Protecia consumatorilor de produse alimentare ETICHETAREA PRODUSELOR Definiie

Protecţia consumatorilor de produse alimentare

ETICHETAREA PRODUSELOR Definiţie: eticheta reprezintă, conform art. 2, lit. a din H. G: nr. 106/2002, orice material scris, imprimat, litografiat sau ilustrat, care conţine informaţiile despre produs şi care însoţeşte produsul la vânzare. Rolul etichetei: este de a informa consumatorii în mod: – complet (o informaţie incompletă nu ne spune tot ceea ce trebuie să ştim despre un anumit produs, ducând la probleme de consum şi utilizare, cauzând prejudicii materiale sau sănătate) – precis (o informaţie imprecisă înseamnă o informare neclară, nedesluşită, fără nuanţele necesare, în funcţie de particularităţile fiecărui produs, ducând la o utilizare necorespunzătoare a produsului) – corect (o informaţie incorectă ne induce în eroare şi este mai rea ca o neinformare. O informare incorect acţionează perfid ducând la o folosire incorectă a produsului, la schimbarea destinaţiei corecte a produsului şi implicit la rezultate nedorite) asupra caracteristicilor esenţiale produselor, astfel încât aceştia să fie în măsură a le utiliza, în deplină siguranţă şi fără a le fi afectate interesele economice. 2

Eticheta oferă următoarele categorii de informaţii: : – informaţii ce ţin de identitatea producătorului, adresa acestuia, a importatorului (după caz) precum şi a distribuitorului, denumirea produsului; – informaţii ce ţin de siguranţa consumatorilor: termen de valabilitate (data de durabilitate minimală) atenţionări speciale; contraindicaţii; ingredientele folosite condiţii de păstrare etc. – informaţii ce ţin de protecţia intereselor economice ale consumatorilor: preţ; cantitate; calitate. 3

Etichetarea alimentelor preambalate Definiţie aliment preambalat: alimentul prezentat la vânzare în ambalajele în care au fost puse înainte de vânzare, conţinutul acestora neputând fi modificat, fără ca ambalajul să fie deschis. 4

Ce trebuie să cuprindă în mod obligatoriu eticheta unui produs preambalat ? denumirea produsului – – – trebuie să corespundă naturii, genului sau proprietăţilor alimentului ori materiilor prime utilizate în fabricaţie pentru producerea acestui aliment. Denumirea produsului trebuie să includă informaţii privind tratamentele specifice la care a fost supus alimentul (ex. congelat, refrigerat, afumat, superpasteurizat UHT etc. ). Mărcile da fabrică sau comerciale nu pot înlocui denumirea produsului. Exemple: Dorna – apă minerală naturală (îmbogăţită cu bioxid de carbon natural) La Dorna - lapte integral (omogenizat, superpasteurizat, UHT). 5

numele şi adresa fabricantului, a importatorului sau a distribuitorului, precum şi numele celui care ambalează produsul Pentru un produs alimentar fabricat în ţară, ambalat şi distribuit de producător, fără alţi intermediari, se va înscrie numai numele şi adresa fabricantului (ex. în cazul apei minerale Borsec, pe etichetă se specifică “produs şi îmbuteliat de Romaqua Group S. A). Când distribuitorul nu este acelaşi cu producătorul (fie chiar şi în situaţii în care distribuitorul este o subunitate a producătorului), se înscrie numele şi adresa amândurora (ex. în cazul apei minerale Dorna, se specifică: produs de Dorna Apenin S. A. vatra Dornei, distribuţie: sucursala Bucureşti). În cazul produselor de import, se poate întâmpla ca importatorul să nu fie acelaşi cu distribuitorul, şi de aceea se vor înscrie ambele nume şi adrese. 6

termenul de valabilitate (data limită de consum) sau data durabilităţii minimale Termenul de valabilitate reprezintă limita de timp stabilită de către producător, până la care un produs perisabil sau un produs care, în scurt timp, poate prezenta un pericol imediat pentru sănătatea consumatorilor, îşi păstrează caracteristicile specifice. . Termenul de valabilitate reprezintă data limită de consum. După această dată produsul alimentar devine periculos pentru sănătatea şi viaţa consumatorilor. Ex. de alimente preambalate care au termen de valabilitate: preparatele de carne, laptele şi produsele lactate, icrele, maioneza etc. Termenul de valabilitate se va înscrie astfel: expiră la data de. . . ; ordinea legală şi corectă a datei este: ziua, luna şi anul, scrise sub o formă cronologică necodificată: 01. oct. . 2002 în loc de 01. 10. 2002. Menţiunea “expiră la date de. . . ” este necesară şi pentru a nu se confunda termenul de valabilitate cu data de fabricaţie cu mse întâmplă foarte des în practică. 7

Data durabilităţii minimale reprezintă data stabilită de producător până la care un produs alimentar îşi păstrează caracteristicile specifice în condiţii de depozitare corespunzătoare. Produsele pentru care se stabileşte data durabilităţii minimale nu sunt periculoase după această dată (ex. băuturile răcoritoare). Se înscrie pe alimente astfel: “a se consuma de preferinţă înainte de ziua, luna şi anul”, sau “a se consuma de preferinţă până la sfârşitul. . . (se trece fie luna şi anul, fie numai anul). 8

