Instrumente muzicale cu corzi Elevi Adrian Balint Madalina

Instrumente muzicale cu corzi Elevi: Adrian Balint Madalina Gulerez Irina Stefan Prof. coord: Emilia Poll

Cuprins Introducere Alcatuire Generarea sunetului Corzile sonore Corzi ciupite Corzi lovite Corzi frecate

Introducere Un instrument muzical este un obiect utilizat in interpretarea unei compozitii muzicale. Acesta emite sunete muzicale utilizand surse primare de vibratie. Sunetele care compun o piesa muzicala au individualitate proprie, conferita de variatia continua a inaltimii, intensitatii, timbrului si duratei emisiei sonore pe parcursul executarii unei piese muzicale.

Alcatuire Un instrument muzical cu corzi este alcatuit din: v. Sursa sonora=Corzi sonore v. Element rezonator=Volumul de aer din cutia de rezonanta(de exemplu din cutia viorii).

Generarea sunetului Sunetele origineaza cu vibratia coardelor (produsa cu un arcus, prin ciupire sau prin lovire). Astfel, sunetul slab si fara muzicalitate al vibratorului este amplificat si imbogatit cu frecventele de rezonanta, al caror spectru creeaza timbrul. In final, ia nastere si se propaga o unda sonora ce creeaza un sistem de unde stationare. Unda Stationara :

Frecventele fundamentale sunt determinate de caracteristicile geometrice ale sursei de la care se propaga unda, iar ansamblul armonicelor(timbrul) este determinat de rezonatorul care amplifica sunetul initial, adaugandu-I seria propriilor frecvente. Vibraţia unei corzi, frecvenţa fundamentală şi primele 6 armonici superioare

Corzile sonore • Coarda sonora este sursa sonora pentru toate instrumentele cu corzi. Toate aceste instrumente emit sunete atat direct, cat si prin cutia de rezonanta care o importanta esentiala pentru timbrul sunetului. • Undele sonore emise de o coarda sonora au frecvente identice cu frecventele proprii ale corzii, determinate de relatia:

• In miscarea reala a unei corzi sonore sunt generate simultan, atat sunetul fundamental cat si armonicele lui. Prin apasarea corzilor pe tastiera viorii se modifica lungimea L a corzii care vibreaza ceea ce conduce, conform relatiei precedente la modificarea frecventei sunetelor emise. • La instrumentele cu corzi, unele corzi sunt infasurate cu sarma, ceea ce mareste masa pe unitatea de lungime, U, astfel incat sa se genereze o frecventa joasa fara a se folosi o coarda de lungime incomod de mare.

• In trecut, corzile muzicale se confectionau din intestine de oaie. Acum se utilizeaza fire de otel, aliaje de aluminiu, argint, nailon si matase. Pe coarda sol a viorii sau mia chitarei se infasoara un fir de argint. Pe corzile lungi ale pianului se infasoara un fir de cupru. Prin aceasta ingrosare si ingreunare se obtin sunetele joase dorite, evitandu-se folosirea fibrelor omogene groase, greu de fixat si de intins.

• Corzile vibreaza si produc sunete daca sunt scoase din pozitia lor de echilibru. Aceasta se poate intampla prin ciupire la harba si chitara, prin frecare cu arcus care furnizeaza continuu energie corzii, pentru a-I intretine oscilatia la vioara, violoncel, si contrabas sau prin lovire la pian si la tambal.

• Coarda poate vibra pe intreaga ei lungime emitand sunetul fundamental. Daca vibreaza in doua segmente egale, fiecare dintre ele va avea frecventa dubla fata de sunetul fundamental, coarda emitand armonica a doua. Punctele initiale de fixare ale corzii sunt nodurile de amplitudine ale vibratiei, iar punctele unde amplitudinea este maxima, ventrele de amplitudine.

• Cand coarda vibreaza pe toata lungimea ei, se constata existent unui ventru in centru si a doua noduri la extremitati. Daca se creeaza un al treilea punct fix (nod ) la mijlocul corzii, introducand acolo un prag, se constata ca jumatatile corzii vibreaza cu o aceeasi frecventa, care este dublu frecventei fundamentale. Acest sunte seaman cu cel fundamental, insa este mai inalt, la octava primului: este a doua armonica.

• Divizand coarda in trei parti , o portiune de aceasta lungime da o frecventa de trei ori mare decat cea fundamental. Aceasta este cea de a treia armonica sau cvinta suntelui precedent. In continuare, facand sa vibreze portiuni de coarda cu lungimea 4, 5, 6 ori mai mica decat cea intitiala , se vor auzi sunete tot mai intalte, cu frecvente care sunt multipli intregi ai frecventei fundamentale. Armonicele se aud practice simultan , dar intai se produc cele mai inalte si treptat cele mai joase. Coarda intra in vibratie pe portiuni din ce mai lungi si numai la urma pe toata lungimea ei.

Corzi ciupite Probabil sunt cele mai vechi instrumente cu coarde inventate în istorie. Sunt ciupite cu degetele ori cu ajutorul unui mic obiect elastic așezat între degete sau aflat în mecanica instrumentului (după caz), numit plectru sau, colocvial, pană. Pentru instrumentele ale căror coarde sunt întinse deasupra cutiei de rezonanță, gaura de rezonanță este largă, sub forma unei rozete (rotunde sau ovale, cel mai adesea) sau, mai rar, a efurilor.

