Dezvoltarea turismului prin valorificarea conservarea patrimoniului cultural arhitectural

”Dezvoltarea turismului prin valorificarea, conservarea patrimoniului cultural, arhitectural, tradiţional, natural şi peisagistic din teritoriul Ţării Făgăraşului ELENA NEMEŞ VINTILĂ

Ţara Făgăraşului Ţara Făgăraşului sau Ţara Oltului este una dintre cele mai mari şi mai bine individualizate depresiuni din Transilvania, mărginită la sud de Munţii Fagaraş şi Perşani şi la nord, nord-est de limitele sudice ale platoului Târnavelor; cursul Oltului o străbate de la est spre vest.

Geo Bogza - "Cartea Oltului" “numai datorita aluatului din care sunt plamaditi, inflexibilei lor dârzenii, la poalele muntilor înalti si albastri nu se întinde o tara a saraciei. . . "

Turismul rural ◦ este o activitate economică ◦ este o modalitate de conservare a calităţilor naturale şi umane din acest spaţiu geografic ◦ este un mod de educaţie ◦ este un mod de creştere a calităţii vieţii pentru cei care practică acestă activitate.

Obiectivele turismului rural 1 ◦ petrecerea vacanţelor în alte condiţii de viaţă decât cele obişnuite, în speţă, condiţiile din mediul urban; ◦ creşterea interesului pentru noi destinaţii, ca o consecinţă şi a ridicării nivelului educaţional; ◦ posibilitatea de fragmentare a perioadelor vacanţelor, concomitent cu creşterea perioadei destinate odihnei;

Obiectivele turismului rural 2 ◦ creşterea cererii de spaţii de cazare cu un confort mai redus şi deci mai ieftine; ◦ practicarea turismului cultural şi de cunoaştere (mai ales pentru tineri şi pentru persoanele de vârsta a III-a); ◦ preocuparea pentru sănătate prin mişcare în aer liber şi consum de alimente cât mai naturale;

Dezvoltarea comunităţilor rurale prin: ◦ valorificarea bogatului şi variatului potenţial rural; ◦ stabilizarea populaţiei; ◦ crearea de noi locuri de muncă; ◦ diversificarea utilizării forţei de muncă şi a utilizării terenurilor; ◦ dezvoltarea serviciilor în mediul rural; ◦ economisirea de investiţii pentru crearea de capacităţi de cazare, alimentaţie publică sau agrement; ◦ susţinere economică a agricultorilor;

Dezvoltarea comunităţilor rurale prin: ◦ promovarea comunicării cu implicaţii asupra informării locuitorilor rurali asupra unor aspecte ale vieţii cotidiene; ◦ revigorarea şi susţinerea artei populare; ◦ reabilitarea patrimoniului imobiliar; ◦ decongestionarea zonelor turistice supra aglomerate.

Zona montană a Ţării Făgăraşului ◦ Peisajul este impresionant datorită vârfurilor mai înalte de 2500 m ai Munţilor Fagaras, vârfuri traversate de văi şi de poteci ştiute doar de localnici. ◦ Aceste poteci erau utilizate pentru realizarea unor legături culturale şi economice cu toate celelalte provincii istorice.

Zona montană a Ţării Făgăraşului ◦ Munţii Făgăraş reprezintă forma majoră, dominantă a reliefului. Ei prezintă un aspect cu adevărat alpestru, ceea ce a făcut pe unii geografi din trecut să le dea denumirea de Alpii Transilvaniei. ◦ Sunt conservate forme tipice: vârfuri ascuţite cu aspect piramidal, creste de intersecţie, „ace“, „turnuri“, „colţi“, circuri şi văi glaciare, morene, versanţi abrupţi, văi înguste şi adânci.

