Transpunerea Directivei UE 200438 n dreptul german Imigrarea

Transpunerea Directivei UE 2004/38 în dreptul german

Imigrarea străinilor se transpune în mod prioritar în Germania prin ”trei” legi: 1. Legea pentru conducerea și limitarea imigrării, pentru reglementarea șederii și integrarea cetățenilor Uniunii și străinilor (Legea imigrației) 2. Legea privind libera circulație a persoanelor (Freizügigkeitsgesetz/EU /UE) 3. Legea privind șederea, activitatea profesională și integrarea străinilor pe teritoriul Germaniei (Legea privind șederea) În realitate există doar două legi, căci:

1. Legea pentru conducerea și limitarea imigrării și pentru reglementarea șederii și integrarea cetățenilor Uniunii și străinilor (legea imigrației): conține art. 8 (de fiecare dată cu numeroase prevederi legale), dintre care două sunt de interes pentru prezentare, și anume : a. Articolul 1: Legea privind șederea b. Articolul 2: Legea privind circulația liberă a persoanelor

2. Legea privind șederea, activitatea profesională și integrarea străinilor pe teritoriul Germaniei (Legea privind șederea): Nu se aplică străinilor, conform prevederilor § 2 alin. 1, al căror statut este reglementatăde Legea privind libera circulație, în măsura în care nu există reglementări diferite prin lege (în primul rând, § 11 Legea privind libera circulație etc. )

Imigrația cetățenilor Uniunii se transpune deci, prioritar, prin Legea privind libera circulație a cetățenilor Uniunii (Freizügigkeitsgesetz/EU) Conform § 12, se aplică și cetățenilor și membrilor familiei acestora din Statele Spațiului Economic European, aşadar Islanda, Liechtenstein şi Norvegia

Legea privind libera circulație a cetățenilor Uniunii (Freizügigkeitsgesetz/EU) Principiu: Dreptul la libera circulație a cetățenilor Uniunii este garantat prin art. 21 Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene

Articolul 21 (ex-articolul 18 TCE) (1)Orice cetățean al Uniunii are dreptul de liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratate și de normele de aplicare ale acestora. (2) În cazul în care se dovedește necesară o acțiune a Uniunii pentru atingerea acestui obiectiv și în care tratatele nu prevăd împuterniciri pentru acționarea în acest sens, Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot adopta dispoziții menite să faciliteze exercitarea drepturilor menționate la alineatul (1). (3) În aceleași scopuri precum cele menționate la alineatul (1) și în cazul în care tratatele nu prevăd împuterniciri în acest sens, Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială, poate adopta măsuri în domeniul securității sociale sau al protecției sociale. Consiliul hotărăște în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.

Însă acesta nu înseamnă: drept necondiționat „ Sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratate și de normele de aplicare ale acestora” înseamnă că dreptul la libera circulație se poate exercita doar sub condițiile și limitările dreptului european

I. Privire de ansamblu asupra dreptului german: 1. Intrarea și șederea unui cetățean al Uniunii în teritoriul suveran al unui alt Stat Membru nu se supune niciunor condiții și cerințe pentru o durată de trei luni. Cetățeanul Uniunii trebuie să fie numai în posesia unui document de identitate valid. (pentru Germania: § 2 alin. 5 Legea privind libera circulație/ Freizügigkeits. G)

2. Următoarele categorii de cetățeni ai Uniunii profită de dreptul la ședere pe o perioadă mai mare de trei luni profită : a. Angajații, liberii profesioniști și șomerii b. Cetățenii Uniunii fără ocupație, studenții și ucenicii care dispun de suficiente mijloace de trai și asigurare medicală c. Persoanele îndreptățite la o ședere de durată (după o ședere legală de cinci ani) d. Membrii familiei acestui cetățean al Uniunii, indiferent de cetățenia lor Rezultă: Cetățenii Uniunii trebuie să fie în situația în care se pot întreține pe ei înșiși și pe membrii familiilor în cazul unei șederi mai lungi de trei luni.

