi abordată • Abilitatea de a construi strategii pentru a localiza informaţia • Abilitatea de a localiza şi accesa informaţia • Abilitatea de a organiza, aplica şi comunica informaţia altor persoane în modalităţi corespunzătoare situaţiei • Abilitatea de a sintetiza şi construi pe baza informaţiei existente, contribuind la crearea de cunoştinţe noi

Instrumente și strategii de căutare

Cuvintele cheie sunt cuvinte prin care se defineşte conţinutul tematic al unui document. Un cuvânt cheie este un cuvânt sau o frază, semnificativ pentru subiectul cercetării care va permite regăsirea referinţelor pentru a prelua informaţii.

• Un cuvânt cheie de căutare foloseşte textul liber pentru identificarea tuturor înregistrărilor care conţin cuvântul sau cuvintele introduse în mediul de căutare (se pot obține : titlul, rezumatul, subiectul din cadrul cataloagelor bibliotecilor, bazelor de date şi site-urilor web).

Precizări • Cuvintele cheie pot avea diferite sensuri în diferite discipline științifice. Trebuie găsit cuvântul adecvat domeniului cercetat. • Un cuvânt cheie este indexat într-o anumită baza de date, dar poate să nu fie indexat în altă bază de date. • Utilizarea unui cuvânt cheie diferă în funcţie de domeniul de cercetare: - pentru biblioteci se utilizează termeni generali; - pentru baze de date academice se utilizează termeni specifici; - pentru baze de date cu ştiri se utilizează versiunea populară a termenilor

Tezaure/Vocabulare controlate • Sunt limbaje documentare bazate pe o structură ierarhizată din unul sau mai multe domenii ale cunoașterii și în care noțiunile sunt reprezentate prin termeni din unul sau mai multe limbaje naturale iar relațiile dintre noțiuni prin semne convenționale ( - relații generice; - semantice – sinonimia; - gramaticale – singular/plural nearticulat)

• Tezaurul este o listă standard de descriptori, ordonată alfabetic, indicând relaţiile semantice şi logice (ierarhice şi asociative) ale acestora. Descriptorii sunt forme unice acceptate, deci autorităţi şi din acest motiv vocabularele controlate şi tezaurele sunt cunoscute în literatura biblioteconomică şi sub denumirea de liste de autorităţi.

Relaţii ierarhice exemple • Main Entry: grammar consists of a description of all the elements in a language • Part of Speech: language rules Synonyms: ABCs, accidence, alphabet, elements, fundaments, linguistics, morphology, principles, rudiments, sentence structure. • Syntax focuses on the relationships between words that determine their order in sentences - grammar is the entire study and syntax is one part

• Aitchinson, Jean, comp. Unesco Thesaurus. Paris: Unesco, 1977. 2 v. p. 485, 530 • UNESCO THESAURUS, the part X 01/69 Philology (Language and Literature 843 words )

The UNESCO Thesaurus • Is a controlled vocabulary - includes subject terms for the following areas of knowledge: education, science, culture, social and human sciences, information and communication, and politics, law and economics. In the UNESCO Thesaurus, broader terms are indicated by the prefix BT, narrower terms by the prefix NT and microthesauri by the prefix MT. • Enquiries relating to the content of the Thesaurus, and requests for permission to use Thesaurus data, should be directed to the UNESCO Library. www. ulcc. ac. uk /unesco.

• Prin selectarea domeniului şi a limbii iar apoi prin accesarea butonului DESCĂRCARE obţinem documentul electronic din figura prcedentă, care conţine lista termenilor generali şi specifici folosiţi în acest tezaur.

Operatorii logici booleeni - căutare • Căutarea booleană este o metodă de a combina cuvinte şi sintagme în scopul de a obţine rezultate mai relevante ale investigării. • Termenii de conectare, cunoscuţi ca operatori, sunt utilizaţi în toate tipurile de căutare, incluzând cataloagele de bibliotecă informatizate, bazele de date şi chiar Internetul

Operatori booleeni AND - OR - NOT • Exemplu: – căutaţi cuvânt 1 AND cuvânt 2 pentru a găsi documentele care conţin atât cuvânt 1 cât şi cuvânt 2, – căutaţi cuvânt 1 NOT cuvânt 2 pentru a găsi paginile care conţin cuvânt 1 şi nu conţin cuvânt 2, – căutaţi cuvânt 1 OR cuvânt 2 pentru a găsi paginile care conţin succesiunea cuvânt 1 cuvânt 2.

