ETEducaie pentru toi E educaie pentru toi Ddrepturi

ET-Educație pentru toți! E- educație pentru toți D-drepturi egale U-unicitatea persoanei C-compensare A-adaptare curriculară T-terapii specifice I-integrare E-egalitatea șanselor

Şcoala Gimnazială , , GEORGE COŞBUC” Medieşu Aurit în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Satu Mare şi Primăria Medieşu Aurit a implementat şi derulează, în perioada decembrie 2013 – aprilie 2014, Proiectul: , , Educaţia e şansa mea!” cu scopul de a combate fenomenul de părăsire timpurie a şcolii şi sprijinirea copiilor aflaţi în situaţii de risc. � 1. Obiectiv general: � Stimularea finalizării învăţământului obligatoriu şi înregistrarea progresului şcolar de către elevii care se confruntă cu fenomenul de părăsire timpurie a scolii şi cei aflaţi în situaţie de risc. � Obiective specifice: � � � Formarea unei imagini realiste privind copilul cu dificultăţi de învăţare, socializare, integrare socială şi şcolară. Promovarea principiilor educaţiei pentru toţi în şcoală şi comunitate. Identificarea elevilor cu dificultăţi de învăţare, relaţionare, integrare, cu tulburări de comportament, cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate dar şi a copiilor aflaţi în plasament familial. Eficientizarea procesului de recuperare a lacunelor şi eliminarea dificultăţilor relaţional integratoare prin utilizarea strategiilor didactice interactive şi includerea elevilor în programe de consiliere psiho-pedagogică adecvate .

�Activităţile �, , Lansarea proiectului: Părerea ta contează!” �, , Curriculum-ul adaptat, planul de intervenţie personalizat între provocare, promovare şi realizare” �, , Scrisoare către părinţii mei” , , Scrisoare către copilul meu” �„O şcoală prietenoasă” �, , Întrebări şi răspunsuri”

ET - Educaţie pentru toţi Școala Gimnazială , , GEORGE COȘBUC” MEDIEȘU AURIT MARTIE 2014 REFERATE , , Educaţia e şansa mea!”

GENERALITĂŢI DESPRE EDUCAŢIE Prof. ing. Ştirbu Ion Eremia � Educaţia trebuie înţeleasă ca un fenomen social complex prin care se realizează formarea generală a personalităţii, se dezvoltă inteligenţa, capacitatea de cunoaştere, creativitatea şi libertatea de exprimare a individului. � CONŢINUTURILE GENERALE EDUCAŢIEI: � a) educaţia morală; � b) educaţia intelectuală; � c) educaţia tehnologică (aplicativă); � d) educaţia estetică; � e) educaţia fizică.

� � FUNCŢIILE GENERALE EDUCAŢIEI

Educaţia copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate Prof. Chiș Monica Liliana �, , Copiii învaţă din felul în care trăiesc!” �„Educaţia este un lucru major: ea decide soarta omului. ”

Consecinţele care derivă din despărţirea temporară a familiei: � � � � - copilul se simte abandonat, părăsit, dorul de părinţi îl face să se însingureze, să se izoleze; - devine irascibil, convins fiind că i s-a făcut o mare nedrepta te; - îşi neglijează pregătirea pentru şcoală; - poate intra în grupuri periculoase; - simte nevoia să le arate colegilor că nu le este inferior şi încearcă să evadeze prin diverse gesturi, mai ales dacă părinţii îi trimit bani; - situaţia este şi mai gravă dacă traversează adolescenţa, la problemele vârstei adăugându-se şi problemele depărtării de părinţi; - au fost cazuri extreme când copiii au fugit de la persoanele în grija cărora au fost lăsaţi; - lipsa afectivităţii parentale poate avea consecinţe pe termen lung, poate influenţa dezvoltarea normală a copilului, atât în privinţa dezvoltării fizice, cât şi celei psihice; - pot ajunge să fie supuşi unor abuzuri din partea adulţilor; - risc de consum de droguri; - lipsa posibilităţii de a se consulta cu cineva în luarea unor decizii importante; - copiii pot ajunge să aibă comportamente deviante sau neconcordante cu vârsta de copil; - de multe ori s-a întâmplat ca familia să se destrame, de aici decurgând o altă serie de efecte negative asupra copilului; - unii părinţi se mărginesc să trimită bani din când în când, considerând că în acest fel şi-au îndeplinit statutul de părinte; - se întâmplă ca familia la care rămâne copilul să fie interesată doar de avantajele materiale pe care le are de pe urma acestuia, lăsând libertate totală copilului; - există cazuri şi mai grave, când aceşti copii sunt părăsiţi total. Pentru rezolvarea problemelor copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, e nevoie de soluţii şi strategii atât pe termen scurt, cât şi pe termen mediu şi lung, deoarece aceştia reprezintă o categorie expusă riscurilor şi situaţiilor de pericol!

