CATEDRA MILITAR UTM Topografia militar Tema Orientarea n

  • Slides: 33
Download presentation
CATEDRA MILITARĂ UTM Topografia militară Tema: Orientarea în teren fără hartă. Creat: Bubulici Leonid

CATEDRA MILITARĂ UTM Topografia militară Tema: Orientarea în teren fără hartă. Creat: Bubulici Leonid 2009 mun. Chişinău

1. Orientarea şi indicarea obiectivelor în teren Orientarea în teren consta în determinarea punctelor

1. Orientarea şi indicarea obiectivelor în teren Orientarea în teren consta în determinarea punctelor cardinale şi a punctului de staţie în raport cu detaliile înconjurătoare de planimetrie şi de relief, alegerea direcţiei necesare pentru deplasare şi menţinerea ei în timpul deplasării. La baza orientării stă priceperea de a alege în teren reperele şi folosirea lor în calitate de faruri care indică direcţiile, punctele şi hotarele necesare. Ca reper poate servi orice obiect, care atrage imediat atenţia la privirea spre teren conform posibilităţilor, reperele se aleg uniform în sensul frontului şi în adâncime pentru a asigura mai exact şi mai rapid indicarea ţintei care a apărut în orice loc. Reperele stabilite se selectează de la dreapta spre stânga şi pe hotare - de la sine în direcţia inamicului.

1. Orientarea şi indicarea obiectivelor în teren Determinarea părţilor orizontului Punctele cardinale se stabilesc

1. Orientarea şi indicarea obiectivelor în teren Determinarea părţilor orizontului Punctele cardinale se stabilesc cu ajutorul busolei, corpurilor cereşti şi semnelor detaliilor. Pentru stabilirea punctelor cardinale cu ajutorul busolei, trebuie să se ţină busola orizontal şi, lăsând în jos acul, să se întoarcă busola astfel ca vârful de nord al acului magnetic să coincidă cu diviziunea zero a scării. La o astfel de poziţie a busolei, literele N, S, E, V de pe scară vor corespunde cu direcţia nordului, sudului, estului şi vestului. Busola Adrianov: 1 - corpul busolei; 2 - cadran, 3 acul magnetic; 4 – dispozitivul de ochire; 5 – indicatorul de citire; 6 – piedică.

1. Orientarea şi indicarea obiectivelor în teren Determinarea părţilor orizontului Punctele cardinale se pot

1. Orientarea şi indicarea obiectivelor în teren Determinarea părţilor orizontului Punctele cardinale se pot stabili, depunctele asemenea, Cu ajutorul soarelui şi ceasului, cardinale se stabilesc în următorul mod: cu ajutorul Stelei Polare. astfel Ea totdeauna află la să fie orientat spre Soare; unghiul ceasul se ţine orizontal ca acul se ceasului nord şiacul se caută după constelaţia Mare. cadranului spre cifra 1 se va împărţi în dintre ceasului şi direcţia Ursa din centrul două. Linia care împarte acest unghi în două părţi va indica direcţia spre Sud.

1. Orientarea şi indicarea obiectivelor în teren Determinarea punctelor cardinale La stabilirea punctelor cardinale

1. Orientarea şi indicarea obiectivelor în teren Determinarea punctelor cardinale La stabilirea punctelor cardinale cu ajutorul detaliilor din teren, e necesar să se cunoască următoarele: Ø muşuroaiele de furnici se află de regulă, la sudul copacilor, buturugilor, tufarilor din apropiere; partea de sud a muşuroaielor e mai puţin înclinată decât cea de nord; Ø muşchii şi lichenile acoperă tulpinile copacilor, pietrele, stânci, construcţiile vechi de lemn din partea de nord; Ø potecile împart, de regulă, masivele mari de pădure, aproape strict pe linia nord-sud şi est-vest; Ø pe plăcile de lemn ale stâlpilor înfipţi la intersecţiile potecilor din pădure, sectoarele se numerotează de la vest spre est (din stânga spre dreapta). Cifrele cu numere mai mici se află la nord-vest şi nord-est, iar cu numere mai mari - Ia sud-vest şi sud-est.

