CATEDRA MILITAR UTM Tactica general Tema 6 Bazele

CATEDRA MILITARĂ UTM Tactica generală Tema 6: Bazele ofensivei subunităţilor de infanterie. Creat de Bubulici Leonid 2012 mun. Chişinău

!!! Ofensiva este forma de luptă armată prin care se urmăreşte capturarea, izgonirea sau nimicirea agresorului. Scopul general al ofensivei este înfrângerea inamicului şi crearea condiţiilor pentru succesul acţiunilor ulterioare (sau pentru încetarea ostilităţilor şi trecerea la acţiuni post-conflict) Procedee specifice ofensivei: § § § ofensiva din contact, ofensiva din mişcare, ofensiva combinată, urmărirea, lupta de întâlnire, ieşirea din încercuire Ofensiva din contact este procedeul prin care se realizează atacul inamicului aflat în apărare, plecând la ofensivă din poziţiile deţinute în faţa acestuia. Ofensiva din mişcare este procedeul prin care se realizează atacul inamicului aflat în apărare, după un marş pe o distanţă variabilă. Ofensiva combinată este procedeul (specific marilor unităţi) prin care se realizează atacul inamicului aflat în apărare, cu o parte din forţe din mişcare, iar cu alta din contact.

Urmărirea este procedeul ofensiv prin care se realizează menţinerea contactului cu inamicul care-şi părăseşte poziţiile de luptă şi încearcă să se retragă de sub focul forţelor atacatoare. Lupta de întâlnire este procedeul prin care două grupări de forţe adverse, în mişcare pe acelaşi itinerar, din sensuri opuse, se angajează în luptă urmărind realizarea scopurilor propuse prin acţiuni ofensive. Ieşirea din încercuire este procedeul ofensiv prin care se realizează scoaterea prin luptă a forţelor încercuite de sub loviturile inamicului. Acţiuni cu caracter ofensiv: § cercetarea prin luptă, § raidul, § atacul demonstrativ Cercetarea prin luptă este un atac cu obiectiv limitat executat pentru a-l sili pe inamic să-şi demascheze dispozitivul, mărimea, efectivul sau intenţia forţei sale, prin determinarea acestuia să răspundă la acţiunea ofensivă, dezvăluind astfel punctele slabe ale sistemului său defensiv Raidul este un atac de scurtă durată cu obiectiv limitat desfăşurat într-un spaţiu redus în teritoriul inamicului, urmărind nimicirea, distrugerea ori capturarea unuia sau mai multor elemente ale inamicului cu scopul de a dezorganiza acţiunile acestuia Atacul demonstrativ se execută cu scopul de a distrage atenţia inamicului fără a încerca angajarea în luptă a acestuia

1. Esenţa şi scopurile ofensivei. Grupa de infanterie pregăteşte şi duce lupta ofensivă, de regulă, în cadrul eşalonului superior (plutonului, companiei). Uneori acţionează independent ca patrulă de siguranţă pe timpul urmăririi sau luptei de întâlnire. Amploarea acţiunii ofensive este dată de: a) lărgimea frontului de atac; b) adâncimea (misiunile) pentru care se planifică acţiunea; c) ritmul de înaintare (de ofensivă). Ritmul de înaintare în ofensivă este determinat de: a) mobilitatea şi puterea de lovire a forţelor; b) existenţa şi valoarea forţelor care luptă în dispozitivul inamicului; c) adâncimea şi caracterul apărării inamicului; d) sprijinul eşalonului superior; e) frecvenţa folosirii de către acesta a desantului aerian; f) angajarea forţelor pentru cucerirea unor obiective intermediare; g) posibilităţile de susţinere logistică.

