Dragele noastre mmici Iubitele noastre bunici Din inima

Dragele noastre mămici, Iubitele noastre bunici, Din inima noastră de copii vă dăruim un mare buchet de inimi: inimile noastre, florile pe care voi le-ati creat din iubirea voastră părintească si le-ati udat uneori cu lacrima inimii voastre! Va multumim si va asigurăm de adânca noastră iubire!

„Repetabila povară” de Adrian Păunescu Recită: actorul Florin Piersic Cine are părinţi, pe pământ nu în gând Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi, Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi. Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc De atâţia copii şi de-atât nenoroc Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu, Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei, Care ştiu dureros ce e suta de lei. De sunt tineri sau nu, după actele lor, Nu contează deloc, ei albiră de dor Să le fie copilul c-o treaptă mai domn, Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla, Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva. Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor, Dacă nu au murit trişti în casele lor. . . Între ei şi copii e-o prăsilă de câini, Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând, Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând. Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii Nu copil de părinţi, ci părinte de fii. Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns. Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii? Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat, Într-un biet orăşel, într-o zare de sat, Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi, Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut, Cine are părinţi are încă trecut. Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci, Unde-avem şi noi însine ai noştri copii. Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi, Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.

Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici, Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici, Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal, Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital. Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot, Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot? Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga. . .

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus Pe conştiinţă povara acestui apus Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer, Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer. Iar când vom începe şi noi a simţi Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,

Şi abia într-un trist şi departe târziu, Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu, Vom pricepe de ce fiii uită curând, Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând, Şi de ce încă nu e potop pe cuprins, Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins, Deşi lumea în care părinţi am ajuns De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.

Imnul clasei noastre: „Cei mai buni!” - Muzică si versuri: prof. Liana Opris STROFA 1: Suntem clasa, clasa cea mai tare La-nvățat, la joacă și purtare, De nimic, nimic nu ne e frică, Noi suntem cu toții o echipă.

REFREN 1: Când vorbim ne pornim toți de-odată, Gălăgia-i atunci garantată, Învățăm ce e stima de sine, De e rău poate fi și mai bine.

De luăm cumva o notă mică Ne ascundem după vorbe-o clipă, De luăm cumva o notă mare Strigăm până sus la Soare: „Noi suntem CEI MAI BUNI!”

STROFA 2: Suntem clasa, clasa cea mai tare, Să muncim din greu n-avem răbdare, Vrem să știm, să știm cu toți odată, Să aflăm învățătura toată.

REFREN 2: Chiar perfecți nu suntem niciodată, Scuze știm să găsim deîndată, Chiar de-s vechi, pentru noi sunt toate, Ne gândim, socotim ce se poate.

Copiem din când în când la teme Și la teste vai, vai ce probleme! Când avem și rezultate bune Cu noi nimeni nu se pune, Noi suntem CEI MAI BUNI!

La-nvățat ne zorim fără grabă Că suntem toți o clasă grozavă, La jucat suntem gata-ntr-o clipă, N-avem timp ca să facem risipă.

La purtare mai schimbăm macazul, Ne luptăm cu toții de e cazul Și uniți în orice-mprejurare Așa clasă nimeni n-are, Noi suntem CEI MAI BUNI!

„Pentru tine, mamă dragă!” 1. 2. 3. 4. CUPRINS: „Flori pentru mama” – program literarmuzical dedicat mămicilor Cântece pentru mama „Aniversarea” – scenetă de 8 Martie Surprize pentru mămici

1. „Flori pentru mama” – program literar- muzical dedicat mămicilor

„Câte griji are o mamă” STROFA 1: Of, of, Câte griji are o mamă, Câte doruri o doboară, Of, of, Câte nopți le face zile Să-și vadă copiii bine, Of, Și când vine toamna vieții Fetele ca și băieții Se împrăștie prin lume, Mama singură rămâne.

