CURSUL II INSTRUMENTE DISPOZITIVE I APARATE UTILIZATE N

CURSUL II INSTRUMENTE, DISPOZITIVE ŞI APARATE UTILIZATE ÎN AMPRENTAREA C MPULUI PROTETIC

CLASIFICAREA INSTRUMENTARULUI ŞI APARATURII DE LABORATOR

1. INSTRUMENTARUL STATIC Este utilizat în principal pentru aplicarea şi modelarea cerii şi cuprinde spatule pentru ceară (cu mânere), cuţite pentru ceară (asociate sau nu cu spatule) şi instrumente cu partea activă în forme variate pentru modelat formele de relief ale machetei în ceară. S-au imaginat astfel de truse ergonomice cu tot inventarul necesar.

Se mai utilizează, în special în ortodonţie, cleştii (cleşte crampon, cleşte Peeso, cleşte pentru ligaturi din sârmă), foarfeci (pentru tăiat tablă, sârmă), pense pentru prehensiune, pile, truse speciale pentru ortodonţie fixă.

De asemenea, există un instrumentar special pentru prepararea pastelor şi montarea fazelor în tehnica metalo-ceramică (spatulă, pense şi numeroase pensoane de grosimi diferite) şi un instrumentar special de lustruire, truse puse la dispoziţie de firmele producătoare.

2. INSTRUMENTARUL ROTATIV Cuprinde instrumentar montat şi nemontat sub forma frezelor din oţel inoxidabil, extradure, carbură de tungsten şi diamantate de forme şi mărimi diferite pentru piesa de mână de laborator.

Tehnicianul dentar mai foloseşte pietre (cilindrice, conice, roată, etc. ), discuri diamantate, de carborundum sau pietre de corindon cu liant ceramic, abrazive (lenticulare, cilindrice, roată, flacără), de culori diferite.

3. SIMULATOARELE ŞI MIJLOACELE DE TRANSFER Auroluldeasimulaînlaboratorrelaţiile complexe mandibulo-craniene. În ordinea istorică a utilizării, acestea se clasifică în: § cheia de gips (materializează rapoartele interarcadice); § ocluzorul (redă mişcările de închidere şi deschidere);

§ articulator neprogramabil (Gysy Simplex redă mişcările de închidere, deschidere, lateralitate şi propulsie); § articulator parţial programabil - permite individualizarea unor valori la cazul clinic şi folosirea unora medii: unghi Benett, panta condiliană (tipuri comerciale: Quick, Sam, Stratos 200);

§ articulator total programabil; § simulator electro-mecanic - a programare se face prin computer. cărui

§ § O altă clasificare (DONCIU, 1996) împarte instrumentele în funcţie de operaţiunile pentru care acestea sunt concepute: Instrumente pentru modelat ceară; Instrumente pentru îndepărtarea protezelor din tipar şi finisat modele; Instrumente pentru tăiat; Instrumente pentru ceramică;

§ Cleşti de tehnică dentară; § Cleşti pentru prins creuzete, chiuvete şi tipare; § Pense pentru lucrări de laborator; § Instrumente şi aparate pentru confecţionat modele şi tipare; § Conformatoare şi aparate pentru duplicat modele;

§ § § Aparate de mărit; Conformatoare pentru tipare; Aparate pentru poziţionat modele antagoniste; § Instrumente şi aparate pentru îndepărtarea cerii din tipar şi de pe modele; § Aparate pentru polimerizarea protezelor acrilice;

§ Cuptoare pentru preîncălzitul şi încălzitul tiparelor protezelor metalice; § Aparate pentru topitul aliajelor; § Aparate pentru turnat aliaje în tipar; § Aparate pentru prelucrarea protezelor; § Instrumente pentru finisat proteze; § Aparate pentru examinarea structurii aliajelor;

§ § § Cuptoare pentru ars mase ceramice; Paralelografe; Instrumente pentru măsurat grosimea pereţilor coroanelor; § Instrumente pentru cântărit; § Instrumente ajutătoare.

În acest curs am preferat parcurgerea materiei conform clasificării lui URAM (1996), care se face pe baza etapelor tehnice.

