Curs 2 Dreptul de proprietate Structura cursului 1

  • Slides: 17
Download presentation
Curs 2 Dreptul de proprietate

Curs 2 Dreptul de proprietate

Structura cursului: 1. Definiţie. Cadru juridic. 2. Conţinutul dreptului de proprietate. 3. Caracterele juridice

Structura cursului: 1. Definiţie. Cadru juridic. 2. Conţinutul dreptului de proprietate. 3. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate.

Terminologie Dreptul de proprietate este un concept deosebit de complex, cu multiple semnificaţii de

Terminologie Dreptul de proprietate este un concept deosebit de complex, cu multiple semnificaţii de ordin istoric, sociologic şi juridic, aflat într-o permanentă evoluţie. Proprietatea ca relaţie economică ≠dreptul de proprietate ca raport juridic. • • Însuşirea naturală a bunurilor Schimbul bunurilor proprietatea Relaţia socială de însuşire • Recunoaşterea calităţii de proprietari de bunuri • Reglementarea relaţiei sociale de însuşire → raport juridic Drept de proprietate

Cadru juridic Constituţia Art. 44 „dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt

Cadru juridic Constituţia Art. 44 „dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate”. Art. 136 „proprietatea este publică şi privată”. Codul civil - Cartea a III-a Despre bunuri Titlul I Bunurile şi drepturile reale în general Titlul II Proprietatea privată Titlul III Dezmembrămintele dreptului de proprietate privată Titlul IV Fiducia Titlul V Administrarea bunurilor altuia Titlul VI Proprietatea publică Titlul VII Cartea funciară Titlul VIII Posesia

Retrospectiva

Retrospectiva

Definiţia dreptului de proprietate Definiţie legală nu există. Codul civil defineşte, în art. 555,

Definiţia dreptului de proprietate Definiţie legală nu există. Codul civil defineşte, în art. 555, doar dreptul de proprietate privată dar nu surprinde particularitatea că atributele dreptului de proprietate privată se exercită în putere proprie şi în interes propriu. Dreptul de proprietate este acel drept subiectiv care dă expresie apropierii unui bun, drept care permite titularului să posede, să folosească şi să dispună de acel lucru, în putere proprie şi în interes propriu, în cadrul şi cu respectarea legislaţiei existente.

2. Conţinutul juridic al dreptului de proprietate = totalitatea atributelor juridice pe care dreptul

2. Conţinutul juridic al dreptului de proprietate = totalitatea atributelor juridice pe care dreptul de proprietate le conferă titularului său. Aceste atribute sunt: Posesia (ius possidendi) – dr. de a poseda bunul; Folosinţa – dr. de a-l folosi care presupune, folosinţa pentru sine (ius utendi) şi posibilitatea culegerii fructelor bunului (ius fruendi); Dispoziţia (ius abutendi) – dr. de dispoziţie, materială şi juridică. Doctrina a calificat dreptul de proprietate ca fiind un drept total deoarece conferă titularului său plenititudinea prerogativelor recunoscute de lege.

Posesia (ius possidendi) = apropierea, însuşirea şi stăpânirea bunului ce formează obiectul dreptului de

Posesia (ius possidendi) = apropierea, însuşirea şi stăpânirea bunului ce formează obiectul dreptului de proprietate de către titularul său, acesta având reprezentarea psihologică, intelectuală a împrejurării că el are calitatea de proprietar. Posesia ca atribut al dreptului de proprietate ≠ posesia ca stare de fapt. În primul caz, starea de fapt a stăpânirii bunului se suprapune perfect peste starea de drept, „stăpânitorul” fiind titularul dreptului de proprietate asupra bunului stâpânit. În al doilea caz, posesia constă în stăpânirea unui bun, cu intenţia de a apărea ca proprietar al bunului.

