AVANSARE Manual Nu ne intereseaz trecutul numai prezentul

AVANSARE Manuală !

Nu ne interesează trecutul, numai prezentul. Iar asta ne taie rădăcinile. O lume fără rădăcini este o lume fără morală. Lumea a început să uite să vorbească, pentru că nu mai citeşte. Zoe Dumitrescu Buşulenga (Maica Benedicta de la Văratec) Din vremuri imemoriale românii din Şcheii Braşovului au fost creştini iar sentimentul lor religios s-a materializat prin dăruirea jertfelnică cu care şi-au ridicat cele trei lăcaşuri de cult (Biserica Sf. Nicolae - 1495; Biserica Sf. Paraschiva - 1787 şi Biserica Sf. Treime - Tocile - 1813), precum şi cele 60 de troiţe aşezate la întâlnirea tuturor străzilor şi drumurilor exterioare. Prima atestare documentară a unui lăcaş de cult datează de la anul 1292 şi este confirmată de "Crucea din Cutun", păstrată prin împrejurări fericite în cimitirul bisericii Sf. Treime din Cetate. Cu siguranţă religia creştin-ortodoxă a românilor din Şchei s-a dovedit atât de puternică încât a rezistat încercărilor de convertire la catolicism, bisericile şi troiţele devenind suport moral de rezistenţă pentru cel care întâlnea zilnic acest simbol creştin în drumul său. Atunci când autorităţile reformate braşovene le interzic ridicarea troiţelor, tocmai acest argument îl invocă românii din Şchei, cerând domnilor de peste munţi ajutor pentru a -şi câştiga drepturile istorice.

Se cunosc numeroase cazuri conflictuale generate de autorităţile locale, catolice sau luterane, care au interzis plasarea unei cruci-troiţe, conflicte care aduceau după sine distrugerea troiţei. Ele erau ridicate de cetăţeni de vază ai aşezării, în speţă preoţi, negustori şi membrii ai familiilor înstărite. Atunci când, prin vechime sau deteriorare, dispărea o troiţă, pe locul acesteia era ridicată alta, preluând de obicei datele informative ale precedentei troiţe. Locul de amplasare al troiţei era divers. Cele mai multe le găsim la întâlnirea drumurilor interioare ale aşezării, apoi la ieşirea din Şchei spre orice direcţie, altele în grădina casei, la colţul casei, în curtea gospodarului sau într-un spaţiu amenajat, cum este cazul troiţelor ridicate de Juni, pe locul unde îşi ţineau maialurile lor. După expresia lui Nicolae Iorga - "sunt ctitorii ieftine ale unor credincioşi care nu aveau mijloace de a-şi arăta credinţa prin durarea unei biserici". Totuşi troiţele se ridicau cu credinţa cu care se ridica o biserică şi nu de puţine ori în spaţiul capelei care adăpostea troiţa se făceau diferite slujbe religioase (la caz de grindină, de ploi torenţiale, secetă etc. ). În epocă medievală ele căpătau şi o conotaţie naţional-patriotică, care deranja autoritatea politică din vremurile dominaţiilor străine. Interdicţia care se crea şi chiar distrugerea lor prin decret oficios capătă accente dramatice şi în acest sens documentele istorice oferă numeroase mărturii. Numărul impresioant al troiţelor din perimetrul şcheian nu este numai un rezultat al bunăstării acestor locuitori din vremurile istorice, care s-au dovedit neîntrecuţi negustori şi gospodari, dar şi o expresie a vieţii creştine pe care aceştia o întreţineau patronaţi spiritual de biserica voievodală din Şchei ctitorită de numeroşii voievozi şi boieri de peste munţi. De aceea, păstrarea, conservarea şi valorificarea morală a acestor mărturii, care fac parte din zestrea istorică a Şcheilor, devine astăzi mai mult decât o datorie civică şi prima condiţie este aceea de a le cunoaşte.