STROFA 2: Of, of, Tu ești mamă cel mai mare Între frați și surioare, Of, of, Dar ești mamă prea departe Și de dor inima-mi arde, Of, Îți scriu fiule cu dor, Poate eu ca mâine mor, Și te rog cu inima Să-mi răspunzi cu mâna ta.

STROFA 3: Of, of, Astăzi toți v-ați răspândit, Mie părul mi-a albit, măi, Of, of, Așteptând din depărtare Să primesc câte-o scrisoare, Of, Bate vântul dintr-o parte, Eu nu primesc nicio carte, Bate vântul, parc-ar plânge, Dorul iarăși mă ajunge.

STROFA 4: Of, Inima-mi arde ca para Cum arde nisipul vara, Inima-mi arde ca focul, De dor nu-mi mai găsesc locul.

„Tu, mamă” STROFA 1: Ești gândul meu de bine Și grija pentru mâine, Doar suflet ce veghează lângă mine mereu, Zâmbet ce alină, Ești vorba cea mai bună, Și munca fără stare. Cât e oare de greu?

REFREN: Tu, mamă, cum ai știut Să-mi fii alături pe calea vieții? Stai! Dă-mi mâna ca la-nceput, Dar astăzi eu o să fiu aceea Care te conduce înspre lumea mea, Care îți arată ce-i frumos în ea, Care te conduce înspre lumea mea, Haide, vino, mamă, te voi ajuta!

STROFA 2: Cu anii împreună, Cu soare și cu lună, Dorința cea mai tare să mă vezi că sunt Zâmbet ce alină, Sunt aripi spre lumină Și dorul tău de mâine Cât vom fi pe pământ.

REFREN: Tu, mamă, cum ai știut Să-mi fii alături pe calea vieții? Stai! Dă-mi mâna ca la-nceput, Dar astăzi eu o să fiu aceea Care te conduce înspre lumea mea, Care îți arată ce-i frumos în ea, Care te conduce înspre lumea mea, Haide, vino, mamă, te voi ajuta!

„Tu esti o stea din Carul Mare” STROFA 1: O, dulce şi duioasǎ mamǎ Adesea-ncerc sǎ te alint, Când vǎd cǎ te cuprinde-o teamǎ Şi-n jurul tǎu existǎ chin, Te vǎd cu ochii plini de lacrimi, Cu gândul fredonând prin veac Şi mǎ gândesc la câte patimi N-ai reuşit sǎ ai un leac!

REFREN: Tu eşti o stea din Carul Mare Ce nu-şi gǎseşte locul ei Şi de atâta supǎrare Ai revenit printre femei. Sǎ îi dai, Doamne, sǎnǎtate Cât pe pǎmânt va mai trǎi Şi de dureri s-o ţii departe În anii care vor veni.

STROFA 2: Te văd mereu pierzând putere, Încet-încet le pierzi pe toate, Mereu ești soră cu durerea Și în divorț de sănătate. Deși n-aș vrea să știu ce crezi Când te zăresc atât de tristă Mă tem că mâine o să pierzi Ce astăzi încă mai există.

REFREN: Tu eşti o stea din Carul Mare Ce nu-şi gǎseşte locul ei Şi de atâta supǎrare Ai revenit printre femei. Sǎ îi dai, Doamne, sǎnǎtate Cât pe pǎmânt va mai trǎi Şi de dureri s-o ţii departe În anii care vor veni.

„Doar o mamă poate sti” STROFA 1: Doar o mamă poate ști Ce e dorul de copii, măi, Mama-i aduce pe lume, of, maică, Le dă viață, le dă nume, Zi și noapte-i ocrotește, of, maică, Și cu multă grijă-i crește.

REFREN 1: Când sunt mari, scoși din necaz Mama singură-a rămas, măi, Ei cresc mari, se duc ca norul Și mama le duce dorul.

STROFA 2: De vrei să-i faci bine-n viață Adu-i nepoțeii-n brață, Ea și când îmbătrânește, of, maică, Tot pentru copii trăiește. De-ar avea un singur măr, of, maică, Îl păstrează să-l dea lor, măi.