Alimentele scutite de indicarea datei durabilităţii minimale: Fructele si legumele proaspete (inclusiv tuberculii de cartof) neprocesate. Aceasta excepţie nu se aplică şi seminţelor de germinaţie. Băuturile conţinând 10% sau mai mult în volume alcool. Pâinea, produsele de panificaţie, patiserie şi cofetărie care se consumă în 24 ore. Oţetul de fermentaţie. Sarea de bucătărie, cu excepţia celei iodate. Zahărul şi mierea de albine. Produsele zaharoase alcătuite aproape în totalitate din zahăr aromatizat sau colorat. Guma de mestecat. Porţiile individuale de îngheţată nepreambalată. Vinuri, vinuri spumoase, spumante, licoroase, aromatizate si produse similare obţinute din fructe, altele decât strugurii. Băuturi nealcoolice, sucuri de fructe, nectaruri din fructe şi băuturi alcoolice în recipiente mai mari de 5 litri, destinate consumului colectiv. 9

cantitatea netă se înscrie în unităţi de volum (pentru produsele lichide) sau în unităţi de masă (pentru celelalte produse). Indicarea cantităţii nete nu este obligatorie pentru alimentele vândute cu bucata; produse care pot înregistra pierderi de volum sau de masă şi care sunt vândute la număr sau cântărite în faţa clientului (ex. caşcaval, salam); produsele a căror cantitate netă este mai mică de 5 g sau de 5 ml. Pentru condimente şi plante aromatice este obligatorie indicarea cantităţii nete. Pentru alimentele solide livrate în mediu lichid este obligatorie să se indice pe etichetă şi masa componentei solide. 10

condiţii de depozitare şi de folosire – ex: a se păstra la temperaturi între 4 şi 10 C locul de origine sau de provenienţă a produsului – – (dacă omiterea acestuia ar fi de natură să creeze confuzii în gândirea consumatorilor) Denumirea de origine leagă produsul de un loc determinat în care este fabricat produsul respectiv sau din care provine. (ex. salam de Sibiu, şuncă de Praga, vin Busuioacă de Bohotin, etc). Concentraţia alcoolică – – pentru băuturile la care aceasta este mai mare de 1, 2%. Lista ingredientelor folosite produsului alimentar finit – la fabricarea (adică lista materiilor prime, a aditivilor şi a oricăror alte substanţe folosite la fabricarea produselor alimentare prezente şi în produsul finit). Ingredientele se înscriu în ordinea descrescătoare a importanţei lor cantitative, determinată în momentul introducerii în fabricaţie. 11

Alimentele scutite de specificarea ingredientelor sunt următoarele: Apele carbogazoase, a căror denumire face sa apară aceasta caracteristica. Fructele si legumele proaspete (inclusiv tuberculii de cartof) neprocesate. Oţetul de fermentaţie care provine in mod exclusiv dintrun singur produs de baza si care nu a suferit adăugarea nici unui alt ingredient. Brânza, untul, laptele şi smântâna fermentată, în măsura în care nu au suferit decât adăugări de produse lactate, enzime şi culturi de microorganisme necesare fabricării, sau de sare în cazul brânzeturilor, altele decât cea proaspătă sau topită. 12

lotul de fabricaţie – – – – alimentele nu pot fi comercializate dacă nu sunt însoţite de o indicaţie care să permită identificarea lotului din care fac parte. Ex. seria lotului, data fabricaţiei, data îmbutelierii sau a culegerii recoltei. Indicarea lotului este precedată de litera „L” cu excepţia cazurilor în care aceasta se distinge cu claritate faţă de alte indicaţii de pe etichetă. Indicarea lotului nu este obligatorie : atunci când data durabilităţii minimale sau termenul de valabilitate este indicat prin menţionarea clară şi necodificată cel puţin a zilei şi a lunii; pentru ambalaje şi recipiente cu o suprafaţă mai mică de 10 cm 2 pentru îngheţata preambalată (în acest caz indicarea lotului se face doar pe ambalajul colectiv); în cazul alimentelor ambalate la cererea consumatorului sau care sunt preambalate în vederea vânzării imediate. Instrucţiuni de utilizare – Sunt trecute atunci când lipsa acestora poate determina o utilizare necorespunzătoare a produselor. 13

alte menţiuni suplimentare, fiecărei grupe de alimente – Normele legale prevăd că, pe lângă menţiunile obligatorii generale, comune tuturor alimentelor, pe eticheta alimentelor se vor înscrie, tot cu caracter de obligatoriu, alte menţiuni suplimentare, fiecărei grupe de alimente. 14

Laptele de consum – Menţiuni suplimentare: conţinutul de grăsime exprimat în % procedeul de tratament termic (pasteurizat, sterilizat). sortimente de lapte deshidratat (lapte praf) sau parţial deshidratat – Menţiuni suplimentare: pentru produsele cu solubilitate instantanee, se va face menţiunea „instant” conţinutul de grăsime exprimat în % conţinutul de substanţă uscată exprimată în % recomandări privind metoda de reconstituire şi diluare, cât şi conţinutul în grăsime al produsului astfel reconstituit. 15

iaurt, smântână – Menţiuni suplimentare: conţinutul de grăsime exprimat în % pt fiecare tip de produs (iaurt foarte gras, slab, smântâna dulce, fermentată). brânzeturi – Menţiuni suplimentare: conţinutul de grăsime, raportat la substanţa uscată, exprimat în % procedeul de tratament termic la care au fost supuse materiile prime sau produsele finite (topire, afumare sau pasteurizare) în cazul brânzeturilor aromatizate se va menţiona aromatizantul adăugat. 16

iaurt, kefir, sana, lapte bătut – Menţiuni suplimentare: conţinutul de grăsime exprimat în % o menţiune specială (în cazul adaosului de sare). unt – Menţiuni suplimentare: conţinutul de grăsime exprimat în % o menţiune specială (în cazul adaosului de sare). 17

