Curs 7 Dezmembrmintele dreptului de proprietate privat I
Curs 7 Dezmembrămintele dreptului de proprietate privată (I).
Structura cursului: 1. Noţiune. Enumerare. 2. Dreptul de uzufruct. 2. 1 Caracterele juridice ale dreptului de uzufruct. 2. 2 Obiectul dreptului de uzufruct. 2. 3 Dobândirea dreptului de uzufruct. 2. 4 Drepturile şi obligaţiile uzufructuarului şi ale nudului proprietar. 2. 5 Stingerea dreptului de uzufruct. 3. Dreptul de uz şi dreptul de abitaţie.
1. Noţiune. Enumerare. Definiţie legală nu este. Doctrina a definit dezmembrămintele dreptului de proprietate privată = drepturi reale principale derivate asupra bunului altuia, care se constituie sau se dobândesc prin transferarea unor atribute din conţinutul juridic al dreptului de proprietate asupra bunului respectiv către o altă persoană sau prin exercitarea concurentă a acestor atribute sau elemente de către proprietarul bunului şi o altă persoană. Din definiţie deducem: n cu privire la acelaşi bun se exercită mai multe dr. reale; n dr. de propr. este divizat în mai multe dr. reale; n dezmembrămintele derivă din separarea atributelor dr. de propr. Dezmembrămintele nu desfiinţeză dr. de propr. , însă îi limitează atributele, prprietarul fiind lipsit de unele dintre ele.
Prin constituirea dezmembrămintelor dr. de propr. , proprietarul păstrează o parte din atributele conferite de acest drept, de regulă atributul dispoziţiei juridice asupra bunului, motiv pentru care el se mai numeşte şi nud proprietar, adică proprietar lipsit de folosinţa bunului. Dispoziţia juridică este păstrată, dar numai în legătură cu nuda proprietate. Prin urmare, el poate transmite doar nuda proprietate iar dobânditorul va fi ţinut să respecte dezmembrământul constituit. Dispoziţia materială este restrânsă, uneori chiar golită de conţinut, în sensul că nudul proprietar o poate exercita numai în măsura în care nu este stânjenit exerciţiul dezmembrământului. Cel mai adesea, atributul folosinţei (usus şi fructus) este transferat către titularii dezmembrămintelor constituite.
Atributul posesiei (ius possidendi) este divizat între nudul proprietar şi titularul dezmembrământului. Nudul proprietar păstrează dr. de a apropria lucurl precum şi dr. de a stăpâni lucrul dar în calitate de nud proprietar, pe când titularul dezmembrământului dobândeşte dr. de a stăpâni bunul, dar nu ca proprietar, ci ca titular al dezmembrământului. Aşadar, dintre cele două elemente care definesc ius possidendi, aproprierea rămâne integral la nudul proprietar, dar stăpânirea se împarte între acesta şi titularul dezmembrământului constituit. Orice dezmembrământ include, în conţinutul său juridic, atributul posesiei, fără a se confunda cu ius possidendi din conţinutul juridic al dr. de propr. , deoarece reprezintă numai o parte din acest atribut, ca urmare al divizării lui între nudul proprietar şi titularul dezmembrământului.
Enumerare. Codul civil nu conţine o enumerare distinctă a dezmembrămintelor dreptului de proprietate, acestea fiind cuprinse în enumerarea drepturilor reale. Astfel, în art. 555 alin. 2 C. civ. dispune că „în condiţiile legii, dreptul de proprietate privată este susceptibil de (…) dezmembrăminte”. Art. 551 C. civ. prevede că sunt drepturi reale: 1. dreptul de proprietate; 7. dreptul de administrare; 2. dreptul de superficie; 8. dreptul de concesiune; 3. dreptul de uzufruct; 9. dreptul de folosinţă; 4. dreptul de uz; 10. dr. reale de garanţie; 5. dreptul de abitaţie; 11. alte dr. reale cărora legea 6. dreptul de servitute; le recunoaşte acest caracter.