1. Orientarea şi indicarea obiectivelor în teren Alegerea punctelor de reper Indicarea obiectivelor faţă

1. Orientarea şi indicarea obiectivelor în teren Alegerea punctelor de reper Indicarea obiectivelor faţă de reper În zona de observare, acţiune a subunităţii se apreciază reperele de bază (3 4 repere) şi distanţa până la ele. Drept reper sunt folosite obiectivele din teren care sunt bine văzute de personal şi nu pot fi nimicite pe parcursul luptei (înălţimi, copaci singuratici, intersecţie de drumuri, marginea pădurilor, etc. ). În adâncime la numirea reperelor se ţine cont de bătaia eficace a armelor din dotare. Reperele sunt numite pentru gestionarea subunităţii în luptă şi conducerea Promptitudinea deschiderii focului şi durata primirii hotărârii misiunilor focului (direcţionarea focului). În ofensivă unul din repere se apreciază ca principal, el de foc în mare măsură depinde de modul cât de prompt a fost observată ţinta, se alege din cele mai îndepărtate repere în direcţia ofensivei subunităţii. stabilit locul şi precizia distanţei până la ea, adică de precizia indicării ţintei. Indicarea ţintei trebuie să se execute prin metode, care corespund situaţiei de luptă, condiţiilor de observare şi trebuie să fie scurtă, clară şi sigură. De exemplu: „Ostaş Moraru, reperul 2, în dreapta 20. , 2 soldaţi – FOC!”, „Mitralior, reperul 1, în spate 90, marginea pădurii, lunetist – FOC!”, „Operator ochitor, direcţia reperul 3, distanţa 500, 2 genişti, din mitralieră – FOC!”, „Aruncător de grenade, direcţia reperul 1, distanţa 300, după pod BMP – cu grenade FOC!”, “Grupa! Direcţia reperul 4. La atac – ÎNAINTE!”.

- zona îndepărtată, cuprinde 1. Orientarea şi indicarea obiectivelor în teren porţiunea dintre linia

- zona îndepărtată, cuprinde 1. Orientarea şi indicarea obiectivelor în teren porţiunea dintre linia cea mai îndepărtată a zonei mijlocii şi Alegerea punctelor de reper până la limita vizibilităţii ce poate fi acoperită Indicarea obiectivelor faţă de reper cu ajutorul aparatelor de observare din de observare (dreapta, stânga) se stabilesc prin Limitele sectorului înzestrare. repere sau azimut şi trebuie, pe cât posibil, să se intersecteze pe limita dinainte a - zona mijlocie, cuprinde dispozitivului trupelor proprii cu ale posturilor de observare vecine. porţiunea de teren dintre linia În adâncime, sectorul de observare se împarte în zone, delimitate prin linii cea mai îndepărtată a zonei convenţionale, astfel: apropiate şl până unde - zona apropiată observatorul poate recunoaşte - zona mijlocie cu ochiul liber siluetele tehnicii - zona îndepărtată de luptă, formele copacilor şi caselor; Când terenul limitează posibilităţile de observare în adâncime, sectorul nu se - zona apropiată, cuprinde mai împarte în zone. poţiunea de teren în care obiectivele (personalul şi Când situaţia impune, postul de observare (observatorul) execută tehnica de luptă, lucrările observarea circulară a spaţiului terestru şi aerian, fără a i se stabili sector de genistice, precum şi detaliile observare. de planimetrie) pot fi văzute clar cu ochiul liber; Succesiunea de observare a terenului.

Distanţele până la obiectivele din teren pot fi determinate prin mai multe procedee simple:

Distanţele până la obiectivele din teren pot fi determinate prin mai multe procedee simple: a) din vedere b) cu ajutorul sunetului şi a luminii c) cu pasul d) după dimensiunea liniară a obiectivelor (cu ajutorul riglei gradate) e) după dimensiunea unghiulară a obiectivelor (cu utilizarea miimilor) a) Determinarea distanţelor din vedere. Procedeul se bazează pe aprecierea din vedere a distanţelor pe baza unui exerciţiu şi deprinderi formate în acest sens. Pentru a avea o precizie corespunzătoare trebuie să ţinem cont de următoarele: Ø un detaliu (obiect) din teren pare cu atât mai mare cu cât este mai aproape de observator; Ø din două obiecte (detalii) situate la aceeaşi distanţă, cel mai mare pare mai aproape; Ø pe timpul nopţii, obiectele mai bine luminate, par mai apropiate decât cele slab luminate; Ø obiectele de culori mai deschise par mai aproape decât cele de culori închise;