Zona montană a Ţării Făgăraşului ◦ Altitudinile vîrfurilor Făgăraşului fac ca aceşti munţi să fie cei mai înalţi din România, opt piscuri avînd peste 2500 de metri: Moldoveanu cu 2544 m, cel mai înalt vîrf din România, Negoiu cu 2535 m al doilea ca altitudine în Carpaţii româneşti, Viştea Mare cu 2527 m, Lespezi cu 2522 m, Cornu Călţunului cu 2510 m, Vânătoarea lui Buteanu, 2507 m, Hîrtopu, 2506 m şi Dara cu 2501 m. Alte 42 de vîrfuri au înălţimi cuprinse între 2400 şi 2500 de metri.

VALEA S MBETEI - aşezata în Valea Sâmbetei, altitudine 1401 m, acces de la Complexul turistic Sâmbăta pe drumul forestier. De aici se poate urca spre Fereastra Mare a Sâmbetei (2188 m).

VALEA S MBETEI

PODRAGU, aşezată în Căldarea Podragu, în vestul lacului, altitudine 1360 m, acces din oraşul Victoria.

Resursele de apă din teritoriul Ţării Făgăraşului sunt alcatuite din ape subterane (freatice si de adancime) şi din ape de suprafata (râuri şi lacuri naturale şi artificiale).

Flora şi fauna Pe teritoriul Ţării Făgăraşului se pot întâlni toate etajele de vegetaţie de la pădurile de foioase până la etajul alpin. Gama floristică este deosebit de variată.

Fauna ◦ Dintre animale predomină căpriorul (Capreolus), care constituie o mare valoare cinegetică a zonei, vulpea (Vulpes vulpes), dihorul (Putorius putorius). Se mai întâlnesc ursul (Ursus arctos), mistreţul (Sus scrofa attila Thomas), râsul (Lynx lynx), cocoşul de munte (Tetrao urogallus rudolfi). În etajul alpi şi subalpin este de remarcat prezenţa caprei negre (Rupicapra rupicapra).

Gospodaria ţărănească din teritoriul Ţării Făgăraşului ◦ Satele din Microregiunea Valea Sâmbetei sunt compacte, grupate, concentrate în jurul bisericilor. ◦ Structura locuinţelor era condiţionată de relief, stare materială şi socială şi de tendiţele estetice în construirea caselor de locuit. ◦ Tipul de gospodărie preponderent întâlnit este acela de "curte închisa". ◦ Aceste case erau mici, construite din lemn, acoperite cu paie, lipite cu lut şi văruite cu albastru, compuse din cameră şi tindă.

„Casa dinainte" este împodobită cu mobilier sobru, uneori pictat cu motive florale, cu 3– 4 icoane pe sticla, păretare şi ştergare intens, dar armonios colorate.

Ocupaţii, meşteşuguri şi instalaţii tradiţionale în Ţara Făgăraşului ◦ Locuitorii Ţării Făgărşului s-au ocupat cu agricultura, cultivând preponderent cartofi, grâu, porumb, secară şi ovăz, utilizând îngrăşăminte natural şi lucrând manual pământul. Un loc aparte îl constituia, în trecut, cultivarea plantelor tehnice, a inului şi a cânepii pentru pânza din care făceau imbrăcăminte.

Creşterea animalelor a fost ocupaţia de baza a locuitorilor din Microregiunea Valea Sâmbetei. Animalele, în trecut, ca şi astăzi, sunt scoase la păscut (ciurdă). Pentru creşterea oilor, şi acum sătenii practică tranhumanţa. Produsele obţinute (brânza, lâna si pieile) sunt comercializate , sau utilizate pentru consum propriu.

Meşteşugul cojocăritului a fost dezvoltat datorită practicării oieritului în zonă. Cojocarii prelucrau pieile de oaie şi le transformau în obiecte de îmbrăcăminte, frumos decorate, cu o cromatică foarte specială. În zilele noastre, Dumitru Sofronea este cel mai vestit cojocar din zonă. Cei mai talentaţi artizani români figurează pe lista patrimoniului cultural UNESCO. Dumitru Sofronea, fost cojocar al Regelui Mihai, a fost declarat de instituţia internaţională „tezaur uman viu”.