Operatorul AND direcţionează căutarea - este utilizat pentru a conecta diferite concepte în scopul de a centra căutarea. Operatorul OR lărgeşte aria de căutare - este utilizat pentru a conecta termeni sinonimi în cazul în care căutarea vă va reda mai puţine rezultate decât vă este necesar. Operatorul NOT restrânge căutarea - este utilizat pentru a elimina temele care nu prezintă relevanţă. În cazul în care efectuaţi o căutare complexă, eficienţa căutării poate fi ameliorată prin combinarea acestor trei tipuri de căutări.

Tezaur românesc (general) • Lista de vedete de subiect enciclopedică românească (LIVES-RO) este limbajul de indexare elaborat şi utilizat de Biblioteca Naţională a României , bibliotecile publice și biblioteci universitare din reţeaua naţională de biblioteci

Trunchierea Procedeu de căutare păstrând rădăcina cuvântului • Poate fi utilă atunci când doriţi să regăsiţi variante ale aceluiaşi termen. Pentru a trunchia un cuvânt, păstraţi rădăcina sau radicalul, înlocuind însă partea variabilă cu un simbol wildcard. Simbolul este semnul *. • Dacă se doreşte căutarea termenilor communication şi communicate, rădăcina ar fi "communicat" iar termenul de căutare cu trunchiere ar avea forma: communicat*

Căutarea de sintagme • Permite combinarea termenilor astfel încât să fie regăsiţi unul lângă celălalt şi în aceeaşi ordine. Ei sunt indicaţi prin închiderea lor între ghilimele. • De exemplu, "new york stock exchange" "Hilary Rodham Clinton"

Paginile web ale bibliotecilor Pot constitui o primă sursă informaţională pentru utilizatori. Această sursă de informaţii poate fi constituită din site-uri întregi, adrese web independente, cu domeniu propriu (exemple: Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din Bucureşti–http: //www. bcub. ro, Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca– http: //bcucluj. ro) ori simple pagini găzduite pe siteurile altor instituţii cum ar fi Biblioteca Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi –http: //www. lib. ugal. ro

Rolinest • Reprezentativ pentru ţara noastră este proiectul Romanian Library Network in Science and Technology (ROLi. Ne. ST). Este primul portal în ştiinţă şi tehnică al câtorva biblioteci universitare importante din România şi a fost realizat în cadrul proiectului Sistem Naţional Unitar de Informare şi Documentare Ştiinţifică şi Tehnică – Unificarea Sistemelor de Biblioteci (NUSIDOC-S&T) şi finanţat de Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării în perioada 2004 -2006

Alte surse de informații frecvent utilizate astăzi • Baze de date specializate • Informatii variate de pe Internet • Wikipedia

Tipuri de documente căutate

Documente primare • Este documentul obţinut în urma unei activităţi practice şi care conţine idei, soluţii, relaţii de calcul, moduri de interpretare originală etc. • Elementele de identificare ale documentului primar : autorul, coautorul, titlul prescurtat, prefaţa, introducerea, cuprinsul, capitolul, nota, postfaţa, anexa etc.

Documente secundare • Este documentul obţinut în urma prelucrării informaţiilor şi a datelor din unul sau mai multe documente primare şi conţine elementele de identificare ale acestora. • Principalele tipuri de documente secundare sunt: 1. adnotarea 2. bibliografia (bibliografie analitică, bibliografie ascunsă, bibliografie cumulativă, bibliografie curentă, bibliografie de bibliografii, bibliografie de recomandare, bibliografie deschisă, bibliografie generală, bibliografie naţională, bibliografie pe temă, bibliografie retrospectivă, bibliografie selectivă, bibliografie specializată)

3. catalogul (catalogul alfabetic pe nume de autori şi titluri, catalogul sistematic pe domenii), 4. compendiul, 5. Enciclopedia (generală și specializată) 6. ghidul, 7. indexul (indexul unei publicaţii, indexul alfabetic, indexul cumulativ, indexul de autori, indexul de citări, indexul de titluri , indexul de subiecte, indexul de nume, indexul sistematic etc. ), 8. lexiconul 9. recenzia 10. referatul /rezumatul ( analitic, indicativ), referinţa bibliografică, revista de referate, revista de titluri, rezumatul de autor.