CRUCEA DIN CUTUN -cea mai veche troiţă păstrată – "La anul de la Hristos 1292 şi-au făcut o cruce de lemn în Şchei, acoperită cu şindrilă. . . în locul căreia s-a ridicat apoi bisericuţa din lemn". Informaţia este prezentă în multe cronici locale care atestă existenţa obştei româneşti în această zonă a Braşovului, în Cutun, despre care cercetătorii au adus destule argumente pentru a înţelege că aici, în Cutun a fost satul (cătunul) de altădată al românilor din Şchei. Ridicată aici, . . . , la poalele Tâmpei (la terminarea străzii Curcanilor), crucea din Cutun, facută din lemn de stejar foarte tare (expertiza a confirmat o vechime a lemnului de peste şase secole), prezintă în scenele vizibile picturale: "Răstignirea", "Invierea" şi "Botezul Domnului". În ciuda informaţiei pe care inscripţia de pe cruce o dădea, cum că s-a ridicat la anul 1292, crucea suferă în ultimele decenii periplu unei crase ignoranţe, fiind neglijată de localnici, distrusă de răuvoitori şi chiar de străinii locurilor. La “Patrimoniu” nici măcar nu o aveau în evidenţă. . (? ? ? ) În momentul de faţă se află în cimitirul bisericii "Sf. Treime", zisă Biserica Grecească, purtând o inscripţie nouă, conform căreia a fost amplasată prin grija Junilor Curcani.

CRUCEA MUŞICOIULUI. . . situată la poalele Tâmpei, la ieşirea din strada Curcanilor, pe o pajişte care îmbie la odihnă şi petrecere, în partea de Nord-Vest faţă de cea din Cutun şi mare decât aceasta. Conform inscripţiilor, destul de bine păstrate în grafie chirilică, crucea a fost ridicată în piatră la anul 1671, în cinstea Preacuvioasei Paraschiva, pentru ca în anul 1902 Nicolae Stinghe (Oaie) să o restaureze. Inscripţia slavonă "Prin Tine Maică, este ştiut, s-a mântuit Cel după asemănare", este urmată de inscripţia românească, în grafie chirilică: "Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu săvărăitul Sfântului Duh, într-una Sfântă Troiţă nedespărăită (s-a ridicat) această sfântă cruce întru numele Sfintei Propodobneai (n. n. Precuvioasei) Paraschivei, ca să fie întru pomenire de veci m(e)s(e)şa (n. n. luna) deh(cembrie) 24, văleat (anul) 7180"

CRUCEA DIN ŞAUA T MPEI În şaua Tâmpei a străjuit câteva veacuri o cruce de lemn ridicată în 1696. Crucea a fost refăcută şi ridicată din nou de-a lunful anilor. În 1959 a dispărut. A fost ridicată din nou după 40 de ani.

CRUCEA DE LA ANTONESCU PODUL CREŢULUI - 1702. . . într-o curte, a familiei Munteanu, pe Podul Creţului nr. 10 se află o cruce din lemn masiv, având inscripţii în grafie chirilică indescifrabile datorită lemnului crăpat. Am putut descifra din inscripţie doar câteva cuvinte: ". . . Tudor, Chir Nicolae, robul lui Dumnezeu, . . . Fiul. . . 1702 ( ? )". Bătrânii îi mai spunea "Crucea de lemn de pe Podul Creţului", iar contemporanii îi mai spun "Crucea de la Munteanu". Pentru protecţie, noii găzduitori au ridicat peste ea un mic acoperământ din tablă.

CRUCEA DE PE COASTA PRUNDULUI Junilor Tineri li se atribuie, după tradiţie Troiţa de pe Coasta Prundului. Aşezată la înălţimea şi în poziţia în care este remarcată din toate zonele Braşovului, crucea este împrejmuită cu pereţi din zid şi acoperită cu ţiglă. Pe placa comemorativă de marmoră de pe frontispiciul capelei aflăm inscripţia istorică: "Această cruce, ridicată în anul 1711 de Şandru; s-a renovat iarăşi şi s-a închis în această capelă de către Vasile Muntean Duloicu şi soţia sa Paraschiva, a(nul) 1906". Iniţial capela a fost zugrăvită în interior şi exterior, pentru ca apoi să fie văruită. Crucea este cioplită din piatră solidă şi sculptată. Frontal, pe cruce se află gravate inscripţiile ctitoriceşti: "Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu îndrumarea Sfântului Duh s-au ridicat această sfântă şi dumnezeiască cruce întru slava şi cinstea marelui Mucenic Dimitrie. Iulie, 25, 1711". .

CRUCEA DIN PRUND 1738 (prima troiţa a căpitanului Birt) Actul ctitoricesc al troiţei din Piaţa Prundului este înscris în grafie chirilică pe faţada nordică a crucii menţionând: "Cu vrerea tatălui şi cu desăvârşirea Duhului Sfânt, ridicatu-s-au această sfântă cruce întru cinstirea hramului a Sfintei Troiţe cei nedespărţite, în zilele înălţatului împăratu K(arol) VI. 1738. . . de robul lui Dumnezeu Căpitan Ilie Birt şi ro(a)ba lui Dumnezeu Neacşa I snă ego (şi fiii săi) Ilie, Radu".