INTEGRAREA RROMILOR ÎN SOCIETATE Prof. BERINDE CRISTINA �, , Educaţia este o metodă prin care cineva capătă un nivel mai ridicat de prejudecăţi. ’’

Reprezentările despre rromi se bazează pe prejudecăţile şi stereotipurile populaţiilor din jur, sunt de primă importanţă, pentru că aceste reprezentări determină atitudini şi comportamente. De cele mai multe ori ele sunt singura sursă de informaţie care îi leagă pe rromi de mediul social. Măsuri implementate: 1. S-a creat programul , , Fiecare copil în grădiniţă’’; De acest program se bucură mulţi copii rromi dar şi părinţii acestora, care sunt ajutaţi financiar. 2. Proiectul , , Cornul şi laptele’’; Odată cu implementarea acestui proiect a crescut simţitor şi numărul copiilor rromi în şcolile româneşti. Lucru îmbucurător care a dat naştere unui alt proiect frumos menit să atragă etnia rromă spre educaţie şi civilizaţie: 3. , , Rechizite pentru toţi’’; Pachete complete de rechizite necesare întregului an şcolar au fost împărţite gratuit în fiecare şcoală din România copiilor rromi. 4. Reintroducerea şcolilor de arte şi meserii, care sare în ajutorul multor rromi absolvenţi de gimnaziu care nu au posibilitate de a urma o facultate şi vor o calificare rapidă şi recunoscută pe piața forţei de muncă. 5. Angajarea anumitor psihologi şcolari şi consilieri educaţionali care să discute şi să informeze populaţia rromă, atât individual cât şi în grup, despre proiectele implementate de guvern şi beneficiile acestora în rândul etniei rrome. 6. Aprobarea burselor sociale ; Bursele sociale sunt menite să aducă un aport financiar la venitul foarte scăzut sau chiar inexistent în unele familii de rromi şi unde numărul membrilor este foarte mare. 7. Programe şi concursuri şcolare dedicate exclusiv etniei rrome şi minorităţilor, concursuri despre obiceiurile şi tradiţiile acestora şi care se desfăşoară la nivel naţional, fiind şi foarte mediatizate.

ALTERNATIVA EDUCAŢIONALĂ STEP BY STEP Prof. înv. primar Ary Eniko � Step by Step consideră părinţii ca primii învăţători ai copilului, parte din procesul de învăţământ. Părinţii sunt invitaţi să participe efectiv la clasă, la procesul de educaţie, bineînţeles sub auspiciile unei colaborări cu învăţătorul. Prezenţa unui părinte în clasă este un fapt firesc, nici festiv, nici perturbator. Poziţia „umăr la umăr” a educatorului cu copilul în centrele de activitate facilitează această participare. Lecţiile tematice unde un părinte poate aduce mai viu elemente din sfera lui de activitate îl pot transforma în personaj principal în educaţie.

În locul unei relaţii inegale învăţător– copil, alternativa Step by Step consideră copilul ca o persoană demnă de respect, unică şi caută să-i asigure o continuitate individuală în dezvoltare, precum şi practici de dezvoltare adecvate, specifice lui. Cooperarea şi colaborarea au drept scop verificarea demersurilor şi experienţelor individuale de descoperire a lumii şi valorizarea lor. � Step by Step caută să se asigure că orice copil achiziţionează şi dezvoltă aptitudini fizice, cognitive, emoţionale, etico-morale, artistice, teoretice, sociale şi practice pentru a participa la o societate democratică, deschisă. �

