MANAGEMENTUL ECHIPELOR DE PROIECTE EDUCAIONALE NTRE TEORIE I

MANAGEMENTUL ECHIPELOR DE PROIECTE EDUCAȚIONALE -ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ- Prof. Mariana Gemescu, Liceul Teoretic ”Nicolae Cartojan” Giurgiu

ARGUMENT Parteneriatele/ proiectele educaționale sunt din ce în ce mai prezente în spațiul formal și nonformal. Nevoia tot mai acută de implementare a unor proiecte școlare, în cadrul unor programe educaționale europene și naționale (solicită abilități și cunoștințe din domeniul managementului de proiect, al accesării unor linii de finanțare și al scrierii de proiecte).

ARGUMENT Cea mai mare parte a muncii umane este prestată în echipe. Chiar dacă mitul eroului sau luptătorului singuratic este în continuare în mare vogă într-o societate individualistă, analizănd cu atenție faptele așa-zis individuale, constatăm că ele sunt de fapt rezultatul efortului depus de o întreagă echipă. Cu atât mai mult, în domeniul educațional, trebuie să fim un exemplu de muncă în echipă pentru elevii noștri.

CONCEPTUL DE PROIECT EDUCAȚIONAL Metodă de învăţare, bazată pe principiul “learning by doing“; Investigaţie amănunţită realizată de către elevi, focalizată pe o temă generală, de tip inter- și transdisciplinar; Acţiune de cunoaştere, de natură practică, având caracter de învăţare prin descoperire-sensuri pedagogice; Modalitate de învăţare şi dezvoltare colaborativăsensul psihosocial; Ansamblu de activităţi corelate, organizate, ancorate în scopuri şi obiective bine delimitate, cu strategii şi resurse specific - sensul managerial. (După V. Cojocaru şi L. Sacară , 2005)

CONCEPTUL DE ECHIPĂ ÎN CULTURA ORGANIZAȚIONALĂ În literatura de specialitate există o diversitate de accepţiuni pentru conceptul de echipă. Noi vom folosi accepțiunea de grup, formal sau informal, înalt coeziv şi extrem de eficient în rezolvarea sarcinilor comune, mai ales de tip organizațional.

ASPECTE ALE MUNCII ÎN ECHIPĂ Scopurile comune Mărimea (între patru şi zece membri); Structura de status (poziţia şi prestigiul fiecărui membru în grup) Structura de rol (competențe, modelele de comportament aşteptate) Conducerea ("leadershipul") Comunicarea Coeziunea (gradul de solidaritate, abilitatea membrilor de a gândi şi acţiona ca o entitate) Echitatea Autonomia

CARACTERISTICILE UNEI ECHIPE PERFORMANTE Dezvoltă strategii de repartizare a rolurilor și a responsabilităților pentru produsele muncii, trecând accentul de la individ la grup. Dezvoltă un scop și realizează produse competitive. Recompensele primite de echipă subliniază gradul de responsabilitate a echipei. Dezvoltă o viziune proprie asupra muncii. Programează sarcinile și timpul necesar pentru realizarea lor. Se discută și se rezolvă problemele în echipă.

CARACTERISTICILE UNEI ECHIPE PERFORMANTE Membrii echipei își definesc rolurile în cadrul acesteia; Se dezvoltă motivații pentru implicarea în procesul muncii; Se realizează produse competitive.

GRUP VS ECHIPĂ (DUPĂ KATZENBACH, 1993 ) Lider puternic Responsabilitate individuală Scopul grupului este identic cu misiunea organizazațională Rezultate individuale Masurare indirectă a rezultatelor Membrii grupului discută, decid, deleagă Rolurile de lider distribuite Responsabilitate individuală/ de grup Echipa are obiective proprii Rezultate colective Masurare directă a rezultatelor Membrii grupului discută, decid și lucrează în comun

CONSTRUIREA UNEI ECHIPE Este arta de a armoniza diferențele unor indivizi, în interesul realizării unei echipe eficiente. Scopul principal este Echilibrul înseamnă nu doar interacțiuni cu un grup de oameni foarte diferiți, ci și varietate in interiorul echipei.

PUNCTE CHEIE PENTRU CONSTRUIREA UNEI ECHIPE EFICIENTE Deschiderea și dezvoltarea relațiilor între membri- ajută la depășirea barierelor; Construirea încrederii; Contactul fizic - relaxează și crește confortul; Cooperarea; Activitățile în grup.