Trăsături caracteristice Dezmembrămintele, ca toate drepturile reale în general, sunt limitate ca număr. q Sunt opozabile erga omnes, inclusiv nudului proprietar. q Iau naştere în cadrul unor raporturi juridice de drept privat, care presupun egalitatea juiridică a părţilor. q Sunt incompatibile cu dr. de propr. publică. Explicaţie: modalităţile de exercitare a dr. de propr. publică (darea în administrare, în concesiune, în folosinţă gratuită) iau naştere în cadrul unor raporturi juridice de drept public iar titularii dobândesc dr. reale de administrare, de concesiune şi de folosinţă opozabile tuturor, dar inopozabile statului, care le-a constituit. Caracterul lor inalienabil exclude posibilitatea „dezmembrării” unor atribute ale dr. de propr. publică, prin constituirea unor dr. reale de sine stătătoare opozabile titularului lor, respectiv statului sau UAT. q
2. Dreptul de uzufruct. Art. 703 C. civ. „Uzufructul este dreptul de a folosi bunul altei persoane şi de a culege fructele acestuia, întocmai ca proprietarul, însă cu îndatorirea de a-i conserva substanţa bunului”. Critică doctrinară: surprinde numai două caractere juridice, respectiv - jus in re aliena şi de a nu conferi dispoziţia asupra bunului - fără a se preciza natura reală a dreptului şi caracterul temporal al existenţei sale. Definiţie doctrinară: Uzufructul este un drept real principal, dezmembrământ al dreptului de proprietate privată, cu caracter temporar, care conferă titularului său atributul de a stăpâni bunul altuia în calitate de uzufructuar, precum şi atributul folosinţei asupra acelui bun, inclusiv posibilitatea cedării emolumentului acestei folosinţe, cu îndatorirea de a-i conserva substanţa.
Dreptul de uzufruct ia naştere prin dezmembrarea dr. de propr. , respectiv prin divizarea atributului posesiei şi prin pierderea de către proprietar a atributului folosinţei (usus şi fructus). Rezultă două drepturi: v Dreptul de nudă proprietate – o parte din atributul posesiei (exercitată corpore alieno) şi atributul dispoziţiei; v Dreptul de uzufruct – o parte din atributul posesiei şi atributul folosinţei, inclusiv posibilitatea de a ceda emolumentul acestei folosinţe. Cele două drepturi sunt distincte şi autonome, fiecare având propria sa opozabilitate ca drept real. Nudul proprietar şi uzufructuarul nu sunt coproprietari ai bunului, astfel că nu se pune problema partajării bunului între ei.
2. 1 Caracterele uzufruct. juridice ale dreptului de Este un dezmembrământ al dr. de propr. privată – este un dr. real principal şi are toate caracterele juridice ale acestuia, distingându-se în cadrul acestora prin modul de naştere şi conţinutul juridic. n Este un drept esenţialmente temporar – cel mult viager în cazul perosanei fizice şi cel mult 30 de ani în cazul persoanei juridice. În cazul nerespectării sau neprecizării duratei – uzufruct se reduce de drept, respectiv se prezumă constituit pe durata reglementată. n Nu se constituie intuitu personae, având un caracter cesibil – uzufructuarul poate ceda dreptul său altei persoane fără acordul nudului proprietar. Acest caracter este inedit, fiind instituit de actualul Cod civil. Sub imperiul Codului civil din 1864, cu o sg excepţie, uzufructul era incesibil, fiind constituit intuitu personae. n
Cesiunea uzufructului nu schimbă durata iniţială a acestuia, el continuând până la împlinirea termenului iniţial sau, după caz, până la decesul uzufructuarului cedent. În cazul cedării uzufructului, faţă de nudul proprietar răspund: a) uzufructuarul cedent – pt obligaţiile născute înainte de cesiune; b) uzufructuarul cedent şi uzufructuarul cesionar – pt obligaţiile născute între mom. cesiunii şi notificarea cesiunii; c) uzufructuarul cesionar – pt obligaţiile născute ulterior notificării cesiunii. Dreptul uzufructuarului de a stăpâni şi folosi bunul nu se confundă cu folosinţa ce poate decurge, de exemplu, dintrun contract de închiriere. Această din urmă folosinţă, există în cadrul unui raport juridic obligaţional ca un drept de creanţă, pe când uzufructuarul este titularul unui drept real, care îi conferă atributele usus şi fructus, asupra bunului care formează obiectul dreptului său, drept real opozabil erga omnes, inclusiv nudului proprietar.