carne şi produse de carne: – Menţiuni suplimentare: specia de animale de la care provine carnea (inclusiv organele) informaţia privind specia de animale nu este necesară pentru produsele pe bază de carne alcătuite numai din carne de bovină, porcină, nici atunci când este utilizată denumirea lor tradiţională. Procedeelor de fabricaţie sau natura tratamentelor utilizate; ex. produs afumat, produs sărat, refrigerat. Tipul de membrană utilizat (naturale, artificiale comestibile, necomestibile) Pentru peşte: denumirea speciei, ţara de origine, modul de prezentare (întreg, eviscerat, decapitat), provenienţa produsului (pescuit sau acvacultură) 18

ouă şi produse de ouă – Menţiuni suplimentare: Pe fiecare ou se trece data ouatului (zi şi luna) Pe ambalaj: data de durabilitate minimală (fixata la mai puţin de 28 de zile de la data ouatului); nr. de ouă ambalate; nr. de identificare al producătorului; categoria de calitate. sare iodată – Menţiuni suplimentare: indicarea concentraţiei de iod Condimente – Menţiuni suplimentare: % de sare comestibilă, dacă conţine mai mult de 5% sare comestibilă. 19

Ciocolată şi produse din ciocolată – Menţiuni suplimentare: % de cacao în substanţă uscată produsul de umplutură (în cazul ciocolatei umplute) adaosul de cafea sau băuturi spirtoase – când aceasta depăşeşte 1% din masa produsului. Cafea, derivaţi din cafea – Menţiuni suplimentare: Denumirea varietăţii de cafea (verde, prăjită ) – când este comercializată în vrac În cazul în care conţinutul de cofeină este sub 0, 1% se va trece „cafea decofeinizată” Se interzice comercializarea sub denumirea de „cafea” a amestecurilor de cafea cu substituenţi ai acestora (ex. cicoare). oţet de fermentaţie – Menţiuni suplimentare: conţinutul de acid (exprimat în grame acid acetic la litrul de produs) 20

Vin şi produsele de vin – Menţiuni suplimentare: Conform Legii viei şi vinului nr. 67/1997, cu modificările şi completările ulterioare şi a Normelor Metodologice de aplicare aprobate prin HG 1134 / 2002. Legume – fructe – Menţiuni suplimentare: Data congelării – în cazul ciupercilor comestibile congelate „Fabricat plecând de la ciuperci uscate” – în cazul produselor pe bază de ciuperci uscate în cazul ciupercilor de cultură proaspete, indicarea agentului economic producător sau a producătorului particular clasa de calitate. 21

Suc natural de fructe, nectar de fructe, sirop de fructe – Menţiuni suplimentare: „carbogazos” – în cazul produselor conţinând mai mult de 2 g CO 2 menţionarea fructelor în ordinea descrescătoare a proporţiei acestora în produs în cazul sucurilor şi nectarurilor obţinute din concentrate se menţionează „obţinut din concentrat x”, în care x reprezintă denumirea fructului; această menţiune va figura în imediata apropiere a numelui produsului cu caractere îngroşate; în cazul sucurilor şi nectarurilor cu pulpă – se menţionează „cu pulpă” în cazul nectarurilor se menţionează % minim de fruct în imediata apropiere a numelui produsului cu caractere îngroşate; în cazul nectarurilor care conţin miere, se menţionează „conţine miere” în imediata apropiere a numelui produsului în cazul sucurilor de fructe diluate se menţionează în imediata apropiere a numelui produsului conţinutul minim de suc de fructe, piure de fructe sau amestec din aceste componente. 22

Băuturi răcoritoare: – Menţiuni suplimentare: Dacă se utilizează mai multe sucuri de fructe, acestea vor fi menţionate în ordine descrescătoare a concentraţiei lor; Dacă % de suc de fructe este mai mare de 4% se menţionează denumirea fructului („suc de lămâie”…) iar dacă % este mai mic de 4% se menţionează cu aromă de… În cazul produselor cu conţinut mai mare de 30 mg cafeină pe litru, menţiunea „conţine cafeină” În cazul produselor cu conţinut mai mare de 2 g CO 2 menţiunea „carbogazoasă” Sucuri de legume – Menţiuni suplimentare: Menţionarea legumelor în ordine descrescătoare a proporţiei acestora în produs. 23

conserve de fructe (dulceaţă, gem, marmeladă) – Menţiuni suplimentare: „ a se păstra la rece după deschidere” pe produsele a căror concentraţie în substanţă uscată solubilă este mai mică de 63%. „fruct utilzat…. g pentru 100 g produs finit” „zahăr total …. g pentru 100 g produs finit” Băuturi alcoolice – Menţiuni suplimentare: sunt interzise indicaţii care se referă la sănătate: reconfortant, energizant, fortifiant, tonic. 24

Etichetarea alimentelor nepreambalate Alimentele nepreambalate sunt acele alimente care nu au fost supuse operaţiunii de preambalare şi care, pentru vânzare, sunt măsurate sau cântărite în prezenţa consumatorului. HG nr. 106/2002 prevede la art. 15, că vânzarea acestei categorii de alimente se face prin informarea consumatorilor asupra următoarelor elemente: – denumirea alimentului – termenul de valabilitate – dacă alimentul este perisabil sau data durabilităţii minimale – dacă alimentul este neperisabil. – preţul pe unitatea de măsură. Aceste informaţii se înscriu sub formă de afiş, anunţ, orice altă formă scrisă. , în imediata apropiere a acestora, fără a exista vreun risc de confuzie. 25

