CATEDRA MILITAR UTM Pregtirea tacticospecial Tema Regulile tehnicii

CATEDRA MILITARĂ UTM Pregătirea tactico-specială Tema: Regulile tehnicii de securitate la exploatarea mijloacelor de transmisiuni. Creat de Bubulici Leonid 2010 mun. Chişinău

Regulile de faţă se răspândesc pe toate categoriile de surse electroenergetice şi personalul care deserveşte şi se află în contact permanent cu utilajul energetic. Surse electroenergetice se numesc sursele, unde se formează, transformă, transmite şi se consumă energia electrică. Sursele electroenergetice includ: - surse staţionare; - surse energetice mobile. După condiţiile de electrocutare sursele electroenergetice se împart în următoarele categorii: - cu tensiunea până la 1000 V; - cu tensiunea mai sus de 1000 V.

La deservirea utilajului electroenergetic este admis personalul, care au trecut stagiunea, au fost examinaţi şi au primit grupa de calificare conform funcţiei deţinute. Conectarea la pământ se numeşte conectarea electrică întâmplătoare a conductoarelor aflate sub tensiune cu părţile metalice ale construcţiilor care nu sunt izolate de pământ, ori cu pământul. Conectarea la carcasă se numeşte conectarea care loc în instalaţiile electroenergetice cu părţile metalice. Tensiunea de atingere se numeşte diferenţa de potenţial a două puncte ale circuitului electric de care se atinge concomitent omul.

Tensiunea de pas se numeşte diferenţa de potenţial a două puncte pe suprafaţa pământului în zona răspândirii curentului şi care se află una de la alta la distanţa unui pas (mărimea unui pas 0, 7 m. ) şi pe care se află concomitent omul. Curentul de conectare la pământ se numeşte curentul care trece prin pământ în locul conectării Dispozitiv de legare la pământ se numeşte ansamblul de electrozi şi conductori cu care este efectuată legarea la pământ. Legarea la pământ a utilajului electroenergetic se numeşte conectarea electrică intenţionată a utilajului cu pământul.

Rezistenţa legării la pământ pentru instalaţiile electroenergetice mobile trebuie să fie nu mai mult de 25 Om, pentru instalaţiile staţionare - nu mai mult de 5 Om. Secţiunea conductorului cu care este efectuată legarea la pământ - nu mai puţin de 1, 5 mm 2. Conectarea utilajului cu pământul trebuie să fie efectuat separat. Conectarea consecutivă a utilajelor cu pământul este interzisă. Măsurile asigurării tehnicii securităţii se divizează: - măsurile tehnice; - măsurile organizatorice.

Măsurile tehnice includ: - asigurarea deconectărilor necesare pentru efectuarea lucrului şi primirea măsurilor contra conectării greşite a locului de lucru la sursa de tensiune; - instalarea placatelor de interdicţie la mânerile (manivelele) aparatelor de comutare şi conectare. („Nu conectaţi. Lucrează oameni”); - controlul lipsei tensiunii pe conductorii de energie electrică şi legarea lor la pământ; - instalarea placatelor de preîntâmpinare şi prescripţie („Stai. Periculos pentru viaţă”, „Stai. Tensiune înaltă”, etc. ) şi dacă este necesar instalarea împrejmuirii de protecţie; - legarea la pământ a utilajului deservit.

Măsurile organizatorice includ: - formularea lucrului cu o dispoziţie specială ; - permis la lucru; - supravegherea în timpul lucrului; - terminarea lucrului, formularea pauzei în timpul lucrului. Normele de control a mijloacelor de protecţie: - cleştele dielectrice şi de măsură - 1 dată în 12 luni. - indicatoarele de tensiune - 1 dată în 12 luni. - mănuşile dielectrice - 1 dată în 6 luni. - instrumentele de montaj -1 dată în 12 luni. - caloşi dielectrici - 1 dată în 12 luni. - covoare dielectrice - dată în 24 luni. Evidenta mijloacelor de protecţie este notată în „Registrul de evidenţă a mijloacelor de protecţie”.

Încăperile conform regulilor de protecţie a efectivului contra curentului electric se împart în trei categorii: a) Încăperile cu pericol foarte înalt - încăperile care au măcar un factor a pericolului enumerat mai jos: - umiditate foarte înaltă aproape de 100%; - încăperile cu un mediu chimic activ care o influenţa continuă asupra izolaţiei şi a părţilor conductoare a utilajului; - prezenţa a două sau mai multor factori a pericolului înalt.

b) Încăperile cu pericol înalt se caracterizează prin următorii factori: - umeditate înaltă (mai mult de 75%); - praf conductor al curentului electric; - podea conductoare a curentului electric (metal, pământ, beton armat, cărămidă). - temperatura înaltă (care timp îndelungat depăşeşte +30 C); - posibilitatea atingerii personalului cu elementele ce au unirea cu pământul a construcţiilor metalice din o parte şi la părţile de metal a utilajului electric din altă parte. c) Încăperile fără pericol înalt, - încăperile în care lipsesc factorii, ce determină pericolul înalt sau pericolul foarte înalt.