AMPRENTA ÎN MEDICINA DENTARĂ

Amprenta în stomatologie este copia negativă a câmpului protetic, redând tridimensional relieful acestuia, la scara 1: 1. Prin câmp protetic se înţelege teritoriul biologic pe care se va insera viitoarea piesă protetică.

Aceste elemente ale câmpului protetic sunt: § § § Bontul dentar şi ţesuturile parodontale; Dinţii vecini şi ariile de contact; Dinţii antagonişti şi ariile de contact ocluzal (zonele de stop ocluzal); § Relaţia de ocluzie.

C MPUL PROTETIC AL UNEI LUCRĂRI FIXE UNIDENTARE

§ § Amprentarea reprezintă o operaţie care se execută atât în: Cabinet, pentru înregistrarea reliefului câmpului protetic pe pacient; Laborator, când se urmăreşte duplicarea modelelor.

Clasificarea amprentelor în funcţie de zona amprentată § § § Amprenta unitară Amprenta sectorială Amprenta de hemiarcadă Amprenta globală (unimaxilar) Amprenta bimaxilară Amprenta pentru ocluzie

1. AMPRENTA UNITARĂ § Pentru un singur dinte – de obicei preparat pentru o proteză fixă unidentară.

2. AMPRENTĂ SECTORIALĂ § Pentru un sector de arcadă (frontal sau lateral).

3. AMPRENTA DE HEMIARCADĂ § Care înregistrează o hemiarcadă.

4. AMPRENTA GLOBALĂ (maxilară/mandibulară) § Pentru o arcadă întreagă.

5. AMPRENTA PENTRU OCLUZIE § Înregistrările interocluzale

CLASIFICAREA TEHNICILOR DE AMPRENTARE ÎN PROTEZAREA FIXĂ

§ Amprenta obişnuită (într-un singur timp) – materialul ales pentru amprentare se depune într-o lingură universală, care este aşezată pe câmpul protetic. Această amprentă se realizează pentru înregistrarea dinţilor antagonişti, iar materialul utilizat este reprezentat în general de hidrocoloizii ireversibili;

§ Amprenta în doi timpi – sunt utilizate două materiale şi are mai multe variante. Astfel într-o variantă: Ø În primul timp, pe dintele preparat şi în fundul de sac gingival se depune prin injectare materialul (silicon fluid); Ø În timpul doi se depune într-o lingură universală siliconul solid care se aşează pe câmpul protetic;

§ Amprenta de spălare (wash technic) – se obţine în două faze: Ø În prima fază, elastomerul solid este preparat, depus în lingura universală prevăzută cu retenţii şi aşezată pe câmpul protetic. După priza materialului amprenta este îndepărtată de pe câmpul protetic şi se pregăteşte astfel:

- se spală sub un jet de apă; - se usucă cu un jet de aer de la unitul dentar; - sunt tăiate cu ajutorul unei foarfece langhetele (materialul care a pătruns în spaţiile proximale dentare); - sunt decupate şanţuri triunghiulare delimitate de doi pereţi la nivelul feţelor vestibulare şi orale amprentelor dinţilor, care se continuă pe versantul vestibular şi palatinal/lingual.

Rolul şanţului este să permită refularea excesului de material la aşezarea amprentei pe câmp. Totodată el împiedică deformarea primei amprente prin suprapresiune. O variantă a acestei tehnici este mişcarea lingurii în plan orizontal cât materialul este încă plastic, creindu-se spaţiul pentru materialul de amprentă fluid.

Ø În faza a doua se depune elastomerul fluid cu ajutorul unei seringi pe suprafaţa bontului, în şanţul gingivo-dentar şi pe dinţii vecini, peste care se reintroduce lingura cu amprenta pregătită în prealabil.

§ Amprenta în dublu amestec – se desfăşoară astfel: Ø În prima fază, materialul chitos este depus în lingură şi apoi pe arcadă. Se fac câteva mişcări în plan orizontal; Ø Se îndepărtează amprenta din cavitatea bucală şi se usucă; Ø Materialul fluid se depune cu seringa peste bonturi, în şanţul gingival şi peste amprentă; Ø Lingura cu cele două materiale se reintroduce în cavitatea bucală şi se aşează pe arcada dentară.

q Amprenta unitară – este amprenta care înregistrează un singur dinte preparat pentru reconstituire, acoperire sau substituţie. Ea se execută cu mase termoplastice sau mase elastice (elastomeri de sinteză) în inel de cupru (aluminiu).