2. 2 Obiectul dreptului de uzufruct. Art. 706 C. civ. „Pot fi date în uzufruct orice bunuri mobile sau imobile, corporale ori incorporale, inclusiv o masă patrimonială, o universalitate de fapt ori o cotă-parte din acestea”. Astfel, distingem: a. Uzufruct asupra bunurilor: Ø corporale (mobile şi imobile); Ø incorporale. b. Uzufruct: Ø cu titlu particular (constituit asupra unui bun ut singuli); Ø cu titlu universal (constituit asupra unei fracţiuni dintr-o universalitate); Ø universal (având ca obiect o universalitate de bunuri).
c. Uzufruct asupra bunurilor: Ø neconsumptibile (constituie regula); Ø consumptibile (constituie excepţia), sub denumirea de cvasi-uzufruct. Art. 712 C. civ. Dacă uzufructul cuprinde, printre altele, şi bunuri consumptibile, cum ar fi bani, grâne, băuturi, uzufructuarul are dreptul de a dispune de ele, însă cu obligaţia de a restitui bunuri de aceeaşi cantitate, calitate şi valoare sau, la alegerea proprietarului, contravaloarea lor la data stingerii uzufructului. În doctrina s-a precizat că noţiunea de cvasiuzufruct nu mai desemnează un dezmembrământ al dr. de propr. , deoarece obligaţia uzufructuarului de a păstra substanţa lucru nu mai este prezentă în cazul bunurilor consumptibile iar dr. de propr. , în realitate nu se mai dezmembrează. , ci se transmite.
2. 3 Dobândirea dreptului de uzufruct. Art. 704 C. civ. „Uzufructul se poate constitui prin act juridic, uzucapiune sau alte moduri prevăzute de lege, dispoziţiile în materie de carte funciară fiind aplicabile ”. Uzufructul se constituie: a) prin acte juridice – convenţie sau testament – Ø în mod direct – prin transmiterea de către proprietar a prerogativelor care constituie dr. de uzufruct altei persoane (dobândire per translationem); Ø în mod indirect – prin transmiterea nudei proprietăţi unei alte persoane, proprietarul iniţial rezervându-şi dr. de uzufruct (dobândire per deductionem). b) prin uzucapiune. Dr. de uzufruct poate fi constituit doar de către proprietarul bunului şi numai în favoarea unei persoane existente.
2. 4 Drepturile şi obligaţiile uzufructuarului şi ale nudului proprietar. Dreptul de uzufruct şi dreptul de nudă proprietate sunt dr. reale independente, cu un conţinut juridic propriu dar originea şi finalitatea lor se află în dr. de propr. privată. Originea şi finalitatea comună explică existenţa a două categorii de drepturi şi obligaţii: Ø cele care se înfăţişează ca o manifestare a atributelor uzufructului, respectiv a nudei proprietăţi şi a obligaţiei generale negative, corelative oricărui dr. real principal; Ø cele care sunt specifice raporturilor juridice obligaţionale. De regulă, RJO sunt legate fie de naşterea, fie de încetarea dr. de uzufruct. În mod excepţional, ele se pot naşte şi pe durata uzufructului, mai ales din fapte juridice în sens restrâns, fără a exclude şi posibilitatea încheierii de AJ.