CRUCEA CĂPITANULUI BIRT Cea de a doua troiţă este ridicată după 10 ani, în 1748, în colţul casei sale, loc al bifurcării străzilor Pe Tocile şi Ilie Birt. Ridicarea ei a stârnit nemulţumirea autorităţilor. "Acest vrednic de laudă căpitan - scria cronica anonimă a Şcheiului - multă gâlceavă a avut cu Magistratul că puind o cruce lângă casa dumnealui, Maghistratul n-au vrut să-i îngăduiască şi aşa având multă gâlceavă, au mers la Sibii şi de acolo au adus poruncă şi au făcut acea cruce. După aceia, puind Sfatul multă pismă asupra dumnealui au avut multă gâlceavă". şi într -adevăr, timp de 15 ani cât a durat conflictul cu magistratul braşovean, crucea este ridicată şi apoi dărămată de autorităţi de mai multe ori, dar ultimul care şi-a spus cuvântul a fost tot Ilie Birt, pentru că uzează de prestigiul pe care-l avea în faţa autorităţilor guvernamentale. . .

CRUCEA DE LA BISERICA SF. TREIME - Pe Tocile Până la 1781 cei 4184 de credincioşi din Şcheii Braşovului (după cum dovedesc statisticile timpului) erau slujiţi de serviciile religioase ale unei singure biserici, anume Biserica Sf. Nicolae din Şchei. După numeroase memorii, mai ales după ce Iosif al II-lea emisese decretul de concivitate, cu mari avantaje pentru români, locuitorii din zona Tocilelor obţin dreptul de a-şi ridica o biserică. Ca urmare la 22 septembrie 1781, în grădina cumpărată de la Micu Voicu se ridică mai întâi o troiţă din lemn de către familia Ioan şi Paraschiva, Radu şi Maria, “în amintirea unor răposaţi”. Din cronica locală a lui Thomas Tartler aflăm că la 31 iulie 1812 “împăratul dădu aprobarea pentru ridicarea unei a doua biserici în Şchei”, în locul capelei făcute în 1806. Probabil că alături de troiţa amintită se începuse construcţia bisericii din lemn, terminată în anul 1813. La scurt timp, în 1824 se începe însă construcţia bisericii din piatră. . .

CRUCEA DE PE CURCANILOR Cea de a treia troiţă, aflată pe aceeaşi stradă (la nr. 29), ridicată în lemn de esenţă tare, poartă inscripţia pe cruce, în grafie chirilică: "Această cruce s-a ridicat în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin, de Gheorghe Tănăsie în anul 1867". Alături se află şi o inscripţie în grafie latină, care menţionează: "Ridicată în anul 1761 de Gheorghe Anania, refăcută în 1922 de Junii Curcani". Crucea este pictată, dar pictura este deteriorată. Puţinele mărturii de pictură ar necesita, ca şi la celelalte troiţe o intervenţie din partea restauratorilor autorizaţi. Mai este cunoscută şi sub numele de "Crucea de la Hirodă", după numele familiei care locuia în grădina din apropiere.

CRUCEA DE LA ŞTIM Cea de a doua troiţă a Junilor Curcani, la întâlnirea străzilor Coastei cu a Curcanilor, Crucea din Grui, (pe strada Curcanilor la nr. 46), poartă şi numele Crucea de la Ştim, după porecla familiei Ion Florea Munteanu, care îngrijea de ea, aprinzând candela duminica şi la sărbători. Ea este ridicată la anul 1781, cu o împrejmuire de zid, pictată pe dinăuntru, având câteva nişe în zid, de asemenea pictate, prevăzută cu o treaptă de beton, iar înăuntru încă două. Spaţiul din interior aduce concluzia că aici s-au oficiat şi alte servicii divine, cum ar fi sfinţirea apei. Inscripţia (în grafie chirilică) confirmă vechimea şi ctitorul ei, fiind una din cele mai vechi troiţe din Şchei: "Cu vrerea tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu îndemnarea Sfântului Duh, s-au întemeiat şi s-au zugrăvit aceast sfântă şi dumnezeiascş cruce cu toată cheltuiala la şapte fraţi Voina, anume: Ion Voina, Dumitru, Neculae, Gheorghe, Vasiu, Petre, Pandele. Veşnica pomenire. 1781 mai 20".