Surse informaţionale tradiţionale Localizarea și regăsirea informației : problema estențiala a societății informației

Căutarea și identificarea documentelor ( instrumente) Cataloagele de bibliotecă Cunoașterea sistemului de clasificare folosit: CZU (Clasificarea Zecimală Universală) CZD (Clasificarea Zecimală Dewey) Clasificarea zecimală universală este o schemă de clasificare sistematică bazată pe principiul divizării zecimale a ansamblului cunoştinţelor umane

Clasificarea cataloagelor de bibliotecă

Catalogul sistematic • Este catalogul în care descrierile bibliografie ale documentelor sunt organizate după un anumit sistem de clasificare. • Sistemul de clasificare este un limbaj destinat reprezentării structurale a documentelor sau datelor prin intermediul indicilor și termenilor pentru a permite un acces deopotrivă sistematic și alfabetic cu ajutorul, dacă este necesar, al unui index alfabetic.

Cele zece clase • 0 Generalităţi. ( Ştiinţă şi cunoaştere. Organizare. Informare. Documentare. Biblioteconomie. Instituţii. Publicaţii). • 1 Filosofie. Psihologie • 2 Religie. Teologie • 3 Ştiinţe sociale. ( Statistică. Politică. Economie. Comerţ. Drept. Administraţie. Artă militară. Asigurări. Învăţământ. Etnografie. Folclor). • 4 Clasă liberă • 5 Matematică şi ştiinţe naturale. • 6 Ştiinţe aplicate. Medicină. Tehnică. • 7 Arte. Recreere. Divertisment. Sport. • 8 Limbă. Lingvistică. Literatură. • 9 Geografie. Biografie. Istorie.

Căutarea electronică a informaţiilor • Căutarea electronică se face în : - Online Public Access Catalog (OPAC) după diverse criterii de căutare - Pe Internet, prin intermediul motoarelor/metamotoarelor de căutare.

• În cataloagele on-line se poate efectua: căutare simplă; căutare multibază; căutare avansată; Wilcard, trunchiere

Baze de date documentare Bazele de date sunt colecţii organizate de informaţii. Bazele de date stiințifice conţin informaţii care de regulă nu se regăsesc pe Internet. Aceste informaţii aparţin unui domeniu anume.

Cele mai cunoscute baze de date • STRĂINE : EBSCO, Pro. Quest, Science. Direct, Emerald, Springer. Link, Oxford Journals, Cambridge University Press, Wiley-Blackwell, Taylor & Francis Group, IOP (Institute of Physics), Sage Journals Online, Thomson ISI, SCOPUS, Academic One. File, Project Muse. • ROM NEȘTI : Legalis şi e-Monitor.

• Academic Search Complete - bază de date ce oferă acces la aproximativ 6. 100 de titluri de publicaţii periodice, precum şi indexuri şi abstracte pentru 106. 000 de alte publicații. • EBSCO - mare colecţie de baze de date, unele cu conţinut academic specializat pe un anumit domeniu, altele cu caracter general.

• Pro. Quest este una dintre cele mai mari baze de date academice, asigurând acces la peste 11. 000 de titluri de publicaţii periodice. Peste 8. 000 dintre acestea sunt disponibile full-text. Baza de date mai conţine 30. 000 de disertaţii full-text, rapoarte, materiale de referinţă etc.

• Springer. Link deţine materiale grupate pe următoarele colecţii: Humanities, Social Sciences and Law, Architecture and Design, Behavioral Science, Biomedical and Life Sciences, Business and Economics, Chemistry and Materials Science, Computer Science, Earth and Environmental Science, Engineering, Mathematics and Statistics, Medicine, Physics and Astronomy, Proffesional and Applied Computing, depăşind 5, 3 milioane articole, din 2. 635 de titluri de periodice şi peste 46. 900 de cărţi.