Drepturile uzufructuarului. Dr. de a cere predarea în folosinţă a bunului (printr-o acţiune confesorie sau printr-o acţiune personală izvorâtă din contract). Acest drept face parte din conţinutul unor RJO deoarece este incident doar în cazul constituirii uzufructului prin contract. Acţiunea contractuală, spre deosebire de acţiunea confesorie, poate fi utilizată numai împotriva nudului proprietar şi este supusă prescripţiei de 3 ani. Nu este exclus ca în contractul de constituire a uzufrctului să se prevadă şi alte drepturi de creanţă în favoarea uzufructuarului. q Dr. de a stăpâni bunul (parte din atributul posesiei) dar în calitate de uzufructuar, iar nu de proprietar. q
Dr. de a se folosi de lucru şi de a-i culege fructele (atributul folosinţei cu elementele usus şi fructus), dar fără a-i consuma substanţa; Folosinţa se întinde şi asupra accesoriilor bunului, precum şi asupra a tot ce se uneşte sau se încorporează în acesta. Uzufructuarul nu are dr. de a culege productele bunului, întrucât acestea consumă substanţa bunului. Folosinţa poate fi exercitată direct de către uzufructuar sau indirect, prin intermediul altei persoane. q Dr. de a ceda beneficiul (emolumentul) dr. său de uzufruct (folosinţa exercitată indirect). Uzufructuarul are dreptul de a închiria sau, după caz, de a arenda bunul primit în uzufruct (art. 715). Cedarea emolumentului poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit şi nu se confundă cu transmiterea dr. de uzufruct. q Dr. de a introduce acţiuni pentru apărarea dr. de uzufruct (acţiunea confesorie sau acţiunea personală ex contractu). q
Obligaţiile uzufructuarului ca expresie a obligaţiei generale negative. Prin dezmemebrarea dr. de propr. uzufructuarul beneficiază de o restrângere a oblig. negative de a nu aduce nicio atingere exerciţiului dr. de propr. şi de a nu vătăma în nici un fel bunul care formează obiectul dr. Uzufructuarul dobândeşte anumite dr. asupra bunului care constituie conţinutul juridic al dezmembrăm. , dar rămâne în continuare ţinut de obligaţia negativă restrânsă corespunzătoare nudei proprietăţi. Oblig. generală negativă se converteşte în oblig. speciale de “a face” deoarece uzufructuarul preluând o parte din atribuţiile dr. de propr. se situează parţial în situaţia propr. , care pentru a conserva bunul şi pentru a-i asigura o durată cat mai mare de folosinţă trebuie să săvârşească anumite acte materiale şi juridice (prestaţii pozitive). A.
B. Obligaţiile care intră în conţinutul RJO şi care în funcţie de mom. naşterii se împart în trei categorii. q Oblig. născute în momentul constituirii uzufructului: Ø de a proceda la inventarierea bunurilor imobile şi constatarea stării imobilelor; Ø de a da cauţiune/garanţie pt îndeplinirea oblig. Ac. oblig. sunt compatibile numai cu uzufructul dobândit prin A. J. q în timpul uzufructului: Ø De a salva substanţa bunului, a se folosi de acesta ca un bun proprietar şi de a respecta şi a continua modul de folosire a lucrului stabilit de proprietar. Uzufructuarul este ţinut să respecte destinaţia dată bunurilor de nudul proprietar, cu excepţia cazului în care se asigură o creştere a valorii bunului sau cel puţin nu se prejudiciază în niciun fel interesele proprietarului. Ø De a aduce la cunoştinţa nudului propr. orice încălcări sau uzurpări ale dr. acestuia; Ø De a suporta anumite cheltuieli şi sarcini ale lucrului.
q Oblig. născute la încetarea uzufructului: Ø de a restitui bunul; Ø de a plăti despăgubiri în cazul pieririi sau deteriorării bunului din culpa sa. Când obiectul uzufructului este un imobil, pentru lucrările şi îmbunătăţirile efectuate cu caracter necesar, uzufructuarul poate pretinde despăgubiri. Pentru lucrările utile sau voluptuare, efectuate fără acordul nudului propr. , nu are nici un dr. chiar dacă au sporit valoarea bunului. Nudul proprietar poate cere ridicarea lucrărilor şi readucerea bunulu în starea iniţială. Pentru lucrările utile sau voluptuare, făcute cu încuviinţarea propr. uzufructuarul poate cere o indemnizaţie echitabilă, dacă s-a sporit valoarea bunului. În cazul lucrărilor autonome se aplică regulile accesiunii imobiliare artificiale.
