AVANSARE manual La 1 ianuarie nea prsit Marin

AVANSARE manuală !

La 1 ianuarie ne-a părăsit Marin Constantin, Constantin fondatorul Corului Naţional de Cameră Madrigal Marin Constantin, născut pe 27 februarie 1925, la Urleta, judeţul Prahova, a fost muzician, compozitor şi dirijor, fondator, dirijor şi director pe viaţă al Corului de cameră Madrigal. Activitatea sa a fost apreciată de critici muzicali din întreaga lume, fiind distins cu numeroase premii şi distincţii româneşti şi internaţionale. Corul Naţional de Cameră Madrigal, formaţia profesionistă a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, a fost declarat "bun al patrimoniului universal UNESCO" în 1992, la Paris.

La 18 ianuarie 2011, a murit compozitorul şi interpretul Cristian Paţurcă, autorul "cântecelor golanilor", precum și al altor piese cântate la Manifestațiile din Piața Universității, în perioada aprilie - iunie 1990, s-a născut pe 10 septembrie, 1964. A fost un cântăreț, compozitor, revoluționar și prodemocrat român. În 27 aprilie 2010, Cristian Pațurcă a fost decorat de președintele Traian Băsescu, cu Crucea Națională „Serviciul Credincios - clasa a III-a”, cu motivarea: în semn de apreciere pentru înalta sa ținută morală, pentru curajul și credința dovedite în apărarea și promovarea drepturilor și libertăților democratice în țara noastră. Pațurcă a murit pe 18 ianurie 2011 la vârsta de 46 de ani, după o lungă bătălie cu tuberculoza. A fost înmormântat la Cimitirul Bellu, pe Aleea Artiștilor, fiind vecin cu Tatiana Stepa, Florian Pittiș și Adrian Pintea. A lăsat în urmă un fiu.

Fănuş Neagu, scriitor în vârstă de 79 de ani, a decedat la data de 24 mai 2011. Născut pe 5 aprilie 1932, în Grădiștea-de-Sus, județul Râmnicu Sărat - acum în județul Brăila, Fănuş Neagu a fost povestitor, memorialist, nuvelist, romancier şi dramaturg, a fost redactor la revistele “Luceafărul” şi “Amfiteatru” şi a scris cronici sportive la “România Literară”. În 1954 debutează cu povestirea „Dușman cu lumea”, în revista „Tânărul scriitor”. În anul 1960 are loc debutul editorial cu volumul de povestiri „Ningea în Bărăgan”, volum retipărit în 1964 sub titlul „Cantonul părăsit”. Tot în 1960 publică „Somn de la amiază”, iar în 1962 „Dincolo de nisipuri”. 1967 este anul când publică „Vara buimacă” şi piesa „Scoica de lemn”, care peste ani se va juca la Teatrul Nottara din București. În anul 1979 „Cartea cu prieteni”, iar în 1981 „Insomnii de mătase”. „A doua carte cu prieteni” vede lumina tiparului în 1985, an în care i se joacă piesele „Echipa de zgomote” la Teatrul Majestic și „Olelie” la Teatrul Național din București. În anul 1987 publică „Întâmplări aiurea și călătorii oranj”, volum de publicistică, pentru ca un an mai târziu (1988) să apară romanul „Scaunul singurătății”. În anul 1993 i se joacă la Teatrul Național din București și la Teatrul Național din Timișoara piesa „Casa de la Miezul Nopții sau Paiața sosește la timp”.

Cornel Fugaru, compozitor, solist vocal şi instrumentist, instrumentist încetează din viaţă la 13 iulie, la vârsta de 71 de ani. Cornel Fugaru s-a născut pe 2 decembrie 1940, la Bucureşti. A fost liderul formaţiei rock, româneşti. “Sincron” (1964 - 1978), ce a acompaniat cântăreţe celebre precum Anda Călugăreanu, Pompilia Stoian, Margareta Pâslaru, Corina Chiriac. Fugaru a făcut numeroase turnee în străinătate, a făcut parte din jurii naţionale de concursuri de muzică uşoară, a susţinut numeroase concerte şi recitaluri la televiziune, a apărut ca interpret în filme (“Opt minute de vis” (1966), “Opt exerciții de 625 de linii” (1967), film serial; “Împușcături pe portativ” (1967), film în care a jucat alături de Margareta Pâslaru) și a compus muzică de film pentru pelicule precum “Brezaia”, “Cei 4 M”, “Oacă și Boacă”, “Liceenii Rock'n'Roll”, etc. A adaptat numeroase melodii populare româneşti iar printre cele mai cunoscute piese compuse de el se numără „Dau viața mea pentru o iubire” - Monica Anghel, „Nu sunt sclavul tău”, „Eu nu mai sunt cel de ieri” Aurelian Temișan, „Planeta albastră” - Margareta Pâslaru și Vlad Fugaru. Muzicianul a colaborat foarte mult cu soția sa, Mirela Fugaru. De-a lungul carierei a primit numeroase premii la festivaluri, dar şi din partea Uniunii Compozitorilor din România.

