1 Definiie 2 Trsturi 3 Reprezentani 1 Definiie

1. Definiţie 2. Trăsături 3. Reprezentanţi

1. Definiţie Genul epic totalizeaza opere, de regulă in proza, cu dimensiuni variabile(o nuvelă 15 pagini, un roman 250 -690 pagini). Cele mai cunoscute specii (subdiviziuni) ale genului epic sunt: basmul, nuvela, povestirea, romanul, balada, poemul epic, epopeea, snoava, fabula.

2. Trăsături • Autorul îsi exprimă indirect gânduri, idei, sentimente, prin intermediul acţiunii şi personajelor. • Remarcăm prezenţa unui narator(povestitor)care poate fi: personaj(naraţiune la persoana I), confesor, reflector şi omniscient(naraţiune la persoana a III-a). • Evenimentele narative sunt distribuite pe momentele subiectului: expoziţiune, intriga, desfasurarea acţiunii, punctul culminant şi deznodământ. • In spaţiul epic scriitorul utilizează urmatoarele moduri de expunere: -naraţiunea(dominantă) -descrierea -dialogul

• Personajul poate avea un caracter: →tipologic(reprezintă o anumită categorie socială): ›avarul ›demagogul ›arivistul ›intelectualul inadaptat ›parvenitul →colectiv →individual →pozitiv/negativ →principal/secundar/episodic • Utilizarea in spaţiul narativ a unor tehnici specifice de construcţie epică: introspecţia, contrapunctul, tehnica bulgarelui de zapada, tehnica corpului sferic.

3. Reprezentanţi 1. Homer 2. Liviu Rebreanu 3. Mihail Sadoveanu 4. Mircea Eliade

`Observaţii` 1. În literatura română genul epic este ilustrat si prin opere scrise in versuri. ex: ”Paşa Hasan”(G. Coşbuc), ”Călin file din poveste”(M. Eminescu) 2. Genul epic cunoaşte o deosebită dezvoltare în sec. al XIX-lea , in plină epocă romantică. Acest fapt se datorează nevoii scriitorilor de a-şi desfăşura ideile pe un spatiu cat mai extins. Cea mai veche formă de text epic cunoscută datează din antichitate si se numeşte epopee. ex: ”Iliada si Odiseea”-Homer