Definiii de baz Toate produciile pe care le

Definiţii de bază Toate producţiile pe care le veţi vedea au un obiectiv comun, acela de a ilustra Gestiunea Mentală în acţiune pe teren, urmărind una din noţiunile-cheie: . . . EVOCAREA.

Definiţii de bază Ca să asigurăm o mai bună înţelegere şi pentru a încerca să respectăm complexitatea vieţii mentale, vă propunem, într-o înlănţuire, definiţii ale conceptelor următoare: Senzaţie Percepţie Activitate perceptivă Activitate evocativă Evocare Concept vecin: proiect (vezi documentul privitor la acest cuvânt) Evocat

Senzaţie Organele de simţ captează informaţiile pe care ni le oferă lumea exterioară şi le trimit creierului, pentru a fi prelucrate. Senzaţia reprezintă activarea receptorilor senzoriali. Ea se plasează imediat înaintea percepţiei.

Senzaţie → Percepţie “Amintirile noastre se constituie pornind de la mesajele senzoriale pe care lumea exterioară le face să ne parvină. Cele cinci simţuri ale noastre – văzul, auzul, pipăitul, mirosul şi gustul – sunt deci porţile de intrare majore ale memoriei. . . Dar ceea ce este perceput prin simţuri nu este niciodată memorat ca atare, ca într-o fotografie sau ca pe o bandă sonoră. . . Odată percepute de creier, informaţiile senzoriale sunt analizate în profunzime, apoi sunt asociate între ele, comparate cu altele şi afectate de marcatori emoţionali, topografici (locul învăţării) şi temporali (data). ” Extras din Votre Mémoire, Larousse, 2004, p. 100.

Senzaţie → Percepţie Oricare ar fi locul şi momentul în care mă găsesc, o mulţime de stimuli exteriori mie vin în permanenţă în întâmpinarea mea: sunt într-adevăr o mulţime de lucruri pe care le pot vedea, auzi, mirosi, gusta şi atinge. Se poate spune că aceşti stimuli vin tot timpul să pună în acţiune diferitele organe de simţ pe care le posed: vizual, auditiv, olfactiv, gustativ, tactil. . . şi senzaţia antrenează percepţia.

Percepţie Această percepţie, declanşată de un stimul exterior, se finalizează printr-o impresie care va permite constituirea unui obiect (mental) şi, apoi, recunoaşterea sa. Pe durata unei zile, simţurile noastre percep extraordinar de multe informaţii, de care cel mai adesea nu suntem conştienţi, pentru că nu avem nevoie de aceasta. Când acest act este declanşat în mod deliberat, adică atunci când el este animat sau condus de un proiect, se vorbeşte de activitate perceptivă. Aceasta dă naştere unor evocări care dau sens lucrurilor percepute.

Definiţie de bază . . . EVOCAREA Despre ce este vorba?

Un exemplu În această dimineaţă, trecând printr-un parc ca să ajung la lucru, am văzut o floare extraordinar de frumoasă, în culori vii şi cu parfum încântător. Ea se legăna domol în bătaia vântului. Acum când lucrez de mai multe ore în biroul meu, mă gândesc la această floare şi ea este prezentă în mintea mea aproape ca. . . azidimineaţă. Ce proces a avut loc?

Ce proces a avut loc? Trecând pe lângă această floare, azi-dimineaţă, m-am oprit, am privit-o, am atins-o, am mirosit-o, am mai privit-o o dată. . . ca să-mi formez despre ea o imagine mentală, pentru că voiam s-o mai am cu mine când ea nu va mai fi prezentă în realitate.