EVALUAREA SURSELOR DE CERCETARE • Ce tip de informaţie este? • Documentul reprezintă diseminarea unei cercetări sau este expresia unei opinii? • Acoperă sursa subiectele care ne interesează? • Putem găsi răspunsuri la întrebările noastre? • Care este grupul ţintă pentru care este scris textul? • Perioada de timp: data publicării acoperă perioada pentru care sunteţi interesat? • Cine este autorul sursă?

Pentru revistele academice se recomandă o investigaţie specială • Peer review - Evaluarea reciprocă • Peer review implică evaluarea şi aprobarea publicării unui articol de către colegi. Un articol evaluat în acest fel este asigurat calitativ, adică articolul este ştiinţific aprobat şi respectă cerinţele academice în domeniu. • În cazul căutării în bazele de date se poate limita cercetarea articolelor la cele care sunt peer reviewed. •

Factorul de impact • Factorul de impact al unei reviste reprezintă măsura frecvenţei cu care media articolelor sunt citate pe an. Cu cât revista este citată mai mult cu atât factorul de impact este mai mare. • Este cunoscuta marca comercială impusă de Institute for Scientific Information (ISI). Statistica este publicată anual în Journal Citation Report.

Analiza textului Există trei motive generale pentru a scrie un text ştiinţific: 1. pentru a investiga un subiect într-un domeniu; 2. pentru a analiza o problemă în cadrul unui subiect; 3. pentru a disemina rezultatele unor cercetări cu privire la o anumită temă.

Etape în analiza textului • Identificarea a ceea ce autorul doreşte să comunice cititorului. • Verificarea modului în care comunică autorul rezultatele analizând retorica folosită. • Identificarea tehnicii de trimitere la alte texte

• Ce doreşte cercetătorul să demonstreze în lucrarea sa? • Pe ce materiale se bazează lucrarea? • Are cercetătorul documentaţie teoretică şi practică suficientă pentru a convinge? • Cercetătorul prezintă concluzii importante bazate pe argumentele solide? • Din ce perspectivă a lucrat cercetătorul? • Cum se pot folosi aceste rezultate în alte lucrări?

Compararea surselor • Calitatea unei surse se evidenţiază prin compararea cu altă sursă de acelaşi tip. Există numeroase criterii de comparare a surselor care permit asigurarea calității articolelor. Ce ne spune factorul de impact referitor la cât de relevant este articolul ?

Criteriile de evaluare a informaţiei • Autoritatea: persoana/colectivul care răspunde de furnizarea informaţiei într-un anumit domeniu să deţină cunoştinţele corespunzătoare. • Acoperirea: se stabileşte cât de profundă este tratată tema. • Actualitatea: se urmăreşte în principal ca informaţia să fie recentă (prioritare sunt revistele față de cărți)

• Obiectivitatea: urmăreşte ca publicaţiile (monografii/ publicaţii seriale etc. ) să prezinte informaţia ca atare, fără nici o urmă de părtinire. • Acurateţea: reprezintă capacitatea de discernământ a utilizatorului (de a face distincția într-o operă între opinia altora şi opinia autorului). • Scopul: stabileşte clar intenţia cu care a fost făcută publică informaţia, (contribuţia la sporirea cunoştinţelor în domeniul respectiv).

Pagini web • Criteriile de evaluare a paginilor web sunt aceleași. • Spaţiul web este cel mai accesibil mediu contemporan de diseminare şi schimb de informaţii. • ATENTIE : link-urile accesate trebuie să fie active iar data la care informaţia a fost actualizată pe web să fie recentă.