CRUCEA DIN PAJIŞTEA MARE La 1788, în Pajiştea Mare (actuala stradă Pajiştei), în dreptul casei cu nr. 54 se ridică o frumoasă troiţă, în modelul celor din veacul al XVIII-lea. Crucea este cioplită în piatră, purtând inscripţii în grafie chirilică, din care am putut descifra: “Ridicatu-sau această cruce de robul lui Dumnezeu Dumitru Stanca şI soţia sa Paraschiva. . . întru veşnică pomenire, anu 1788 martie”. Ea este protejată de o capelă din lemn (grilaj) vopsit în verde şi maro, acoperită cu tablă. Pe braţele crucii şi corpul ei se găsesc patru iconiţe cu scene biblice. Frontal, crucea poartă un lampadar, care la sărbători creştine este luminat. În zonă se fac nişte lucrări edilitare şi troiţa este în pericol de distrugere. Troiţa este îngrijită de doamna Rebeca din apropiere, care o curăţă, punând mereu flori proaspete.

CRUCEA BĂTUŞARILOR (proprietari ai pivelor de postav) Pe drumul "Pe după Grădini", ultima troiţă în "Capul Satului", la intersecţia cu Podul Creţului, poart�numele de "Crucea Bătuşarilor", amintind de o veche îndeletnicire a şcheienilor de a confecţiona "bătuşe". Despre această cruce se vorbeşte într-un document de de la Arhivele Naţionale Braşov din anul 1796, unde se spune că a fost ridicată de un şcheian pe nume Văsăi Niţu, acuzat că prin amploarea troiţei a îngreuiat transportul spre moara de sus a Şcheiului. Bătrânii îşi amintesc că atunci când se făceau recrutările, aici se ascundeau tinerii pentru a nu fi duşi la oaste. Tot aici popa Voina cel Bătrân făcea slujba, când era secetă sau inundaţii. Pe la anul 1930 nu mai exista vechea cruce, cea de azi fiind ridicată de Tocileni pe la anul 1942.

CRUCEA DE PE PODUL CREŢULUI Strada, căreia prin tradiţie i se spunea "Podul Creţului", aminteşte de o legendă cu un haiduc, care se ascundea sub pod şi jefuia pe cei bogaţi, ca în "Harap Alb" a lui Creangă. Pe această stradă, la colţul casei cu nr. 31, se păstrează o cruce de la 1796, făcută din piatră, aşezată pe vârful pantei de pe strada care poartă numele haiducului amintit. Inscripţia, distrusă, aproape invizibilă, confirmă doar anul 1796 şi menţiunează "Această cruce s-au ridicat în zilele împăratului nostru Francisc II în numele Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu cu toată. . . 1796 Gen. (ianuarie) 26". I se mai spunea troiţei şi "Crucea Chircioicului", probabil o poreclă a celui care o protecţiona. Crucea nu este protejată de o capelă, ci doar de o îngrăditură de metal. Pe ea se află un medalion creştin săpat în piatră şi o candelă exterioară

CRUCEA DE PE COLŢUL PUTINARILOR Altădată, loc de trecere a vacilor spre păşunat, numit în vechime "Calea Vacilor", Colţul Putinarilor adăposteşte şi azi o veche troiţă, lăsată cam în derivă. După aspect, model de creaţie, troiţa poate fi considerată identică celor din veacul al XVIII-lea din Şchei. La anul 1901, cunoscutul "căruţaş" şcheian, Ion şi soţia sa Ecaterina restaurează troiţa, refăcând şi capela de încadrare, formă în care se găseşte şi azi. Cu acest prilej inscripţionează crucea în grafie latină (cea veche dispărând prin degradare): "Această cruce a fost ridicată de Ioan şi Ecaterina 1901".

CRUCEA DIN VARIŞTE Cunoscută şi sub numele de "Crucea din Pajiştea Mare", Troiţa din Varişte, descrisă de N. N. State la 1907, bine îngrijită de Junii Bătrâni, poartă şi azi inscripţia originală, în grafie chirilică, conform căreia "A fost ridicată în anul 1816 noembrie 13, în zilele înălţatului împărat Frantz I, cu blagoslovenia preaosfinţitului episcop de legea grecească, Vasile Moga, prin osârdia şi ajutorul Cinstitului Părinte Voina Pitiş, paroh sf. biserici, cei noao şi cu ajutorul creştinilor de aicia, care cât s -au îndurat. Noev. 13". Biserica cea nouă este "Sfânta Treime", Pe Tocile, ridicată la 1813 ca filială a bisericii Sf. Nicolae, mai întâi în lemn, iar după 1825 în piatră, pictată ulterior de celebri pictori braşoveni Costantin Lecca şi Mişu Popp.