Johnny Răducanu, contrabasist, pianist şi compozitor părăreşte această lume la 19 septembrie, la 79 de ani. Pe numele său real Răducan Crețu, s-a născut (1 decembrie 1931, Brăila) într-o familie de ţigani cu tradiții muzicale de peste trei sute de ani, de pe timpul lăutarului Petre Crețul Șolcan. S-a remarcat ca un talentat interpret de jazz la contrabas, încă de la 19 ani. A făcut studii muzicale la Iași și Cluj, apoi la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București (clasa contrabas, 1953 -1956). Îndrumător activ al tinerei generații, Johnny Răducanu este considerat un veteran al muzicii românești de jazz. El a susţinut nenumărate recitaluri, alături de nume cunoscute ale muzicii româneşti precum Anca Parghel, Mircea Tiberian, Ovidiu Lipan Ţăndărică şi Teodora Enache. Johnny Răducanu a murit în data de 19 septembrie 2011 în locuința sa din str. Oltarului din București. Discografie: “Jazz trio” (1966), “Jazz în țara mea” (1967), “Confesiuni” (1979), “Confesiuni II” (1982), “Confesiuni III” (1986), “Jazz Made in Romania” (1987), “To His Friends” (1996), “Jazz Behind the Carpathians” (1999), “Jazz antifanariot” (2002), “Jazz Made in Romania - Live in San Francisco” ( 2002), “Jazz Bestament” (2005), “Chamber Jazz Music” (2008), “Inside Stories - Jazz Poems” (2009)

Paul Everac, dramaturg părăseşte acestă lume la 18 octombrie. Paul Everac (n. 23 august 1924, București) a fost un dramaturg contemporan extrem de prolific, pe adevăratul său nume Petre Constantinescu. Clasele primare și liceul le-a făcut la Arad unde părinții săi erau profesori secundari. A urmat apoi Facultatea de Drept din București, fiind în același timp angajat la ziarul “Curentul”, iar mai apoi meditator. În 1948 scrie prima sa operă literară, poemul dramatic Robinson, o căutare patetică de Dumnezeu. Urmează în interval de câțiva ani alte zece piese, în general reinterpretări și parafraze de mituri cunoscute ca Oedip, Ifigenia, Ioan Botezătorul, Noe, etc. Debutează literar cu proză scurtă spre sfârșitul deceniului 5, iar în 1959 apare cu patru piese de teatru reprezentate în București și provincie, din care trei (“Poarta”, “Ferestre deschise” și “Explozie întârziată”) sunt comentate cu elogii de presa vremii. Urmează apoi alte producții dramaturgice, promovate aproape anual (“Ochiul albastru”, “Costache și viața interioară”, “Himera”, “Ștafeta nevăzută”, “Simple coincidențe”) care îl impun între numele cele mai circulante în opinia teatrală. E tradus în limbi străine, jucat în Anglia, Polonia, fostul RDG, Ungaria. E autor de numeroase scenarii radiofonice și TV ca și de 5 scenarii de film realizate. Cele 40 de piese încă nereprezentate constituie o treime din întreaga sa opera dramaturgică. A făcut și regie de teatru. A condus Televiziunea Română și Institutul de Cultură din Veneția. Nu a fost niciodată înregimentat într-un partid politic.