Utilizarea etică a informației • Cerințe : - Respectarea proprietății intelectuale - Respectarea prevederilor legale în utilizarea informației - Utilizarea standardelor pentru referințele bibliografice

Rolul procesului de citare • Citările şi referinţele bibliografice sunt elemente obligatorii pentru orice lucrare ştiinţifică. • Citarea reprezintă cea mai eficientă modalitate de stabilire a unei relaţii între ideile ştiinţifice altora şi ale auorului • Prin citare se respectă dreptul de autor, evitându-se plagiatul, considerat o gravă încălcare a eticii profesionale a autorului

Descrierea bibliografică a documentelor • Descrierea bibliografică este necesară pentru toate categoriile de documente, utilizate în redactarea lucrărilor științifice specificându-se elementele necesare caracterizării şi identificării lor. • Regulile de realizare a descrierii bibliografice sunt necesare : -la alcătuirea unei liste bibliografice la tema solicitată; - pentru indicarea corectă a surselor utilizate într-o lucrare.

Referințele bibliografice • Folosirea referinţelor bibliografice în lucrările ştiinţifice este parte a codului de conduită academică. • Referinţa bibliografică reprezintă un set de informaţii bibliografice despre citatul menţionat în textul documentului, necesar pentru identificarea şi regăsirea lucrării şi verificarea exactităţii citării.

Principii • Ideile nu constituie drept de autor, dar se face trimiterea la autor. • Parafrazarea unor texte nu presupune folosirea ghilimelelor, dar este obligatoria trimiterea la autor. • Pentru informaţiile de natură generală, nu trebuie menționate sursele.

Justificarea utilizării referințelor bibliografice • Dovada aderării la standardele de scriere academică. • Respectarea muncii altor cercetători (evitarea plagiatului). • Furnizarea de dovezi privind parcurgerea și analizarea literaturii relevante. • Validarea şi confirmarea surselor folosite în lucrare. • Proba credibilităţii lucrării

• Referinţele bibliografice au devenit un instrument foarte important în studierea fluxurile de informaţie. • Numărul de citări este un indicator al calităţii publicaţiilor şi al nivelului ştiinţific al productivităţii muncii cercetătorilor. • Analiza citărilor reprezintă una dintre metodele de cercetare scientometrică / bibliometrică. • Impactul unei reviste este măsurat prin numărul de citări ale articolelor apărute în acea publicație

Metode de citare • Standardul SR ISO 690: 1996 indică două metode de citare a surselor de informare: - metoda de citare numerică (sau stilul Vancouver), citările sunt numerotate consecutiv (prin cifre arabe între paranteze sau sub formă de exponenţi); • metoda de citare a primului element şi a datei de publicare (sau stilul Harvard) (exemplu : Scutelnicu, 2011).

• Carte electronică Autorul(ii) cărţii. Titlul cărţii [suportul]. Locul de publicare: Editura, anul [data accesării]. Disponibilitatea şi accesibilitatea • Capitol în cartea electronică Autorul(ii) capitolului. Titlul capitolului. În: Autorul(ii) cărţii. Titlul cărţii [online]. Locul de publicare: Editura, anul [data accesării]. Localizarea. Disponibilitatea şi accesibilitatea

• Revistă electronică • Titlul revistei [online]. Ediţia. Locul de publicare: Editura, anul [data accesării]. Disponibilitatea şi accesibilitatea. • Articol în revista electronică • Autorul(ii) articolului. Titlul revistei electronice [online]. Anul, volumul (numărul publicaţiei) [data accesării]. Paginile articolului. Disponibilitatea şi accesibilitatea

• Forumuri Titlul forumului [online]. Locul de publicare: Editura, data de publicare [data accesării]. Disponibilitatea şi accesibilitatea. • Mesaje electronice (e-mail) Numele expeditorului. Titlul mesajului [online]. Numele destinatarului. Data transmiterii (inclusiv ora) [data accesării]. Disponibilitatea şi accesibilitatea

• Bloguri/Webloguri Autorul, anul. Titlul intrării pe blog (mesajului postat). Titlul blogului [blog]. Data postării intrării pe blog. Disponibil la: adresa web [data accesării]. • Transmisiuni video online Numele realizatorului, anul. Titlul transmisiunii video [video online]. Disponibil la: adresa web [data accesării]

Surse de informare nepublicate • Manuscris Autorul, anul. Titlul lucrării. Manuscris nepublicat//manuscris depus pentru publicare. . • Prezentare orală Numele oratorului. Titlul prezentării. Prezentare susţinută în cadrul Titlul conferinţei, localizarea (oraş, ţara), data prezentării.