Grupa de infanterie se poate găsi în dispozitivul de luptă al plutonului, ori în rezerva companiei, primind direcţie şi obiectiv de atac. Obiectivul de atac al grupei constă în nimicirea personalului şi distrugerea mijloacelor de foc ale inamicului de pe direcţia sa de atac. Grupa din cadrul plutonului aflat în adâncimea dispozitivului companiei îndeplineşte următoarele misiuni: 1) dezvoltarea ofensivei pe direcţia primită; 2) participarea la respingerea contraatacurilor inamicului; 3) continuarea ofensivei în adâncimea apărării acestuia. Când acţionează în cadrul plutonului constituit ca detaşament de întoarcere, în teren muntos împădurit sau în localităţi, îndeplineşte următoarele misiuni: 1) infiltrarea în adâncimea dispozitivului inamicului, lovirea în flancul şi spatele acestuia; 2) întoarcerea apărării inamicului; 3) crearea condiţiilor favorabile dezvoltării ofensivei de front.

Când acţionează în cadrul companiei destinată ca detaşament înaintat poate îndeplini următoarele misiuni: 1) cucerirea din mişcare şi menţinerea unor aliniamente (obiective) importante din adâncimea apărării inamicului sau trecerilor peste cursurile de apă; 2) cucerirea şi menţinerea unor puncte importante de trecere; 3) întârzierea afluirii rezervelor inamicului din adâncime. Misiunea grupei de infanterie când acţionează pentru urmărirea inamicului este: 1) devansarea forţelor principale; 2) ocuparea unui aliniament, o trecere peste un curs de apă, nod de comunicaţie de pe direcţia de retragere a acestuia, pentru a-l lovi în flanc şi spate; 3) participarea la încercuirea şi nimicirea inamicului în cooperare cu forţele de urmărire. Dezvoltarea frontală a dispozitivului de luptă în ofensivă este variabilă în funcţie de varianta adoptată, fiind de până la 50 m, rezultată din intervalele de 6 -8 m (8 -12 paşi) dintre militari.

Manevra în ofensivă Manevra constă în deplasarea forţelor şi mijloacelor în scopul aplicării favorabile a puterii de luptă a acestora în timp şi spaţiu pentru a obţine un avantaj în raport cu inamicul. Manevra poate fi: de forţe şi mijloace şi de foc. Formele manevrei în ofensivă sunt: 1) lovitura frontală; 2) învăluirea; 3) întoarcerea; 4) mutarea efortului de pe o direcţie pe alta; 5) manevra pe verticală.

Manevra în ofensivă Lovitura frontală constă în producerea de pierderi cât mai mari inamicului prin ruperea apărării sale şi crearea de breşe în dispozitivul lui de apărare care să asigure în continuare folosirea celorlalte forme de manevră în scopul nimicirii pe părţi a acestuia şi dezvoltarea în ritm rapid al ofensivei. Se execută atunci când apărarea inamicului nu prezintă goluri şi flancuri descoperite şi există realizat un raport de forţe favorabil forţelor proprii pe direcţiile principale de acţiune. 1 2 3

Manevra în ofensivă Învăluirea constă în combinarea acţiunilor frontale subunităţilor proprii cu cele executate asupra unuia sau ambelor flancuri ale dispozitivului inamicului în vederea divizării şi nimicirii forţelor sale. Grupa (plutonul) se poate diviza în echipa (grupa) de manevră şi echipe (grupe) de sprijin. Echipa (grupa) înaintează spre flancul inamic profitând de acoperire şi ascunziş ţinând inamicul inconştient de mişcările ei până începe atacul. 1 2 2 3 1 Echipa (grupa) ce acţionează împotriva flancului inamic este acoperită de un atac suport condus de o altă echipă (grupă) ce acţionează ca bază de foc 1

Manevra în ofensivă Întoarcerea este forma de manevră prin care se angajează inamicul de front cu o parte din subunităţi, în timp ce majoritatea forţelor şi mijloacelor acţionează în flancul sau spatele dispozitivului acestuia, pe o adâncime mai mare, cu scopul de a ataca eşalonul doi sau rezervele, intercepta comunicaţiile, silindu-l să ducă acţiuni de luptă şi în alte direcţii decât pe cea frontală. Între subunităţile care duc acţiuni frontale şi cele care execută întoarcerea nu există legătură de foc. Atenţie deosebită se acordă cooperării şi sprijinului de foc. 1 2 3