Liviu Ciulei, regizor decedează la 24 octombrie. Născut pe 7 iulie 1923, Liviu Ciulei a studiat teatrul şi arhitectura. A debutat ca regizor, în 1957, cu spectacolul "Omul care aduce ploaia" de Richard Nash, la Teatrul Municipal din Bucureşti, actualul Teatru Bulandra, unde a fost director artistic timp de peste 10 ani. Cariera spectaculoasă a lui Liviu Ciulei include peste 20 de filme, la care a lucrat în calitate de regizor, actor sau scenarist, precum şi numeroase spectacole de teatru, unde şi-a pus semnătura ca regizor, scenograf sau actor, aceste producţii fiind recompensate de-a lungul timpului cu distincţii prestigioase. Printre distincţiile obţinute de Liviu Ciulei, se numără premiul pentru regie la Festivalul de la Cannes din 1965, pentru "Pădurea spânzuraţilor", Globul de Cristal, la Karlovy Vary, în 1969, pentru filmul "Valurile Dunării", premiul de excelenţă UNITER şi premiul de excelenţă în cinematografia română.

La 29 noiembrie a încetat din viaţă Alexandru Tocilescu, regizor de teatru, teatru în urma unei supradoze de medicamente, la vârsta de 65 de ani. Alexandru Tocilescu, născut pe 27 iulie 1946, a fost unul dintre cei mai apreciaţi regizori de teatru români. A montat cu succes piese ca "O zi din viaţa lui Nicolae Ceauşescu", "Elizaveta Bam", "Comedie roşie", "Casa Zoicăi", "Eduard al III-lea", "Sfârşit de partidă", "Comedie roşie" şi a regizat filme. În iulie 2011, Alexandru Tocilescu a devenit primul regizor român care a primit o stea pe Aleea Celebrităților din București. A jucat în filmul “Cavalerul Tristei Figuri” (TV) / (1971) şi a regizat filmele “Bani de dus, bani dentors” (TV) / “Bani de dus, bani de-ntors” (2005), “Ultima haltă în Paradis” (TV) / (2002), “Tristeţea vânzătorului de sticle goale” (TV) / (1981). În 2002 i-a fost decernat premiul UNITER pentru întreaga activitate. Premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol (“O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale, Teatrul Național București) (1999) Premiul pentru "cea mai bună regie" cu piesa “O zi din viața lui Nicolae Ceaușescu” la Festivalului Comediei Romanesti – fest. CO (2006). Este tatăl scriitorului Alex Tocilescu (n. 1977),

Andrei Blaier, regizor şi scenarist a murit, la vârsta de 78 de ani, la data de 01 decembrie. Născut la 15 mai 1933, la Bucureşti, a absolvit cursurile Institutului Național de Artă Teatrală și Cinematografică în 1956. În paralel cu filmele de ficțiune, a realizat numeroase producții documentare și utilitare în cadrul Studioului Cinematografic București. Cineast îndeobște conformist, realizează un film surprinzător, original, în 1975 – “Ilustrate cu flori de cîmp” (pentru care primește premiul ACIN). Alte lungmetraje premiate au fost: “Apoi s-a născut legenda” (Phnom Penh, 1968), “Prin cenușa imperiului” (premiul ACIN, 1976), “Lumini și umbre” (premiul ACIN, 1982), “Bătălia din umbră” (premiul ACIN, 1986). A realizat filme artistice de lung metraj, filme documentare dar a şi scris scenarii de film. Dintre filmele regizate de el amintim: ” Ora <H>” (1956), “Prima melodie” (1958), “A fost prietenul meu” (1962), “Casa neterminată” (1964), “Diminețile unui băiat cuminte” (1967), “Apoi s-a născut legenda” (1968), “Vilegiatura” (1971), “Pădurea pierdută” (1971), “Cireșarii”, film serial (1972), “Ilustrate cu flori de câmp” (1975), “Prin cenușa imperiului” (1976), “Trepte spre cer” (1977), “Totul pentru fotbal” (1978), “Lumini și umbre”, în colaborare cu Mircea Mureșan și Mihai Constantinescu, film serial, (1979– 1982), “Întunericul alb” (1982), “Fapt divers” (1984), “Divorț. . . din dragoste” (1992), “Crucea de piatră” (1993), “Terente - regele bălților” (1995), “Dulcea saună a morții” (2003), etc Scenarist: Scenarist ” Ora <H>” (1956), “Diminețile unui băiat cuminte” (1967), “Despre o anume fericire” (1973), “Ilustrate cu flori de câmp” (1975), “Prin cenușa imperiului” (1976), “Trepte spre cer” (1977), “Întunericul alb” (1982), “Rîdeți ca-n viață” (1983), “Vacanța cea mare” (1988), “Divorț. . . din dragoste” (1992) - ideea scenariului.