Instrument Chitara Mandolina Observatii generale Originara in Spania, chitara acustica este astazi unul din cele mai populare instrumente. Un instrument asemanator lautei la care se canta prin ciupire cu plectru. Banjo Un instrument cu o cutie de rezonanta clindrica, cu patru sau cinci coarde, de origine africana Harpa Un instrument in care coardele vibreaza liber perpendicular pe placa de rezonanta. Clavecinul este format dintr-o cutie conținând o placă de rezonanță (tablă armonică) pe care sunt întinse coardele. Apăsând o clapă, executantul ridică o limbă de lemn prevăzută cu un cioc din piele plasată lângă o coardă; acest cioc ciupește coarda și o face să vibreze, așa cum degetul ciupește și face să vibreze coarda chitarei.

Corzi lovite Procedeul de executie este asemanator cu ciupirea. Pentru punerea in vibratie a corzilor, se folosesc ciocanele ale caror capete sunt imbracate in pasla – ele sunt fie manuite de interpret (in numar de doua, fiecarei maini revenindu-i unul), fie actionate prin mecanica instrumentului. Cele mai cunoscute instrumente cu coarde lovite sunt pianul si tambalul

La pian, coarda intra in vibratie fiind lovita de un ciocanel de lemn, al carui cap este acoperit cu un strat gros de pasla itarita (fetru special), pentru indulcirea sunetelor. Lovirea cu corpuri dure favorizeaza aparitia armonicelor inalte intense, care dau sunetului stridenta. Exista trei tipuri principale de mecanisme de pian pentru producerea si amortizarea sunetelor (german, francez si englez) Sub actiunea ciocanelului, regiunea lovita de corzi, se deformeaza elastic , deformatia propagandu-se in ambele sensuri pana la capetele corzii unde se reflecta dand nastere unui sitem de unde stationare. Cand unda reflectata ajunge in dreptul ciocanelului, coarda este din nou deformata, iar ciocanelul este impins sa sara inapoi este impingerea produsa de sosirea primei unde reflectate de punctele de fixare ale corzii. .

De aceea, contactul coarda-ciocanel are o durata extreme de scurta, corespunzatoare timpului in care se propaga miscarea de dus-intors de-a lungul corzii. Ciocanelul bate coarda la 1/7 din lungimea ei, astfel ca aici ia nastere un ventru de amplitudine. Sunetul se poate obtine chiar la apasarea numai pe jumatate a clapei, ceea ce permite executarea pasajelor rapide si obtinerea unor efecte expresive. De la sunetul cel mai slab la cel mai tare, de la cea mai mica la cea mai mare viteza de atac, de la legato-ul cel mai strans la cel mai sec staccato , interpretul are la indemana o vast agama de posibilitati material, capabile sa permita redarea oricaror nuante expresive.

Instrument Observatii generale Clavichord Pian Țambal Un instrument cu mecanism de claviatură în care apăsarea unei clape separă o coardă în două părți, cu doar una din acestea lăsată să vibreze liber. A fost inventat în Italia la începutul secolului al XVIII-lea. Noul instrument propune o paletă expresivă, o amploare sonoră și o bogăție a timbrului fără precedent Acționat prin apăsare cu baghete

Corzi frecate Principalele elemente ale instrumentelor cu coarde cu arcus sunt cutia perforată de două f-uri, eclisele, fundul, inima viorii si gatul pe care este fixat pragusul; cele patru coarde sunt intinse de rotatia cuielor de abanos. • Cele mai cunoscute instrumente cu coarde si arcus sunt cele din familia viorii. Aceste instrumente folosesc de regula un arcus pentru punerea in vibratie a coardelor. • În cazul unui instrument cu coarde frecate, corzile sunt intinse deasupra unei cutii de rezonanta cu rozeta sau efuri. Aceste instrumente sunt mai sonore decat coardele ciupite.

Instrument Observatii generale Vioara este instrumentul cu coarde si arcus cu acordajul cel mai inalt. Vioara se tine sprijinita de umarul stang, sub barbie. Timbrul viorii este mai „strălucitor” decat al violei, ceea ce explica succesul si lunga neincredere fata de aceasta. Acordajul este in cvinte. Viola este un instrument din familia viorii cu dimensiuni intermediare intre cele ale viorii si ale violoncelului. Timbrul violei este mai „intunecat” decat cel al viorii. Acordajul este cu o cvintă sub cel al viorii. Violoncelul are dimensiuni mult mai mari decat vioara sau viola si un registru mai grav. Se tine vertical, intre genunchi, sprijinit pe podea cu un picior (de metal sau lemn) cu varf ascuțit. Acordajul este cu o octavă sub cel al violei. Contrabasul este un hibrid intre instrumente din familia violei da gamba si familia viorii. Este cel mai mare si cel mai grav ca sonoritate instrument cu coarde și arcus. Se interpretează stand in picioare. Acordajul este in cvarte.

Va multumim pentru atentie !