Pentru curentul electric organismul uman prezintă un conductor cu o oarecare rezistenţă, mărimea căreia depinde de rezistenţa stratului de piele şi rezistenţa organelor interne, care la rândul ei depinde de starea sistemului nervos. Romului = 2 * Rpielei + Rinternă = (10÷ 60) k. Om. Curentul electric alternativ şi continuu au acţiune diferită asupra organismului uman. Cu ridicarea frecvenţei mai mult de 2, 5 khz curentul electric, datorită efectului de propagare pe stratul exterior a conductorului, aduce numai la arsuri a pielei în locul contactat.

Pentru organismul uman e periculos curentul electric alternativ cu F = 50 hz, puterea 12 ÷ 15 m. A şi tensiunea ce depăşeşte 36 V, curentul electric continuu cu puterea 20 ÷ 25 m. A şi tensiunea mai mare de 110 V. Mărimea curentului 100 m. A (0. 1 A) este letală pentru om. Acţiunea tensiunii constă în faptul că ea străpunge stratul de piele, rezistenţa pielii brusc scade, ce aduce la majorarea puterii curentului electric. Sunt apreciate următoarele mărimi de tensiune ne periculoase (inofensive): - în încăperile cu gradul de pericol foarte înalt U = 12 V. - în încăperile cu gradul de pericol înalt U = 36 V. - în încăperile fără pericol înalt U = 48 V.

Gradul de vătămare depinde de perioada de acţiune a curentului electric. Până la 0, 1 sec. pentru curentul continuu este ne periculoasă. De asemenea depinde de circuitul curentului: Mână – mînă, mână – picior, etc. Tensiune de pas. La o distanţă de 6 -7 m de la sursa tensiunii de pas (sârma ruptă şi căzută la pământ, etc. ) mărimea tensiunii între paşi e destulă pentru a aduce vătămări. Formele de vătămare a omului de curentul electric pot fi: - interne – sub acţiunea curentului electric sunt vătămate plămânii, inima. sistemul nervos; - externe – arsuri. I grad – înroşirea pielii; II grad – apar vezice; III grad – sacrificarea pielii; IV grad – carbonizarea pielii.

În urma vătămării interne are loc electrolizarea sângelui, uneori cu efect letal, strângerea muşchilor (din această cauză victima nu întotdeauna poate de sine stătător să se elibereze de la sursa electrică), paralizarea inimii, atacarea organelor respiratorii. Vătămarea sistemului nervos aduce la convulsii şi pe parcurs de 5 ÷ 7 min e posibilă moartea clinică. Iată de ce este important, ca în primele 5 ÷ 7 min să se facă respiraţie artificială şi masajul extern al inimii, de altfel victima v-a deceda fiziologic. Cel mai periculos este curentul care se scurge prin cap, piept (inimă, plămâni). De aceia se recomandă de pune sub picioare unui covoraş din material izolator (dielectric) şi de a lucra cu o mână.

Acţiunea câmpului magnetic asupra organismului uman. Câmpul electromagnetic al liniilor electrice de tensiune înaltă poate induce în organismul uman forţă electromotoare până la câteva sute de volţi, iar puterea curentului ce se scurge - până la 50 microamperi. Asta aduce la oboseală, dureri de cap, ridicarea tensiunii arteriale. Acţionează asupra sistemului nervos, vaselor sangvine. Cu majorarea frecvenţei în gama de frecvenţe foarte înalte (mai mari de 3 ghegaherz) se observă acţiunea biologică a curentului electric: - vătămarea sistemului nervos, - cade părul, - schimbă componenţa sângelui, - se slăbeşte funcţia de sex.

Fiecare militar trebuie să fie instruit la tehnica securităţii, independent de gradul militar şi postul pe care-l ocupă. Instruirea o execută comandantul direct al subalternilor. Pentru fiecare gen de instruire trebuie să fie întocmită instrucţiune aparte. Toate instruirile trebuie să fie înscrise în Registrul evidenţei instruirii sub iscălitura persoanei instruite. În registru se indică: - data, - funcţia, - numele, prenumele persoanei instruite, - categoria instruirii, - sursa instruirii (întrebările instruirii), - funcţia, numele, prenumele comandantului care a executat instruirea, şi iscălitura lui.

Sunt prevăzute următoarele genuri de instruire: - instruire introductivă – se efectuează cu personalul nou sosit în unitate pentru familiarizarea cu regulile de securitate în teritoriul unităţii, de asemenea cu pericolule care pot avea loc la îndeplinirea serviciului; - instruire la locul de muncă (primar şi periodic). Primar – se efectuează la admiterea persoanei la lucrul de sine stătător. Periodic – o dată în trimestru; - instruire înainte de lucru – în caz că personalul este însărcinat la îndeplinirea lucrărilor care nu întră în funcţia lui, sau la îndeplinirea lucrărilor primejdioase; - instruire neplanificată – pentru personalul care a comis încălcări a tehnicii securităţii

Mijloacele de transmisiuni funcţionează cu tensiuni înalte, fapt ce reprezintă pericol pentru viaţa personalului ce lucrează cu acestea. Înaintea începerii şi pe parcursul lucrului e necesar: - de controlat starea bună şi siguranţa cablului pus la pământ (de împământare); - de controlat starea bună, siguranţa cablurilor de alimentare şi conectarea lor corectă; Personalul trebuie să cunoască bine locul amplasării întrerupătoarelor cu pârghie (heblu), mijloacele care pot fi folosite şi locul lor de amplasare (toporul), pentru întreruperea alimentării utilajului de care victima este electrocutată sau în care s-a provocat scurtcircuitul (în caz de incendiu).