Manevra în ofensivă Mutarea efortului de pe o direcţie pe alta, din faţă spre adâncime şi invers constă în deplasarea executată cu subunităţile din adâncimea dispozitivului de luptă, cu tehnica militară şi uneori, cu una din forţele de pe limita dinainte, pentru respingerea loviturilor executate de inamic, dezvoltarea ofensivei pe direcţii pe care inamicul nu se aşteaptă. Manevra pe verticală nu este specifică eşalonului subunitate. Ea se execută când eşalonul superior dispune de resurse de aviaţie pentru utilizarea forţelor aeropurtate în scopul de a favoriza acţiunile forţelor pe direcţiile principale. Se foloseşte în mod frecvent concomitent cu celelalte forme de manevră. Compania (plutonul) poate fi destinată să acţioneze ca forţe aeromobile în favoarea eşaloanelor superioare.

Manevra în ofensivă În ofensivă manevra se execută în următorul mod: - CG ordonă EAB să înainteze sub acoperirea focului EAP şi EF, EAB avansează pe cât de repede posibil spre noile poziţii de tragere, folosind acoperirea disponibilă. - când EAB ajunge la o poziţie de tragere nouă deschide focul. EAP încetează focul şi înaintează sub acoperirea EAB şi a celei fixe. - acest proces continuă până când grupa atacă tranşeea inamică. EF înaintează în funcţie de distanţa de la care poate oferi un sprijin de foc eficient. CG se va poziţiona într-un loc de unde poate menţine cel mai bine controlul cu efectivul grupei. EAP EAB

Manevra de foc se realizează prin concentrarea simultană sau succesivă a focului categoriilor de armament asupra diferitelor obiective ale inamicului. Ø Ø În funcţie de direcţia de tragere, focul armamentului grupei de infanterie poate fi: frontal, îndreptat perpendicular pe frontul obiectivului; de flanc, îndreptat în flancul obiectivului; oblic, îndreptat sub un unghi ascuţit faţă de obiectiv; încrucişat, executat asupra unui obiectiv din două sau mai multe direcţii. 3 3

Manevra de foc Ø Ø Ø Din punct de vedere tactic, focul armamentului de infanterie poate fi: pumnal, executat prin surprindere de la distanţe mici pe o anumită direcţie; concentrat, executat cu mai multe arme din una sau mai multe subunităţi asupra unui singur obiectiv sau a unei părţi din dispozitivul de acţiune al inamicului; etajat, focul mai multor arme executat asupra unor obiective care sunt dispuse la înălţimi diferite; prin intervale, focul executat cu armamentul de pe transportorul amfibiu blindat (maşina de luptă) printre flancurile a două subunităţi învecinate, cu respectarea strictă a unghiului de siguranţă; pe deasupra trupelor, focul executat cu armamentul de pe TAB (ML) sau aruncătoarele de bombe pe deasupra subunităţilor, respectându-se cu stricteţe spaţiul de siguranţă pe verticală calculat, în funcţie de înălţimea obiectivelor trupelor proprii sau a formelor de relief şi detaliilor de planimetrie peste care se execută tragerea.