RESPONSABILITATEA EDUCATORILOR DE AZI ŞI A CELOR DE M INE Prof. înv. preșcolar: Acs Melinda Motto: „Învăţaţi-i pe copiii voştri ceea ce iam învăţat şi noi pe ai noştri: că pământul, cu tot ce are frumos, este mama noastră. Tot ceea ce i se întâmplă pământului va ajunge să li se întâmple şi copiilor acestui pământ. Noi ştim cel puţin atât: nu pământul aparţine omului, ci omul aparţine pământului. Omul este firul care ţese drama vieţii şi ceea ce-i face pământului îşi face lui însuşi. ” Sieux Seattle

� Viaţa unei educatoare trebuie să fie ca o sămânţă. Menirea noastră, a cadrelor didactice, este dăruirea, “multiplicarea” binelui, a dragostei, a credinţei, a grijii faţă de Pământ, care de mii de ani este casa noastră. Un binecunoscut proverb spune: « cine seamănă vânt va culege furtună » . Împreună să sădim atunci în sufletele copiilor o sămânţă de bunătate pentru ca în viitor oamenii să fie mai toleranţi şi mai atenţi la cei din jur, să sădim o sămânţă de credinţă ca peste ani, chiar de este soare sau plouă, să nu uităm că Dumnezeu este scutul nostru de fiecare zi, să semănăm o sămânţă de dragoste şi frumos pentru ca în viitor să trăim în armonie. Sămânţa semănată în sufletele copiilor va rodi peste ani. Datoria noastră, a educatorilor de azi şi de mâine, este de a transmite atât copiilor, cât şi comunităţii în care locuim următorul mesaj: „viitorul omenirii este în mâinile noastre”.

Educaţia, o necesitate universală! Înv. Filip Mirela “Educaţia este cea mai puternică armă pe care voi o puteţi folosi pentru a schimba lumea. ” Nelson Mandela

� � � � � � Motive pentru care educaṭia este o necesitate: -ne determină să diferențiem răul de bine; -ne dezvoltă o atitudine pozitivă faṭă de viaṭă; -ne ajută să ne realizăm visele; -ne ajută să ne creem noi oportunităṭi; -transformă o minte goală într-o minte deschisă; -ne oferă o viaṭă independent; -ne determină să ne purtăm corect faṭă de ceilalṭi; -ne ajută în relaṭionarea socială; -ne poate oferi respect, un nume ṣi faimă; -este importantă pentru dezvoltarea personală ṣi social; -ne determină să ne atingem potenṭialul maxim; -ne dezvoltă simṭul civic, ne învaṭă respectul faṭă de cei din jur; -ne ajută sa muncim eficient, nu neapărat mai mult sau mai greu; -ne conṣtientizează în privinṭa drepturilor noastre, cât ṣi a îndatoriilor; -ne extinde viziunea asupra vieṭii; -ne ajută să înṭelegem mai bine diferite culturi; -ne oferă instrumentele pentru rezolvarea mai uṣoară a problemelor cotidiene; -ne oferă oportunităṭi de carieră excepṭionale; -ne ajută să controlăm complet rezultatele acṭiunilor noastre; -generează noi idei.

INTEGRAREA COPIILOR CU CES PRIN INTERMEDIUL EDUCAŢIEI INTERCULTURALE Profesor învăţământ primar: Hendre Mariana �Educaţia specială este concept fundamental utilizat în cadrul procesului instructiv-educativ al copiilor cu deficienţe și care se desprinde tot mai mult de conţinutul învăţământului special.

�Principiile care stau la baza educaţiei speciale: �toţi copiii trebuie să înveţe împreună indiferent de dificultăţile pe care le întâmpină aceştia sau diferenţele dintre ele; �societatea şi şcoala trebuie să le acorde tot sprijinul suplimentar de care au nevoie pentru a-şi realiza educaţia în şcoala publică; �formarea şi dezvoltarea şcolilor incluzive atât în mediu urban cât şi în cel rural prin asigurarea resurselor umane precum şi a celor materiale; �educaţia egală se realizează prin acordarea sprijinului necesar pentru fiecare copil cu deficienţe în funcţie de cerinţa individuală.

ŞCOALA PENTRU TOŢI Prof. Meszaros Adrian Conceptul Educaţiei pentru toţi are în vedere tocmai nevoia deschide structurile de educaţie pentru a primi şi sprijini pe toţi copiii.