Indiferent de tehnică, amprentarea se realizează prin aplicarea pe relieful de înregistrat a unui material aflat iniţial în stare plastică, care ulterior se întăreşte, reţinând în negativ, copia reliefului respectiv.

LINGURILE PENTRU AMPRENTARE Portamprentele (lingurile de amprentare) sunt suporturile rigide cu ajutorul cărora se aplică materialul de amprentare în stare plastică.

Indiferent de scopul utilizării lor, ele trebuie să îndeplinească anumite condiţii: § § § Să fie rigide, adică stabile la deformare; Să cuprindă tot câmpul protetic; Să asigure o grosime cât mai uniformă materialelor de amprentă. Se apreciază că spaţiul între lingură şi câmp ar fi bine să fie cuprins între 3 – 5 mm în toate direcţiile, care să permită revenirea elastică a materialului;

§ Să retenţioneze cât mai bine materialele de amprentă prin diferite sisteme mecanice. Se pot utiliza şi lacuri sau benzi adezive care permit o mai bună aderenţă materialelor la portamprente; § Să prezinte un mâner, stopuri şi puncte de reper necesare unei corecte centrări; § Să nu limiteze mişcările funcţionale părţilor moi.

§ § La portamprentele prevăzute cu retenţii mecanice, acestea se pot prezenta sub formă de: Orificii; Nervuri Fante; Şanţuri.

CLASIFICAREA PORTAMPRENTELOR: § În funcţie de materialele din care sunt confecţionate, ele se pot clasifica în: 1. Metalice, care pot fi din: Ø Oţel inoxidabil; Ø Alamă cromată; Ø Aluminiu placat cu răşin epoxidice.

2. Din mase plastice: Ø Răşini acrilice; Ø Materiale compozite; Ø Polistiren; Ø Răşini policarbonate. 3. Mixte (metalo-plastice)

§ După întinderea suprafeţei de înregistrare din teritoriul câmpului protetic pot fi:

1. Totale: Ø Cu loje alveolare plane, pentru dentat şi edentaţii intercalate; Ø Cu loje alveolare rotunjite, pentru edentatul total; Ø Cu loje rotunjite în zonele laterale şi loje plane în regiunea frontală, pentru edentaţii terminale.

LINGURĂ PENTRU DENTAT

TEHNICA APLICĂRI LINGURII LA DENTAT

2. Parţiale: Ø Pentru hemiarcadă (stânga, dreapta); Ø Pentru regiunea frontală; Ø Pentru amprentele în ocluzie – prezintă doar pereţi laterali, fără planşeu. 3. Unidentare – inelul de cupru.

§ După fidelitatea (exactitatea) înregistrării distingem: 1. Portamprente standard. 2. Portamprente individuale.

1. Portamprentele standard: § Se folosesc pentru amprente preliminare, documentare; § Corespondenţa cu câmpul protetic este aproximativă; § Exactitatea este redusă, incertă; § Se livrează într-o varietate limitată de forme şi dimensiuni.

Se livrează în variante de mărimi diferite: § Pentru câmp protetic maxilar; § Pentru câmp protetic mandibular; § Pentru arcade dentate; § Pentru arcade edentate; § Pentru edentaţii terminale; § Pentru edentaţii frontale.

§ § § Lingura maxilară are următoarele părţi componente: Lojă pentru amprentarea dinţilor sau crestelor alveolare; Lojă pentru amprentarea bolţii palatine; Mâner.

Lingura mandibulară se compune din: § Lojă pentru amprentarea dinţilor crestelor alveolare; § Mâner. sau

Portamprentele standard, din punct de vedere al utilizării lor în practică, se împart în două categorii: § Care pot fi utilizate de mai multe ori, aşadar ele trebuie să se poată steriliza; § De unică folosinţă – se livrează în ambalaje de 50 sau 100 de piese, la care se adaugă unul-două mânere metalice care se adaptează la linguri.

