SPECIFICUL STRATEGIILOR DIN GRDINI I COALA PRIMAR DESPRE

  • Slides: 29
Download presentation
SPECIFICUL STRATEGIILOR DIN GRĂDINIŢĂ ŞI ŞCOALA PRIMARĂ. DESPRE JOC ŞI DEZVOLTAREA COPIILOR

SPECIFICUL STRATEGIILOR DIN GRĂDINIŢĂ ŞI ŞCOALA PRIMARĂ. DESPRE JOC ŞI DEZVOLTAREA COPIILOR

Care este specificul strategiilor didactice interactive? Elementele componente ale unei strategii didactice Care sunt

Care este specificul strategiilor didactice interactive? Elementele componente ale unei strategii didactice Care sunt factorii/variabilele de care depinde organizarea strategiilor didactice, în general şi a strategiilor didactice interactive, în special? Etapele elaborării unei strategii didactice eficiente Relaţia dintre strategiile didactice şi celelalte componente ale procesului de învăţământ Rolul, locul şi funcţiile strategiilor didactice interactive în activitatea instructiv educativă Criterii de apreciere a eficacităţii şi eficienţei unei strategii didactice Varietatea strategiilor de predare-învăţare-evaluare

În sens general, strategia se referă la conducerea (managementul) căilor, a metodelor implicate într-o

În sens general, strategia se referă la conducerea (managementul) căilor, a metodelor implicate într-o activitate în vederea atingerii unui scop. Strategia didactică este definită de Miron Ionescu, Vasile Chiş drept „un ansamblu de forme, metode, mijloace tehnice şi principii de utilizare a lor, cu ajutorul cărora se vehiculează conţinuturile în vederea atingerii obiectivelor” iar de I. Cherghit „ansamblu de acţiuni şi operaţii de predare-învăţare în mod deliberat structurate sau programate, orientate în direcţia atingerii, în condiţii de maximă eficacitate a obiectivelor prestabilite”

În viziunea autoarei Crenguţa. Lăcrămioara Oprea strategia didactică este modalitatea eficientă prin care profesorul

În viziunea autoarei Crenguţa. Lăcrămioara Oprea strategia didactică este modalitatea eficientă prin care profesorul îi ajută pe elevi să acceadă la cunoaştere şi să-şi dezvolte capacităţile intelectuale, priceperile, deprinderile, aptitudinile, sentimentele şi emoţiile.

Strategiile didactice interactive ca strategii de grup, presupun munca în colaborare a elevilor organizaţi

Strategiile didactice interactive ca strategii de grup, presupun munca în colaborare a elevilor organizaţi pe microgrupuri sau echipe de lucru în vederea atingerii unor obiective preconizate (soluţii la o problemă, crearea de alternative). Sunt strategii de interacţiune activă între participanţii la activitate(elev-elev, elevprofesor, student-student, student-profesor). Strategiile didactice interactive au în vedere provocarea şi susţinerea învăţării active în cadrul căreia, cel ce învaţă acţionează asupra informaţiei pentru a transforma într-una nouă, personală, proprie.

Elementele componente ale unei strategii didactice (Potolea, 1989) Ø Modul de organizare a copiilor/elevilor

Elementele componente ale unei strategii didactice (Potolea, 1989) Ø Modul de organizare a copiilor/elevilor Ø Tipul de învăţare Ø Sarcina de învăţare comună/diferenţiată Ø Dirijarea învăţării (controlată, independentă) Ø Metode şi mijloace semi-

Există numeroşi factori sau variabile de care depinde organizarea acestui dispozitiv • Strategia didactică