� Copilăria timpurie este perioada în care activitatea motrică are o importanţă vitală pentru socializare. În etapa de început a vieţii, copilul este sensibil la dezvoltarea cognitivă şi morală, el îşi asumă roluri diferite, învaţă ce este deosebit de ceilalţi şi, mai ales, învaţă să construiască relaţii cu ceilalţi. � Sportul este considerat important în formarea indivizilor, fiind apreciat ca factor de socializare cu o importanţă din ce în ce mai crescută în societatea modernă. Atât dezvoltarea biologică, cât şi trăsăturile psihice modelate de procesul socializării continuă pe parcursul întregii vieţi pe măsura exercitării a noi roluri sociale şi asimilării a noi experienţe. Dacă dobândirea uneia sau alteia din aceste sarcini de dezvoltare esuează rezultă o serie de efecte negative printre care lipsa de adaptare socială, creşterea anxietăţii, dezaprobarea socială şi incapacitatea de exercitare a altor sarcini. Socializarea prin sport vizează in egală măsură individul şi grupul.

Educaţia o activitate socială complexă Prof. Meszaros Viorica Natura ne aseamănă. Educaţia ne deosebeşte. Confucius Sociologul francez E. Durkheim susţine că educaţia este o acţiune “exercitată de către generaţiile adulte asupra celor ce nu sunt coapte pentru viaţa socială. Ea are ca obiect să provoace şi să dezvolte în copil un număr oarecare de stări fizice, intelectuale şi morale, pe care le reclamă de la el atât societatea politică în ansamblul ei, cât şi mediul special căruia îi este cu deosebire destinat”. �

Obiectivul educaţiei naţionale este de a pune în valoare potenţialul creator al poporului. � “Noi românii care am dat timp de 2000 de ani atâtea dovezi de viaţă şi de putere de a înfrânge şi cele mai înfiorătoare încercări ale sorţii, suntem în drept să avem încredere în puterile noastre de a da prin noi înşine, fară ajutorul nimănui, contribuţii preţioase umanităţii prin punerea în valoare a specificului nostru propriu care nu este cu nimic mai prejos decât al altor popoare, favorizate în anumite momente trecătoare de cine ştie ce împrejurări” (O. Ghibu). �

EDUCAȚIA INCLUZIVĂ Prof. MOLDOVAN GHEORGHE MARIUS “Și eu am drepturi…”

Educaţia incluzivă presupune un proces permanent de îmbunătăţire a instituţiei şcolare, având ca scop explorarea resurselor umane, pentru a susţine participarea la procesului de învăţământ a tuturor copiilor din cadrul unei comunităţi. � Educaţia incluzivă relevă o concepţie interactivă asupra problematicii dificultăţilor de învăţare şi evidenţiează posibilitatea ca schimbările organizaţionale şi metodologice, realizate în unităţile de învăţământ, ca reacţie la dificultăţile de învăţare ale unor copii, să conducă la ameliorarea predării-învăţării pentru toţi copiii. � Pentru a avea cu adevărat o şcoală incluzivă care să funcţioneze, este necesară pregătirea acesteia, sunt necesare condiţii materiale, care să permită un învăţământ cât mai diversificat şi adaptat diferitelor cerinţe speciale: profesori intineranţi, mobilier, posibilităţi de modelare a programului zilnic, tehnici speciale de predare, adaptare curriculară individualizată, etc. �

EDUCAȚIA ELEVILOR HIPERACTIVI ȘI CU DEFICIT DE ATENȚIE PROF. MOLDOVAN IULIANA

� Copilul hiper-activ este copilul neastâmpărat, care nu-si găsește locul, copilul aflat în dificultatea de a se focaliza pe sarcinile care i se dau la grădiniță, la școală, acasă. � Copilul cu ADHD trebuie ajutat de părinţi şi de cadrele didactice să-şi mărească posibilităţile de concentrare a atenţiei. Un prim pas necesar realizării acestui obiectiv este acceptarea condiţiei deosebite a copiilor care suferă de acest sindrom şi acordarea de sprijin constant materializat în recompense, laude şi aprecieri verbale în public. � Părinții și cadrele didactice trebuie să colaboreze astfel încât micuțul să crească în același ritm de dezvoltare normală cu ceilalți colegi, transformând hiperactivitatea copilului dintr-o problemă, într-un avantaj.