Pentru edentaţia totală Lingurile standard au o adâncime redusă a jgheabului corespunzător arcadei alveolare, mărimi variabile şi sunt pentru maxilar şi mandibulă. În funcţie de materialul din care sunt confecţionate, ele pot fi:

Ø metalice, netede, cu perforaţii sau cu striuri (nervuri), pentru o mai bună fixare a materialului de amprentat. La lingurile standard, se pot face retenţii suplimentare, prin aplicarea unei benzi adezive (leucoplast) pe margine, sau retenţii conice din Stents sau Kerr, pe faţa internă. Ca materiale din care sunt confecţionate amintim oţelul inoxidabil, alama cromată, aluminiul sau aluminiul placat că răşini epoxidice.

Ø mase plastice (răşini acrilice, materiale compozite, polistiren, răşini policarbonate) netede, dar mai ales cu perforaţii sau nervuri. Ø mixte (metalo-plastice).

LINGURĂ MAXILARĂ

LINGURĂ MANDIBULARĂ

LINGURI PENTRU EDENTAŢIA TOTALĂ

LINGURI PENTRU EDENTAŢIA TOTALĂ

LINGURI PENTRU EDENTAŢIA TOTALĂ

LINGURI PENTRU EDENTAŢIA TOTALĂ

LINGURI PENTRU EDENTAŢIA TOTALĂ

LINGURI PENTRU EDENTAŢIA TOTALĂ

LINGURI PENTRU EDENTAŢIA TOTALĂ

Modul de prezentare și aplicare a materialului de amprentă § Există mai multe moduri de obținere a materialului de amprentă: 1. Dozarea și omogenizarea componentelor în boluri de cauciuc sau pe blocuri de hârtie (oferite de firma producătoare a materialului) prin amestecul a două paste.

PREPARAREA ÎN BOL DE CAUCIUC

PREPARAREA PE BLOCURI DE H RTIE

2. Dozarea componentelor în cartușe unite și omogenizarea lor în pistoale pentru amprentare.

PISTOL PENTRU AMPRENTARE

3. Predozarea industrială și omogenizarea mecanică în aparate speciale pentru materialele de amprentă.

APARAT PENTRU AMESTECUL MATERIALELOR DE AMPRENTĂ (PENTAMIX)

2. Portamprentele individuale: § Se utilizează la amprentările finale, funcţionale; § Au forme şi dimensiuni adaptate reliefului fiecărui câmp protetic; § Amprentele obţinute au o mare exactitate.

Aceste linguri sunt utilizate în tratamentul edentaţiei totale cu proteze totale şi al edentaţiei parţiale rezolvată prin proteze mobilizabile. Se compun dintr-un corp (bază) şi elemente accesorii reprezentate de mâner, butoni de presiune (la lingura inferioară) şi întărituri. Se pot realiza din diferite materiale:

§ Mase termoplastice: Shellack, Stents, ebonită, polistiren; § Răşini acrilice auto, termo sau fotopolimerizabile; § Poliesteri, copoliesteri; § Metale sau aliaje.

Lingura din placă de bază

Plăcile de bază sunt utilizate pentru obţinerea lingurilor individuale maxilare (cel mai frecvent) şi mai puţin pentru cele mandibulare (când câmpul protetic este favorabil), în edentaţii totale sau parţiale rezolvate prin proteze mobilizabile.

FORMA PLĂCII DE BAZĂ LA MAXILAR

FORMA PLĂCII DE BAZĂ LA MANDIBULĂ

§ § În cazul confecţionării lingurii individuale din placă de bază (Shellack) avem nevoie de următoarele instrumente: Sursă de căldură – bec Bunsen, Teclu sau lampă de spirt; Spatulă de ceară; Foarfecă mică; Freze pentru prelucrat, hârtie abrazivă.

Etapele de lucru sunt următoarele: § Trasarea limitelor câmpului protetic aşa cum au fost delimitate de medic pe amprenta preliminară dacă acest lucru nu s-a făcut imediat după realizarea modelului preliminar; § Izolarea modelului fie prin scufundare în apă timp de 3 - 5 minute, fie prin pudrare cu talc, în caz contrar placa de bază plastifiată aderă de gips şi se desprinde greu, riscându-se fracturarea ei sau deteriorarea modelului;

IZOLAREA MODELELOR

• Deretentivizarea zonelor exagerat retentive la edentaţiile totale, deretentivizarea dinţilor restanţi la edentaţiile parţiale; • Plastifierea plăcii de bază prin încălzire uniformă la o sursă de căldură, pe toată suprafaţa acesteia, până se înmoaie, fără însă a o supraîncălzi.