II. Dreptul german în detaliu: § 2 alin. 2 Legea privind libera circulație : Au dreptul de liberă circulație, conform legislației europene: 1. Cetățenii Uniunii care doresc să își stabilească domiciliul ca angajați sau pentru formarea profesională, 1 a. Cetățenii Uniunii, care sunt în căutarea unui loc de muncă, pentru o perioadă de până la șase luni sau mai mare, în măsura în care pot dovededi că sunt în continuare în căutarea unui loc de muncă sau au perspective de a fi angajați, 2. Cetățenii Uniunii când îndeplinesc premisele pentru exercitarea unei activități profesionale independente (liber profesioniști stabiliți pe teritoriul Germaniei), 3. Cetățenii Uniunii care, fără să își stabilească domiciliul, vor să presteze servicii în calitate de liber profesioniști în sensul art. 57 Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (prestatori de servicii), dacă au dreptul să presteze servicii, 4. Cetățenii Uniunii în calitate de beneficiari ai serviciilor, 5. Cetățenii Uniunii care nu obțin venituri, în condițiile prevăzute § 4, 6. Membrii familiei în condițiile prevăzute §§ 3 și 4, 7. Cetățenii Uniunii și membrii familiilor astora care au obținut dreptul de ședere pe durată.

§ 2 alin. 3 Legea privind libera circulație a persoanelor: Conform alin. 1, dreptul rămâne neatins pentru angajat și liberul profesionist în următoarele cazuri: 1. Reducerea capacității de muncă temporară, ca urmare a bolii sau accidentului, 2. Șomajul neintenționat constatat de Agenția pentru ocuparea fortei de muncă sau încetarea unei activități independente ca urmare a unor împrejurări asupra cărora liberul profesionist nu are nicio influență, după o activitate cu durată mai mare de un an, 3. Începerea unei activități de formare profesională, dacă există o legătură între activitatea de formare și vechea activitate profesională; legătura nu este necesară atunci când cetățeanul Uniunii și-a pierdut locul de muncă din cauza unor motive ce nu țin de persoana acestuia. În cazul în care șomajul constatat de Agenția pentru ocuparea fortei de muncă, survenit din cauza unor motive ce nu țin de persoana angajatului, după mai puțin de 1 an de activitate, dreptul prevăzut de alin. 1 rămâne neatins pentru o perioadă de șase luni.

§ 2 alin. 4 Legea privind libera circulație a persoanelor : Cetățenii Uniunii nu au nevoie de viză pentru intrarea într-un stat, iar pentru ședere nu necestă niciun document de ședere. . . . (pentru membrii familiei se va detalia mai târziu)

§ 2 alin. 5 Legea privind libera circulație a persoanelor : Pentru șederea cetățenilor Uniunii de până la trei luni într-un stat este suficientă posesia unei cărți valabile de identitate sau a unui pașaport. Membrii familiei care nu sunt cetățeni ai Uniunii au același drept, dacă sunt în posesia unui pașaport recunoscut sau acceptat, sau dețin un alt act doveditor, și dacă însoțesc cetățeanul Uniunii sau se mută la acesta.

§ 4 Legea privind libera circulație a persoanelor : Cetățenii Uniunii care nu desfășoară o activitate profesională și membrii familiilor acestora care îi însoțesc sau se mută la aceștia, au dreptul conform § 2 alin. 1, dacă dispun de o asigurare medicală acoperitoare și mijloace de existență suficiente. În cazul în care cetățeanul se stabilește ca student pe teritoriul Germaniei, dispun de acest drept numai soțul/soția, partenerul/partenera de viață sau copii săi, cărora li se asigură întreținerea.