Etichetarea nutriţională a alimentelor Se referă la: – valoarea energetică – următoarele substanţe nutritive: proteine, glucide, lipide, fibre, sodiu, vitamine, minerale. – Informaţia se prezintă grupat, sub formă de tabel, în limba română. 26

Etichetarea alimentelor obţinute din OMG sau care conţin aditivi şi arome modificate genetic Produsele rezultate din OMG reprezintă produse în stare naturală sau procesată ce au la origine OMG prin tehnicile BTH moderne şi care sunt destinate comercializării pe piaţă (ex. pastă de tomate – din tomate modificate genetic, lecitină din soia modificată genetic – utilizată ca aditiv în alimente etc. ). Introducerea pe piaţă a unor astfel de produse se face numai în baza aprobării Comisiei naţionale de Securitate Biologică (OG. Nr. 49/ 2000, aprobată prin Legea nr. 314/2002 şi prin HG nr. 106/2002) 27

Etichetarea alimentelor ecologice Aliment ecologic- aliment obţinut în următoarele condiţii: – fără a se utiliza produse chimice de sinteză; – cu respectarea regulilor de producţie ecologică prevăzute de OUG nr. 34/2000 – privind produsele agroalimentare ecologice – care respectă standardele, ghidurile şi caietele de sarcini naţionale; – atestat de organismele de inspecţie şi certificare înfiinţate în acest scop – care nu conţine OMG şi derivatele lor 28

Eticheta alimentelor ecologice trebuie să conţină obligatoriu: – – – – numele şi adresa producătorului sau prelucrătorului denumirea produsului metoda de producţie ecologică utilizată numele şi amrca organismului de inspecţie şi certificare condiţii de păstrare termenul de valabilitate o menţiune prin care se interzice depozitarea alimentelor ecologice în acelaşi spaţiu cu alte alimente o siglă specifică produselor ecologice (înregistrată la OSIM) care indică faptul că produsul este conform cu regulile de producţie ecologică. 29

Produsele agroalimentare „în conversie către agricultura ecologică” sunt produsele care încă nu au devenit produse ecologice, ci se află în tranziţie către acestea. Conversia producţiei convenţionale la cea ecologică presupune ca întreaga unitate agricolă, fermă, parcelă dintr-o fermă etc. trebuie să fie transformată în concordanţă cu standardele ecologice naţionale şi internaţionale, într-o anumită perioadă de timp. Perioadele de conversie către agricultura ecologică, stabilite prin lege, sunt următoarele: 2 ani pentru culturile de câmp anuale 3 ani pentru culturile perene şi plantaţii 2 ani pentru pajişti şi culturi furajere 12 luni pentru vite 6 luni pentru rumegătoare mici şi porci 12 săptămâni pentru animale de lapte 10 săptămâni pentru păsări 1 an pentru albine. 30

Alimentele ecologice importate, pentru a fi comercializate în România, trebuie respectate următoarele reguli: importatorii trebuie înregistraţi la Ministerul Agriculturii produsele trebuie sa provină dintr-o ţară din UE să fie însoţite de un certificat de control, în original. 31

Aditivii alimentari Direcţia de Sănătate Publică din România a întocmit o listă cu aditivii alimentari cu risc pentru sănătatea populaţiei. Datele nu sunt deocamdată complete, studiile continuă, dar ceea ce urmează este probabil cel mai serios semnal de alarma pe care comunitatea medicala l-a dat vreodată cu privire la alimentaţia chimizată în general şi la aceşti aditivi sintetici omniprezenţi in produsele de larg consum, in special. 32

Substanţele toxice întâlnite frecvent in alimentaţie sunt: Aditivi alimentari care produc cancer: E 250, E 251, E 252; Aditivi alimentari care produc boli de piele: E 230, E 232, E 233; Aditivi alimentari care atacă sistemul nervos: E 311, E 312; Aditivi alimentari care produc tulburări digestive (indigestie, vomă, colici abdominale ) Distruge vitamina B 12: E 200. 33

Aditivii cei mai periculoşi sunt consideraţi a fi următorii: E 123 –este interzis in SUA si in fostele state sovietice. Se găseşte în bomboane, jeleuri, dropsuri mentolate, brânzeturi topite si crema de brânză. Este considerat cel mai cancerigen dintre aditivi. E 110, care intră în componenţa dulciurilor (mai ales a prafurilor de budincă), colorându-le în acel galben de ‘apus de soare’. E 330 produce afecţiuni ale cavităţii bucale si are acţiune cancerigenă puternică. Se găseşte in aproape toate sucurile din comerţ. E 102 este un alt colorant care se găseşte în dulciuri, mai ales in budinci. Are acţiune cancerigenă. 34

Calitatea produselor şi serviciilor Noţiunea de calitate Potrivit prevederilor legale, calitatea este considerată ca fiind ansamblul de proprietăţi şi caracteristici ale unui produs sau serviciu care îi conferă aptitudinea de a satisface, conform destinaţiei acestuia, necesităţile explicite sau implicite. Se poate vorbi de calitate, atunci când un produs sau serviciu: corespunde cerinţelor unui standard, normă tehnică, specificaţie tehnică, caiet de sarcini după care a fost creat; prin caracteristicile sale efective, poate satisface la un moment dat, anumite nevoi ale destinatarilor. Un produs sau un serviciu de calitate superioară se deosebeşte de un produs sau un serviciu de o calitate inferioară prin: gradul de conformitate cu norma după care a fost creat gradul de satisfacere a nevoilor consumatorilor la un moment dat. 35