Portul popular ◦ Căciula se poartă ţuguiată, pălăria cu borul mic este garnisită – în ținuta de sărbătoare – cu un ciucure mare şi cu o podoabă din mărgele și flori numită „vrâste”, care atârnă peste borul pălăriei. ◦ Cămaşa veche, „românească” era croită drept, cu guler îngust, mâneci largi, păstrând tipul generalizat al cămăşii bărbăteşti originare. Cioarecii confecţionaţi din pănură sunt ceva mai largi decât cei Sibiu. Ca şi ornament specific, amintim bordura neagră de „creste la cioareci”, realizată din postav aplicat. Chimirul, „şerparul”, este ornamentat cu motive stanţate şi cusături cu şuviţe din piele colorată, denumite „cosoaie”. ◦ Pieptarele întregesc costumul. Pieptarul înfundat, cu ornamentul de floare „pe piept”, înainte era purtat de femei.

Obiceiuri tradiţionale din Comuna DRĂGUŞ ◦ Obiceiurile şi credinţele populare, păstrate şi transmise din generaţie în generaţie au avut un rol important în păstrarea tradiţiilor în zonă. Aceste obiceiuri şi datini sunt legate de principalele sărbători religioase, de cele mai importante momente din viaţa omului (naştere, nunta, înmormântare), sau de activităţile agricole. ◦ In ajunul Crăciunului pornesc colindătorii, organizaţi în trei grupuri : copiii cu steaua, irozi şi ceata feciorilor. Copiii au stele confecţionate din lemn şi hârtie, frumos împodobite, sau iconiţe. Grupul «Irozilor» este format din copii mari (14 -15 ani), fiecare costumat în Irod, în cei trei crai, un militar, un preot, un cioban. Ei interpretează scene biblice legate de Naşterea Mântuitorului.

„Buzduganul” ◦ Această sărbătoare marchează încheierea muncilor agricole și bucuria recoltelor bogate. ◦ „Buzduganul“ este un obicei popular vechi al locului, unul de mulțumire către Dumnezeu: patru cununi împletite din spice de grâu reprezintă cele patru anotimpuri, iar cele 12 spice îi reprezintă pe cei 12 apostoli. ◦ Dimineaţa este dedicată obiceiului „Sărbătoarea Buzduganului“. Din cele mai frumoase spice se face un Buzdugan, în formă de cruce dublă, care este împodobit cu beţe. Buzduganul este purtat până în sat, la casa stăpânului clăcii. Acolo, alaiul este aşteptat de săteni, iar Buzduganul şi purtătorii lui sunt stropiţi cu apă Tinerii se adună la biserică şi apoi pornesc prin sat însoţiţi de lăutari. La fiecare poartă, bătrânele, îmbrăcate în port popular, ies la porţi şi se alătură tinerilor. Până la ieşirea din sat, alaiul devine tot mare. Când toată adunarea ajunge la casa stăpânului clăcii, Buzduganul este pus pe masă de secerătorul care l-a purtat, iar gazda îl va pune la loc de cinste pentru anul următor. Apoi se dă semnalul începerii petrecerii, care ţine până în zori.

Analiza SWOT a potenţialului turistic PUNCTE TARI ◦ potenţial turistic complex – natural şi antropic, cu posibilităţi de utilizare în toate anotimpurile ◦ capacitate mare de cazare în diverse structuri de primire a turiştilor în pensiunile rurale, ce poate fi utilizată pe tot parcursul anului ◦ turismul rural, dezvoltat ca ramură economică, practicat în special în Staţiunea climaterică Sâmbăta de Sus ◦ domeniul schiabil relativ bine dezvoltat, posibilităţi pentru practicarea schiului, a sporturilor de iarnă şi a sporturilor extreme ◦ ponderea mare a turiştilor străini din totalul turiştilor care vizitează anual zona