§ 4 a Legea privind libera circulație a persoanelor: Dreptul de ședere îndelungată pe durata a cinci ani: Alineat 1: Cetățenii Uniunii care au petrecut mai mult de cinci ani în Germania, în mod continuu și legal, dispun, independent de îndeplinirea ulterioară a cerințelor prevăzute de § 2 alin. 2, de dreptul la intrare și ședere (Dreptul de ședere permanentă). . . . (Membrii de familie)

§ 4 a Legea privind liber circulație a persoanelor: Acordarea dreptului de ședere înainte de expirarea termenului de cinci ani Alineat 2: Cetățenii Uniunii au dreptul la ședere permanentă înaintea expirării termenului de cinci ani conform § 2 alin. 2 Nr. 1 până la 3 prin derogare de la alineatul 1, dacă 1. s-au stabilit de minim trei ani pe teritoriul Germaniei și au exercitat o profesie în ultimele 12 luni cel puțin și a) la momentul ieșirii din viața profesională au atins vârsta de 65 de ani sau b) activitatea lor a încetat în cadrul unei reglementări de pensionare anticipată sau 2. au renunțat la activitatea lor profesională ca urmare a pierderii depline a capacității de lucru, a ) care a intervenit ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale și care întemeiază un drept la acordare de pensie de către o societate de asigurare de pe teritoriul Germaniei, sau b) după ce și-au stabilit domiciliul pe teritoriul Germaniei cu minim doi ani înainte, în mod continuu, sau 3. au desfășurat trei ani în mod continuu activități remunerate în Germania și ulterior desfășoară activități remunerate într-un alt Stat Membru al Uniunii Europene, își mențin domiciliul în Germania și cel puțin o dată pe săptămână se întorc acolo; pentru dobândirea dreptului conform nr. 1 și 2 se iau în considerare perioadele de activitate desfășurate într-un alt Stat Membru drept perioade de activitate cu venituri, desfășurate pe teritoriul Germaniei.

§ 4 a Legea privind libera circulație a persoanelor: șederea continuă și absența: Alineat 6: Șederea continuă nu este afectată prin 1. absența până la 6 luni într-un an sau 2. absența pentru îndeplinirea serviciului militar sau a serviciului civil precum şi 3. o absență singulară până la douăsprezece luni succesive dintr-un motiv important, cum ar fi în special sarcina și nașterea, boli grave, studiu, formare profesională sau detașarea salariatului în străinătate.

§ 4 a Legea privind libera circulație a persoanelor: șederea continuă și absența: Alineat 7: O absență dintr-un motiv, care nu este temporar prin natura lui, pentru mai mult de doi ani succesivi conduce la pierderea dreptului de ședere permanentă.

Membrii familiei/mutarea familiei: § 3 Legea privind libera circulație a persoanelor Alineat 1: Membrii de familie ai cetățenilor Uniunii menționați la § 2 alin. 2 nr. 1 până la 5 au dreptul prevăzut la § 2 alin. 1, dacă însoțesc cetățenii Uniunii sau ăți stabilesc domiciliul împreună cu aceștia. Membrii de familie ai cetățenilor Uniunii menționați la § 2 alin. 2 nr. 5 dispun de același drept, conform cerințelor § 4.

Membrii familiei/Reîntregirea familiei: Legea privind libera circulație a persoanelor: § 3 Alineat 2: Membrii familiei sunt 1. soții, partenerii de viață și descendenții persoanelor menționate la § 2 alin. 2 nr. 1 până la 5 și 7 sau soții lor sau partenerii lor de viață, care nu au împlinit încă 21 de ani, 2. ascendenții și descendenții persoanelor menționate la § 2 alin. 2 nr. 1 până la 5 și 7 sau soții lor sau partenerii lor de viață, cărora aceste persoane le asigură întreținerea.

Membrii familiei/Reîntregirea familiei: § 3 Legea privind libera circulație a persoanelor Alineat 3: Membrii de familie care nu sunt cetățeni ai Uniunii, păstrează, în cazul decesului cetățeanului Uniunii, dreptul de ședere, dacă sunt îndeplinite premisele de la § 2 alin. 2 nr. 1 până la nr. 3 sau 5, și și-au stabilit domiciliul în Germania înainte de decesul cetățeanului Uniunii cu cel puțin un an, ca membru de familie. Prevederile de la § 3 alin. 1 și 2 precum și prevederile de la § 6 și 7 nu se aplică persoanelor menționate la propoziția 1; în această privință se aplică Legea privind șederea.