2. Pregătirea şi desfăşurarea luptei ofensive 2. 1. Ofensiva din contact Dispozitivul de luptă a grupei şi plutonului în ofensivă. 6 ÷ 8 m. între militari a) Grupa – Lanţ de trăgători c) Pluton - pe maşini de luptă b) Pluton - pe jos 1 200 ÷ 300 m. ≤ 75 m. 2 ≤ 50 m. 3 35 ÷ 50 m. ~ 200 m. 3 50 ÷ 100 m. ≥ 100 m. (6 ÷ 8 m. între militari)

2. 1. Ofensiva din contact Ofensiva (atacul) din contact se adoptă atunci când inamicul a avut timp să-şi organizeze apărarea şi dispune de un dezvoltat sistem de lucrări genistice şi de baraje, precum şi în cazul în care reţeaua de comunicaţii din adâncime către linia frontului este slab dezvoltată sau impracticabilă. Aceasta este precedată de ocuparea poziţiei de plecare şi poate avea loc cu sau fără regruparea forţelor din contact sau prin înlocuirea parţială ori totală cu altele aduse din adâncime. Poziţia de plecare la ofensivă este fâşia de teren, amenajată din punct de vedere genistic, cu o adâncime corespunzătoare fiecărui eşalon. Ea trebuie să asigure dispunerea în ascuns a forţelor, protecţia împotriva mijloacelor de foc ale inamicului în special a celor nucleare, biologice, chimice şi incendiare, să creeze condiţii favorabile pentru trecerea la ofensivă. La grupa de infanterie adâncimea poziţiei de plecare la ofensivă este de la aliniamentul locaşurilor individuale până la locul poziţiei TAB sau MLI/MLD, având valori de până la 100 m în adâncime şi 50 -100 m de front.

2. 1. Ofensiva din contact La ofensiva din contact, grupa de infanterie atacă în dispozitiv de luptă pe jos. Ofensiva (atacul) începe cu pregătirea de foc, care constă în totalitatea acţiunilor de lovire prin foc, executată în mod unitar, prin surprindere, într-o perioadă de timp determinată, în scopul producerii unor pierderi însemnate grupării de forţe şi mijloacelor, elementelor de conducere şi sistemului de lovire prin foc al inamicului, în deosebi în sectorul de rupere sau pătrundere în dispozitivul acestuia. Cu 3 -5 minute înainte de plecarea la atac cu armamentul destinat, se execută trageri asupra obiectivului şi porţiunilor de tranşee de pe LDA inamicului. TAB (MLD/MLI) sprijină echipele din poziţia de plecare la ofensivă executând misiunile de foc prin intervale, flancuri şi pe deasupra acestora până la distanţa bătăii eficace. Deplasarea în câmpul tactic se execută în salturi folosind posibilităţile de mascare ale terenului. Trecerea prin culoarele din barajele de mine (propriu şi al inamicului) se execută sub protecţia şi cu sprijinul focului artileriei (aruncătoarelor), mitralierelor uşoare şi a celor de pe TAB (MLD/MLI) după care echipele reiau dispozitivul de luptă.

2. 1. Ofensiva din contact Apropierea de LDA a inamicului se execută prin salturi, cu sprijin reciproc de foc, conform precizărilor de la atacul frontal. La ajungerea pe LDA, inamicul se nimiceşte cu focul grenadelor de mână, armamentului individual şi prin luptă corp la corp, apoi se continuă atacul fără oprire şi se pătrunde în adâncimea dispozitivului acestuia. În adâncimea apărării distanţa la care grupa trebuie să se deplaseze poate fi de până la 400 m, iar când se acţionează îmbarcată pe TAB sau MLI/MLD de 200 -300 m. ? ? Pe timpul luptei, comandantul de grupă ia măsuri pentru deplasarea succesivă a echipelor de pe o poziţie pe alta astfel încât să asigure sprijinul oportun al acţiunilor ofensive cu respectarea principiului, 2/3 din mijloace să execute foc şi 1/3 manevra.

2. 2. Ofensiva din mişcare se execută în urma unei pregătiri în timp scurt, împotriva unei apărări nepregătite sau pregătită în grabă, cu scopul câştigării de timp în vederea exploatării unei situaţii favorabile sau preluării iniţiativei după o apărare dusă cu succes. 1 p. 600 m 2 – 3 km Pentru trecerea la ofensiva din mişcare, subunităţile se dispun într-un raion de concentrare care poate fi situat la 40 -60 km de aliniamentul de contact.