Este interzis: - conectarea şi deconectarea blocului de alimentare, cablului de înpământare în timpul funcţionării staţiei radio, de asemenea schimbul blocurilor, elementelor, siguranţelor şi îndeplinirea lucrărilor de lipire; - folosirea siguranţelor ne titulare; - scurtcircuitul elementelor (contactelor) de blocare; - controlul existenţei tensiunii cu mâna; - găsirea pe acoperişul automobilului (blindatei) sau în apropierea antenei dacă emiţătorul e în stare de funcţionare;

- atingerea pieselor conducătoare de curent ale dispozitivului de antenă pe timpul funcţionării staţiei radio în emisie (pericol de electrocutare sau se pot provoca arsuri); - lăsarea dispozitivului de antenă din interiorul maşinii fără capac de protecţie; - instalarea sau schimbarea secţiilor de antenă când staţia lucrează în emisie; -deplasarea prin localităţi sau zone cu linii aeriene de transport energie electrică, cu antena compusă din toate secţiile (pericol de electrocutare pentru personal şi de deteriorare a staţiei radio);

- în caz de reparare, demontare a blocurilor staţiei e necesar de a face o pauză, pe parcursul căreia se vor descărca capacităţile (condensatorii) staţiei; - în caz de necesitate de a îndeplini lucrări de reparare a blocului care este sub tensiune, trebuie ca în apropiere (nu mai puţin de un metru) să se găsească a doua persoană; - pentru asistarea primului ajutor medical este obligatoriu ca staţia să fie înzestrată cu trusă cu medicamente; - la exploatarea generatorului electric pus în funcţionarea de agregat (motor) pe benzină de urmărit ca să nu fie scurgeri de combustibil, nu se admite alimentarea dacă motorul este în funcţie.

În primul rând victima trebuie să fie eliberată de contactarea cu sursa electrică (deconectarea comutatorului cu pârghie, tăierea cablului, ruperea lui de la sursă pentru ce e folosită haina (uscată) a victimei, mijloacele din material izolator, etc. ). Dacă victima se găseşte pe loc umed, metalizat etc. , este necesară folosirea materialelor dielectrice, care sunt în apropiere: scânduri, covoraş de cauciuc. . . În caz că la victimă s-a oprit inima sau a pierdut cunoştinţa e necesar de a se lua măsuri pentru restabilire funcţionării: respiraţie artificială, masajul indirect al inimii. În orice caz de electrocutare, chemarea medicului sau transportarea victimei la spital este obligatorie.

Incendiile pot să apară în următoarele cazuri: - ca urmare a scurtcircuitului; - depăşirea sarcinii de lucru a surselor de alimentare, folosirea cablurilor cu diametru mai mic decât e necesar; - scânteierea, curba electrică ca rezultat a micşorării rezistenţei materialelor izolatoare sau gradului înalt de umiditate; - descărcările electrice, fulgerul; - defectarea sistemelor de încălzire (sobelor) sau încălcarea regulilor de exploatare; - neatenţia la manipularea cu substanţele inflamabile de sine stătător (fosfor, natriu) sau uşor inflamabile (benzină etc. ); - fumatul, folosirea neatentă a lămpilor de iluminare, aprinderea focului în apropierea clădirilor, depozitelor, maşinilor, pe teren cu uscăciuni, etc.

Mijloacele de stingere a incendiilor: - apa – nu se permite stingerea obiectelor care se găsesc sub tensiune, dacă temperatura de ardere e mai mare de 1300˚C (poate aduce la explozie), de asemenea substanţele uşor inflamabile; - stingător spumant OP-2, OP-5. (afară de obiectele care sunt sub tensiune). Perioada de acţiune 60 ÷ 65 sec. , bătaia jetului de spumă – 8 m. , cantitatea spumei – 20, 50 l. , presiunea – 9 ÷ 12 kg/cm 2; - stingător cu bioxid de carbon OU-2 (5) – capacitatea 2 (5) l. , perioada de acţiune – 30 sec. , bătaia jetului – 1, 5 m. , suprafaţa de stingere – 1 ÷ 1, 5 m 2.

- nisip, foaie de cort (brezent), înveliş de azbest, etc. Asistenţa medicală: - se foloseşte numai ulei pentru arsuri, sau preparate speciale; - hainele nu se scot, sau se taie atent în jurul rănilor; - locurile deschise se acoperă cu pansament (bint) şi vată sterile.

Mulţumesc pentru atenţie