Membrii familiei/Reîntregirea familiei: § 3 Legea privind libera circulație a persoanelor Alineat 4: Copiii unui cetățean al Uniunii care dreptul la liberă circulație și părintele care exercită autoritatea părintească în mod real pentru copii, păstrează dreptul de ședere și după decesul sau mutarea cetățeanului Uniunii, prin care și-au întemeiat dreptul de ședere, până la absolvirea formării profesionale, în cazul în care copiii s -au stabilit în Germania și frecventează o instituţie de învățământ.

Membrii familiei/Reîntregirea familiei: § 3 Legea privind libera circulație a persoanelor Alineat 5: Soții și partenerii de viață, care nu sunt cetățenii ai Uniunii, păstrează dreptul de ședere în caz de divorț su de anulare a căsătoriei sau parteneriatului, dacă îndeplinesc condițiile valabile pentru cetățenii Uniunii prevăzute de § 2 alin. 2 nr. 1 până 3 sau nr. 5 și în cazul în care 1. căsătoria sau parteneriatul de viață a durat cel puțin 3 ani până la data introducerii procedurii judiciare de divorț sau de anulare, dintre care cel puțin un an pe teritoriul Germaniei, 2. le-a fost transferată autoritatea părintească pentru copii cetățeanului Uniunii prin înțelegere între soți sau parteneri sau prin decizie a instanței de judecată, 3. este necesar, pentru evitarea unui caz de dificultate socială, în special în cazul în care unui soț sau partener de viață nu i se poate solicita să rămână în relația de căsătorie sau parteneriat întrucât interesele sale legitime sunt afectate, sau 4. le-a fost acordat dreptul de a păstra legături personale cu copilul minor numai pe teritoriul Germaniei , prin înțelegere între soți sau parteneri sau prin decizie a instanței de judecată. § 3 alin. 1 și 2 precum și prevederile §§ 6 și 7 nu se voi aplica pentru persoanele menționate la propoziția 1; în privința acestui lucru se va aplica Legea privind șederea.

Membrii familiei/Dreptul de ședere permanentă: § 4 a Legea privind libera circulație a persoanelor Alineat 3: Membrii familiei unui cetățean al Uniunii decedat, conform § 2 alin. 2 nr. 1 până la nr. 3, care au avut domiciliul permanent la data decesului, au dreptul la șederea permanentă, dacă 1. cetățeanul Uniunii a avut domiciliul cel puțin doi ani pe teritoriul Germaniei, în mod continuu până la momentul decesului său, 2. cetățeanul Uniunii a decedat ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, 3. . .

Membrii familiei/Dreptul de ședere permanentă: § 4 a Legea privind libera circulație a persoanelor Alineat 4: Membrii familiei unui cetățean al Uniunii, care a dobândit dreptul de ședere permanentă conform alineatului 2, au de asemenea dreptul la ședere permanentă, dacă au domiciliul permanent la cetățeanul Uniunii.

Membrii familiei/Dreptul de ședere permanentă: § 4 a Legea privind libera circulație a persoanelor Alineat 5: Membrii familiei dobândesc, conform § 3 alin. 3 până la 5, dreptul de ședere permanentă dacă au avut domiciliul pe teritoriul Germaniei timp de cinci ani în mod permanent.

Pierderea dreptului de intrare în țară și ședere: § 6 Legea privind libera circulație a persoanelor Alineat 1: Pierderea dreptului, conform § 2 alin. 1 poate fi decisă, indiferent de prevederile § 2 alin. 7 și de § 5 alin. 4, numai din motive de ordine publică, siguranță și sănătate (art. 45 alin. 3, art. 52 alin. 1 a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene). Pentru motivele menționale în prop. 1 se poate respinge și intrarea în țară. Decizia din motive de ordine publică este posibilă numai atunci când este vorba de boli cu potențial epidemic în sensul instrumentelor legale Organizației mondiale de sănătate și de diferite boli transmisibile cauzate de agenți patologici infecțioși și paraziți, în măsura în care au fost luate măsuri împotriva acestor boli pe teritoriul Germaniei și dacă boala a apărut în intervalul de trei luni după intrarea în țară.