Ø obiectele din teren par mai aproape dacă sânt observate din picioare; Ø obiectele

Ø obiectele din teren par mai aproape dacă sânt observate din picioare; Ø obiectele (detaliile) par mai aproape decât sânt în realitate, în teren descoperit (şes, lac etc. ) sau pe zăpadă; Ø cu cât contrastul dintre culoarea unui obiect (detaliu) şi fondul pe care se proiectează este mai mare, cu atât acel obiect (detaliu) pare mai apropiat; Ø obiectele (detaliile) privite de jos în sus, par mai apropiate decât atunci când sânt privite de sus în jos (de la vârf spre piciorul pantei). Obiectivele şi caracteristicile Distanţa la care sunt vizibile Casă individuală nu mare 5 км. Hogeagul pe acoperişul casei 3 км. Tancul pe loc 2 км. Trunchiul copacilor, pilonii liniilor de comunicaţii 1 км. Mişcare mâinilor şi picioarelor omului în mişcare 0, 7 км. Aruncător de bombe, tun antitanc, stâlpii baragelor din sârmă, ramele ferestrelor 0, 5 км. Mitraliera de mână, pistol mitraliera, culoarea şi detaliile îmbrăcămintei, ovalul feţii omului 0, 3 км.

b) Determinarea distanţei după zgomot Sursa de zgomot Distanţa propagării, m Paşii omului 40

b) Determinarea distanţei după zgomot Sursa de zgomot Distanţa propagării, m Paşii omului 40 Trosnetul crengilor rupte 80 Convorbire lină, încărcarea armei 100 Comenzile în glas tare, strigăte Zgomotul toporului (tăierea pădurii) 500 1000 300 Mişcarea tehnicii pe şenile (tancurilor) pe şosea pe drum de câmp < 3000 < 2000 Mişcarea autovehiculelor pe şosea pe drum de câmp < 1000 500 Mişcarea subunităţii în pas pe drum de câmp pe şosea 300 600 Tragerile din obuziere Tragerile din arme de infanterie < 15000 3000 4000

c) Determinarea distanţelor cu ajutorul sunetului şi luminii. Acest procedeu se utilizează, de regulă,

c) Determinarea distanţelor cu ajutorul sunetului şi luminii. Acest procedeu se utilizează, de regulă, pe timpul nopţii pentru stabilirea distanţei până la poziţiile de tragere ale artileriei, rampele de lansare a rachetelor, până la organele de foc etc. Distanţa se calculează cu formula: D = Vs x Ts, unde: Vs - viteza sunetului ( 340 m/s); Ts - nr. de secunde trecute de la apariţia luminii până la detunătură; D - distanţa până la obiectiv exprimată în m. Cunoscând că sunetul parcurge 1 km în aproximativ 3 secunde (Vs = 340 m/s), putem obţine distanţa până la obiectiv exprimată în idiometri: D = Ts/3 La aplicarea acestui procedeu s-a considerat instantaneu momentul vederii fumului sau luminii cu momentul plecării proiectilului sau rachetei.

d) Determinarea distanţelor cu pasul. Pentru a aplica acest procedeu, trebuie ca înainte militarul

d) Determinarea distanţelor cu pasul. Pentru a aplica acest procedeu, trebuie ca înainte militarul să aibă pasul etalonat. Etalonarea pasului se face pe o porţiune de teren de aproximativ 300 m, care se parcurge de mai multe ori. Se stabileşte ulterior numărul de paşi pe care militarul îl face în medie pe 100 m, cât şi lungimea pasului. Acest procedeu asigură o precizie corespunzătoare dacă măsurarea distanţei respective se face în condiţii obişnuite (teren cu grad de accidentare redus, condiţii climaterice prielnice). Lungimea pasului este influenţată de natura şi gradul de accidentare al terenului, tăria vântului etc. 1 p. p. ≈ 1, 5 m.