Schemă C TI A M E SCH Obiect al percepţiei mele Un intens du-te-vino între floarea pe care o văd şi pe care o simt în realitate şi imaginea pe care mi-o construiesc în minte despre această floare. Evoc mental această floare. EU

e Sch tic a m Schemă şi definiţie v i t a c o v e s Proce Obiect al percepţiei Săgeţile albastre care merg de la dreapta la stânga şi de la stânga la dreapta indică: - activitatea perceptivă exercitată cu proiectul de a evoca floarea printr-o imagine mentală. - activitatea evocativă exercitată pornind de la obiectul percepţiei; aceasta necesită timp. Pentru a desemna tot acest proces, se vorbeşte de evocare. Acesta este unul din cele două sensuri ale acestui cuvânt. EU

e Sch atic m Schemă şi definiţie v i t a c o v e s Proce Obiect al percepţiei Obiectul mental constituit în prelungirea activităţii perceptive este, în acest caz, un obiect vizual. Acest obiect mental se numeşte de asemenea evocare; acesta este al doilea sens al cuvântului. Este vorba de rezultatul actului de evocare. Acesta mai este numit evocat / ceea ce este evocat. Acest obiect mental a putut fi constituit pentru că existase de la început un proiect precis (vezi documentul privitor la acest cuvânt). EU

ic at m e h Sc Altă posibilitate Pot, de asemenea, “să-mi descriu această floare”, privind-o, şi să nu o văd în minte. Obiect al percepţiei “Această floare tocmai s-a deschis! Ea are 8 petale triunghiulare care merg de la Ea seamănă cu acea floare pe galben la maro; apoi, mijlocul care am văzut-o acum câteva este galben-portocaliu; de zile într-o grădină; cum mai era asemenea, ea are 4 frunze, 2 oare? mici verde deschis şi 2 mai Şi apoi, are un parfum apropiat mari, verde închis. Cum se de al liliacului şi se leagănă uşor numeşte? Din ce familie face în bătaia vântului. . . “ parte? Obiectul mental constituit în prelungirea activităţii perceptive este, în acest caz, un obiect verbal. Şi aceasta este o evocare, dar de natură diferită de cea din diapozitivul precedent, pentru că este constituită din cuvinte pe care mi le spun în minte. EU

ic at m e Sch Altă posibilitate La fel, pot să aud pe cineva vorbindu-mi de această floare şi să n -o văd în minte şi nici să mi-o descriu eu însumi. Această floare tocmai s-a deschis! E are opt petale triunghiulare care merg de la galben la maro. . Ea seamănă cu o floare pe care o vedem frecvent prin grădini şi ale cărei seminţe sunt comestibile. . . Şi apoi, are un parfum apropiat de cel al liliacului şi se leagănă uşor în bătaia vântului. . . Obiect al percepţiei Obiectul mental constituit în prelungirea activităţii perceptive este atunci un obiect auditiv. Şi aceasta este o evocare, dar de natură diferită de cele din diapozitivele precedente, pentru că este constituită din cuvintele pe care le aud spuse în mintea mea cu vocea altcuiva. EU

ic at m e Sch Altă posibilitate Mai pot să ating această floare şi apoi s-o evoc în minte printr-o impresie, printr-o trăire de natură tactilă. Obiect al percepţiei Obiectul mental constituit în prelungirea activităţii perceptive este, în acest caz, un obiect tactil, căruia îi pot adăuga o imagine şi / sau cuvinte. Aceasta este o evocare, dar tot de natură diferită faţă de cele din diapozitivele precedente, pentru că se constituie printr-o trăire tactilă, care poate fi însoţită sau urmată de cuvinte ori de imagini. EU

atic m e h Sc Alte posibilităţi Obiectele percepţiei pot fi de naturi diferite: vizuale, auditive, tactile, olfactive, gustative, în mişcare, fixe etc. . “Puiul ăsta va fi delicios!” Oricum ar fi, ele pot fi evocate în diferite moduri, cu fidelitate şi / sau cu transformări. Obiecte ale percepţiei . . . “Aud vuietul mării pe stâncile de la far. ” . . . EU

atic m e h Sc Prelungiri posibile. . . De asemenea, pot ca, pornind de la această floare pe care o văd, să mă gândesc la alte lucruri, care nu sunt prezente în realitate, dar la care visez în mintea mea. Îmi imaginez că analizez la microscop o petală. . . O descompun. . . Etc. , etc. O compar cu alte flori cunoscute, remarcând asemănările şi / sau deosebirile. Obiectul iniţial al percepţiei EU