CRUCEA POTOR VECHI În faţa şcolii de str. Pe Tocile, unde s-au făcut în ultimul timp noi amenajări edilitare, pe locul unei vechi troiţe din lemn (dispărute) s-a amplasat o cruce din piatră (mozaic), care neavând nici o inscripţie, nu poate fi datată. Localnicii îi spun “Potor Vechi”, probabil după porecla celui care ridicase vechea troiţă aici. Vechimea crucii este sugerată atât de adjectivul “vechi”, cât şi de numirea arhaică “potor”, termen cu siguranţă autohton. Pe cruce s-a aplicat şi o candelă pentru iluminarea crucii la sărbători.

CRUCEA DREPTĂŢII Organizaţi împreună cu Junii Curcani din anul 1908, Junii Dorobanţii se desprind de aceştia începând cu anul 1924, devenind grup distinct. Păstrează pe actualul steag al companiei lor (alcătuit în 1977, cu prilejul centenarului Independenţei) imaginea unui erou de la 1877, descris şi de Vasile Alecsandri în poezia "Dorobanţul". . Singura troiţă protejată de Junii Dorobanţi este Crucea Dreptăţii, ridicată la "Fântâniţa Popii" din vremuri străvechi, amintind de drumul junilor spre muntele Postăvarul sau drumul Şcheienilor spre Râşnov şi Muntenia. Ieronim Bariţiu afirma la sfârşitul veacului al XIX-lea că înainte de Rusalii "bărbaţii, femeile şi tot ce era transportabil la curte" porneau spre muntele Postăvarul, unde ajungeau spre miezul nopţii, aşteptând până a doua zi pentru a întâmpina răsăritul soarelui. La apariţia soarelui aruncau spre soare cu tot ce aveau la îndemână, "să nu le răpească vârcolacii soarele". Păstrau astfel cultul soarelui de la daci, sfinţind cu soarele echinocţiului de primăvară toate fiinţele aşezării străvechi.

TROIŢA DE LA PERNEA La intersecţia străzilor dr. Vasile Saftu (fostă Comuna din Paris) cu str. Democraţiei, se află una din vechile cruci de piatră ale Şcheiului, datând din anul 1855, având inscripţia în grafie chirilică incompletă. Din cauză că partea de jos a crucii a fost refăcută, am putut descifra doar o mică parte a inscripţiei: "Această sfântă cruce s-au ridicat cu osârdia şi cheltuiala D(umnealor) Ioan Croitorul şi soţia dumnealui Păuna şi fiii dumnealor Ioan, Dimitrie, Maria, spre pomenire. . . 1855". Crucea este împrejmuită cu un grilaj mic din fier vopsit în verde.

CRUCEA DE LA V LCELU La intersecţia străzilor dr. Vasile Saftu, fostă Comuna din Paris, (nr. 54) şi Egalităţii există o troiţă zis�"La Vâlcelu", a cărei cruce de piatră păstrează �nc�parţial inscripţia chirilică de la 1855, din care am putut descifra: "Această sfântă cruce s-au ridicat cu osârdia şi cheltuiala D(umnea)lui Ioan Croitorul şi soţia dumnealui, Paraschiva şi copiii dumnealor, Ioan, Dimitrie şi Gheorghe, 1855".

CRUCEA DE PE ULICIOARĂ Cunoscută şi sub numele de "Crucea lui Colacea", troiţa de pe "ulicioara Azilului", azi strada Podragu, care leagă str. Costantin Lacea cu str. Curcanilor, a fost ridicată din piatră pictată la 1856, odată cu casa din preajmă, de către Nicolae Colacea şi după cum dovedeşte inscripţia în grafie chirilică de pe grinda casei. Pe cruce se păstrează o iconiţă colorată, reprezentând pe Maica Domnului, iar pe tavanul capelei de protecţie a crucii este pictat triunghiular "ochiul" divin (Sfântul Duh). în faţă arde o candelă.