Folosinţa (ius utendi şi ius fruendi) = utilizarea bunului ce formează obiectul dreptului în

Folosinţa (ius utendi şi ius fruendi) = utilizarea bunului ce formează obiectul dreptului în materialitatea sa, direct şi nemijlocit, prin putere proprie şi în interes propriu (ius utendi); = valorificarea bunului prin culegerea derivatelor, adică fructele şi productele (ius fruendi). În cazul bunurilor consumptibile uzul se confundă cu dreptul de a dispune deoarece consumarea înseamnă dispariţia lor. Folosinţa are şi o latură negativă – facultatea de a nu uza de bun (dreptul de proprietate privată se stinge prin pieirea bunului dar nu se stinge prin neuz – art. 562 C. civ. ) Folosinţa este prerogativa cea mai directă deoarece implică contactul direct al proprietarului cu bunul şi nu poate fi exercitată prin intermediul altei persoane, spre deosebire de posesie, care poate fi exercitată corpore alieno.

Derivatele bunului Se obţin din folosirea unui bun, fără a diminua sustanţa acestuia. Derivatele

Derivatele bunului Se obţin din folosirea unui bun, fără a diminua sustanţa acestuia. Derivatele bunului/ Produsele naturale Fructe civile Producte industriale Se obţin cu consumarea sau diminuarea substanţei bunului

Dispoziţia (ius abutendi) = prerogativa de a hotărî cu privire la soarta bunului său,

Dispoziţia (ius abutendi) = prerogativa de a hotărî cu privire la soarta bunului său, atât din punct de vedere material, cât şi din punct de vedere juridic. Spre deosebire de atributele stăpânirii şi folosinţei, care pot fi transmise către un terţ, fie temporar (închirierea, uzufructul), fie perpetuu (servitutea), rezultând dr. reale de sine stătătoare, niciodată nu se poate transmite atributul dispoziţiei. A transmite atributul dispoziţiei semnifică transmisiunea dreptului de proprietate.

3. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate Art. 555 alin. 1 C. civ. „Proprietatea

3. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate Art. 555 alin. 1 C. civ. „Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune de un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege”. Aşadar, dreptul de proprietate este: § un drept absolut; § un drept exclusiv; § un drept perpetuu.

Caracterul absolut conferă titularului său exerciţiul tuturor prerogativelor sale – posesia, folosinţa şi dispoziţia

Caracterul absolut conferă titularului său exerciţiul tuturor prerogativelor sale – posesia, folosinţa şi dispoziţia = conferă dreptului de proprietate statut de drept real complet, departajându-l astfel de restul drepturilor reale. Limitele exerciţiului prerogativelor dreptului de proprietate pot fi stabilite numai de legiuitor dar cu asigurarea unui just echilibru între prezervarea intereselor proprietarului şi luarea în considerare a interesului general, social. =

Caracterul exclusiv = conferă proprietarului dreptul de a exercita singur (exclusiv) toate prerogativele. În

Caracterul exclusiv = conferă proprietarului dreptul de a exercita singur (exclusiv) toate prerogativele. În virtutea acestui caracter proprietarul este liber să decidă modul de utilizare a bunului, dezmebrarea dreptului. Carcaterul exclusiv operează, în raport cu: - terţii care nu au, în principiu, nicio parte din utilitatea lucrului ce aparţine altuia, - autorităţile publice care nu pot încălca monopolul proprietarului privind exercitarea dreptului de proprietate. Art. 136 alin. 5 din Constituţie consacră caracterul inviolabil al dreptului de proprietate privată.

Caracterul perpetuu = durează atâta vreme cât subzistă bunul care îi formează obiectul; =

Caracterul perpetuu = durează atâta vreme cât subzistă bunul care îi formează obiectul; = nu are o durată limitată în timp; = nu este viager, ci se transmite prin succesiune; = există independent de exercitarea lui; = nu se stinge prin neuz şi drept urmare acţiunea în revendicare este imprescriptibilă extinctiv; = face posibilă, în anumite situaţii speciale, reconstituirea lui (restituirea bunurilor preluate abuziv în timpul sistemului comunist). Natura bunului influenţează acest caracter. Dreptul de proprietate asupra unor bunuri consumptibile nu este perpetuu.

Teme de studiu individual: n Evoluţia istorică a dreptului de proprietate.

Teme de studiu individual: n Evoluţia istorică a dreptului de proprietate.

Mulţumesc pentru atenţie! © Natalia Saharov, 2017

Mulţumesc pentru atenţie! © Natalia Saharov, 2017