Există numeroşi factori sau variabile de care depinde organizarea acestui dispozitiv • Strategia didactică este cea care urmăreşte apariţia şi didactic situaţiilor de instruire, stabilizareaadaptat unor relaţii optime între • variabile activitatea dependente de predare şi ceasau de învăţare prin care se de independente urmăreşte declanşarea mecanismelor de organizarea • profesor, psihologicede aleelev, învăţării , ţinând cont atât deşcolară, de particularităţile de vârstă şi individuale copiilor cât şi curriculum: de condiţiile concrete în care loc învăţarea. Orice a) variabile care ţin deeficientă profesor strategie didactică este numai dacă reuşeşte să antreneze copiii înţin asimilarea activă şi creatoare a b) variabile care de colectivul de elevi informaţiilor transmise. Strategia didactică nu este însă doar o simplă tehnică de lucru , ci este o manifestare şi c) variabile care ţin de curriculum expresie a personalităţii cadrului didactic, oglindind d) variabile de organizarea şcolară tehnica de care lucru şiţin concepţia celui care o utilizează cadrul didactic în aplicarea ei. Deci, strategia didactică este in acelaşi timp „tehnică şi artă educaţională” ( I. Nicola, 2003).

ETAPELE ELABORĂRII UNEI STRATEGII DIDACTICE EFICIENTE 1. Examinarea scopurilor şi a obiectivelor de atins

ETAPELE ELABORĂRII UNEI STRATEGII DIDACTICE EFICIENTE 1. Examinarea scopurilor şi a obiectivelor de atins 2. Alegerea conţinuturilor 3. Examinarea exigenţelor şi orientărilor impuse de normele şi principiile didactice 4. Examinarea alternativelor metodologice de predare/învăţare/evaluare disponibile 5. Analiza resurselor disponibile 6. Optarea pentru o anumită formă de grupare a colectivului 7. Alegerea metodelor, tehnicilor şi mijloacelor 8. Elaborarea unor soluţii alternative 9. Opţiunea/decizia asupra strategiei didactice de urmat 10. Aplicarea strategiei didactice 11. Evaluarea permanentă a demersurilor întreprinse 12. Aprecierea finală a eficienţei strategiei desfăşurate 13. Emiterea de predicţii

Relaţia dintre strategia didactică şi componentele procesului de învăţământ Finalităţi ă orientează ţ n

Relaţia dintre strategia didactică şi componentele procesului de învăţământ Finalităţi ă orientează ţ n e u l inf determină STRATEGIA DIDACTICĂ tează Evaluare Resurse orien reg lea ză Conţinut z ea Principii şi norme

Relaţia dintre strategiile didactice şi finalităţile procesului de învăţământ Atunci când proiectează o strategie

Relaţia dintre strategiile didactice şi finalităţile procesului de învăţământ Atunci când proiectează o strategie de acţiune, profesorul are în vedere realizarea unor finalităţi bine precizate, specificate şi concretizate sub formă de obiective.

Relaţia dintre strategiile didactice şi conţinutul procesului de învăţământ Pentru a face cât mai

Relaţia dintre strategiile didactice şi conţinutul procesului de învăţământ Pentru a face cât mai accesibil conţinutul instructiv-educativ şi mai activizantă instruirea, profesorul poate opera restructurări şi adaptări în interiorul acestuia, conform logicii de învăţare active. Acelaşi conţinut poate fi predat folosind strategii variate, în funcţie şi de celelalte componente ale acesteia( resurse materiale, de timp, umane, forme de organizare a colectivului etc. ).

Relaţia dintre strategiile didactice şi formele de organizare a procesului de învăţământ Taxonomia formelor

Relaţia dintre strategiile didactice şi formele de organizare a procesului de învăţământ Taxonomia formelor de organizare a procesului de învăţământ cuprinde: • Activităţi frontale • Activităţi individuale • Activităţi colective sau grupale • Activităţi desfăşurate în grupuri/echipe • Activităţi desfăşurate în perechi • Activităţi mixte

Rolul, locul şi funcţiile strategiilor didactice interactive în activitatea instructiv-educativă • • • 1.