CRUCEA DE LA PALOŞ (1856) Una din vechile troiţe aflate în spaţiul Braşovului Vechi se păstrează aproape neobservată într-o grădină a unei frumoase vile în stil moldovenesc situată la întâlnirea străzilor Carierei şi Horia (pe str. Bobâlna din "Cetate", nr. 2). Bătrânii locului spun că numele de "Paloş" l-a primit, motivat de faptul că aici, pe vremuri se desfăşurau concursuri de scrimă (bătaia cu paloşul). Alţii spun că aici au fost înmormântaţi eroi ai neamului. Spaţiul din preajma troiţei, "inundat" de pomi, confirmă posibilitatea întrebuinţării lui pentru maialurile junilor.

CRUCEA DE PE CURMĂTURĂ Tot Junilor Braşovecheni le revenea sarcina de a proteja şi troiţa de lângă Dealul Melcilor, aşezată pe tăpşanul de la capul străzii Dobrogeanu Gherea. Crucea construită din piatră poartă imaginile iconografice ale sfinţilor Petru şi Pavel. În interior aflăm pictată biserica Sf. Paraschiva din Groaveri şi ctitoria voievodală din Turnu Roşu. Faptul că această troiţă este aşezată în spaţiul de arondare a parohiei Sf. Paraschiva din Groavei, a îndreptăţit realizarea de curând a picturii care reprezintă această biserică. Imaginea bisericii din Turnu Roşu poate fi explicabilă prin faptul că fondatorii proveneau din această localitate. Inscripţia de pe cruce ne oferă posibilitatea de a cunoaşte alte amănunte: "Această Sfântă Cruce cu hramul apostolului Sfântu Petru s-a ridicat cu ajutorul lui Dumnezeu în anul 1935, luna mai, cu cheltuiala vecinătăţii din Curmătură, întru slava lui Dumnezeu. Fondată în anul 1866 de Petru şi Ana Olaru. Constr(uită) (de) I. Bârsan".

CRUCEA DE PE SITEI În preajma unei unităţi militare de pompieri, lăsată într-o avansată degradare, neprotejată de nimeni, se găseşte o frumoasă troiţă, a cărei capelă este similară celei de pe Cloşca. După aprecierea localnicilor, ea a aparţinut tot Junilor Braşovecheni, iar după spusele altora era protejată de biserica de pe str. Bisericii Române. Crucea masivă din piatră mai poartă urmele unei inscripţii, în grafie latină, din care reiese că a fost ridicată la anul 1867 de "cucoana Elena N. Radoviciu, spre veşnică pomenire". Ea face parte dintr-o familie de negustori, Radoviciu, membri ai Gremiului levantin din Braşov.

CRUCEA DIN CURTE Sub această denumire se păstrează o veche cruce a Şcheiului pe strada Fântâniţei, la nr. 42, aşezată pe un tăpşan, înainte de a intra pe drumul numit "După Grădini". Pe frontispiciul crucii se mai păstrează o iconiţă reprezentând pe Maica Domnului şi anul ridicării ei: 1874. Fiind pe cale de a se distruge, un gospodar din zonă a montat-o în propria curte. Inscripţia este indescifrabilă, lemnul fiind crăpat, iar partea de jos a fost înlocuită, întrucât putrezise lemnul. Bătrânii din Şchei îi mai spuneau "Crucea de pe Coastă, din Ţigănie" sau mai simplu, "Crucea din Ţigănie". Documentele medievale confirmă prezenţa în această zonă a unor ţigani şi toponimul "La Faraoni", cum li se zicea în popor ţiganilor.

CRUCEA DE LA BOBIŢ Pe strada Fântâniţei, în dreptul casei cu nr. 27 s-a realizat, nu cu mult timp în urmă, la 1983 de către Costantin Bobiş această cruce pentru a aminti de vechea cruce de la 1878 existentă aici, dar distrusă între timp. De altfel, crucea poartă informaţiile inscripţionate în piatră de noul ctitor: "Datează din 1878. Renovată în 1983. Donată: Bobiţ I. Costantin"