e) Determinarea distanţelor cu ajutorul riglei gradate Acest procedeu se bazează pe recunoaşterea dimensiunilor

e) Determinarea distanţelor cu ajutorul riglei gradate Acest procedeu se bazează pe recunoaşterea dimensiunilor unor obiecte (detalii) din teren şi lungimea braţului uman. Pentru măsurare, rigla se tine în poziţie verticală, cu mâna întinsă în faţa ochilor. C B d x H 0, 5 x 6 D = = 300 m. h 0, 01 h A d B H 50 cm. x 6 m. D = = 300 m. 1 cm. C D H (cm) D = (600/10)x 5 = 60 x 5 = 300 m. X 5 D = h (mm) d x H Rezultă din asemănarea celor două triunghiuri ABB' şi ACC' D = h D - distanţa până la obiectivul (detaliul) din teren; d - lungimea braţului (50 cm. sau 0, 5 m. ); H dimensiunea (înălţimea), presupusă cunoscută a obiectivului (detaliului) din teren. h - porţiunea de riglă gradată, sub care se vede obiectivul în teren;

e) Determinarea distanţelor cu ajutorul riglei gradate Acest procedeu se bazează pe recunoaşterea dimensiunilor

e) Determinarea distanţelor cu ajutorul riglei gradate Acest procedeu se bazează pe recunoaşterea dimensiunilor unor obiecte (detalii) din teren şi lungimea braţului uman. Pentru măsurare, rigla se tine în poziţie verticală, cu mâna întinsă în faţa ochilor. C B d x H 0, 5 x 6 D = = 300 m. h 0, 01 h A d B H 50 cm. x 6 m. D = = 300 m. 1 cm. C D H (cm) D = (600/10)x 5 = 60 x 5 = 300 m. X 5 D = h (mm) d x H Rezultă din asemănarea celor două triunghiuri ABB' şi ACC' D = h D - distanţa până la obiectivul (detaliul) din teren; d - lungimea braţului (50 cm. sau 0, 5 m. ); H dimensiunea (înălţimea), presupusă cunoscută a obiectivului (detaliului) din Măsurarea unghiurilor (distanţelor) cu rigla. teren. h - porţiunea de riglă gradată, sub care se vede obiectivul în teren;

Obiectivul Înălţime, m Lăţimea (lungimea), m Infanteristul în picioare 1, 7 0, 5 Stâlp

Obiectivul Înălţime, m Lăţimea (lungimea), m Infanteristul în picioare 1, 7 0, 5 Stâlp telegrafic: din lemn 6, 0 de beton 8, 0 Casă cu un etaj 5, 0 Un etaj a casei cu multe etaje 3, 0 Vagon cu 4 osii: marfar 4, 0 14 15 de pasageri 4, 0 20, 0 Autovehicul 2, 0 – 3, 0 2, 0 – 3, 5 (5, 0 – 6, 0) Tanc mijlociu 2, 0 – 2, 5 3, 0 – 3, 5 (6, 0 – 7, 0) 2 2, 0 – 2, 4 (5, 0 – 6, 0) Autoturism 1, 5 (3, 8 – 4, 5) Capul omului: fără cască 0, 25 0, 2 cu cască 0, 3 Transportor auto blindat Cărămidă: grosimea 6 7 cm. , lungimea 25 cm. , capăt 12 cm.

f) Determinarea distanţelor prin construcţia figurilor geometrice. B AC = 40 p. p. CD

f) Determinarea distanţelor prin construcţia figurilor geometrice. B AC = 40 p. p. CD = 20 p. p. Măsurăm DE AB = 2 x DE D C A E a) Prin utilizarea triunghiului isoscel. Catetele AC şi AB sunt egale. Unghiul ACB se măsoară cu busola ca să fie egal cu 45º. b) Punctul C se alege ca unghiul ACB să fie egal cu 60°. Lăţimea râului va fi egală cu distanţa AC x 2. (Tangenta unghiului de 60° este egală cu 1/2).