Pierderea dreptului de intrare în țară și ședere: § 6 Legea privind libera circulație Alineat 4: Este posibilă decizia conform alin. 1 după dobândirea dreptului de ședere permanentă numai în condițiile unei motivații serioase.

Pierderea dreptului de intrare și ședere: § 6 Legea privind libera circulație a persoanelor Alineat 5: Decizia conform alin. 1 este îndreptățită în cazul cetățenilor Uniunii și membrilor acestora de familie, care au avut domiciliul în ultimii 10 ani pe teritoriul Germaniei și în cazul minorilor numai în condițiile unor motive imperioase privind siguranța publică. Acest lucru nu se aplică în cazul minorilor atunci când pierderea dreptului de ședere a este în interesul acestora. Motive imperioase privind siguranța publică pot să existe numai când persoana respectivă -a fost condamnată pentru minim 5 ani la pedeapsa cu închisoarea sau a primit o pedeapsa pentru delincvență juvenilă pentru una sau mai multor infracțiuni intenționate sau -la ultima hotărâre legală a fost luată măsura preventivă de siguranță, -dacă a fost afectată siguranța Republicii Federale Germania sau -Dacă când persoana respectivă reprezintă un pericol terorist.

Pierderea dreptului de intrare și ședere: § 6 Legea privind liber circulație a persoanelor Alineat 6: Sunt interzise deciziile și măsurile care implică pierderea dreptului de ședere sau afectează dreptul de ședere permanentă în scopuri economice.

Pierderea dreptului de intrare și ședere: § 6 Legea privind libera circulație Alineat 8: Persoana respectivă se va audia înainte de decizia prevăzută de alineatul 1. Decizia trebuie emisă în formă scrisă.

Obligația de părăsire a teritoriului în cazul inexistenței dreptului/după pierderea dreptului de intrare și ședere: § 7 Legea privind libera circulație a persoanelor Alineat 1: Cetățenii Uniunii sau membrii acestora de familie sunt obligați să părăsească țara, dacă autoritatea pentru străini a constatat că nu există dreptul de intrare în țară și ședere. În această hotărâre trebuie să fie stabilită expulzarea și termenul de ieșire din țară. Cu excepția cazurilor urgente se va stabili un termen de cel puțin o lună. În cazul în care se introduce o cerere conform § 80 alin. 5 Regulamentul Instanței de Contencios Administrativ, nu se permite extrădarea înainte de a se decide asupra cererii.

Obligația de părăsire a teritoriului în cazul inexistenței dreptului/după pierderea dreptului de intrare și ședere: § 7 Legea privind libera circulație a persoanelor Alineat 2: Cetățeanii Uniunii și membrii acestora de familie, care și-au pierdut dreptul de ședere conform § 6 alin. 1, nu au voie să intre din nou pe teritoriul Germaniei și să se stabilească acolo. Cetățenii Uniunii și membrii acestora de familie, pentru care s-a constatat inexistența dreptului de liberă circulație conform § 2 alin. 7, poate să li se interzică să călătorească din nou pe teritoriul Germaniei și să își stabilească domiciliul acolo. Dreptul de a călători din nou și de a-și stabili domiciliul în Germania poate fi interzis atunci când există în mod deosebit un caz dificil, în special dacaă există mai multe tentative de înșelare a autorităților referitoare la îndeplinirea cerințelor privind temeinicia dreptului de a intra și a se stabili în țară sau dacă șederea acestora aduce atingere gravă ordinii publice și siguranței Republici Federale Germania. . Interdicția prevăzută de prop. 1 până la 3 se limitează în timp din oficiu. Termenul trebuie să fie stabilit luând în considerare împrejurările fiecărui caz individual și nu are voie să depășească cinci ani , în cazurile prevăzute de § 6 alin. 1. Termenul curge de la data plecării din țară. . . .

Problemă specială: Prestațiile sociale Poate un cetățean al Uniunii să beneficieze de prestații sociale pe timpul șederii sale în Germania? Principiu: atât timp cât un cetățean al Uniunii s-a stabilit în mod legal într-un Stat Membru, are dreptul la prestații sociale. Cu toate acestea, situația legală din Germania nu este simplă.