CRUCEA DE LA ARSENIE STINGHE ( crucea nouă) Pe Tocile, în colţul de lângă micul parc, la nr. 35. . . La 1930 lemnul crucii era atât de mâncat de carii, încât - spunea Candid Muşlea - "nici n-am putut descifra ce era scris". Lângă casa veche s-a zidit o casă nouă, iar crucea a fost schimbată şi mutată cu îngrăditură cu tot la 40 m mai spre Nord-Vest de cea dinainte. Şi această inscripţie este deteriorată, abia se mai zăreşte anul 1930. Bătrânii spun că această cruce a ridicat-o aşa zisul "Vivont", tatăl Marinei Navrea. În această grădină - spun bătrânii - s-a găsit o monedă veche, care făcea parte dintr-o comoară ascunsă aici. La 1964, când crucea este înlocuită cu alta nouă, tot din lemn, cu cheltuiala bisericii Sf. Treime de Pe Tocile. Inscripţionerul, foloseşte tot grafie chirilică (pentru veridicitate), dar fiind necunoscător de chirilică, textul devine indescifrabil. În stânga şi dreapta unei icoane centrale reprezentând Sfânta Treime, se găsesc chipurile Evangheliştilor Ioan şi Luca, iar pe braţul de sus al crucii inscripţia în lemn: I. N. R. I.

CRUCEA DE STEJAR Sub această denumire este cunoscută o altă cruce de pe strada Fântâniţei la nr. 13, pe care se mai poate descifra cu greutate anul 1883. Inscripţionarea este săpată în lemn. Vechimea şi neprotecţionarea lemnului a făcut ca inscripţia să nu mai poată fi descifrată integral. Am putut descifra doar: “În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. . . ridicat această Sfântă Cruce. . . "

CRUCEA DIN ZID Sub această denumire se păstrează în memoria localnicilor crucea montată într-un zid de pe strada Fântâniţei, la nr. 46. Bătrânii spun că aceasta a fost amplasată pe locul unei alte troiţe mai vechi, dar distrusă de carele care treceau pe acolo. Pentru o mai bună protecţie, noua troiţă a fost amplasată în zid. Neavând nici o inscripţie nu ne putem pronunţa nici asupra vechimii ei, nici a paternităţii. Proprietarii casei spun că această cruce le apără casa de rele.

CRUCEA DIN PAJIŞTE Situată la intersecţia străzilor Pajişte cu str. Neajlov, Troiţei din Pajişte i se mai spunea şi "Crucea de pe Ulicioara Benghii", amintind de un localnic cu numele de Benghea, care a dat şi străzii Neajlov numele de "Ulicioara Benghii", cum o cunoşteau bătrânii. Creată din piatră, crucea este ridicată în nişa unei case, păstrând următoarea inscripţie în grafie chirilică: "Această sfântă Cruce s -au ridicat prin dl. Vasiliu şi Elena Benghea în anul 1887". Localnicii cunosc troiţa şi sub numele de "Crucea lui Troicuţu", probabil porecla unui locuitor de pe această stradă, înrudit cu Benghea.

CRUCEA ALBASTRĂ Sub această numire sunt cunoscute cele două cruci, situate în drumul spre Poiana Braşov, înainte de a intra în Poiana Mică, pe dreapta. Iniţial a fost doar crucea din piatră, care păstra culoarea albastră, care i-a dat numele. Cu timpul vopseaua s-a deteriorat şi chiar braţele crucii au dispărut. Se văd urmele unei inscripţii în grafie chirilică şi aproape indescifrabil anul 1895. Alături s-a aşezat în anul 1995 (probabil prilejuit de centenarul primei troiţe) o cruce din lemn, fără inscripţii, arătând totuşi jalnic, din cauza indolenţei şi vandalismului de care au dat dovadă unii trecători.

CRUCEA DE PE CACOVA Pe aceeaşi stradă Traian Moşoiu, în dreptul casei cu nr. 22 există o altă troiţă, păstrată în memoria localnicilor sub numele de "Crucea de pe Cacova". Inscripţia originală nu s-a mai păstrat. Se păstrează capela originală de împrejmuire, făcută din şindrilă şi lemn, datând din veacul al XIX-lea. Crucea creată din piatră la dimensiunile de 1, 26 x 0, 25 m, este adusă din curtea bisericii Sf. Nicolae din Şchei de către familiile Măzgăreanu şi Renel şi poartă noua inscripţie din anul 1972, cu menţiunea noilor ctitori. Crucea din piatră este bine întreţinută, în schimb grilajul şi acoperişul sunt şubrede.