Noţiunea de neconformitate calitativă – În cazul în care una sau mai multe caracteristici ale aceluiaşi produs sau serviciu nu sunt îndeplinite (sau nu mai sunt îndeplinite), spunem că avem de-a face cu o neconformitate calitativă. După efectele acestora, produse asupra omului, neconformităţile calitative pot fi clasificate astfel: – neconformităţile calitative periculoase – pentru viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor – neconformităţile calitative nepericuloase - – pentru viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor Ele sunt tratate şi sancţionate diferit în toată legislaţia PC. 36

Neconformităţile calitative periculoase Un produs sigur este produsul care ne permite utilizarea lui în deplină siguranţă, şi nu se creează probleme în exploatare. Potrivit art. 2 al OG. Nr 21/1992, privind PC, un produs sigur este acela care, folosit în condiţii normale sau previzibile nu prezintă riscuri sau prezintă riscuri minime ţinând seama de întrebuinţarea acestuia. Riscul se consideră acceptabil şi compatibil cu un înalt grad de protecţie pentru sănătatea şi securitatea consumatorilor, în funcţie de următoarele aspecte: – caracteristicile produsului, ale ambalării şi ale instrucţiunilor de montaj şi de întreţinere – efectul lor asupra altor produse (împreună cu care acesta poate fi folosit) – modul de prezentare a produsului, instrucţiunile de folosire şi orice alte indicaţii şi informaţii furnizate de producător; – categoria de consumatori expusă riscului prin folosirea produsului. 37

Un produs periculos este definit de lege ca fiind produsul care nu îndeplineşte caracteristicile unui produs sigur. . Obligaţiile agenţilor economici legate de produsele şi serviciile periculoase: – producătorii : să pună pe piaţă numai produse sigure (nepericuloase) să oprească livrările sau să retragă de piaţă sau de la consumatori produsele periculoase – distribuitorii: să se asigure că produsele comercializate de ei nu sunt periculoase să nu vândă produse periculoase să anunţe organele de control competente dar şi producătorul asupra existenţei pe piaţă a unui produs periculos să retragă de piaţă sau de la consumatori produsele periculoase şi să le distrugă. 38

Exemple de neconformităţi periculoase din domeniul alimentar: calitative carnea: cu miros şi gust modificate (rânced, acru etc. ), lipicioasă, cu pete de mucegai, mâzgă, miros de putrefacţie; peştele: ochi retractaţi în orbite, cornee opacă, branhii cenuşii sau brune, mucus abundent, miros de putred, solzi decoloraţi care se desprind uşor; icre: gust amar, rânced, de fermentaţie sau putrefacţie laptele: gust pronunţat de acru, miros de oţet untul: mucegăit ouăle: albuşul apos, lichid, având culoare cenuşiu-verzui; gălbenuş care se sparge uşor la spargerea oului în farfurie pâinea: prezenţa de corpuri străine, acrită, fermentată, miez fărâmicios, atinsă de boala întinderii (Bacillus mezentericus) produsele zaharoase: ciocolată, bomboanele, dropsurile, halvaua etc. râncede, mucegăite, fermentate, lipicioase cu impurităţi etc. vinuri: oţetit, miros de mucegai şi de H 2 S, tulbure berea: tulbure, miros de fermentaţie acetică, de mucegai ori de acru băuturile răcoritoare: miros şi gust modificate alimentele de origine vegetală (cafea, cacao, ceai, arahide, alune, măsline, citrice, curmale, banane, etc. ) : pete de mucegai, urme de rozătoare. În domeniul alimentelor, majoritatea neconformităţilor sunt periculoase pentru sănătatea consumatorilor. 39

Neconformităţile calitative nepericuloase Pot fi considerate orice abatere de la caracteristicile tehnicocalitative prescrise sau declarate ale unui produs sau serviciu, abatere care nu este însă de natură a afecta sănătatea sau siguranţa consumatorilor Obligaţiile agenţilor economici legate de neconformităţile calitative nepericuloase: – producătorii: să pună pe piaţă numai produse care respectă condiţiile calitative prescrise sau declarate să oprească livrările respectiv să retragă de pe piaţă sau de la consumatori produsele la care organele de control abilitate sau specialiştii proprii au constatat neîndeplinirea caracteristicile prescrise sau declarate – distrbuitorii: să se asigure că produsele comercializate respectă condiţiile calitative prescrise sau declasate să retragă de la comercializare produse neconforme calitativ. – prestatorii de servicii să respecte condiţiile calitative prescrise sau declarate. 40

Exemple de neconformităţi calitative nepericuloase din domeniul alimentar: conţinut de pulpă de fructe (prezent în nectarurile de fructe), mai mic decât cel declarat pe etichetă conţinut de cacao mai mic decât cel declarat (la ciocolată ori alte produse preparate cu cacao) conc. alcoolică sub cea declarată, la băuturile alcoolice 41

Parametrii de calitate ai alimentelor. Norme de securitate alimentară. Defecte şi falsificări 42

Interdicţii generale referitoare la consumul alimentelor OMS nr. 975 (1998, art. 3 – Normele igienico-sanitare pentru alimente este interzisă comercializarea sau utilizarea pentru consum uman a alimentelor care prezintă una din următoarele situaţii: – semne organoleptice de alterare – modificări ale aspectului, culorii, consistenţei, gustului, mirosului – semne de infestare cu paraziţi – ouă, larve, forme adulte, vii sau moarte – precum şi resturi ale activităţii acestora – urme de contact cu rozătoare – miros şi gust străine de natura produsului – miros, gust sau pete de mucegai, cu excepţia mucegaiurilor selecţionate, admise de procesul tehnologic – conţin aditivi alimentari neavizaţi de MS sau peste limitele admise de prezentele norme igienico-sanitare; – conţin contaminanţi peste limitele admise de prezentele norme igienicosanitare; – conţin corpi străini peste limitele admise de prezentele norme igienico-sanitare; – sunt fabricate după tehnologii neavizate sanitar; – sunt fabricate din materii prime neavizate sanitar; – nu sunt conforme standardelor sau specificaţiilor tehnologice de produs; – sunt falsificate. 43