RAMOLIREA PLĂCII DE BAZĂ

Plastifierea se poate face ţinând placa direct pe sursa de căldură sau aplicată pe modelul preliminar şi apoi se trece la adaptarea ei pe model. Mularea se face prin presiuni digitale, la maxilar din centrul bolţii palatine către periferie, iar la mandibulă adaptarea se face simultan, pe versantul vestibular şi lingual al crestei alveolare, pentru obţinerea stabilităţii viitoarei linguri.

ADAPTAREA PE MODEL

Placa de bază îşi pierde plasticitatea în timpul modelării fiind necesare mai multe reîncălziri până la adaptarea finală. În timpul adaptării trebuie avut grijă să nu se subţieze placa, fapt care ar micşora rezistenţa lingurii individuale. În zonele marginale placa de bază se apasă cu spatula de ceară pe model, pentru a se putea contura marginile lingurii.

Excesul de placă din zona marginală este decupat cu foarfeca astfel încât să rămână un plus de 3 mm ce depăşeşte marginile, care se va răsfrânge pe faţa externă a bazei portamprentei, rezultând margini rotunjite, de grosimi variabile şi cu rezistenţă sporită.

ÎNDEPĂRTAREA EXCESULUI

Orice corectură ulterioară prin plastifierea plăcii de bază se realizează cu lingura pe model, pentru a nu altera adaptarea acesteia. În final se controlează dacă baza lingurii are stabilitate pe model, efectuând presiuni digitale alternative pe creste. Dacă ea basculează, se plastifiază din nou şi se readaptează.

§ Mânerul se face din resturile de placă de bază care se încălzesc bine şi se unesc sub forma unei piramide care se lipeşte la baza lingurii. El se plasează pe linia mediană, având ca reper sutura mediană la maxilar (când medicul nu a trasat linia mediană pe amprenta preliminară) şi frenul lingual la mandibulă.

REALIZAREA M NERULUI

§ Butonii de presiune la lingura individuală inferioară, care au înălţimea de 5 - 8 mm, lungimea de 15 mm, iar lăţimea nu trebuie să depăşească lăţimea crestei alveolare.

§ Întăriturile din sârmă - se ia o sârmă de 8 10 cm lungime şi 1, 5 mm diametrul care se îndoaie în două, realizând la mijlocul ei o buclă ovală sau romboidă pe care se va prinde ulterior mânerul. De la locul unde se termină bucla, cele două braţe de sârmă se răsucesc în linie dreaptă circa 2, 5 cm şi li se dă apoi o poziţie oblică faţă de cea a buclei.

Porţiunile libere ale sârmei vor urmări reliefurile crestei alveolare până la limitele distale lingurii, fiind modelate în formă de semielipsă. Apoi, ţinând sârma cu un cleşte crampon, se încălzeşte la flacără şi se aplică prin presiune pe corpul lingurii, care prin topire va pătrunde parţial în grosimea plăcii.

Peste locul unde a pătruns sârma în placă se trece cu un cuţit încălzit pentru a asigura o bună unire a celor două elemente sau se acoperă cu bucăţi de placă încălzită. Întăriturile sunt obligatorii la lingura mandibulară, care fiind foarte îngustă se poate fractura uşor.

REALIZAREA ÎNTĂRITURILOR DIN S RMĂ

Se prelucrează marginile lingurii cu freze pentru acrilat şi hârtie abrazivă pentru a nu leza mucoasa în timpul amprentării finale.

LINGURI INDIVIDUALE DIN PLACĂ DE BAZĂ

LINGURI INDIVIDUALE DIN PLACĂ DE BAZĂ

LINGURĂ SUPERIOARĂ

Lingura din polistiren: plăcile de polistiren fiind transparente au avantajul că se ajustează mai uşor pe model în limitele câmpului protetic. Tehnologia de confecţionare este asemănătoare cu cea a lingurilor din placă de bază, având câteva deosebiri:

§ § § Temperatura de ramolire e mai mare; Plastifierea e mai lentă; Adaptarea pe model se face prin intermediul unui prosop ud datorită temperaturii ridicate; § Surplusul de material se secţionează căci nu se poate răsfrânge;

§ Prelucrarea lingurii este greoaie datorită compoziţiei materialului; § Accesoriile se confecţionează din placă de bază. Din aceste motive polistirenul este rar folosit în practică.