Rolul, locul şi funcţiile strategiilor didactice interactive în activitatea instructiv-educativă • • • 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. Strategiile didactice interactive au un rol esenţial şi un loc important în toate cele trei faze ale conceperii şi realizării activităţii didactice: Faza proiectării Faza de desfăşurare a activităţii Faza (auto)evaluării Funcţiile pe care le îndeplinesc strategiile didactice sunt următoarele: Funcţia de organizare Funcţia de aranjare, de dispunere şi de combinare a metodelor, tehnicilor, mijloacelor de învăţământ şi formelor de organizare a activităţii Funcţia de motivare şi de asgurare a eficienţei acesteia Funcţia de orientare a demersurilor practice Funcţia de dirijare flexibilă către atingerea obiectivelor Funcţia de conducere şi coordonare a activităţilor de predare-învăţareevaluare Funcţia de apreciere şi adaptare a tuturor variabilelor implicate Funcţia de stimulare a creativităţii cadrului didactic

Criterii de apreciere a eficacităţii şi eficienţei unei strategii didactice • Gradul de plăcere

Criterii de apreciere a eficacităţii şi eficienţei unei strategii didactice • Gradul de plăcere în învăţare pe care-l oferă strategia didactică elevilor • Eficienţa învăţării, nivelul de însuşire a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor • Eficienţa în formarea şi dezvoltarea abilităţilor de a folosi ceea ce au învăţat în practică • Raportul dintre necesarul de timp solicitat de strategia didactică aleasă şi timpul disponibil • Relaţia de eficienţă şi complementaritate dintre metodele, tehnicile, mijloacele didactice şi formele de organizare a activităţii

„Omul nu este întreg decât atunci când se joacă” ( Schiller)

„Omul nu este întreg decât atunci când se joacă” ( Schiller)

 • „Jocul este singura atmosferă în care fiinţa sa psihologică poate să respire

• „Jocul este singura atmosferă în care fiinţa sa psihologică poate să respire şi în consecinţă poate să acţioneze. A ne întreba de ce se joacă copilul înseamnă a ne întreba de ce este copil, nu ne putem imagina copilărie fără râsetele şi jocurile sale. ” (Eduard Claparede)

La vârsta preşcolară este necesară îmbinarea elementelor de învăţare cu cele de joc, printr-o

La vârsta preşcolară este necesară îmbinarea elementelor de învăţare cu cele de joc, printr-o formă de activitate specific preşcolară: jocul didactic. Aici apar elemente de surpriză, ghicitori, întreceri, jocuri de mişcare, care creează distracţie, bună dispoziţie, pe fondul cărora copilul asimilează mai uşor, mai trainic cunoştiinţele şi deprinderile transmise.

 • • • În acest sens, spaţiul educativ din grădiniţă trebuie să ofere

• • • În acest sens, spaţiul educativ din grădiniţă trebuie să ofere ocazii de învăţare tocmai prin intermediul jocului, prin; organizarea ocaziilor de învăţare: cunoaşterea nevoilor educaţionale copiilor: varierea şi diversificarea mijloacelor folosite.

Jocul, ocupând cea mai mare parte din timpul copilului, este considerat tipul fundamental de

Jocul, ocupând cea mai mare parte din timpul copilului, este considerat tipul fundamental de activitate al acestuia (Florinda Golu). Astfel, putem vorbi de existenţa unor jocuri care contribuie, preponderent, la dezvoltarea educaţiei limbajului; în cadrul multor jocuri colective sau pe grupe, desfăşurate sub forma concursului, copiii se ajută unii pe alţii, rezolvă în comun anumite sarcini, îşi dau sfaturi, sugestii, se încurajează reciproc.

Eficienţa programului educativ constă şi în alegerea potrivită a jocurilor. Alegerea jocului trebuie să

Eficienţa programului educativ constă şi în alegerea potrivită a jocurilor. Alegerea jocului trebuie să aparţină atât copilului, cât şi cadrului didactic. Oferindu-i copilului oportunitatea de a alege jocul, educatoarea obţine informaţii relevante despre interesele, dorinţele şi nevoile copilului. Copilul devine astfel un participant activ la propria instruire, este încurajat în luarea deciziilor, în medierea conflictelor, iar motivaţia pentru învăţare prin joc se conturează treptat, căpătând consistenţă şi trăinicie.

Conform prevederilor noului curriculum, jocul, ca activitate principală specifică preşcolarului, capătă noi valenţe în

Conform prevederilor noului curriculum, jocul, ca activitate principală specifică preşcolarului, capătă noi valenţe în condiţiile implicării adultului (cadru didactic, dar şi părinte) ca persoană semnificativă pentru copil. Astfel, se recomandă promovarea parteneriatului cu familia, prin implicarea acesteia în activităţile din grădiniţă.