STADIILE DEZVOLTĂRII UNEI ECHIPE (DUPĂ E. TUCKMAN, 1965) Formarea (forming): perioada de acomodare și tatonare; Antrenarea –”furtuna” (storming): tensiuni și certuri; Normarea (norming): coeziune pe baza normelor; Funcționarea performantă (performing): se iau decizii și se rezolvă sarcini; Finalizarea sarcinii (mourning/ adjourning)- dezangajarea membrilor grupului.

ROLUL LEADERSHIP-ULUI ÎN FORMAREA ȘI DEZVOLTAREA ECHIPELOR Echipele sunt întotdeauna reflecția liderilor lor: liderii creează viziunea și aceasta oferă membrilor echipei direcție și încredere. Diferența dintre două echipe este făcută de conducerea acestora, deoarece: • Personalul determină potențialul echipei. • Viziunea determină direcția echipei. • Etica de lucru determină pregătirea echipei. • Conducerea determină succesul echipei.

ROLURILE MEMBRILOR ECHIPEI În cadrul unei echipe de proiect, fiecare membru trebuie să aibă statusuri și roluri bine definite și reglementate, dar și echilibrate în același timp, în vederea creșterii șanselor de succes (a se vedea modelul lui M. Belbin de la începutul anilor 1980, dar perfect valabil și astăzi, cu privire la nouă roluri simbolice ale membrilor echipei:

Coordonatorul-are imaginea de ansamblu; Membrul creativ (Fabrica)-sursa ideilor; Investigatorul de resurse-aduce idei și informații din afară; Modelatorul (formatorul)-dă formă efortului echipei și caută aspectele practice privind implementarea proiectului; Monitorul (evaluatorul)- analizează critic și imparțial; Coechipierul- mediază, își sprijină colegii, aplanează conflictele și are o influență calmantă; Lucrătorul (implementatorul)- transformă deciziile și strategiile colegilor în acțiuni pozitive; Finalizatorul- atent la detaliu, standarde înalte; Expertul (specialistul)- sursă nesecată de cunoștințe.

De știut! • Fiecare dintre aceste roluri este valoros în echipă. • Nu există roluri principale sau secundare. • Nu este absolut necesar ca fiecare echipă să cuprindă nouă persoane, ci doar ca rolurile sa fie prezente. • În echipele mici o persoana poate avea mai mult de un singur rol.

Analizând comportamentul membrilor și performanța echipei, s-a constatat că acest concept al rolurilor în echipă poate duce la îmbunătățiri considerabile: - În cazul performanțelor inferioare este nevoie de un bun coordonator sau un finalizator. - Pentru conflicte este necesar un coechipier sau un coordonator puternic. - Performanțele mediocre pot fi îmbunătățite cu ajutorul unui investigator de resurse, inovator sau formator. - Echipele predispuse erorilor au nevoie de un monitor - evaluator. Roluri diferite sunt utile in circumstanțe diferite: - Membrii noi in echipă au nevoie de un bun formator. - Situațiile competitive au nevoie de un inovator cu idei bune. - În situațiile de risc este nevoie de un bun evaluator.

AVANTAJELE MUNCII ÎN ECHIPĂ Creșterea motivației membrilor; Creșterea productivității; Creșterea satisfacției muncii; Angajament în direcția obiectivelor; Îmbunătățirea comunicării; Dezvoltarea abilităților; Flexibilitatea organizațională.

TEORII MOTIVAȚIONALE Legătura dintre teoriile motivaționale și practica managerială este crucială pentru succesul managementului. Oamenii reprezintă resursa cea mai importantă a organizației. De fapt, ei reprezintă organizația! Din păcate însă, oamenii reprezintă cel mai puternic factor care poate acționa împotriva obiectivelor organizației. Ei iși pot dezvolta energia latentă și creativitatea doar prin eforturi colaborative, deci prin intermediul muncii în echipă.

Câmpul Atitudinea față de muncă Sistemul de control Supravegherea Teoria x Indiferentă Extern Directă Nivelul de asumare Scăzut a responsabilităților Potențialul Ignorat angajaților Folosirea Limitată resurselor umane Teoria y Implicare Intern Indirectă Ridicat Utilizată

PRACTICĂ Pe parcursul prezentării, am ilustrat elementele teoretice, apelând la experiențe din proiecte educaționale aflate în portofoliul celor două instituții pe care le reprezentăm: -Proiectul Erasmus+ ”Dezvoltarea competențelor manageriale și de comunicare, în contextul educație europene” (2014 -2015). -Proiectul ARION ”Stiluri manageriale” (2007 și 2016).

ÎN LOC DE CONCLUZII…