Lingura din răşini acrilice autopolimerizabile:

Sunt preferaţi polimerii din acrilat de metil sau etil, iar tensiunile interne care apar în timpul contracţiei la polimerizare dispar în decurs de 24 de ore. Grosimea pereţilor trebuie să fie de aproximativ 4 mm, iar în zonele de solicitare maximă se practică îngroşări sub formă de nervuri.

În cazul confecţionării portamprentei din răşini acrilice, pentru prepararea acesteia avem nevoie de; § Godeu din sticlă, porţelan sau plastic (polietilenă), care trebuie să fie curat şi uscat; § O spatulă din metal, plastic sau agar-agar, care de asemenea trebuie să fie uscată şi curată;

§ § Două plăci de sticlă; O spatulă de ceară sau un bisturiu; Freze pentru acrilat; Şnur de bumbac.

Etapele de execuţie: § Trasarea limitelor câmpului protetic, ocolind bridele, frenurile labiale şi lingual; § Deretentivizarea zonelor exagerat retentive sau a dinţilor restanţi; § Izolarea câmpului protetic cu soluţii alginice prin pensulare;

IZOLAREA

§ Se prepară pasta de răşină acrilică autopolimerizabilă într-un godeu uscat şi curat după instrucţiunile firmei producătoare. Godeul este bine să fie acoperit pentru a proteja materialul de eventualele impurităţi şi a preveni evaporarea monomerului;

PREPARAREA PASTEI

§ Pasta astfel obţinută se presează între două plăci de sticlă vaselinate şi distanţate la 1, 5 2 mm cu două şuviţe de ceară roz. Pe una din plăci se aplică o folie de celofan umezită. Conturul viitor al plăcii, de trapez sau de potcoavă, se obţine cu ajutorul unui fir de bumbac care se plasează între cele două plăci în forma dorită.

În interiorul acestui fir se pune acrilatul, se întinde şi apoi se presează cu cealaltă placă de sticlă. Se îndepărtează placa de sticlă fără celofan prin glisare, iar cu ajutorul foliei de celofan acrilatul este depus pe model prin răsturnare;

REALIZAREA PLĂCII DE ACRILAT

§ Prin intermediul foliei de celofan placa de acrilat în stare plastică se mulează pe model sub presiuni digitale, apoi se îndepărtează celofanul iar excesul de pastă de acrilat se îndepărtează cu ajutorul unei spatule.

ÎNDEPĂRTAREA EXCESULUI

Trebuie să se lucreze foarte repede deoarece acrilatul face priză rapid. Polimerizarea este o reacţie exotermă fiind uşor de sesizat, temperatura degajată fiind de 25 - 30 grade Celsius;

§ Din resturile de acrilat aflate încă în stare plastică se modelează mânerul şi butonii de presiune. Pentru a favoriza aderarea lor la lingură, baza lor şi zona de aplicare pe portamprentă se umezesc cu monomer. Pentru mărirea rezistenţei mecanice, se poate modela o nervură tot din acrilat, pe mijlocul feţei externe a bazei lingurii;

REALIZAREA M NERULUI

§ Lingura astfel modelată este menţinută în contact cu modelul sub presiune manuală încă 10 - 15 minute, până la încheierea reacţiei de polimerizare, când dispare elasticitatea;

LINGURI DIN ACRILAT AUTOPOLIMERIZABIL

§ Se îndepărtează lingura de pe model, mai întâi în zonele fără retentivităţi şi apoi în rest. Se prelucrează la nivelul marginilor cu ajutorul frezelor pentru acrilat la piesa dreaptă, pentru netezirea şi rotunjirea acestora. § Pentru a compensa modificările dimensionale, aceste linguri nu vor fi utilizate în cabinet mai devreme de 24 de ore.

LINGURĂ INFERIOARĂ

Lingura din răşini acrilice termopolimerizabile: Acestă tehnică este foarte laborioasă şi de aceea foarte rar utilizată. Etapele sunt: § Realizarea machetei din ceară a viitoarei linguri individuale; § Ambalarea machetei; § Realizarea tiparului – ambalarea, îndepărtarea cerii şi izolarea pereţilor cu soluţii alginice;

§ Prepararea pastei de acrilat termopolimerizabil, îndesarea, presarea şi polimerizarea răşinii acrilice; § Dezambalarea şi prelucrarea marginală cu ajutorul frezelor pentru acrilat. Lingura individuală obţinută din acrilat termopolimerizabile nu se lustruieşte.