REFREN 2: Unul de-ar păți ceva O doare-ntâi pe mama, măi, Că doar mama poate ști Ce e dorul de copii, măi.

STROFA 3: Mama tot mamă rămâne Și la rele și la bune, Te ceartă pe cât se poate, of, maică, Dar din suflet nu te scoate. De-ai greșit, ea te-a iertat, of, maică, O doare că te-a certat, măi.

REFREN 3: Tu sărut-o și-o mângâie, Fă-i din lacrimi bucurie, Că doar mama poate ști Ce e dorul de copii, măi. Cu ei în gând lăcrimează Și-o apucă zorii trează, Mama tot mamă rămâne Și la rele și la bune.

Fetele: „Maică, m-ai crescut de mică” STROFA 1: Maică, m-ai crescut de mică Și-am ajuns fată voinică, M-ai crescut ca floarea-n vale Fără nici o supărare.

REFREN 1: Cu ochii mă privegheai, Cu sufletul mă-nveleai Odihnă nu-ți mai găseai Maică, măiculița mea, măi, Mă-nfășai cu scutecul, M-adormeai cu cântecul Chiar de-ți plângea sufletul, Maică, măiculița mea, măi.

STROFA 2: Nu fi, mamă, supărată Chiar de sunt îndepărată, Gândul meu e doar la tine Și tu știi, măicuță, bine.

REFREN 2: Cum să pot, maică, uita Gura ce mă dojenea, Mâna ce mă mângâia, Maică, măiculița mea, măi, Niciodată pe pământ N-am să pot, mamă, să uit Cu ce grijă m-ai crescut, Maică, măiculița mea, măi.

STROFA 3: Câte flori sunt pe coline Le-oi culege pentru tine Și-am să caut pe câmpie Floarea care-ți place ție.

REFREN 3: Cu dragostea le-oi lega, Cu lacrima le-oi uda, Cu gura le-oi săruta, Maică, măiculița mea, măi. Oameni buni să m-ascultați, De mamă să nu uitați! Cât ați fi de-ndepărtați, De părinți să nu uitați!

2. Cântece pentru mama

„Flori pentru mama” STROFA 1: Am cules cu bucurie Busuioc şi iasomie, Stânjenei şi albăstrele Să le dau măicuţei mele.

REFREN: Dragă-mi eşti, mămico, Dragă-ţi sunt şi eu Şi-ţi închin mereu Orice gând al meu, Draga mea mămică, Să cresc mare-aş vrea, Pentru mulţumirea ta.

STROFA 2: Nota 10, nota 9, Le-oi culege pe-amândouă, Parcă-s niște flori și ele Să le dau măicuței mele.

REFREN: Dragă-mi eşti, mămico, Dragă-ţi sunt şi eu Şi-ţi închin mereu Orice gând al meu, Draga mea mămică, Să cresc mare-aş vrea, Pentru mulţumirea ta.

STROFA 2: Dac-aş fi un pic mai mare Aş culege flori din soare Şi din lună-aş lua mărgele Să le dau măicuţei mele.

REFREN: Dragă-mi eşti, mămico, Dragă-ţi sunt şi eu Şi-ţi închin mereu, Orice gând al meu, Draga mea mămică, Să cresc mare-aş vrea, Pentru mulţumirea ta.

Cătălin Crisan: „Mama” STROFA 1: Din care vis s-a întrupat Aievea sau adevărat mama, Când cu blândețe îi zâmbea Acelui care gângurea întâiul „mama”? Mi-ar fi adus fără să cer Până și luna de pe cer mama, Dacă plângeam, plângea și ea, Dar lacrimile i le ascundea năframa.

REFREN 1: S-au prins într-o salbă anii ce-au trecut, Prima buclă albă nu știu când ți-a apărut, Știu doar că în bucle firele de nea S-au ivit de grija mea.