Se consideră falsificare: – adaosul oricărei substanţe naturale sau sintetice în produse în scopul modificării sau conferirii de proprietăţi pe care produsele nu le justifică prin compoziţia lor naturală sau prin reţetele de fabricaţie; – schimbarea compoziţiei fără a se schimba specificaţiile de pe etichetă. 44

Criterii de identificare a produselor alimentare falsificate si depreciate Carnea Principalii parametri care intereseaza consumatorul casnic sunt : prospetimea, salubritatea contaminarea produselor în cazurile in care preparatele din carne au fost falsificate prin introducerea in compoziţie a unor loturi cu termenul de valabilitate expirat, retrase din reţeaua comerciala. 45

Vizual se observa : – Suprafeţe de culoare închisa, mate, oxidate si cu început de depreciere ; – Pete de mucegai care pot conţine toxine patogene ; – Carne tocată si oase prezentând culoarea cenuşie, oxidata in timp sau menţinuta sub acţiunea luminii; – Grăsimea cu aspect mătuit, colorata in roz de procesele oxidative ; 46

– Carne de pasăre prezentând suprafeţe lipicioase si ţesut muscular de culoare roşie închisă ori vânătă, prezintă început de alterare si nu este apta pentru consumul uman ; – Păsările tranşate cu resturi de trahee, guşă sau intestine conţin încărcătură microbiană si pot contamina restul cărnii constituind un pericol pentru consumul uman ; – 1 gram de găinat poate conţine 10 milioane bacterii din genul Campylobacter. Pătrunse în organism, campylobacteriile pot provoca diarei severe şi chiar meningite şi septicemii. 47

Preparatele din carne cu membrane umede nu mai sunt proaspete, întrucât au început procese depreciative cu formare de compuşi toxici pentru consumatorul uman. Golurile de aer, pungi de grăsime sau de apa sub membrana preparatelor indica procese oxidative stimulate de temperaturile ridicate in timpul tratamentelor de fierbere si afumare ; Inelele verzi sub membrana denotă apariţia unor forme de mucegai potenţial periculoase ; (fac excepţie salamurile uscate tip Sibiu, a căror membrana trebuie sa fie acoperita uniform de un strat alb de mucegai din genul Penicilium) ; 48

Semnele contactului cu rozătoarele indica pericolul contaminării alimentelor cu microbi sau viruşi transmişi de acestea, cum ar fi leptospiroza, rabia, salmonella si altele ; Structura poroasa, de produs fermentat vizibilă în secţiune la preparatele din carne ; Bulionul rezultat din fierberea cărnii rămâne tulbure chiar după sedimentare. 49

Mirosul identifica urmatoarele caracteristici periculoase pentru consumator : – Suprafeţele cu miros neplăcut, putrid, acru sau străin ; – Miros modificat, nespecific produsului, grăsime cu miros rânced, neplăcut ; – Miros de subst. straine, produse petroliere, insecticide sau chiar arome ca vanilia si romul ce marcheaza alterarea sau contaminarea cu substante periculoase ; – Miros de otet la salamuri ce denota faptul ca produsele au inceput sa se degradeze si comerciantii le spala cu otet pentru inlaturarea mirosului neplacut ; – Carnea de porc poate prezenta miros puternic de urina daca provine de la vieri care nu au fost castrati cu cateva zile inaintea sacrificarii ; – Mirosul excesiv de condimente sau de usturoi poate marca mirosul de alterat al carnii tocate. Simtul tactil arata : – Inceputul degradarii preparatelor membranoase ale caror membrane sunt lipicioase, mazguite ; – Consistenta scazuta (musculatura moale in care persista urma de apasare cu degetul) arata inceputul unor procese depreciative de lichefiere. 50

Tehnici de falsificare ale carnii si preparatelor din carne : Introducerea cărnii cu început de alterare in apa de var ; Întinderea pe pavimentul rece din beton ; Expunerea cărnii si preparatelor vechi in vitrine frigorifice iluminate in culoarea roz ; Falsificarea preparatelor din carne prin adăugarea de amidon sau substanţe amidonoase si coloranţi sintetici ; Falsificarea prin substituire, introducând în preparate plămâni de vita sau porc in locul cărnii macre ; Adăugarea gelatinei in exces pentru a reduce cantitatea de carne de preparate ; Introducerea in compoziţia parizerului a pastei din oase de pasare provenite de la sortimentele dezosate, înlocuind carnea; Falsificarea pastei de mici prin introducerea in compoziţie a substanţelor amidonoase ; Adăugarea pastei de soia fiarta, tocata si legata cu albumina, înlocuind carnea in reţetă ; Adăugarea de sare si apa in exces, împreuna cu emulgatori ce reţin apa, substituind carnea. 51

Peştele Acesta constituie un aliment uşor, dietetic, bogat in fosfor si necesar in alimentaţia copiilor si convalescenţilor. Pentru aceste considerente este necesar a se identifica sortimentele ce pot fi alterate. Cu metodele senzoriale nu se pot identifica, insa si in cazurile de poluare când s-au consumat peşti a căror carne conţinea substanţe otrăvitoare. 52