Educaţia este şansa ta Înv. Preala Ileana �Motto "Educaţia nu este pregătirea pentru viaţă, educaţia este viaţa însăşi" (John Dewey)

FINALITĂŢI ALE EDUCAŢIEI TIMPURII (DE LA NAŞTERE LA 6/7 ANI): � • Dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a personalităţii copilului, în funcţie de ritmul propriu şi de trebuinţele sale, sprijinind formarea autonomă şi creativă a acestuia. şcoală şi pe tot parcursul vieţii. Totodată, este important ca preşcolarii să înţeleagă faptul că situaţiile prezente îşi au originile în situaţii din trecut, să observe similarităţi sau diferenţe între oameni sau evenimente, să îşi imagineze viaţa în alte perioade istorice. Se consideră necesar ca introducerea unor concepte sau dezvoltarea unor abilităţi de ordin general să utilizeze ca puncte de plecare experienţele personale copiilor � � • Dezvoltarea capacităţii de a interacţiona cu alţi copii, cu adulţii şi cu mediul pentru a dobândi cunoştinţe, deprinderi, atitudini si conduite noi. Încurajarea explorărilor, exerciţiilor, încercărilor si experimentărilor, ca experienţe autonome de învăţare; � • Descoperirea, de către fiecare copil, a propriei identităţi, a autonomiei şi dezvoltarea unei imagini de sine pozitive; � • Sprijinirea copilului în achiziţionarea de cunoştinţe, capacităţi, deprinderi şi atitudini necesare acestuia la intrarea în �

EducaȚIa specialĂ o ȘansĂ pentru integrare a copiilor cu cerinȚE educative speciale Prof. Roatiș Florica � , , Dacă omul n-a primit decât o educație defectoasă sau rea, el devine cel mai îngrozitor animal pe care l-a produs pământul. De aceea legiutorul trebuie să facă din educația copiilor prima și cea mai serioasă din preocupările sale. ” Platon

Educaţia specială - forma de educaţie adoptată şi destinată tuturor copiilor cu C. E. S. care nu reuşesc singuri (sau este puţin probabil că vor reuşi) să atingă, în cadrul învăţământului obişnuit temporar sau pe toată durata şcolarităţii, un nivel de educaţie corespunzător vârstei şi cerinţelor societăţii pentru un om activ, autonom şi independent. Principiile care stau la baza educaţiei speciale sunt: � 1. Garantarea dreptului la educaţie al oricărui copil. a) Copiii au dreptul să înveţe împreună, indiferent de dificultăţi şi de diferenţe. b) Fiecare copil este unic şi are un anume potenţial de învăţare şi dezvoltare. c) Şcoala şi comunitatea asigură şanse egale de acces la educaţie pentru toţi copiii. 2. Asigurarea de servicii specializate centrate pe nevoile copiilor cu C. E. S. a) corelarea tipurilor de educaţie şi a formelor de şcolarizare în funcţie de scopul educaţiei, obiectivelor generale și specifice, precum şi de finalităţile educaţiei. b) asigurarea conexiunii educaţionale activităţi complexe. � Finalitatea educaţiei speciale este aceea de a crea condiţiile unei bune integrări sociale şi profesionale a persoanei cu nevoi speciale. �

Comunicarea educaţională Rolul relaţiei profesor - elev Prof. Rusz Delia Corina � Educaţiei îi revine misiunea de a selecta, prelucra, transmite şi evalua informaţiile dupã criteriile flexibilitãţii, continuitãţii şi coerenţei. Orice act de comunicare înseamnã educaţie şi orice educaţie este un act de comunicare.

� Pedagogia comunicãrii înseamnã învãţarea unui anumit comportament în relaţiile interpersonale dintre oameni prin intermediul unui mesaj verbal. Comunicarea umanã este necesarã din perspectiva oamenilor ca fiinţe sociale. Trãind împreunã, oamenii au nevoie de relaţii comunicaţionale care pot fi verbale, afective, simbolice. Comunicarea verbalã se învaţã organizat în şcoalã, aşa cum ar trebui sã se înveţe şi comunicarea nonverbalã (prin gesturi, mimicã) ori paraverbalã (prin verbalizãri şi gesturi sentimentale).

COPIII CU CERINŢE EDUCATIVE SPECIALE PROBLEME DE INTEGRARE Prof. Somesan Maria � Formele de integrare a copiilor cu C. E. S. pot fi următoarele: clase diferenţiate, integrate în structurile şcolii obişnuite, grupuri de câte doi-trei copii deficienţi incluşi în clasele obişnuite, integrarea individuală a acestor copii în aceleaşi clase obişnuite.