STROFA 2: Dacă sunt om, dacă trăiesc, Doar ție vreau să-ți mulțumesc, mamă, M-ai învățat să am un rost, Să știu ce sunt, să știu ce-am fost, mamă, Să pricep ce-nseamnă-acasă, Și, vorbind de casa mea Să mă gândesc la dumneata, măicuța mea.

STROFA 3: La școală când am fost trimis Într-un penar și-a pus un vis mama, Printre penițe și condei A așezat speranța ei, iubita mama. Prea multă carte n-a-nvățat, De aceea-a vrut neapărat, mama, Să aflu eu în școala mea Ce n-a putut să-nvețe ea, sărmana mama.

REFREN 2: S-au prins într-o salbă anii ce-au trecut, Prima buclă albă nu știu când ți-a apărut, Știu doar că în bucle firele de nea S-au ivit de grija mea.

STROFA 4: Oricât aș vrea, as încerca Să îți arăt iubirea mea, mamă, Iubirea ta pentru copii Nimic n-o poate depăși, mamă. Așa-i scrisă legea firii Și nicicând n-o poți schimba. . . (instrumental) Mamă, Dacă sunt om, dacă trăiesc, Doar ție vreau să-ți mulțumesc, mamă! MAMĂ!

„De ce, mamă, de ce, tată? ” STROFA 1: De ce mamă, de ce tată M-aţi iertat de prima dată? M-aţi iertat şi m-aţi iubit Şi eu iaraşi am greşit, Bună măicuţă, dragă tăicuţă Bine n-aţi făcut! V-aţi făcut de mine milă Când eram doar o copilă, Bună măicuţă, dragă tăicuţă Bine n-aţi făcut!

STROFA 2: Mi-aţi dat tot ce-aveaţi în casă Să-mi fie viaţa frumoasă, M-aţi ţinut cu zile bune Să nu ştiu ce-i rău în lume. Bună măicuţă, dragă tăicuţă Bine n-aţi făcut! Pentru mine aţi muncit Şi nu mi-aţi cerut nimic. Bună măicuţă, dragă tăicuţă Bine n-aţi făcut!

STROFA 3: Mult putea să-mi folosească Doar o palmă părintească, Doar o palmă şi-o povaţă, Să nu fac glumă din viaţă. Bună măicuţă, dragă tăicuţă Bine n-aţi făcut! Să fi plâns eu de copilă Nu să-mi plângeţi voi de milă! Bună măicuţă, dragă tăicuţă Bine n-aţi făcut!

STROFA 4: Vă cer din suflet iertare Pentru zilele amare! Mi-aţi făcut viaţa senină, De flori şi de soare plină. Bună măicuţă, dragă tăicuţă Azi vă dăruiesc Gândul meu cel mai frumos, Cântecul cel mai duios, Bună măicuţă, dragă tăicuţă, Ce mult vă iubesc!

„Are mama o fetită” REFREN: Are mama o fetiță cât un ghemotoc, Are mama o fetiță cumințică foc, Veselă și hărnicuță unde s-ar afla, Parcă e o albinuță, așa este ea. Și la școală și acasă ea mereu dă zor, Fata mamei e voioasă și de ajutor. Are mama o fetiță cât un ghemotoc, Are mama o fetiță cumințică foc.

STROFA 1: Acasă eu cred că nu strică să fii gospodină mereu, Căci patul mi-l fac singurică și praful îl șterg numai eu. Ghiozdanul mi-l fac de cu seară și pun tot ce trebuie-n el, Îmi dau pantofiorii cu ceară și șorțul mi-l calc frumușel.

REFREN: Are mama o fetiță cât un ghemotoc, Are mama o fetiță cumințică foc, Veselă și hărnicuță unde s-ar afla, Parcă e o albinuță, așa este ea. Și la școală și acasă ea mereu dă zor, Fata mamei e voioasă și de ajutor. Are mama o fetiță cât un ghemotoc, Are mama o fetiță cumințică foc.