Drepturile nudului proprietar De a poseda bunul, în calitate de nud proprietar. q De a dispune de lucru, cu respectarea atributelor ce aparţin uzufructuarului. Nudul proprietar are atributul dispoziţiei, cu precizarea că dispoziţia juridică se exercită cu privire la nuda propr. , iar dispoziţia materială este limitată la culegerea productelor. q De a exercita protecţia juridică a nudei proprietăţi. În mod direct prin promovarea acţiunii în revendicare şi acţiunilor posesorii (în timpul uzufructului, exclusiv împotriva terţilor). Indirect, prin promovarea acţiunilor contractuale sau delictuale. q De a cere (inclusiv prin instanţă) uzufructuarului executarea oblig. ce-i revin sau plata de daune-interese. q De a cere încetarea uzufructului pt abuz de folosinţă sau de a cere respectarea modului normal de folosinţă a lucrului. q
Obligaţiile nudului proprietar De a nu-l tulbura pe uzufructuar în exercitarea dreptului său. Este o manifestare a obligaţiei generale negative corelative dr. reale, incidentă deoarece uzufructul este un dr. real opozabil tuturor, inclusiv nudului proprietar. q De a efectua reparaţiile mari (art. 729 C. civ. ). q De a-l garanta pe uzufructuar împotriva evicţiunii – când uzufructul s-a constituit prin contracte cu titlu oneros sau gratuit. q Orice alte obligaţii asumate prin contractul de constituire. q Obligaţii propter rem, în măsura în care sunt legate de nuda proprietate iar nu de folosinţa sau deţinerea bunului. q
2. 5 Stingerea dreptului de uzufruct. Moduri specifice de stingere: Ø Moartea, respectiv încetarea existenţei juridice a uzufructuarului; Ø Ajungerea la termen; Ø Consolidare, atunci când calitatea de uzufructuar şi de nud proprietar se întrunesc în aceeaşi persoană; Ø Renunţarea la uzufruct; Ø Neuzul timp de 10 ani sau, după caz, timp de 2 ani în cazul uzufructului unei creanţe; Ø Pierderea totală a lucrului supus uzufructului; Dacă bunul piere în parte, uzufructul continuă asupra părţii rămase. Ø Abuzul de folosinţă.
Moduri generale de stingere a uzufructului: Ø Desfiinţarea retroactivă a titlului de proprietate a celui ce a constituit uzufructul; Ø Desfiinţarea AJ prin care s-a constituit uzufructul; Ø Uzucaparea şi dobândirea prin posesia de bună-credinţă a dreptului de proprietate de către un terţ. Modurile specifice, spre deosebire de modurile generale exprimă fie concepţia legiuitorului cu privire la caracterul esenţialmente temporar al acestui dezmembrământ, fie legătura indisolubilă care există între dreptul de uzufruct şi dreptul de proprietate din care acesta s-a născut.
3. Dreptul de uz şi dreptul de abitaţie. = manifestări particulare ale dr. de uzufruct. Fiind manifestări particulare ale uzufructului sunt supuse aceloraşi reguli referitoare la constituire, exercitare şi stingere. Dreptul de uz este un dezmembrământ al dr. de propr. , o varietate a dr. de uzufruct, fiind recunoscut pentru nevoile personale titularului, uzuarului, şi ale familiei acestuia. Abitaţia este dezmembrământ al dr. de propr. , o varietate a dr. de uzufruct, având ca obiect o casă de locuit. Distinţia dintre uz şi abitaţie rezultă din obiectul lor. Abitaţia se constituie asupra unei locuinţe iar uzul asupra bunurilor mobile şi imobile, cu excepţia locuinţei.
Trăsături particulare faţă de uzufruct: q Sunt incesibile. q Nu este permisă nici cedarea emolumentului lor. q Exercitarea este limitată la nevoile titularului dr. de uz şi abitaţie şi ale familiei sale. Este limitată, astfel, culegerea fructelor la cele cuvenite uzuarului pentru trebuinţele sale şi ale familiei sale, incluzând copii născuţi după constituirea dr. uz. Exercitarea abitaţiei este limitată la folosirea locuinţei în interesul titularului acestui dezmebrământ şi al familiei sale. Dacă n-a fost căsătorit sau n-a avut copii la data naşterii dr. de abitaţie, exercitarea abitaţiei poate fi extinsă în folosul familiei constituite ulterior, în care sunt incluşi şi părinţii soţilor ori alte persoane aflate în întreţinere.
Mulţumesc pentru atenţie! © Natalia Saharov, 2017
- Slides: 27