g) Determinarea indirectă a înălţimii obiectelor. Determinarea înălţimii unor obiecte ca: turnuri de observare,

g) Determinarea indirectă a înălţimii obiectelor. Determinarea înălţimii unor obiecte ca: turnuri de observare, castele de apă, coşuri de fabrică, copaci, etc. , se poate efectua prin următorul procedeu, folosindu-se un băţ sau un jalon. Băţul sau jalonul de mărime cunoscută (h) se observă de la o distanţă (d) din poziţie culcat (pe spate), în aşa fel ca să se vadă vârful lui cât şi al obiectului a cărui înălţime (H) dorim să o determinăm. Măsurând distanţa D până la acest obiect scriem proporţionalitatea laturilor triunghiurilor asemenea formate: h d , H = D unde H h x D H = d h d D

h) Determinarea înălţimii detaliilor cu ajutorul echerului. Pentru determinare se foloseşte un echer cu

h) Determinarea înălţimii detaliilor cu ajutorul echerului. Pentru determinare se foloseşte un echer cu cele două catete egale. Observatorul ţinând echerul în mână la înălţimea ochiului, într un plan vertical, ca una din catete cât mai orizontală, se deplasează dinspre sau spre obiect până când observă în prelungirea ipotenuzei vârful al acestuia. Fixează apoi punctul respectiv printr un ţăruş, de la care măsoară distanţa (D) până la obiect. H = D + h h D

i) Determinarea pantei terenului. Pantele pot fi apreciate vizând un punct de pe pantă,

i) Determinarea pantei terenului. Pantele pot fi apreciate vizând un punct de pe pantă, care se află la înălţimea (h) celui care face observaţia, măsurând în dubli paşi, distanţa (D) până la acel punct şi folosind formula: h x 60º αº = D (m. ) Cum însă înălţimea unei persoane este aproximativ egală cu un dublu pas al aceiaşi persoane formula se simplifică şi anume: 60º αº = N unde N numărul de perechi de paşi C B h ) D (m A

În practica tragerilor cu armamentul de infanterie se foloseşte miimea ca unitate de măsurare

În practica tragerilor cu armamentul de infanterie se foloseşte miimea ca unitate de măsurare a unghiurilor. Miimea reprezintă valoarea unghiulară sub care se vede un segment de un metru dintr un punct situat pe mediatoarea segmentului, la 1000 de metri de acesta. 1/1000 După cum cunoaştem, lungimea cercului este egală 2 R sau 6, 28 R (Rraza cercului). Dacă cercul de împărţit în 6000 de părţi egale, atunci fiecare parte va fi egală: 30 cm sau aproximativ 300 m α 1 unghiul Miimea – este α 2 la centru sub care se vede – la orice distanţă – un B front (AC) egal cu a mia parte din distanţă (rază). 20 cm 200 m C iimilor m U 1 Din imagine reesă că obiectele din teren în afară de valori R 1 miime 1000 10 cm (dimensiuni) liniare, au şi valori unghiulare, care depind de O R A 100 m De ce şoseaua în depărtare este mai îngustă? distanţa până la ele. Cunoscând valorile unghiurilor şi una din Considerând că cercul mare raza OA egală cu 1000 m. , dimensiuni este uşor de determinat distanţa până la obiecte. a mia parte din rază (coarda AC) este egală cu 1 m. Rămâne să determinăm valoarea acestor unghiuri. De aici decurge şi definirea miimii prin intermediul unghiul sub care se vede un front de 1 m. la distanţa de 1000.

Valoarea unghiului exprimată în miimi 1 (o miime) 5 (cinci miimi) 10 (zece miimi)

Valoarea unghiului exprimată în miimi 1 (o miime) 5 (cinci miimi) 10 (zece miimi) 100 (o sută de miimi) 115 1000 1005 3776 6000 Se scrie 0 – 01 0 – 05 0 – 10 1 – 00 1 – 15 10 – 00 10 – 05 37 – 76 60 - 00 Se citeşte Zero, zero, unu Zero, zero, cinci Zero, zece Unu, zero Unu, cincisprezece Zece, zero, cinci Treizeci şi şapte, şaptezeci şi şase Şaizeci, zero Valorile exprimate în Raportul dintre „grad” şi „miime”. Întrucât unele unghiuri, cum este unghiul de teren, folosit la tragerea în munţi, se exprimă în grade, trăgătorii trebuie să cunoască şi corelaţia dintre grad şi miimi. Cunoscând că un cerc are 360º sau 60 -00, valoarea unui grad exprimat în miimi se determină astfel: 1º = 6000 / 360 º = 16, 7 ( 0 – 17 ) După efectuarea calculelor şi rotunjirea rezultatelor se obţin valorile menţionate în tabel. grade miimi 1 o 2 o 3 o 15 o 30 o 45 o 60 o 90 o 180 o 270 o 360 o 0 17 0 – 33 0 – 50 2 – 50 5 – 00 7 – 50 10 – 00 15 – 00 30 – 00 45 – 00 60 – 00