„Mi-ai dat, mamă, cântecul” STROFA 1: Mamă, mamă, ce-ai crezut Când pe lume, m-ai născut, of, - bis Că-n loc să-mi dai scutecul Mi-ai dat, mamă, cântecul, șa-la-la. . .

STROFA 2: Cântecul și glasul dulce Să ies, mamă, în răscruce, of, - bis Ca de dragoste și chin Cu cântecul să m-alin, șa-la-la. . .

STROFA 3: Și-ntr-o zi de sărbătoare Să-ntinzi, mamă, masă mare, of, Când o scârțâi portița, Să știi c-a sosit fetița, of, Când o zăngăni fântâna, Să știi c-a sosit Irina, șa-la-la. . .

STROFA 4: Pân-atunci, măicuță bună, Sărut mâna ta bătrână, of, - bis Îți sărut din depărtare Mâna ce m-a crescut mare, șa-la-la. . .

STROFA 5: La o umbră de fântână Plânge mama mea bătrână, of, - bis Ieși, măicuță, până-n seară Numele de mi-l presară, șa-la-la. . . Prin padurea cea de pini Că m-am dus printre străini, șa-la-la. . .

„Are mama doi feciori” STROFA 1: Are mama doi feciori, măi, Două sfinte sărbători, măi - bis Două sărbători în casă, Nu știu care-i mai frumoasă, Feciorașii mei, feciori, măi. - bis

STROFA 2: Numai dorul datu-mi-a , măi Doi feciori ca lacrima, măi. - bis Mulțumesc dragoste ție, Nu vreau altă avuție, Feciorașii mei, feciori, măi - bis

STROFA 3: Are mama doi feciori, măi, Și mi-i cresc ca două flori, măi, - bis Pentru focul dorului, Nu pentru-al războiului, - bis Feciorașii mei feciori, măi.

STROFA 4: Creșteți mari și fericiți, măi, Feciorașii mei iubiți, măi, Creșteți mari, înfloritori, măi, Să am și două nurori, măi, Două nurori frumușele, Să le zic „fetele mele”, Feciorașii mei, feciori, măi – bis Are mama doi feciori, Doi feciori ca două flori, Feciorașii mei feciori, măi, Doua doine spre pământ, Nu mă satur să le cânt, Feciorașii mei feciori, măi.

3. „Aniversarea” – scenetă de 8 Martie

„Pentru părinti e cântecul meu” STROFA 1: Când nu găsesc răspuns la-ntrebări Și-am nevoie de ajutor Mama-i lângă mine, Și uneori probleme îmi fac Când la lecții nu mă descurc, Tata-i lângă mine.

REFREN: Pentru părinți e cântecul meu, Ei sunt lângă mine la bine, la greu Și sunt fericită numai lângă ei. Pentru părinți e cântecul meu Și doar la ei mi-e gândul mereu, Mă simt iubită numai lângă ei.

STROFA 2: De sărbători cadouri îmi fac Și surprize le fac și eu, Mama îmi zâmbește, Iar în oraș la cumpărături Cu mama mă sfătuiesc, Tata ne privește.

REFREN: Pentru părinți e cântecul meu, Ei sunt lângă mine la bine, la greu Și sunt fericită numai lângă ei. Pentru părinți e cântecul meu Și doar la ei mi-e gândul mereu, Mă simt iubită numai lângă ei.

STROFA 3: Și sunt fericită numai lângă ei. . . Cântecul meu e pentru părinți Și îl voi cânta mereu, Îl voi cânta mereu Cu toată dragostea pentru ei.

Și acum. . . SURPRIZA!

La mulți ani, dragele noastre mămici! Prof. înv. primar Dorel Puchea Clasele P+I+II Școala Primară nr. 1 Siliștea, Jud. Călărași