Vizual se pot identifica : – Solzi parţial decoloraţi ce se desprind uşor de pe musculatura ; – Ochii prezintă opacitate si sunt retraşi in orbite ; – Mucusul este lipicios ; – Opercule dezlipite de branhii iar culoarea este cenuşie sau brunificată ; – Prezenta coloniilor de mucegai pe musculatura peştelui sărat/ afumat, larve sau alţi paraziţi dezvoltaţi in timpul conservării ; – Prezenta unor viermi si larve de paraziţi in musculatura 53

Mirosul permite identificarea grăsimilor si proteinei alterate, întrucât este respingător si poate fi identificat : – Mucusul abundent in branhii prezintă miros respingător ; – Solzii peştelui alterat sunt acoperiţi de mucus abundent cu miros neplăcut ; – Lichidul abdominal este neplăcut mirositor. Prin simţul tactil se constata : – Amprenta digitala persista in ţesutul muscular, care se desprinde uşor de pe oase ; – Abdomenul este moale sau rupt eliminând lichid sanguinolent neplăcut mirositor ; – Viscerele înmuiate sau lichefiate au miros neplăcut. 54

Icrele Valoarea nutritivă a icrelor este dată de conţinutul ridicat în substanţe proteice, săruri minerale, grăsimi şi vitamine; în cazul conservării incorecte, consumul lor poate reprezenta un pericol. Vizual se disting: – – – soiul de peşte; icrele de mreană şi mihalţ sau cele infestate cu paraziţi de la peşte sunt improprii consumului. icrele necurăţate de resturile de membrane, strivite şi cu cheaguri de sânge; impurităţi generate de sarea cu pământ folosită la sărare sau de lipsa igienei la producător. Mirosul – se poate identifica: – – miros specific, nemodificat sau miros de fermentaţie miros neplăcut de rânced sau amar. 55

Gustul: – gust modificat – rânced sau amar – gust excesiv de sărat ce poate masca râncezire, s-a falsificat reţeta de preparare, comerciantul a sustras icre şi a adăugat sare. Falsificarea icrelor: – imitaţie de icre, realizate din gelatină şi pastă de peşte colorată sintetic, imitând icrele de nisetru şi de morun, sub denumirea „Produşi tip caviar” sau „Produs tip Manciuria”; – icre falsificate prin adaos de pastă de peşte şi griş. 56

Laptele şi produsele lactate Vizual se pot distinge următoarele: impurităţile din lapte provenite de la animalul neigienizat cheaguri – semn al unei infecţii mamare aspectul filant arată contaminarea laptelui cu microorganisme şi lipsa de igienă; separarea de zer sau gustul pronunţat de acru, oţetit se datorează unor abateri tehnologice, dar şi conservării incorecte pe traseul „producător – transportor – comerciant”; 57

smântâna neomogenă – cu aglomerări de grăsime laptele praf cu aspect nisipos şi aglomerări produse de umiditatea depăşită ce favorizează dezvoltarea unor microorganisme potenţial periculoase pentru consumul uman; iaurt cu bule de gaz datorat unui proces fermentativ necorespunzător brânzeturi cu balonare sau zone de mucegai în secţiune culoarea albăstruie a laptelui indică adaos de apă; culoarea roşietică a laptelui – de la sângerări pe canalele galactofore sau cancer mamar culoarea alb murdară a laptelui – de la o infecţie streptococică mamară. 58

Mirosul – poate fi modificat astfel: – mirosul de săpun indică urme de detergenţi sau prezenţa unor bacterii – mirosul de untură de peşte semnalează un lot vechi în care au apărut descompuneri enzimatice – mirosul de grajd se datorează păstrării laptelui în grajd în condiţii neigienice – mirosul de mucegai cauzat de furajele incorect păstrate iar laptele conţine micotoxinele produse de mucegaiurile respective – laptele praf poate prezenta miros de rânced – smântâna poate prezenta miros de acru cauzat de păstrarea la căldură sau de expirarea produsului. 59

Gustul poate percepe: – senzaţia de uşor sărat, normală pentru laptele proaspăt – acru, generat de activitatea enzimatică ce are loc în lapte şi smântână la temperaturi de peste 16 C – gust amărui la smântâna veche – senzaţia de rânced la untul păstrat la temperatura mediului ambiant şi la lumina soarelui – gust de oţetit la produsele fermentate (iaurt, sana, smântână) care au fost păstrate la temperatura mediului ambiant 60

Tehnici de falsificare a produselor lactate: – comercializarea laptelui smântânit drept lapte integral – adaos de apă în laptele de consum – adăugarea în brânzeturi a pastei din boabe de soia, înlocuind grăsimile din lapte; – adausul de substanţe amidonoase, a conservanţilor şi a coloranţilor artificiali, imitând grăsimea – adăugarea în smântână de iaurt şi lapte. 61

Condimente alimentare: Vizual se pot constata: – corpuri străine (pietre, paie, nisip) – boabe de piper seci; – fructe sau părţi de plante mucegăite Prin miros se pot distinge; – conţinutul nearomat (produsul este vechi şi s-au evaporat complet uleiurile volatile) – esenţă de rom cu miros de benzină – esenţă de migdale fără miros 62

Tehnici de falsificare – adăugarea de miniu de plumb în boiaua de ardei şi paprika vândute în pieţele din Ardeal; – apă în loc de esenţele alimentare de migdale, vanilie, rom, vândute în cutii de câte 24 flacoane prin depozitele en gros bucureştene; – sos ketchup, marcat ca „import Bulgaria”, conţinând apă, făină de grâu pentru îngroşare şi un aromatizant artificial; – fân măcinat, amestecat cu puţin mălai şi vândut drept piper măcinat – cretă măcinată, vândută drept praf de copt prin magazinele săteşti – vopsea pentru ouă conţinând numai sare uşor colorată. 63