CRUCEA DE LA FOIŞOR Pe un deosebit de agreabil tăpşan, protejat de pădurea de brad şi câteva vile pe strada Cloşca, la 1910 s-a ridicat o frumoasă troiţă, în piatră, în arhitectură specifică celor din Şchei. Capela crucii este din zid, în formă octogonală, cu gratii metalice la ferestrele de acces vizual spre interior. Inscripţia, bine conservată, confirmă actul ctitoricesc (în grafie latină): "Cu Crucea Ta păzeşte Doamne poporul Tău întru lauda şi mărirea lui Dumnezeu s-a edificat această cruce în vara anului 1910 de Ioan Voicu şi soţia sa Maria Voicu". Anual Junii Braşovecheni fac maialurile duminicale şi petrec în zilele de sărbătoare.

TROIŢA DE PE PLEAŞA a fost ridicată prin dania şi grija familiei lui Gheorghe Cimpoacă înainte de anul 1925 şi îngrijită apoi de urmaşul ei Nicolae Cimpoacă şi nepotul acestuia Nicu Cimpoacă până în anul 1989. Aici obişnuiau sa iasă în procesiune dârstarii de Înălţarea Domnului. În 20 Iulie 2003 , de Sfântul Ilie s-a resfinţit bisericuţa după ce s-a înzestrat cu alte icoane realizate de pictorul Constantin Hrihor.

De asemenea în Noua de astăzi (Dârste-Nou) în 14 septembrie 1925 sa ridicat o TROIŢĂ PE DEALULU DE LA CĂCIULA.

CRUCEA DE LA PIETRIŞ Aflată la drumul mare al Poienii, pe locul numit “La Pietriş”, pe un platou bine conservat se găseşte troiţa de la Pietriş, cunoscută şi sub numele de “Crucea lui Furnică”, sau Troiţa Junilor Roşiori. Furnică a fost unul din cunoscuţii epitropi ai Bisericii Sf. Nicolae, care a protecţionat şi crucea de pe str. Podragu. Actuala troiţă de la Pietriş a fost construită doar la anul 1939 pe locul unei vechi troiţe, care se distrusese. Crucea interioară este protejată de o frumoasă capelă, pe frontispiciul căreia se poate citi: “Troiţa Grupului de Roşiori Monument istoric”.

CRUCEA "LA BISERICUCE" Troiţa, datată pentru anul 1945, se află pe drumul spre Pietrile lui Solomon, aproape de fosta cabană a regelui Solomon, pe o ridicătură de pământ ce străjuieşte drumul. Peste drum este Valea Putredă, (azi i se spune Valea Rece) unde, pe vremuri, era o moară. I se spune şi "La bisericuţă" pentru că prin poziţia sa strategică dă impresia unei bisericuţe. De altfel documentele confirmă un loc "La bisericuţă" şi la începutul drumului vechi, care duce spre Poiană, sugerând centrul satului de altădată de la Pietrile lui Solomon.

CRUCEA DE PE STRADA COASTEI Pe strada Coastei s-a ridicat în anul 1960 această cruce de lemn cu forme rotunjite, în locul uneia tot de lemn distruse din cauza timpului. în 1999 crucea a fost mutată mai sus, într-o intersec�ie.

CRUCEA DE PE STRADA PERŞANI În capul de sus al străzii Perşani, colţ cu stada Fântâniţei este ridicată la anul 1969 o cruce din ciment, fără nici o inscripţie, doar o iconiţă, care păstrează şi inscripţionarea anului. Crucea este protejată de un gard din fier şi sârmă. Bătrânii îşi amintesc că pe acest loc a fost o cruce veche, căreia i se spunea şi "Crucea de pe strada Morilor", care însă a dispărut. De altfel locul, prin poziţia sa confirmă deplin prezenţa unei troiţe.

Izvorul „Sfanta Treime“ Bătrânii spun că izvorul „Sfânta Treime“ din Şchei, e vechi de peste 200 de ani. În fiecare zi vin oamenii să se aprovizioneze. Conductele sunt din lemn, cum se făceau pe vremuri. Izvorul de munte avea apa curată însă măsurătorile din anul 2011 au evidenţiat poluarea acesteia.

Pentru realizarea acestei prezentări au fost folosite citate din “Troiţele Şcheiului” de Vasile Oltean filolog, muzeograf, profesor și teolog român, membru fondator și vicepreședinte al „Despărțământului Cultural Astra Brașov”. Director al Muzeului „Prima școală românească” din Șcheii Brașovului.

16. 06. 2011 Montaj : DIEGIS. << diegisro@yahoo. com >> Fotografii: Internet & personale. Coloana sonoră : Enio Morricone - Finale.