300 ÷ 800 m. 1 ÷ 2 km. 2 ÷ 3 km. Aliniamentul de desfăşurare pe coloane de companii Aliniamentul de desfăşurare pe coloane de plutoane Aliniamentul de debarcare Aliniamentul de desfăşurare pentru atac aliniamentul Itinerarele de. Pentru desfăşurare de apropiere pe coloane sunt traseele Ødinraioane urmate de de subunităţi pregătirea ofensivei mişcare seconcentrare; stabilesc: din raioanele Raioanele de concentrare în vederea de plutoane concentrare laspre 2 -3 km aliniamentul faţă de LDA de desfăşurare pentru de atac. apropiere; atacului sunt–utilizate pentru regrupare şiØ itinerare Øinamicului, raioane de concentrare; Ø aliniamentul direcţie de de ofensivă – la (atac); o depărtare Eleîn asigură afara bătăii deplasarea mijloacelor organizată Ø şi aliniament coordonată şiiniţial desfăşurarea pentru forţelor atac; rezolvarea problemelor de ordin administrativ aliniamentul de desfăşurare pe coloane de Øantiblindate, itinerare deşi apropiere; ØAliniamentele faţăaliniament de astfel raionul de de concentrare coordonare care a– la pe subunităţi mitralierelor, pentru atac tunurilor aliniamente care Ø stabilite, aliniamente (iniţial, încât la deajungerea coordonare, pesăde ale forţelor– atacatoare, care urmează să fie companii la 4 -6 km faţă de pe limita dinainte Øexecută aliniament de desfăşurare pentru atac; forţele asigure sprijinului încolonarea foc; unei subunităţi (tip distanţă corespunzătoare a 2 -3 ore de aliniamentul trageri de prin desfăşurare ochire pentru atac, desfăşurare atacatoare pede să coloane, aibă puterea de debarcare, de reorganizate pentru luptădirectă; şi deplasate a apărării (LDA) inamicului, în (sau) afara bătăii Øaruncătoarelor, aliniamente (iniţial, de coordonare, Øcompanie) obiectiv (aliniament) mijloacele primite intermediar; în marş; luptă completătunurilor sau cu cea avută de atac); dincu raionul de concentrare. spre aliniamentul deidentică atac. care execută focde la plecarea desfăşurare pedispun, coloane, de de Øsprijin; obiectiv final; Acestea cîtdebarcare, posibil, concentrat prinse trageri prin pe ochire directă; în afara Punct de atac); Ø aliniamentul misiunii. Punct coordonare bătăii majorităţii artileriei inamicului, astfel încît iniţial deplasarea forţelor de atac spre aliniamentul de desfăşurare pentru atac, să se poată executa cu Raionul de uşurinţă, în mod rapid şi prin folosirea concentrare judicioasă a posibilităţilor de mascare. Coloana batalionului 2 ÷ 3 ore de marş aliniamentul de atac - cât mai aproape de LDA inamicului, de regulă, înapoia ultimei acoperiri de teren 40 ÷ 60 km. care asigură protecţia forţelorse şi stabileşte adăpostirea lor se faţă de aliniamentul de debarcare cînd focul executat princu trageri prin ochire directă. de. Pe acest execută ofensiva infanteria în dispozitiv luptă pe aliniament dincît forţele de angajare jos. Acestasubunităţile trebuie să fie mai aproape de imediată trebuie să simultan desfăşurate de aliniamentul (la 1 -1, 2 km), feritîn dedispozitiv observarea 4 ÷ajungă 6 de km. atac luptă; inamicului şi de focul executat prin ochire directă;