Problemă specială: Prestațiile sociale se diferențiază în Germania , în măsura în care este de interes pentru prezentare, după următoarele: - Indemnizație de șomaj (așa numitele. ALG II, pentru persoanele fără venituri capabile să muncească) și - Ajutor social (pentru persoanele fără venituri incapabile să muncească)

Problemă specială: Prestațiile sociale - În primele trei luni nu se acceptă o ”ședere obișnuită”, dacă în prezent sau într-un viitor previzibil nu există niciun alt motiv de ședere. De aceea, nu se acordă niciun fel de drepturi în ceea ce privește prestațiile sociale. Acest lucru este în conformitate cu dreptul Uniunii (a se vedea CJCE, C 299/14) și nu pune niciun fel de probleme.

Problemă specială: Prestațiile sociale Dar: de asemenea, cetățenii Uniunii, care s-au stabilit în Germania în mod exclusiv pentru căutarea unui loc de muncă, sunt excluși conform § 7 alin. 1 prop. 2 SGB II de la primirea ALG II. Este discutabil dacă acesta este în conformitate cu legislația europeană.

Problemă specială: Prestațiile sociale Excluderea se întemeiază în primul rând pe prevederile art. 24 alin. 2 Directiva 2004/38. Este discutabil însă dacă acest lucru este compatibil cu principiul egalității de tratament prevăzut de art. 18 TFUE.

Problemă specială: Prestațiile sociale Articol 18 Indiferent de prevederile speciale Tratatelor , este interzisă oricare discriminare din motive legate de cetățenie în domeniul de aplicare al tratatelor. Parlamentul European și Consiliul pot să adopte reglementări conform procedurii de legiferare obișnuită pentru interzicerea unor astfel de discriminări.

Problemă specială: Prestațiile sociale Pe lângă acestea, art. 4 REGULAMENTUL (CE) NR. 883/2004 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială prevede: „ Cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede altfel, persoanele cărora li se aplică prezentul regulament beneficiază de aceleași depturi și sunt supuse acelorași obligații, în temeiul legislației unui stat membru, la fel ca cetățenii acelui stat membru. “

Problemă specială: Prestațiile sociale Prin actuala jurisprudență, CJCE a abandonat direcția sa anterioară relativ generoasă (începând cu speța C 140/12 – Brey). De atunci pot fi identificate următoarele situații : 1. Un cetățean al Uniunii călătorește în Germania, dar nu dorește să muncească aici. Nu există niciun drept la prestații sociale. 2. Un cetățean al Uniunii călătorește în Germania pentru a cauta de lucru, dar nu găsește. Nici în acest caz nu există vreun drept la prestații sociale. 3. Un cetățean al Uniunii călătorește în Germania, trăiește aici mai mult de trei luni, lucrează însă foarte puțin. Acesta este considerat doar pentru o perioadă de șase luni ca fiind ”angajat”. Ulterior, nu mai are niciun drept la prestații sociale. (CJCE, Hotărârea din 15. 09. 2015, C 67/14).

Problemă specială: Prestațiile sociale În măsura în care nu există niciun drept la ALG II, atunci poate fi acordat dreptul la ajutor social. Acesta este în mod evident exclus atunci când călătoria se realizează în scopul primirii de prestații sociale (în vederea dovedirii acestui fapt, este obligatorie prezentarea de probe de către Oficiul de prestații sociale). Detaliile legate de acordarea de prestații sociale cetățenilor Uniunii în Germania sunt complicate și discutabile.

Problemă specială: Discriminarea cetățenilor germani Legea privind libera circulație a persoanelor - și Directiva privind libera circulație a persoanelor 2004/38 – nu sunt aplicabile în cazul cetățenilor germanilor care locuiesc în Germania, pentru că aceștia nu îndeplinesc premisele de aplicare – folosirea dreptului de circulație. Un exemplu de consecvență: reglementările simplificate pentru reîntregirea familiei pentru soți nu se aplică pentru cetățenii germani. Reîntregirea familiei pentru cetățeni germani urmează prevederile § 28 Legea privind șederea, așa încât sunt aplicabile, conform § 28 alin. 1 prop. 5, dispozițiile § 30 alin. 1 prop 1 nr. 1 și 2, prop 3 și alin. 2 prop 1 (vârsta minimă 18 ani și cunoștințe de bază ale limbii germane) Astfel, se pune întrebarea dacă acest lucru reprezintă o discriminare necompatibilă cu dreptul european.

