CATEDRA MILITAR UTM Tactica general Tema Staionarea i

CATEDRA MILITARĂ UTM Tactica generală Tema: Staţionarea şi siguranţa staţionării. Creat de Bubulici Leonid 2013 mun. Chişinău

Staţionarea constă în dispunerea grupei (plutonului) într-un raion în vederea pregătirii unor acţiuni de luptă, a marşului sau în scopul refacerii puterii de luptă. Raioanele pot fi: v v v raionul iniţial; raionul de aşteptare; raionul de odihnă; raionul de concentrare; raionul de adunare. Pentru staţionare grupa (plutonul) se dispune într-un raion în cadrul eşalonului superior sau independent.

Raionul de staţionare al grupei (plutonului) se stabileşte, de obicei, de către eşalonul superior, şi trebuie să asigure dispunerea mascată a grupei, protecţie NBC, să aibă căi de intrare şi de ieşire şi să ofere posibilitatea asigurării cu apă a personalului. În raionul de staţionare grupa (plutonul) se dispune dispersat în lungul itinerarelor de deplasare sau în afara acestora, ţinându-se seama de dispozitivul care trebuie constituit în vederea ducerii acţiunilor de luptă.

Plutonul de infanterie în staţionare Suprafaţa 500 – 1000 m 2 (o variantă) Distanţa între ML 25 – 50 m. În teren deschis 100 – 150 m. S= Armamentul individual, muniţia necesară, mijloacele de protecţie individuală se găsesc permanent asupra militarilor.

Comandantul de grupă (plutonul) elaborează ordinul de acţiune pentru staţionare şi-l transmite subordonaţilor. Raionul de staţionare se ocupă, de regulă, pe întuneric sau în condiţii de vizibilitate redusă. Oprirea coloanelor subunităţilor pe linii de comunicaţii pentru a aştepta intrarea în raionul de staţionare este interzisă. Staţionarea în bivuac Bivuacul reprezintă porţiunea de teren pe care staţionează temporar forţele şi tehnica din dotare. Terenul se alege, de regulă, în afara localităţilor sau taberelor permanente, în păduri, pe lângă o sursă de apă, iar forţele se adăpostesc în corturi izoterme sau adăposturi improvizate cu materiale din dotare sau din zonă. Cantonarea Staţionarea în localităţi, staţiuni, grupuri de cabane poartă denumirea de cantonare.

În localităţi staţionarea se realizează pe cartiere şi cvartale şi începe numai după delimitarea şi repartizarea acestora pe companii şi plutoane. Este interzisă staţionarea în raioanele unde sunt posibile inundaţii şi avalanşe. Amenajarea genistică a raionului începe imediat după sosirea în acesta, când este posibil se execută din timp; pentru protecţia personalului, tehnicii militare şi stocurilor de materiale împotriva armelor de distrugere în masă şi sistemelor incendiare se amenajează adăposturi.

Pe timpul staţionării se execută următoarele activităţi de refacere a capacităţii de luptă: Ø efectuarea (realizarea) aprovizionării şi executarea lucrărilor de mentenanţă; Ø acordarea primelor îngrijiri şi evacuarea răniţilor şi a bolnavilor; Ø acordarea de repaus; Ø întreţinerea armamentului De asemenea, pe timpul staţionării se execută următoarele activităţi privind pregătirea pentru luptă: Ø pregătirea misiunii următoare de îndată ce este cunoscută; Ø asigurarea materialelor, armamentului şi a muniţiei necesare pentru îndeplinirea acesteia; Ø desăvârşirea antrenamentului grupei (plutonului) (condusă de obicei de către înlocuitorul la comandă (locţiitorul său la comandă), atunci când comandantul de grupă (pluton) este la ordin la comandantul de pluton); Ø pregătirea pentru deplasare. Comandantul de grupă (pluton) trebuie să fie atent la repartiţia echitabilă a serviciului de gardă şi a perioadelor de mentenanţă pentru a permite subordonaţilor odihnă deplină.

Pentru protecţia trupelor care se găsesc în staţionare se organizează siguranţa de staţionare. Siguranţa nemijlocită • • Observatori; Patrule; Serviciul de zi (în companie) sau Subunitatea deserviciu (în batalion) Siguranţa staţionării: • • • Pânde; Post de pază independent; Post de pază în cadrul plutonului ca pichet de pază; Pichet de pază; Detaşament de pază.

Siguranţa de staţionare se trimite pentru ocuparea nodurilor de comunicaţii, podurilor, înălţimilor dominante şi trecătorilor (păsurilor). Pentru a îngreuna pătrunderea inamicului şi a uşura lupta elementelor de siguranţă, pe liniile de comunicaţii se pregătesc din timp avalanşe şi distrugeri. În funcţie de teren şi mărimea pădurii, subunităţile de siguranţă pot ocupa aliniamente în faţă, pe marginea sau în interiorul acesteia. Atenţie deosebită se acordă asigurării flancurilor elementelor de siguranţă şi luptei împotriva grupurilor de cercetare-diversiune. Siguranţa de staţionare se organizează în afara localităţii pe principalele căi de acces. La intrarea în localitate se construiesc obstacole (baricade) şi se instalează baraje.