Lingura din răşini diacrilice fotopolimerizabile: este o metodă modernă şi care economiseşte timp. Sunt utilizate plăci de compozit produse de diferite firme, de formă trapezoidală pentru maxilar şi de potcoavă pentru mandibulă, învelite într-un plastic negru, care le protejează de lumină.

În contact cu lumina naturală sau artificială îşi pierd plasticitatea în scurt timp şi nu mai pot fi utilizate. Necesită un aparat (cuptor) de fotopolimerizare.

PLĂCI DE COMPOZIT FOTOPOLIMERIZABIL

În cazul confecţionării lingurii individuale din răşini diacrilice fotopolimerizabile avem nevoie de: Ø Un aparat (cuptor, incintă) de fotopolimerizare; Ø Spatulă sau cuţitaş de ceară; Ø Micromotor şi freze pentru prelucrare.

Avantajele utilizării acestui material sunt: § Modelarea se face cu uşurinţă pe orice câmp protetic, asigurându-se grosimea optimă de 2 mm; § Timpul de modelare şi adaptare pe model este practic nelimitat, plăcile fiind plastice până se introduc în cuptor; § Flexibilitatea mare a materialului permite adaptarea uşoară, fără a se deteriora;

§ Materialul se decupează uşor şi cu precizie cu orice spatulă; § Accesoriile se confecţionează din acelaşi material;

§ Dacă este necesară adăugarea de material la cel polimerizat se poate face. Lingura este supusă unei noi fotopolimerizări fără ca parametrii materialului să sufere modificări; § Portamprentele pot fi folosite imediat după finalizarea polimerizării;

§ Nu conţin monomer rezidual; § După polimerizare lingurile sunt uşor lipicioase ceea ce favorizează aderarea materialului de amprentă, nefiind necesare retenţii.

Tehnica de realizare: § Trasarea cu creionul chimic a conturului câmpului protetic; § Izolarea modelului cu soluţii alginice după care este lăsat 5 minute să se usuce;

§ Se îndepărtează cele două folii negre care acoperă placa din răşină fotopolimerizabilă. Se aplică pe model şi se adaptează prin presiuni digitale, mai întâi pe bolta palatină şi apoi pe versantele crestelor alveolare. Presiunile exagerate pot determina subţierea plăcii în zona respectivă cu posibilitatea de a se fractura în momentul amprentării;

§ Se secţionează cu o spatulă sau cu un cuţitaş de ceară excesul de placă care depăşeşte limitele câmpului protetic, iar marginile se răsfrâng astfel încât să rămână la nivelul limitelor trasate pe model. Grosimea marginilor trebuie să fie de 1, 5 - 2 mm şi să aibă o formă rotunjită. Se controlează stabilitatea pe model;

§ Din resturile rămase se confecţionează mânerul lingurii şi butonii de presiune la arcada inferioară. Există şi firme care produc mânere metalice prefabricate uşor de adaptat;

LINGURI DIN RĂŞINI DIACRILCE COMPOZITE

§ Lingura aşezată pe model se introduce în cuptorul de fotopolimerizare. Timpul de polimerizare diferă de la o firmă la alta, fiind de aproximativ 3 - 5 minute. Polimerizarea se realizează iniţial pe model, după care se polimerizează şi dinspre interior. În incinta de fotopolimerizare pot fi introduse mai multe linguri în acelaşi timp, cât încape în cuptor;

INTRODUCEREA LINGURILOR ÎN CUPTOR

FOTOPOLIMERIZAREA

§ Prelucrarea portamprentei individuale se realizează după indicaţiile producătorului şi durează între 5 şi 15 minute. Se face cu instrumentar rotativ – freze extradure tip widia, freze pentru acrilat şi pietre diamantate – şi apoi cu hârtie abrazivă. Marginile trebuie să fie rotunjite şi netede.