În teren, unghiurile pot fi măsurate cu ajutorul unor aparate (goniometru – busolă, lunetă

În teren, unghiurile pot fi măsurate cu ajutorul unor aparate (goniometru – busolă, lunetă de observare, periscop, binoclu) sau cu mijloace aflate la îndemână (linia gradată, palma, degetele, creionul, cutia de chibrituri etc. ). Pentru măsurarea unghiului e necesar de ţinut obiectul, linia gradată orizontal sau vertical în faţa corpului, la înălţimea ochilor, la 50 cm. distanţă de ochi. Valoarea unui milimetru de pe linia gradată este egală cu 0 – 02, valoarea altor obiecte conform tabelei. De exemplu am citit pe linia gradată 8 mm. , rezultă că mărimea unghiulară dinspre reper şi obiectiv este de 0 – 16. Obiectele Valorile creion rotund 0 – 12 creion hexagonal 0 – 10 ţigară 0 – 12; degetul mare 0 – 40 degetul arătător, mijlociu şi inelar 0 – 30 degetul mic 0 – 20 palma 1 – 20 cutia cu chibrituri: grosimea cătării lungime 0 – 90 lăţime 0 – 60 grosime 0 – 30 0 – 02

În practica tragerilor cu armamentul de infanterie se folosesc următoarele formule, cunoscute sub denumirea

În practica tragerilor cu armamentul de infanterie se folosesc următoarele formule, cunoscute sub denumirea de formulele miimii: Î X D = U 1000 Î X U = D 1000 D x U Î = 1000 unde: U – unghiul sub care se văd diferite obiective, exprimat în miimi; D – distanţa până la obiective, exprimată în metri; Î – înălţimea (lăţimea) obiectivelor , exprimată în metri. D = (6/20)x 1000 = 0, 3 x 1000 = 300 m. H (cm) h (mm) Vă amintiţi formula determinării distanţelor cu ajutorul riglei gradate? D = X 5 D = (600/10)x 5 = 60 x 5 = 300 m. Înălţimea medie a copacilor = 12 m După riglă am măsurat 6 diviziuni (milimetri) Distanţa până la pădure = ?

Pentru determinarea distanţei prin acest mod, este necesar să se cunoască dimensiunea liniară a

Pentru determinarea distanţei prin acest mod, este necesar să se cunoască dimensiunea liniară a obiectivului, lăţimea sau înălţimea lui. Obiectivul Înălţime, m Lăţimea, m Infanteristul în picioare 1, 7 0, 5 Stâlp telegrafic: din lemn 6, 0 de beton 8, 0 Casă cu un etaj 5, 0 Un etaj a casei cu multe etaje 3, 0 Vagon cu 4 osii: marfar 4, 0 14 15 de pasageri 4, 0 20, 0 Autovehicul 2, 0 – 3, 0 5, 0 – 6, 0 Autoturism 1, 5 3, 8 – 4, 5 Capul omului: fără cască 0, 25 0, 2 cu cască 0, 3 Cărămidă: grosimea 6 7 cm. , lungimea 25 cm. , capăt 12 cm. Autovehiculul cu lungimea = 6 m este acoperit de degetul arătător. Distanţa până la autovehicul = ? Î X D = U 1000

Lăţimea cătării acoperă ţintă sub unghiul de 2 miimi. Înălţime cătării – sub 3

Lăţimea cătării acoperă ţintă sub unghiul de 2 miimi. Înălţime cătării – sub 3 miimi. Lăţimea înălţătorului – 6 miimi. Care este distanţa până la ţintă? Lăţimea cătării = 2 miimi, lăţimea ţintei (infanteristului) = 0, 5 м. D = (0. 5 х 1000)/2 = 250 м. D = (~1. 5 х 1000)/3 = 500 м.