Ø Ø Pentru pregătirea ofensivei din se stabilesc: 2. 2. Ofensiva dinmişcare siguranţă se raioane de concentrare; Øaliniamentul direcţie dede ofensivă (atac); stabileşte atacului la o(ora distanţă variabilă este ora itinerare de apropiere; Øora aliniament de „H”), coordonare a faţă desprijinului trecerii LDA aliniamentului inamicului, care atac forţele şi senu aliniament de desfăşurare pentru atac; de foc; pe de au voie să-l dedepăşească către comandant, decît după cu 1 -2 aliniamente (iniţial, de coordonare, de Øcomunică obiectiv (aliniament) intermediar; terminarea înainte de pregătirii începerea de foc deplasării. şi trecerea desfăşurare pe coloane, de debarcare, de Øore obiectiv final; de foc misiunii. al ofensivei; atac); Øla sprijinul aliniamentul 1 p. 600 m Obiectivele Direcţia de (aliniamentele) ofensivă (atac) intermediare indică direcţiasunt generală folosite depentru înaintare coordonarea a unei subunităţi de infanterie deplasării forţelor care trebuie atacatoare urmată în timp şi gradul şi spaţiu de libertate şi sunt strâns de manevră legate permis de importanţa pe timpul înaintării terenului şi dispunerea inamicului. pentru atingerea Cucerirea acestora Pe nudirecţia trebuie de să ofensivă ducă la Aliniamentele deforţelor coordonare a sprijinului foc se stabilesc de către 2 – obiectivului. 3 de km Obiectivul final al misiunii constituie aliniamentul tactic ce trebuie cucerit de către (atac) stabilită, pierderea (slăbirea) forţele ritmului subordonate ofensivei. De săregulă, manevreze obiectivele liber, dar (aliniamentele) trebuie să şi rămînă comandantul eşalonului superior, înpot scopul asigurării coordonării focului subunitatea de infanterie pentru a îndeplini misiunea stabilită de comandant şi de orientate spre intermediare ale obiectiv. unei subunităţi Depăşirea deliniilor infanterie de despărţire constituie cu obiectivul subunităţile final mijloacelor care nu sunt sub controlul comandanţilor subordonaţi, darvecine care lese pot regulă, se compune din mai multe obiective îndeplinite succesiv. face numai (aliniamentul cumisiunii) aprobarea pentru prealabilă eşalonul a eşalonului imediat superior. influenţa acţiunile.

2. 3. Urmărirea constă în înaintarea rapidă a forţelor proprii pe direcţiile de retragere ale inamicului şi pe direcţiile paralele, în scopul de a-i ataca prin surprindere căile de retragere, a-l nimici şi captura. Urmărirea poate fi de front, paralelă, din aer şi combinată. Urmărirea de front se adoptă mai frecvent la începutul retragerii, în teren muntos-împădurit, pe timp de iarnă şi când reţeaua de comunicaţii nu este dezvoltată. Grupa de infanterie trece, de regulă, la urmărirea de front sau paralelă a inamicului, în cadrul eşalonului superior. Urmărirea de front constă în înaintarea rapidă a grupei pe acelaşi itinerar pe care se retrage inamicul în scopul de a interzice desprinderea acestuia de forţele proprii. Grupa nimiceşte din mişcare sau ocoleşte subunităţile de acoperire ale inamicului şi pătrunde cu repeziciune spre gruparea forţelor principale pentru a îngreuia retragerea acestora şi a favoriza manevra de învăluire şi întoarcere. Urmărirea paralelă se realizează prin înaintarea rapidă a grupei pe un itinerar paralel cu cel de retragere a inamicului în scopul devansării forţelor principale, ocupării unor aliniamente, treceri peste cursurile de apă, nodurile de comunicaţie de pe direcţia de retragere a acestuia, pentru a-l lovi în flanc şi spate, a-l încercui şi nimici în cooperare cu forţele care urmăresc de front.

2. 4. Lupta de întâlnire poate să aibă loc Ø pe timpul marşului, Ø în apărare pe timpul executării contraatacului şi Ø în ofensivă pe timpul ducerii acţiunilor în adâncimea apărării inamicului. Grupa de infanterie poate duce lupta de întâlnire § independent ca patrulă de siguranţă, § în cadrul plutonului numit pichet mobil de cap sau § în cadrul forţelor principale companiei.