PRELUCRAREA LINGURILOR

PRELUCRAREA LINGURILOR

PRELUCRAREA LINGURILOR

Această metodă prezintă dezavantajele: § Prelucrarea lingurii este mai dificilă; § Preţul de cost este mult mai mare.

LINGURĂ SUPERIOARĂ

LINGURĂ INFERIOARĂ

Confecţionarea lingurii individuale prin metoda termoformării: această metodă a fost lansată în 1985 şi utilizează aparate speciale care sunt capabile să plastifieze plăci termoplastice într-un dispozitiv de prindere şi presare pe model. Metoda este rapidă şi eficientă putând fi utilizată în laborator sau direct în cabinet, în acest caz sărindu-se peste etapa de laborator.

În cazul obţinerii lingurii individuale prin metoda termoformării, presupune folosirea unor aparate speciale de termoformare, care funcţionează pe principiul ejecţiei, aerul comprimat creând brusc un vid total, fără a mai fi nevoie de o pompă de vid. Aparatul se compune din:

§ Corpul aparatului – în el se găseşte locaşul pentru model (chiuveta cu granule), iar în partea superioară prezintă dispozitivul de prindere şi presare a foliei ce urmează a fi supusă termoformării, prevăzut cu o balama. În zona posterioară a corpului se găseşte radiatorul, care înmoaie placa;

§ Accesoriile – aparatul dispune de un furtun de răcire şi de un furtun de conectare la un compresor ce asigură o presiune cuprinsă între 4 şi 8 barr.

APARATUL ERKOFORMERKODENT

Tehnica de lucru: § Folia sau placa termoplastică se fixează în dispozitivul de prindere şi presare, reprezentat de rama de vibrare şi inelul de acoperire; § Rama de vibrare se aplică împreună cu folia pe radiator, construcţia balamalei permiţând acest lucru;

§ Se poziţionează modelul în chiuveta cu granule, fiind practic îngropat în acestea, rămânând liberă doar suprafaţa câmpului protetic care ne interesează; § După palstifiere, rama vibratoare se aşează peste model şi se apasă scurt; § Se întrerupe căldura şi se trage folia peste model;

§ Se pulverizează pe folie aer pentru răcire; § Aerul este absorbit sub presiune, astfel încât folia rămâne ataşată de model; § După 30 - 40 de secunde se opreşte aerul; § Se desprinde rama de vibrare şi se detaşează folia de pe model.

APARAT PENTRU TERMOFORMARE

Lingura individuală din metal sau aliaje: se utiliza înainte de apariţia răşinilor acrilice, în zilele noastre procedeul fiind rar folosit. Se poate confecţiona prin turnare sau prin ştanţare, materialele cele mai utilizate fiind aluminiul, alama şi zincul. Tehnica de ştanţare utilizată mai ales pentru aluminiu sau alamă:

§ Se poziţionează modelul preliminar într-o jumătate a chiuvetei de ambalat proteze, iar spaţiul din jurul lui se completează cu o masă refractară (nisip uscat); § Se ataşează a doua jumătate a chiuvetei, fără capac, în care se toarnă zinc topit (care este un metal uşor fuzibil);

§ După răcirea metalului rezultă matricea, care se izolează cu vaselină şi pudră de talc; § Se detaşează prima jumătate a chiuvetei în care se află modelul, în matrice turnându-se din plumb patricea;

§ Între patrice şi matrice se introduce o placă de aluminiu sau de alamă, de 0, 7 - 0, 8 mm grosime, decupată aproximativ şi se ştanţează la o presă puternică sau prin lovituri cu un ciocan greu; § Se prelucrează marginile cu instrumente rotative.

Tehnica de turnare: § Pe modelul izolat se realizează macheta din ceară a lingurii; § Se aplică 3 - 4 tije de turnare, groase de 2 2, 5 mm; § Se ambalează macheta în gips cu nisip sau altă masă refractară;

§ Tiparul se usucă şi apoi se pune la o sursă de căldură pentru îndepărtarea cerii; § După răcire se topeşte metalul care este introdus prin centrifugare în tipar; § Se dezambalează şi se prelucrează lingura individuală.

ALTE METODE DE REALIZARE A LINGURILOR INDIVIDUALE Există şi alte metode de confecţionare a lingurii individuale: din mase plastice polimerizate la microunde, din mase hidrotermoplastice, etc.