PCO 1

PCO 1

Măsurarea prin miimi cu înălţătorul optic PSO 1: 1 distanța între două diviziuni mici

Măsurarea prin miimi cu înălţătorul optic PSO 1: 1 distanța între două diviziuni mici este egală cu 0. 01 (o miime), înălțimea unei diviziuni mici a scalei de corecție laterală este de 0, 01 (o miime). 2 cornerul principal pentru trageri la 1000 m. 3 trei corneri suplimentari pentru trageri la 1100, 1200, 1300 m. 4 numerele de pe scara telemetrică 2, 4, 6, 8, 10 corespund distanțelor de 200, 400, 600, 800 și 1000 m. 5 înălțimea diviziunii verticale de lângă cifra 10 este de 0, 02 (2 miimi). Care este distanţa până la ţintă? Memorizăm: Lăţimea ţintei piept = 0, 5 m. Când ţinta ocupă o diviziune, D = 500 m. , 2 diviziuni, D = 250 m. 1/2 diviziuni, D = 1000 m.

Înălţimea copacului = 10 m După înălţător 5 diviziuni Distanţa până la copac =

Înălţimea copacului = 10 m După înălţător 5 diviziuni Distanţa până la copac = ? D = (10 х 1000)/5 = 2000 м.

Calculaţi distanţa D = (1, 5 х 1000)/5 = 300 м. D = (0,

Calculaţi distanţa D = (1, 5 х 1000)/5 = 300 м. D = (0, 5 х 1000)/10 = 50 м. D = (0, 5 х 1000)/5 = 100 м. Măsurarea unghiurilor cu binoclu Măsurarea prin miimi cu scara binoclului şi periscopului: 1 distanța între diviziunea mică şi mare = 0. 05 (cinci miimi) 2 distanța între două diviziuni mari = 0. 10 (zece miimi) 3 înălţimea diviziunii mici = 0, 025 (2, 5 miimi) 4 înălţimea diviziunii mari = 0, 05 (5 miimi) 5 distanța între două cruciuliţi = 0. 10 (zece miimi)

Azimutul magnetic. Determinarea azimutului detaliilor din teren. Azimutul magnetic (Am) – unghiul orizontal măsurat

Azimutul magnetic. Determinarea azimutului detaliilor din teren. Azimutul magnetic (Am) – unghiul orizontal măsurat de la direcţia de nord a meridianului magnetic după mersul acelor de ceasornic până la direcţia spre reper. Azimutul se măsoară în grade de la 0º până la 360º. Determinarea azimutului magnetic este o operaţie curentă, care se face pentru aprecierea direcţiei spre obiectele (reperele) din teren şi pentru deplasarea în teren. Azimutul să determină cu ajutorul busolei. Pentru determinarea azimutului unei direcţii cu busola se procedează astfel: Ø militarul se îndreaptă cu faţa spre obiectivul (detaliul) căruia urmează să-i determine azimutul; Ø se deblochează acul magnetic, lăsîndu-l să oscileze, se întoarce busola în plan orizontal în aşa fel ca vârful acului magnetic să coincidă cu gradaţia zero de pe cadran; Ø se menţine acul magnetic în poziţia iniţială, se roteşte capacul busolei până când cătarea, ţelul şi obiectivul vizat se găsesc în acelaşi plan vertical; Ø se citeşte pe cadran valoarea gradaţiei din dreptul indicelui, care este chiar azimutul direcţiei spre obiectul considerat.

 Deplasarea după azimut se efectuează atât pe jos, cât şi cu autovehiculul. Esenţa