PUNCTE SLABE ◦ accesibilitatea turiștilor în județul Brașov şi în zonă este mult îngreunată de lipsa aeroportului și/sau a unei autostrăzi ◦ ofertă scăzută a posibilităților de agrement în zonele în care se practică turism rural ◦ numărul redus al programelor de instruire pentru turism şi neadaptarea celor existente la nişele de piaţă ◦ lipsa serviciilor de intervenţie de urgenţă: pompieri, ambulanţă, în zonele de risc (la baza pârtiilor, trasee turistice) ◦ insuficienta utilizare a mijloacelor informatice şi a internetului pentru informare, marketing şi rezervare ◦ Inexistenţa unor plăcuţe explicative la monumente, a unor ghiduri audio în mai multe limbi ◦ Pregătire insuficientă privind antreprenoriatul şi managementul turistic a unor proprietari de pensiuni

OPORTUNITĂŢI ◦ dezvoltarea ecoturismului, în special, în zona montană ◦ dezvoltarea turismului cultural includerea în circuitul Sibiu – Braşov – Sighişoara ◦ dezvoltarea turismului rural şi a agroturismului cu respectarea principiilor dezvoltării durabile şi a regulamentelor urbanistice care permit conservarea identității şi specificității microregiunii ◦ diversificare formelor de turism funcţie de cerinţe de nişă în domeniu (turism religios, bird-watching, vânătoare şi pescuit, sport extrem etc. ) ◦ susţinerea evenimentelor culturale cu caracter de unicitate şi periodice ◦ dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii de transport pentru facilitarea accesului spre zonele turistice ◦ extinderea şi îmbunătăţirea reţelei de informare turistică, astfel încât să răspundă nevoilor turiştilor ◦ atragerea operatorilor de turism din ţară în zonă

RISCURI ◦ lipsa aeroportului și absența autostrăzii pot genera în timp efecte negative asupra dezvoltării turismului; ◦ neadaptarea raportului calitate – preț funcție de piața europeană poate duce la pierderea graduală a turiștilor de pe piața occidental ◦ supraaglomerarea zonelor turistice prin construcţii fără autorizaţii sau care nu respectă mediul înconjurător și identitatea locală; ◦ lipsa forței de muncă specializate în servicii turistice ◦ concurenţa internaţională, precum şi cea din partea judeţelor înconjurătoare ◦ Depopularea şi populaţia îmbătrânită din zonelor rurale ◦ Disparitatea creată prin neintegrarea socială a romilor ◦ Instabilitate legislative ◦ încălzirea climatică globală riscă să efectueze derularea activităţilor turistice de iarnă

Avantajele generate de turism pentru zonele rurale ◦ turismul poate fi considerat ca un mijloc de susţinere a dezvoltării societăţii rurale ◦ turismul poate participa la păstrarea viabilităţii şi stabilităţii localităţilor rurale importante ◦ turismul poate să devină o alternativă faţă de agricultură

Tipuri de sate turistice ◦ Sate turistice etnografic-folclorice. ◦ Sate turistice de creaţie artistică şi artizanală. ◦ Sate turistice climaterice şi peisagistice. ◦ Sate turistice de interes vânătoresc. ◦ Sate turistice pastorale. ◦ Sate turistice pentru practicarea sporturilor.

Strategii de marketing în turismul rural ◦ O strategie presupune: promovarea turismului rural, comercializarea produsului turistic rural atât pe plan intern cât şi pe plan extern, cooperare internă şi internaţională şi realizarea unor programe de cooperare. Mijloacele tradiţionale de promovare sunt comune, respectiv: ◦ ◦ ◦ suporturi de vânzare (ghiduri, broşuri, pliante, cataloage); diverse obiecte publicitare; prezenţa la saloane şi târguri de turism; utilizarea mijloacelor mass-media; utilizarea paginilor Web în reţeaua Internet.

CONCLUZII ◦ Ţara Făgăraşului dispune de un potenţial turistic deosebit de complex. Alternanţa peisagistică, monumentele istorice şi de arhitectură, muzeele şi elementele de etnografie sunt numai câteva dintre reperele care o situează între destinaţiile turistice de referinţă şi de tradiţie ale ţării noastre. ◦ Valorificarea resurselor turistice şi dezvoltarea turismului trebuie să fie organic corelate cu prevederile generale sistematizării complexe a teritoriului, care să asigure o dezvoltare armonioasă tuturor sectoarelor economice.

Vă mulţumim pentru atenţie!