►Jocul contribuie la dezvoltarea fizică a copilului, oferindu-i posibilitatea să îşi exerseze mişcările şi

►Jocul contribuie la dezvoltarea fizică a copilului, oferindu-i posibilitatea să îşi exerseze mişcările şi să capete, astfel, tot mai multă siguranţă. Copilul preşcolar are nevoie de cât mai mule activităţi în afara camerei, în mediu câ mai natural, aer, lumină.

 • Jocul asigură dezvoltarea intelectuală, deoarece în joc se integrează domeniile academice ale

• Jocul asigură dezvoltarea intelectuală, deoarece în joc se integrează domeniile academice ale învăţării, diferitele discipline de studiu (matematică, ştiinţe naturale, limba română, etc. ). Prin intermediul lui îşi exprimă cunoştinţele, îşi clarifică conceptele, îşi organizează propriile strategii de cunoaştere şi îşi formează conceptele spaţiale.

n. Jocul este un mijloc de dezvoltare emoţională, copilul înţelege cine este, îşi recunoaşte

n. Jocul este un mijloc de dezvoltare emoţională, copilul înţelege cine este, îşi recunoaşte emoţiile, iar jocul este cea mai eficientă modalitate de învăţare şi stăpânire a trăirilor negative.

►Pe fondul acesta, o serie de trăsături de personalitate se formează, altele se dezvoltă

►Pe fondul acesta, o serie de trăsături de personalitate se formează, altele se dezvoltă ori, pur şi simplu, se confirmă, se regăsesc în comportamentele copilului. Sensibilitatea, iniţiativa, egoismul, aroganţa, generozitatea, spiritul de întrajutorare etc. conturează forme distincte de comportament, îi diferenţiază pe copii şi proiectează o tipologie a personalităţii.

►În joc, socializarea este mai largă şi mai precoce decât în activitatea intelectuală. Dacă

►În joc, socializarea este mai largă şi mai precoce decât în activitatea intelectuală. Dacă la începutul preşcolarităţii, altul era perceput ca un pericol de umbrire a dragostei ce i se oferă de către membrii anturajului, ulterior această problemă va dispărea. Acum copilul trebuie să coopereze, să se conformeze regulilor de grup, să-şi armonizeze cerinţele sale cu cele ale grupului, să-şi însuşească normele sociale, acţionând în conformitate cu acestea.

 • Jocul oferă copiilor o serie de impresii care contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor

• Jocul oferă copiilor o serie de impresii care contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor despre lume şi viaţă, totodată măreşte capacitatea de înţelegere a unor situaţii complexe, creează capacităţi de reţinere, stimulând memoria, capacităţi de concentrare, de supunere la anumite reguli, capacităţi de a lua decizii rapide, de a rezolva situaţii-problemă, într-un cuvânt, dezvoltă creativitatea.

, , Mi-e teamă să nu spună că am crescut mare. Vreau să rămân

, , Mi-e teamă să nu spună că am crescut mare. Vreau să rămân mereu copil să mă pot juca toată viaţa. ”(J. M. Barrie)

BIBLIOGRAFIE • Bocoş, Muşata, Evaluarea în învăţământul primar, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca,

BIBLIOGRAFIE • Bocoş, Muşata, Evaluarea în învăţământul primar, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2004 • Cerghit, I. , Prelegeri pedagogice, Editura Collegium Polirom, Iaşi, 2001. • Golu, Florinda, Joc şi învăţare la copilul preşcolar, E. D. P. Bucureşti, 2009 • Golu, Florinda; Ioniţă, Carmen, Aplicaţii practice ale psihologiei copilului, Editura Sper, Bucureşti, 2009 • Olsen, Jerry; Nielsen, W. Thomas, Noi metode și strategii pentru managementul clasei, Editura DPH, București, 2009 • Oprea, Crenguţa-Lăcrămioara, Strategii didactice interactive, E. D. P. , Bucureşti, 2006