Evocare în situaţie de rapel “Această floare tocmai s-a deschis! Ea are 8 petale triunghiulare care merg de la galben la maro; apoi, mijlocul este galben-portocaliu; de asemenea, ea are 4 frunze, 2 mici verde deschis şi 2 mai mari, verde închis. Cum se numeşte? Din ce familie face parte? Ea seamănă cu acea floare pe care am văzut-o acum câteva zile într -o grădină; cum mai era oare? Şi apoi, are un parfum apropiat de al liliacului şi se leagănă uşor în bătaia vântului. . . “ De asemenea, pot ca în anumite momente să mă aflu în situaţie de evocare fără să existe nici un contact perceptiv. Pot, de exemplu, să mă gândesc la floarea mea câteva ore sau câteva zile mai târziu, fără s -o fi revăzut în realitate. EU

Cu alte cuvinte, se poate spune că:

Lumea exterioară şi interioară Evocare/ ~ări Obiect al percepţiei Percepţie Produs

Percepţie Evocare/~ări Obiect al percepţiei Percepţie Produs Simţurile noastre funcţionează în permanenţă. Dar, odată ce stimulii nu mai sunt prezenţi, nu suntem conştienţi, din oficiu, de tot ceea ce: -ochii noştri au văzut, -urechile noastre au auzit, -gura noastră a gustat, -corpul nostru şi mâinile noastre au atins, -nasul nostru a mirosit.

Activitate perceptivă-evocare Evocare/~ări Obiect al percepţiei Percepţie Produs Activitate perceptivă Activitate evocativă ghidate de un proiect Revenire la achiziţiile / evocările anterioare, cu scopul de a obţine un produs.

Câteva definiţii Evocarea este o modalitate de a face să trăiască în mintea proprie lumea exterioară. “A EVOCA înseamnă a face să existe în mintea ta ceea ce ai perceput, «redându-ţi» acest lucru sub formă de imagini mentale, vizuale, auditive sau tactile. ” (A. de La Garanderie) Este “traducerea mentală” personală a ceea ce am văzut / auzit / mirosit / gustat / atins, în absenţa obiectului percepţiei.

Câteva definiţii Evocarea este un obiect “mental” constituit şi produs în prelungirea unei activităţi perceptive. Evocarea este, de asemenea, un proces care pune în scenă un gest operatoriu al gândirii în căutare de sens. Sau cu alte cuvinte: “Evocarea este ACŢIUNEA subiectului care îşi reprezintă mental, dându-le forme accesibile pentru conştiinţă, informaţiile percepute, memorate sau create de el. ” (Ch. EVANO, La Gestion mentale, p. 11) “Evocarea este, de asemenea, REZULTATUL acestei acţiuni, OBIECTUL MENTAL obţinut şi utilizat. Forma acestui obiect depinde de limbajul interior folosit de subiect. ” (Ch. EVANO, loc. cit. )

Pentru a concluziona Evocarea se regăseşte, în mod sigur, în centrul Gestiunii Mentale. Şi, dacă nu există învăţare fără evocare, atunci lăsaţi-mi timp să evoc! Aceasta este ceea ce se numeşte pauză evocativă. Evocările pot să se exprime prin imagini concrete sau abstracte, prin cuvinte, prin reminiscenţe tactile, olfactive sau gustative. Ele pot fi mobile sau fixe, colorate sau nu. Evocarea presupune că subiectul este în stare de veghe.

Pentru a concluziona Evocările sunt personale pentru fiecare individ, dar ele pot deveni accesibile pentru conştiinţă prin introspecţia ajutată de dialogul pedagogic (vezi documentul despre acest termen). Complexitatea şi diversitatea activităţii evocative sunt imense. Vă rămâne dumneavoastră să vă completaţi informaţia!

Realizare: Michèle Giroul, de la Institut International de Gestion Mentale Anne Moinet, Hélène et Pierre-Paul Delvaux, de la Initiative et Formation Belgique. 2007 Foto: PP. Delvaux Imagini: clipart pe http: //office. microsoft. com pentru proiectul european Co-nai-sens Prezentare sub formă Microsoft PPt 2003: Hélène Delvaux.