2. 5. Ieşirea din încercuire de către grupa de infanterie se execută în cadrul eşalonului superior. Aceasta se execută într-un dispozitiv de luptă adecvat în vederea ruperii frontului încercuirii, nimicirea inamicului de pe direcţia respectivă, crearea unui culoar pentru scoaterea şi evacuarea forţelor şi mijloacelor şi realizarea joncţiunii cu forţele proprii situate în afara încercuirii. Pentru ieşirea din încercuire se utilizează următoarele procedee: Ø ieşirea independentă prin acţiuni ofensive, din interiorul raionului spre forţele proprii; Ø acţiunea ofensivă executată în cooperare cu forţele din afara încercuirii, care atacă concomitent din sens opus pe această direcţie cu realizarea joncţiunii pe un aliniament de întâlnire stabilit; Ø scoaterea din încercuire a forţelor prin acţiuni ofensive, executate de pe teritoriul liber, până în raionul forţelor încercuite.

2. 6. Cercetarea prin luptă se execută în scopul procurării de date şi informaţii asupra dispozitivului de luptă şi a sistemului de lovire al inamicului care nu au putut fi obţinute prin alte procedee de cercetare sau acţiune, precum şi de a verifica veridicitatea unor informaţii obţinute anterior. Cercetarea prin luptă se planifică şi se execută ca urmare a ordinului eşalonului superior. Ea poate fi folosită şi ca mijloc de a menţine inamicul sub presiune prin cucerirea unor puncte decisive din teren. Modul de pregătire şi desfăşurare a cercetării prin luptă este similar acţiunii ofensive.

2. 7. Raidul Scopul raidului poate fi: Ø distrugerea unor instalaţii (obiective importante), Ø capturarea sau eliberarea de prizonieri şi Ø dezorganizarea conducerii sau funcţiilor de sprijin ale luptei inamicului. Grupa poate executa raidul în cadrul plutonului (companiei) în formele luptei armate. În funcţie de situaţie, subunitatea care execută un raid poate să nu se întoarcă în locul din care a plecat în misiune (în dispozitivul forţelor proprii, sau în raionul de staţionare ales pe teritoriul ocupat de inamic) urmând ca în această situaţie să ducă acţiuni împreună cu formaţiunile de rezistenţă. Când forţele proprii se găsesc în ofensivă, compania (plutonul) care execută raidul va acţiona în întâmpinarea acestora, fără a se mai întoarce în vechiul raion de dispunere. Durata unui raid executat de companie este de 2 -3 zile. Când plutonul acţionează independent durata raidului poate să fie de până la 2 zile. Pe timpul raidului grupa poate acţiona ca patrulă de siguranţă pe timpul deplasării şi staţionării, iar pentru atacul obiectivelor, în cadrul subunităţii de asalt (atac şi distrugere) sau al subunităţii de sprijin. Raidul se pregăteşte la macheta terenului pe care se vor marca obiectivele ce urmează a fi nimicite sau distruse şi în funcţie de posibilităţi, într-o porţiune de teren asemănător cu cel în care se vor duce acţiunile.

2. 8. Atacul demonstrativ se execută la ordinul eşalonului superior şi este o acţiune executată de către subunităţi pe o direcţie pe care nu se urmăreşte obţinerea deciziei (direcţie secundară), în scopul inducerii în eroare a inamicului; el trebuie să fie suficient de credibil pentru a obţine acţiunea dorită a inamicului. El se desfăşoară fără a avea contact nemijlocit cu forţele luptătoare ale inamicului, acţiunea constând, de regulă, în folosirea focului şi fumului, a mijloacelor de război electronic şi tehnicii de comunicaţii, precum şi a deplasării forţelor. Pe timpul atacului demonstrativ grupa de infanterie acţionează în cadrul eşalonului superior.

Mulţumesc pentru atenţie