N Grupa infanterie în siguranţa staţionării (o variantă) S Pd. VERDE R-3 p. geod 1000 m Pd. MARE R-2 stîlp 800 m În staţionare, grupa poate fi numită ca post de pază independent sau ca post de pază, acţionând în cadrul plutonului ca pichet de pază (independent). Grupa se trimite pînă la o distanţă de 1, 5 km (2 km) pe ML sau 1 km când acţionează pe jos. R-1 pietre 400 m Pînă la 1500 m Postul de pază organizează o poziţie de apărare cu o dezvoltare frontală de ≤ 200 m şi primeşte o fâşie de siguranţă cu o lărgime de ≤ 600 m

Postul de pază se schimbă, de obicei, la fiecare 24 ore. Dacă grupa ajunge noaptea, se instalează provizoriu într-un perimetru defensiv redus; la prima oră şi după recunoaştere va executa poziţia de siguranţă. În staţionare plutonul poate fi numit pichet de pază independent sau pichet de pază în cadrul detaşamentului de pază; de regulă, plutonul ocupă şi pregăteşte un punct de sprijin de bază şi de rezervă – dacă se dispune de timp – cu o dezvoltare frontală de 500 -1000 m şi primeşte o fâşie de siguranţă cu o lărgime de până la 2 km; el poate fi trimis la o distanţă de până la 5 km faţă de subunităţile cărora le face siguranţa. Pichetul de pază se instalează pe un aliniament favorabil apărării pe cât posibil protejat de obstacole antiblindate şi care să asigure un câmp de vedere spre inamic pe o distanţă cât mai mare. Locul de dispunere al grupei (plutonului) trebuie să asigure observarea, executarea focului circular şi o bună mascare.

Pentru recunoaşterea militarilor din subunităţile proprii, zilnic, se stabileşte secretul, compus din parolă şi răspuns. Parola se cere tuturor persoanelor care trec aliniamentul siguranţei de staţionare în ambele sensuri precum şi persoanelor care se deplasează noaptea în raionul de dispunere a subunităţii Secretul se comunică subunităţilor din siguranţa de staţionare şi elementelor de cercetare trimise în faţa acesteia. Secretul constituie mijlocul de recunoaştere a militarilor subunităţilor proprii de cei ai inamicului. Secretul se comunică, de regulă, pentru 24 ore, dar poate fi schimbat oricând situaţia impune. Cei care nu cunosc parola vor fi reţinuţi şi se raportează comandantului de pluton; acesta îi interoghează personal pe cei reţinuţi şi în funcţie de împrejurări le permite să meargă mai departe sau îi trimite sub escortă la comandantul care a trimis siguranţa.

Comandantul de grupă după ce a ocupat poziţia: Ø numeşte un observator, Ø organizează lucrul pentru executarea lucrărilor genistice, Ø indică modul de executare a focului la apariţia inamicului Ø comunică semnalele şi secretul. Postul de pază execută observarea neîntreruptă, ziua şi noaptea; pe timpul activităţii în postul de pază evită producerea de zgomote inutile (ţipete, râsete, cântece) sau folosirea excesivă a luminii (este indicată folosirea filtrelor infraroşii şi a dispozitivului de vedere pe timp de noapte de tip pasiv). Ziua, când vizibilitatea este bună, jumătate din militarii pichetului de pază se pot odihni; în condiţii de vizibilitate redusă observarea se completează cu ascultarea.

În caz de atac NBC, foc de artilerie, dacă poziţia de apărare nu este prevăzută cu şanţuri de adăpost, se poate folosi drept protecţie transportorul amfibiu blindat sau maşina de luptă a desantului/ infanteriei. Poziţia se ocupă imediat ce atacul încetează. Militarii izolaţi ai inamicului (ex. : elemente de cercetare) vor fi capturaţi, dacă este posibil sau nimiciţi, raportându-se despre aceasta comandantului care a trimis siguranţa. În cazul în care se stabileşte contactul cu un inamic superior, se raportează imediat comandantului care a trimis siguranţa, şi nu se retrage de pe poziţie decât la ordinul acestuia continuând apărarea aliniamentului de siguranţă încredinţat. Pichetul de pază capturează sau nimiceşte grupurile mici ale inamicului. Când inamicul atacă cu forţe superioare pichetul de pază deschide focul la distanţa maximă eficace, provocându-i pierderi şi obligându-l să se desfăşoare prematur; el trebuie să apere cu dârzenie aliniamentul ocupat pentru a asigura desfăşurarea forţelor principale.

Mulţumesc pentru atenţie