ETICA UTILIZĂRII INFORMAŢIEI Plagiatul a plagia = A-şi însuşi, a copia operele cuiva, prezentându-le drept creaţii personale; a comite un furt literar, artistic sau ştiinţific, • plagiat = opera literară, artistică sau ştiinţifică a altcuiva, însuşită (integral sau parţial) şi prezentată drept creaţie personală. (DEX, 1998)

Forme de plagiat • preluarea unei sintagme, propoziții, fraze sau fragment dintr-o lucrare fără plasarea acesteia în ghilimele; • copierea informaţiilor din orice surse, orale sau scrise inclusiv Internet-ul fără indicarea sursei, • neutilizarea în mod adecvat a notelor de final sau a altor metode de citare.

Parafrazarea • Parafraza – expunerea într-o formulare personală a conținutului unui text sau a unei comunicări verbale, fără a te abate de la esența mesajului parafrazat. ; • Este metoda cel mai des utilizată spre a te prelua ideile, conceptele sau teoriile altora , dar în formă legală și prin trimiterea la sursă.

Pași de parcurs • Se reciteşte fragmentul original pentru a se înţelege pe deplin mesajul acestuia; • Se reformulează fragmentul cu cuvintele proprii; • Se evită limbajul originalului; • Nu vor fi omise informaţiile esenţiale; • Se menţionează sursa.

Tipuri de plagiat • copy&paste; [copiere&lipire] • copy, shake&paste; [copiere, amestecare, lipire] • patchwriting (rewording); [reașezarea cuvintelor] • structural plagiarism; [plagiat structural] • translations [ traduceri)

Descoperirea plagiatlui • Există mijloace automate si manuale de identificare a plagiatului. • Detecţia traducerilor nu este posibilă automat ca și plagiatul structural - dacă ideile sunt prezentate în aceeaşi ordine şi notele de subsol în ordinea identică a altor autori dar semantica frazelor nu este aceeaşi la nivel sintactic, atunci plagiatul poate fi detectat doar de factorul uman.

Biblioteca din Alexandria - un simbol şi un mit • • • simbolul: perenitatea mitul: biblioteca totală; exhastivitatea sindromul: totul şi pentru totdeauna, care plasează biblioteca în aspiraţiile umanităţii spre infinit • obsesia: colecţie completă (B. J. Enright. Concepts of Stock: Comprehensive or Selective. London : Library Association, 1990. )

Filosofia colecţiilor Conceptele care dau viaţă principiilor de alcătuire şi dezvoltare a fondurilor de publicaţii ale unei biblioteci (Curley, Arthur, Broderick, Dorothy. Building Library Collections. 6 th ed. : München, New York, London, 1995)

q Bibliotecile de astăzi: laboratoare de muncă intelectuală, dar şi spaţii de loisir q Mituri noi: mitul autosuficienţei determinat de factori precum: - relativa izolare a bibliotecilor de activităţile de cercetare; - slaba informare bibliografică în ciuda apariţiei a noilor suporţi de stocare şi informare; - funcţionarea defectuoasă a ILL; - imperfecţiunea sau absenţa cataloagelor colective; - număr redus de utilizatori mulţumiţi; - rivalitatea profesională.

Mitul autosuficienţei şi Raportul Atkinson Dezvoltate în deceniul al şaptelea şi al optulea al secolului XX Raportul Atkinson ( 1976) introduce , , conceptul de bibliotecă universitară cu colecţii limitate, bazată pe o politică raţională, puternic echilibrată, deţinătoare de documente importante, cu reale posibilităţi de acces la bibliotecile naţionale şi specializate, precum şi la reţelele de informare”

• Complementaritatea colecţiilor (prin contribuţia tuturor furnizorilor de informaţii) • Axioma : De la exhaustivitate la selectivitate • Stocarea → suporţi de dimensiuni fizice tot mai reduse • Circulaţia şi structura informaţiei: 1/2 e nouă, din aceasta, numai 1/3 este reală, verificată ca nouă