Cafea Vizual se poate remarca: – Prezenţa unor semne de infestare cu insecte – Integritatea boabelor – Prăjirea excesivă poate ascunde mirosul de mucegai Tehnici de falsificare ale cafelei – prin folosirea altor materii prime decât boabele de cafea: – – – Cicoare prăjită Pesmet măcinat Făină de boabe de orz prăjit. 64

Uleiurile şi grăsimile vegetale Pot fi falsificate prin: – Adaos de sortimente de ulei nespecifice plantei declarată de producător – Filtrarea şi presarea simplă a uleiurilor (astfel, acestea conţin un amestec de acizi graşi nesaturaţi, unii foarte oxidabili) 65

Ouă consum Aprecierea prospeţimii se poate face vizual prin examinarea cojii: – Porozitatea cojii permite în timp ieşirea albuminei, astfel că suprafaţa oului devine lucioasă. După spargere, se observă că ouăle vechi nu mai prezintă gălbenuş globulos şi consistent; acesta devine fluid, aplatizat, difuzat în masa albuşului; – Oul proaspăt nu se învârte când este rotit cu mâna, spre deosebire de cel fiert care se roteşte uşor. Auditiv: prin scuturare energică în apropiere de ureche se percepe zgomotul făcut de conţinutul lichefiat. Mirosul se modifică din cauza alterării albuminei şi punerii în libertate de H 2 S. 66

Pâinea şi produsele de panificaţie depreciate se identifică vizual prin: – Suprafeţe arse – Margini lipite şi crude – Pâinea crudă este albicioasă şi nu revine la forma iniţială după apăsare – Miezul filant (cleios) şi urât mirositor indică apariţia de procese fermentative sau dezvoltarea bacteriei Bacillus mezentericus, favorizat de păstrarea pâinii în spaţii cu temperatură şi umiditate ridicate – Prezenţa de scrâşnituri la masticare cauzate de impurităţile minerale 67

Ciocolata şi produsele zaharoase Ciocolata proaspătă trebuie să prezinte o suprafaţă lucioasă, nestratificată şi fără pete, să fie casantă la rupere, fără senzaţie de rugozitate la masticare, să aibă culoare şi gust specific. Ciocolata depozitată necorespunzător sau cu termen de valabilitate expirat poate prezenta gust rânced, de mucegai, suprafaţa mată, albită şi poate fi infestată cu dăunători. Drajeurile trebuie să aibă suprafaţa netedă, lucioasă, uscată şi nelipicioasă. Halvaua trebuie să aibă strucutra fibroasă şi uniformă, să se rupă uşor şi să nu se fărâmiţeze la tăiere, să aibă gust şi arome plăcute, specifice; păstrată la temperaturi mari de 18 C, halvaua râncezeşte uşor. 68

Îngheţata are consitenţă fină, omogenă în întreaga masă, culoare, gust şi miros în funcţie de aroma utilizată; se admite culoarea neuniformă la îngheţata cu adausuri diferite. Defecte: – Mirosuri străine (rânced, mucegăit, amar) – Consistenţă neomogenă fără cristale de gheaţă perceptibile sau aglomerări de grăsime 69

Vin şi băuturi alcoolice Vizual se identifică: – Culoarea corespunzătoare sortimentului – Limpezimea Defecte: – Depuneri sau impurităţi în suspensie – Vinuri oţetite, cu miros de hidrogen sulfurat, de mucegai, de doagă sau cu modificări de culoare în contact cu aerul 70

Berea trebuie să fie limpede, fără sediment sau impurităţi, ambalată în butelii curate, cu capsule neruginite şi închidere etanşă, gust uşor amărui şi aroma fină de hamei. Berea trebuie să formeze o spumă compactă, persistentă iar bulele de dioxid de carbon să se degaje lent. 71

Băuturile răcoritoare Aspect: lichid omogen, limpede sau opalescent, fără sediment sau impurităţi în suspensie, având culoare specifică materiilor prime folosite Consistenţa: fluidă Miros: plăcut, aromat, caracteristic, fără miros străin Gust: plăcut, dulce sau dulce-acrişor, uşor acidulat în cazul celor impregnate cu dioxid de carbon, caracteristic fructelor şi legumelor folosite, fără gust străin. 72

Oţetul alimentar Falsificarea: – Fabricarea oţetului din acid acetic glacial, preznetând miros arzător şi extract sec aproape zero – Contrafacere prin diluarea cu ceai a oţetului de fermentaţie, până la 1 -2 g acid acetic, dar cu etichete reproduse după modelul marilor producători specializaţi. 73

Mierea de albine Tehnici de falsificare: – Corectarea gustului prin adăugarea de zahăr alimentar sau invertit artificial, glucoză, melasă sau chiar prin adaos de îndulcitori sintetici ca zaharina sau aspartamul; – Îngroşarea mierii prin adaos de amidon, clei, gelatină, gume, substanţe proteice; – Corectarea culorii prin adăugarea unor coloranţi pe bază de anilină sau caramel; – Oprirea fermentării mierii îndulcite artificial prin adaosul unor conservanţi ca acidul benzoic sau acidul salicilic; – Oprirea fermentării mierii îndulcite artificial prin adaos de conservanţi ca acidul benzoic sau acidul salicilic; – Mascarea acidităţii mierii fermentate prin adăugarea de substanţe neutralizante ca hidroxidul de sodiu, bicarbonatul de sodiu 74