Deplasarea după azimut se efectuează atât pe jos, cât şi cu autovehiculul. Esenţa deplasării după azimut constă în iscusinţa de a găsi şi menţine cu Modul de deplasare pe jos după azimut va fi examinat după modelul indicat La reperul al doilea, indicatorul cătare se deplasează Ia o nouă diviziune ajutorul busolei a direcţiei indicate. pe schemă. ce corespunde azimutului magnetic pentru reperul al treilea, direcţia de la Pentru aceasta e necesar de a cunoaşte datele pentru deplasare azimutule În punctul iniţial al itinerarului (primul reper PCO B 2 IM) se stabileşte cu Movilă până la Piatra izolată, adică cu 330°, apoi se repetă aceleaşi acţiuni ca magnetice de la un reper la altul şi distanţa dintre repere. ajutorul busolei azimutul direcţiei spre Movilă (reperul al doilea), adică 20°. şi în timpul deplasării spre reperul al doilea. Orientând busola se vizează prin gaură şi căutare un oricare obiect în teren, care se află strict pe această direcţie. Acesta va fi un reper intermediar. În dependenţă de distanţă pot fi alese mai multe repere intermediare. Sectoare de drum PCO B 2 IM - Movila – Piatra izolată – Ruptura – PC B 2 IM Azimutul magnetic Distanţa m Distanţa, perechi de paşi 20º 330º 25º 335º 950 900 250 670 633 600 167 447 Ocolirea obstacolelor se efectuează astfel: pe partea opusă a obstacolului, exact după direcţia deplasării se observă un oarecare obiect de pe teren şi din Dacă mişcarea se va realiza pe jos, atunci distanţa în metri se transformă în perechi ochi se stabileşte distanţa: se socoate distanţa traversată până la punctul de Astfel, deplasarea după azimut se efectuează prin treceri succesive de la un de paşi. (= 1. 5 m). Distanţa între primul şi al doilea reper este egală cu 950 m. , sau oprire în faţa obstacolului, iar după aceea, ocolind obstacolul, se iese spre reper la altul folosindu se pe parcurs reperele intermediare. Dacă direcţia 633 perechi de paşi (950 : 1. 5 = 633). obiectul observat de partea opusă a obstacolului; instalându se lângă acest deplasării coincide cu detaliul, care este dispus într o linie dreaptă (linia de obiect, se adaugă la distanţa traversată până la punctul de oprire lăţimea transmisiuni, poteca, malul canalului, şanţul, etc. ), deplasarea se efectuează de măsurată a obstacolului şi, stabilind cu ajutorul busolei direcţia căii de mai a lungul lui şi rămâne doar de a socoti paşii dubli. departe, se continuă deplasarea.

3 a. Deplasarea după azimut cu autovehiculul În calitate de repere pe itinerarele de

3 a. Deplasarea după azimut cu autovehiculul În calitate de repere pe itinerarele de deplasare trebuie să fie alese astfel de obiecte care lesne vor fi văzute nemijlocit din autovehicul: înălţimi, păduri La aceasta trebuie de ţinut cont, că în timpul deplasării în autovehicul, indicii separate, localităţi, intersecţii şi cotituri bruşte ale drumurilor, poduri, pasaje busolei pot fi incorecţi din cauza influenţei câmpului magnetic al autovehiculul. de nivel, etc. Greşelile pot fi până la 10— 15°. De aceea, în caz de necesi tate de a preciza azimutul direcţiei deplasării de mai departe, trebuie de ieşit din autovehicul şi Reperele se stabilesc la distanţe de 15— 29 min. de deplasare (10— 15 km). de îndepărtat de el la 30— 40 m. Schema sau tabela de deplasare este analogică celor prezentate pentru deplasarea pe jos, dar se deosebeşte prin parametri: distanţe mai mări, care se Ocolirea obstacolelor se execută la fel ca şi la deplasarea pe jos. exprimă nu prin paşi, ci în kilometri. În afară de aceasta, pe schema itinerarului e raţional de a indica amănunţit caracterul şi configuraţia drumurilor adiacente itinerarului, reperele caracteristice de a lungul itinerarului şi din părţile laterale lui şi alte amănunte care ar putea înlesni orientarea pe drum fără a schimba viteza de deplasare. La punctul iniţial al itinerarului se notează indicele vitezometrului, cu ajutorul busolei se stabileşte azimutul deplasării, în direcţia deplasării se controlează reperul secundar şi se începe deplasarea. Pe parcursul drumului se confruntă corespunderea deplasării cu reperele marcate pe schemă, cu reperele din părţile laterale itinerarului reprezentate pe schemă, precum şi cu reperele intermediare. La ieşirea într un nou teren, se va verifica azimutul direcţiei deplasării după busolă.

Mulţumesc pentru atenţie

Mulţumesc pentru atenţie