Problemă specială: Discriminarea cetățenilor germani Încălcarea prevederilor art. 18 TFUE? Articol 18 „În domeniul de aplicare a tratatelor și fără a aduce atingere dispozițiilor speciale pe care le prevede, se interzice orice discriminare exercitată pe motiv de cetățenie sau naționalitate. “

Problemă specială: Discriminarea cetățenilor germani Nu, pentru că art. 18 TFUE este valabil”numai în domeniul său de aplicare ”, deci în domeniul de aplicare al Tratatelor, aşadar nu se aplică asupra dreptului național. De aceea, discriminarea cetățenilor germani reprezintă o simplă problemă de drept național. Așadar nu poate fi criticată din punctul de vedere european discriminarea germanilor în cazul reîntregirii familiei pentru soți.

Problemă specială: Discriminarea cetățenilor germani Rămâne de văzut dacă acest aspect va rămâne neschimbat. În jurisprudența CJCE pare să se evidențieze tendința că drepturile acordate de cetățenia europeană se extind și asupra cetățenilor Uniunii, care nu și-au exercitat niciodată dreptul la liberă circulație.

Problemă specială: Discriminarea cetățenilor germani CJCE C-34/09 ”Articolul 20 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru, pe de o parte, să refuze unui cetățean al unui stat terț, care asigură întreținerea copiilor săi minori, cetățeni ai Uniunii, șederea în statul membru de reședință al acestora din urmă și ai cărui cetățeni sunt și, pe de altă parte, să refuze respectivului cetățean al unui stat terț acordarea unui permis de muncă, în măsura în care astfel de decizii i‑ar priva pe acei copii de beneficiul efectiv al esenței drepturilor corespunzătoare statutului de cetățean al Uniunii. ”

Problemă specială: Discriminarea cetățenilor germani CJCE C-34/09: „ Curtea a arătat în repetate rânduri că statutul de cetățean al Uniunii are vocația de a fi statutul fundamental al cetățenilor statelor membre (. . ). În aceste condiții, articolul 20 TFUE se opune unor măsuri naționale care au efectul de a‑i priva pe cetățenii Uniunii de beneficiul efectiv al esenței drepturilor conferite de statutul lor de cetățean al Uniunii (. . . ). “

Problemă specială: Discriminarea cetățenilor germani ”Refuzul acordării dreptului de ședere unei persoane, cetățean al unui stat terț, în statul membru în care au reședința copiii săi minori, cetățeni ai respectivului stat membru, a căror întreținere o asigură aceasta, precum și refuzul de a‑i acorda un permis de muncă vor avea un asemenea efect. Astfel, trebuie să se considere că un astfel de refuz de acordare a dreptului de ședere va avea drept consecință faptul că respectivii copii, cetățeni ai Uniunii, vor fi obligați să părăsească teritoriul Uniunii pentru a-și însoți părinții. . În asemenea condiții, respectivii cetățeni ai Uniunii vor fi, în fapt, în imposibilitatea de a exercita esența drepturilor conferite de statutul lor de cetățean al Uniunii. ”

Problemă specială: Discriminarea cetățenilor germani A se vedea de asemenea jurisprudența actuală CJCE, hotărârea din 13. 09. 2016, C 304/14 și hotărârea din 13. 09. 2016, C 165/14.

Problemă specială: Discriminarea cetățenilor germani Extinderea aplicării dispozițiilor în privința reîntregirii familiei în cazul soților este totuși discutabilă, pentru că cetățenii germani - Nu sunt obligați să părăsească de facto țara natală - Nivelul de intervenție al condițiilor legate de întregirea familiei (vârsta minimă, cunoștințe de limbă) este comparativ scăzut.