Dinamica creşterii informaţiei X a a - informaţie totală vehiculată b - informaţie nouă c - informaţie reală b c Y

Informaţia • marfă cuantificabilă influenţată de: - dinamica muncii - tehnologia informaţiei - explozia informaţională - 25 de limbi de publicare (90%), 60% limba engleză • Informaţia formală (biblioteci, centre de informare, documente secundare: cataloage, reviste de referate, reviste de citate, reviste de sumare, bibliografii, indici etc. ) • Informaţia informală (baze de date, documente cu circulaţie limitată)

Bibliotecile contemporane echilibru: - funcţia de comunicare - funcţia patrimonială Biblioteca digitală – reţele digitale Avantaje: • transferul informaţiilor la domiciliul cititorului, • arhivare, actualizate, utilizare individuală Dezavantaje: • nu are coerenţe, bogăţia şi flexibilitatea bibliotecii clasice • absenţa perenităţii

Biblioteca contemporană va supravieţui ? Supravieţuire ═ aplicarea tehnologiei informaţiei ? ! Destin: -nu izolare ci integrare -nu spaţiu circumscris ci globalizare -nu numai suporţi fizici ci şi suporţi virtuali

Cartografierea structurii şi destinaţiei bibliotecilor - reţele ştiinţifice - reţele documentare - reţele culturale - reţele educative care funcţionează într-un cadru compus din: legi regulamente furnizori parteneri instituţii

Buna funcţionare a bibliotecii contemporane trebuie să ia în calcul următoarele medii

I. Mediul social Cunoaşterea utilizatorilor • proces complex (nevoi documentare, interese culturale şi educaţionale, iniţierea în utilizarea tehnologiilor moderne de organizare şi exploatare a informaţiei) • sprijin din partea sociologiei şi psihologiei lecturii • anchete permanente pe tip de utilizator

II. Mediul instituţional Responsabilitatea întregii biblioteci privind cheltuielile bugetului propriu • bibliotecarul public trebuie să cunoască mediul politic, administrativ şi economic al localităţii unde funcţionează; mediul informaţional de proximitate (cooperare informaţională) • cunoaşterea şi aplicarea programului UE

II. Mediul economic • Cunoaşterea problemelor economice ( gestionarea optimă a bibliotecilor) • Cunoaşterea furnizorilor • Cunoaşterea legislaţiei (de ex. : legea achiziţiei publice; caiet de sarcini) • Cererea bugetară – temeinic argumentată şi justificată (raportul anual) • Achiziţii – târguri de primăvară şi de toamnă, preţuri promoţionale

IV. Mediul tehnologic • Cunoaşterea tehnologiei informaţiei de către personalul bibliotecii • Nevoie de parteneri (informaticieni, ingineri de sisteme, firme de service) • Calculatoare în reţea, scanere, copiatoare, alte echipamente informatice • Veghe tehnologică

V. Mediul juridic Bibliotecă – patrimoniu – copyright Legea nr. 8 1996 – Lege privind dreptul de autor şi drepturile conexe - excepţii şi limitări - împrumut publicaţii (remuneraţia autorilor nu poate face obiectul renunţării) - respectarea principiului “dreptul omului la informaţie” în relaţie cu “accesul direct la documente şi informaţii” Bibliotecile – intermediari oneşti între operă şi public (respingerea presiunilor utilizatorilor; respectarea principiilor deontologice)

VI. Mediul documentar şi profesional • Cunoaşterea mediului documentar intern şi extern, a reţelelor documentare naţionale de ramură, a resurselor mondiale • Orientarea cititorilor spre sursele documentare cele mai eficiente • ILL • Listele de discuţii (de tip BIBLOS) • Navigarea pe Internet – navigatorul să-şi calculeze , , poziţia şi coordonatele navei sale” spre a ajunge la destinaţie pe drumul cel mai scurt şi la timp • Necesităţile perfecţionării profesionale: un mediu fertil pentru accesul la informaţia profesională, la consiliere şi asistenţă, reuniuni, vizite, portaluri Web specializate, programe de formare continuă etc.