Mihnea Gheorghiu a încetat din viaţă la 11 decembrie, la vârsta de 92 de ani. Născut pe 5 mai 1919, la Bucureşti, Mihnea Gheorghiu a fost fiul anticarului Dumitru Gheorghiu și al soției sale, învățătoarea Alexandrina. A urmat școala primară "Madona Dudu" și liceul Frații Buzești din Craiova, apoi a urmat studii de litere și filozofie la Universitatea din București, iar în 1947 și-a dat doctoratul. A continuat specializarea în Franța, Italia, Marea Britanie și SUA. În anul 1964, Mihnea Gheorghiu a devenit doctor docent, preşedintele Uniunii Cineaştilor din România. De-a lungul anilor a desfăşurat o bogată activitate didactică şi a fost redactor fondator al revistei “Secolul XX”. A debutat ca scriitor în anul 1937. O bună parte din activitatea sa a fost dedicată traducerilor antologice din limba engleză a întregii opere a lui William Shakespeare şi Walt Whitman. A fost ales membru în numeroase instituţii de prestigiu din ţară şi din străinătate, ca Uniunea Scriitorilor din România, Uniunea Cineaştilor din România, Academia Română, Academia de Istorie din Caracas, Asociaţia internaţională Shakespeare, Academia de Ştiinţe din New York etc. Ca dramaturg, Mihnea Gheorghiu a scris mai multe drame istorice prezentate pe scenele din România și din străinătate, printre acestea numărându-se "Tudor din Vladimiri", "Istorii dramatice", "Zodia taurului", "Patetica '77", cărora li se adaugă scenariile de filme pentru "Porto-Franco", "Tudor", "Zodia Fecioarei", "Pădurea pierdută", "Cantemir", "Hyperion", "Tănase Scatiu", "Burebista".

12 decembrie 2011 Mălina Olinescu, cântăreaţă dispare în urma unei morţi violente. Sa născut pe data de 29 ianuarie 1974, la București. A absolvit "Liceul de Filologie Iulia Hașdeu". Provenind dintr-o famile de artiști, mama, Doina Spătaru, cântăreață consacrată și rudă cu solistul Dan Spătaru, iar tatăl, Boris Olinescu, un actor apreciat în anii 1960, Mălina iubește muzica și începe să cânte încă de la vârsta de 5 ani, participând apoi la numeroase festivaluri împreună cu corul școlii gimnaziale. Începând cu anul 1993, după terminarea liceului, Mălina, cântă în programele unor cluburi din București. În 1995 participă la festivalul de muzică ușoară “Aurelian Andreescu”, secțiunea interpretare unde câștigă premiul I. În anul 1996, Mălina face parte dintr-o echipă de cântăreți talentați, numită „Școala Vedetelor”, într-un show de televiziune foarte apreciat și urmărit. În acelaşi an participă la Festivalul de muzică ușoară de la Mamaia, unde obține premiul III la secțiunea „Interpretare”. În 1997, în cadrul aceluiași festival obține împreună cu compozitorul Adrian Romcescu, premiul I la secțiunea „Șlagăre”, cu melodia „Mi-e dor de tine”. De altfel, anul 1997 este un an plin de succese pentru Mălina, în care câștigă și premiul I la secțiunea „Interpretare” a prestigiosului festival Cerbul de Aur. În 1998, împreună cu același compozitor, Adrian Romcescu, câștigă Selecția Națională Eurovision și reprezintă România la Birmingham, Anglia, cu melodia „Eu cred”, clasându-se pe locul 22 din 25, cu șase puncte. Tot în același an câștigă premiul III, împreună cu colegul ei și compozitorul Adrian Despot, la secțiunea „Creație” a Festivalului Mamaia, cu piesa „Pot să zbor”. Artista s-a sinucis, aruncându-se de la etajul șase al blocului în care locuia, în zona Gării de Nord din București. Călin Geambașu, bun prieten al artistei, a declarat că aceasta s-ar fi sinucis după desparțirea de iubitul ei. Artista a fost înhumată în Cimitirul Sfânta Vineri, din Bucureşti.

20. 03. 2013. Montaj : DIEGIS. << diegisro@yahoo. com >>