� Copilul cu deficienţe se adaptează greu la relaţiile interpersonale, de aceea părinţii trebuie să joace rolul de mediator între copil şi persoanele străine. Uneori părinţii pot dramatiza excesiv reacţiile inadecvate venite din partea unei persoane străine, identificând o falsă rea intenţie într-un gest oricât de neutru. Pe de altă parte, unii părinţi refuză să ţină cont de dificultăţile sociale determinate de deficienţă. În acest fel, ei îi împiedică pe copii să înţeleagă şi să accepte toate aspectele legate de propria deficienţă. Datorită acestui rol suplimentar de mediator, reacţiile părinţilor în faţa unui copil cu deficienţă capătă o importanţă majoră. Părinţii reacţionează prin supra-protecţie, acceptare, negare sau respingere. Şcoala va reuşi să răspundă cerinţelor speciale de educaţie ale copiilor aflaţi în dificultate şi nevoilor de educaţie ale familiilor acestora doar prin eforturile ei interne şi cu sprijinul tuturor.

Rolul familiei în dezvoltarea intelectuală a copilului Profesori: Sabău Camelia și Stana Adrian A. S. Makarenko afirma „ să nu credeți că educați copilul numai atunci când vorbiți cu el, când îl povățuiți sau îi porunciți. Îl educați în fiecare moment al vieții voastre, chiar și atunci când nu sunteți acasă”.

Pentru a fi un părinte bun trebuie: observi felul în care copilul își exprimă iubirea față de tine, �Să observi felul în care copilul își exprimă iubirea față de ceilalți, �Să aculți cu atenție rugămințile copilului, �Să observi lucrurile de care plânge, �Să-i oferiți copilului posibilitatea de a alege. �Disciplina copilului este o misiune dificilă care presupune înțelepciune, imaginație, răbdare și multă dragoste. În concluzie, părinții sunt cheia capacității copiilor de a învăța și de a reuși în toate domeniile/ direcțiile. � �Să

ESENŢA PARTENERIATULUI: ŞCOALǍ-FAMILIE-COMUNITATE “METAFORA PǍDURII” Prof. Marcela Şefer � Metafora pǎdurii ne ajutǎ sǎ înţelegem esenţa parteneriatelor şcoalǎ-familie-comunitate.

În metafora pǎdurii, forţa care ajutǎ creşterea e şcoala, fiind reprezentatǎ de soare, ploaie, atmosferǎ. Şcoala este una din forţele primare însǎrcinate cu educaţia şi dezvoltarea elevilor. Pentru a-şi îndeplini aceastǎ raţiune, şcoala lucreazǎ în colaborare cu familii ( solul) şi comunitǎţi ( diversitatea pǎdurii) sǎnǎtoase. � Familia este reprezentatǎ în „metafora pǎdurii” de solul în care rǎdǎcinile copacilor tineri sunt ocrotite şi în care tinerii copaci cresc fermi şi hotǎrâţi. În pǎdure, solul asigurǎ hrana de care plantele au nevoie sǎ se dezvolte. El este parte a sistemului din care plantele iau apa, asigurând necesarul din care copacii tineri pot creşte puternici şi sǎnǎtoşi. Calitatea solului este un factor important în determinarea calitǎţii vieţii copacilor tineri la fel ca şi familia a cǎrei calitate determinǎ calitatea vieţii pentru elevi. � Comunitatea este reprezentatǎ de diversitatea vieţii propriei pǎduri. Întro pǎdure , animalele, formele vegetale mici, specii variate de pomi sunt necesare deoarece asigurǎ umbrǎ, hranǎ, rǎspândesc seminţe care nasc viitoarea generaţie. La fel ca diversitatea în acest ecosistem al pǎdurii care susţine copacii tineri, putem gândi întreaga varietate din comunitate ce poate susţine un copil. � La fel cum copacii tineri cresc sǎnǎtoşi ca membri ai comunitǎţii, protejaţi de sistemul complex al ecosistemului pǎdurii, şi elevii vor ajunge la potenţialul lor deplin dacǎ vor fi ajutaţi sǎ ajungǎ la acel potenţial de familie, şcoalǎ, comunitate. �

RELAŢIA PROFESOR-ELEV Prof. Vasuţ Anamaria � „Omul este rodul educaţiei pe care o primeşte’’ (Helveţius)

� Relaţia profesor-elev reprezintă una dintre problemele majore ale învăţământului contemporan, ce a preocupat adesea gândirea pedagogică mondială, ca şi pe cea din ţara noastră. În plan istoric, atât în literatura de specialitate cât şi în practica educativă, s-au conturat două puncte de vedere opuse privind relaţia profesor-elev: unul caracteristic pedagogiei tradiţionale, bazat pe o comunicare unilaterală de la profesor la elev, iar celălalt modern, care consideră elevul exclusiv ca subiect al educaţiei, în afara oricărei dirijări din

Educaţia timpurie – portretul copilului de 2 ani Profesor învățământ preșcolar: VEZENTAN SANDA-MARIA Educaţia timpurie, ca primă treaptă de pregătire pentru educaţia formală, asigură intrarea copilului în sistemul de învăţământ obligatoriu (în jurul vârstei de 6 ani) prin formarea capacităţii de a învăţa. �

� Progresele şi achiziţiile pe care copilul le face acum în planul comportamentului motric sunt : O mai mare flexibilitate a încheieturilor, datorită căreia merge mai bine şi chiar aleargă; � Dezvoltarea capacităţii de apucare şi manipulare a obiectelor; � Urcă şi coboară scările şi chiar poate sări de pe ultima treaptă; � Dă cu piciorul în minge atunci când i se cere; � Îi place să danseze, să sară, să bată din palme. � În ceea ce priveşte comportamentul de adaptare al copilului de 2 ani se pot remarca următoarele: � Creşte capacitatea de concentrare a atenţiei, precum şi cea de memorare (îşi caută jucăriile care lipsesc, îşi aminteşte evenimente petrecute ieri); � Identifică multe imagini, ceea ce este un bun start perceptiv pentru a identifica primele litere; � Începe să diferenţieze între alb şi negru, poate utiliza nume de culori, dar încă nu le deosebeşte; � Simte ce înseamnă un obiect în comparaţie cu mai multe, utilizează chiar numele, indicând pe rând diferite obiecte (ceea ce pregăteşte numărarea de mai târziu).

EDUCAŢIA PROF. MERCEA PAULA ALEXANDRA �“Omul lipsit de educație nu ştie să se folosească de libertatea sa. ” Immanuel Kant

� În sens pedagogic, educația este fenomenul social complex privit în trei dimensiuni: � -activitate conștientă a subiectului educației (educator) de stimulare, îndrumare, formare a obiectului educației (educat); -proces de formare a omului pentru integrarea activă în societate, proces de formare intelectuală, morală, profesională, fizică, estetică; -rezultat prin preluarea selectivă a acțiunilor informaționale și includerea în structuri comportamentele proprii de cunoaștere și

Educaţia morală Prof. TOTH ISTVAN � Educaţia morală reprezintă dimensiunea internă a activităţii de formare-dezvoltare a personalităţii care vizează "ceea ce este mai profund şi mai accentuat subiectiv în fiinţa umană" (Hubert, Rene, ).

� Conţinuturile civice ale educaţiei morale pot fi analizate şi în mod separat, la nivelul unor coordonate care vizează "acţiunea de socializare" şi de valorificare pedagogică a drepturilor fundamentale omului (

Familia şi şcoala factori determinanţi în formarea copilului pentru viaţă Înv. Comiati Floare

�Şcoala pentru a da roade, are nevoie de sprijinul conştient şi de colaborarea părinţilor. �Educaţia dată în şcoală se dovedeşte a fi muncă irosită şi ineficientă, dacă familia e ostilă şi indiferentă!

Educaţia şi tradiţia în viaţa preşcolarului Prof. Oşan Luminiţa Mariana �Grădiniţa este unul din partenerii comunitari implicaţi şi consecvenţi a cărei existenţă în societate marchează începutul traseului educaţional al coipilului şi primii paşi către viitoarea devenire, de cetăţean responsabil.

� În � � � concluzie: Şi dacă acestea toate Fi-vor învăţate Restul o să vină, De la sine-apoi Şi dacă acestea toate Cu drag le-om împlini Avem în viaţa noastră Ceva spre-a ne mândri C-am modelat ceva Că am sădit un , , pom” C-am reuşit în viaţă Să pregătim un OM. Vă mulțumim!