Instrumente de colectare si evaluare a datelor EVALUAREA

Instrumente de colectare si evaluare a datelor

EVALUAREA constituie O ACTIVITATE DE COLECTARE, ORGANIZARE ŞI INTERPRETARE A DATELOR OBŢINUTE PRIN INTERMEDIUL INSTRUMENTELOR DE EVALUARE în scopul EMITERII UNEI JUDECĂŢI DE VALOARE ASUPRA REZULTATELOR MĂSURĂRII, ADOPTĂRII UNEI DECIZII EDUCAŢIONALE FUNDAMENTATE PE CONCLUZIILE DESPRINSE DIN INTERPRETAREA ŞI APRECIEREA REZULTATELOR

Un instrument reprezinta un obiect, un dispozitiv care faciliteaza efectuarea unei actiuni.

Instrumentele de colectare si evaluare trebuie să reflecte eficacitatea sistemului, pusă în evidenţă prin măsurarea performanţelor şi a rezultatelor , eficienţa sistemului, exprimată prin corelarea performanţelor cu resursele şi condiţiile în care acestea au fost dobândite.

Criterii de selectie si organizare a instrumentelor evaluative: n n n Axa temporala, in functie de care putem distinge mai multe momente potrivite pentru a culege informatii pe care ulterior evaluatorul le va supune interpretarii; Axa tipologica, in conformitate cu care putem diferentia si identifica instrumente specifice fiecarui domeniu. Strategii de evaluare

Tipuri de instrumente: n Instrumente de culegere a informatiilor; n Instrumente de lucru; n Instrumente de comunicare sociala a rezultatelor evaluarii.

Exemple de instrumente de colectare si evaluare a datelor: n n n n Chestionarul; Ghidul de conversatie/planul de dezbatere; Studiul de caz; Focus-grup; Interviul; Protocolul de observare; s. a.

Chestionarul n Chestionarul reprezintă un instrument flexibil, care permite culegerea datelor primare prin intermediul unor întrebări, structurate după principii bine definite, astfel încât să trezească interesul şi să antreneze subiecţii investiţii pentru a răspunde cât mai sincer şi cât mai clar la întrebările care le sunt adresate prin intermediul lui.

În elaborarea unui chestionar sunt parcurse mai multe etape : - elaborarea setului de întrebări ; - aplicarea iniţială la un grup restrâns în scopul perfecţionării setului de întrebări ; - aplicarea chestionarului eşantionului ales ; - deschiderea chestionarului şi interpretarea lui.

Un chestionar presupune două părţi : n a) o parte introductivă, în care se argumentează necesitatea aplicării acestuia, se scot în evidenţă scopul şi obiectivele aplicării acestui instrument, se dau o serie de indicaţii de completare corectă a răspunsurilor, b) o parte în care sunt evocate întrebările punctuale, într-o anumită succesiune şi gradaţie.

Pornind de la natura întrebărilor, chestionarele sunt de mai multe feluri : n cu răspunsuri închise, ce permit alegeri din mai multe variante fixate n cu răspunsuri deschise, la care subiectul îşi construieşte răspunsul în totalitate ; n cu răspunsuri mixte, care îmbină atribute ale variantelor de mai sus.

FOCUS GRUPUL n Interviul de tip focus grup este un interviu de grup, focalizat pe o anumită temă, strict delimitată, care este condus de un moderator şi face parte din categoria tehnicilor calitative de culegere a datelor pentru analiza percepţiilor, motivaţiilor, sentimentelor, nevoilor şi opiniilor oamenilor.

Organizarea focus grupului presupune: n n n stabilirea temei de discuţie; stabilirea structurii grupului şi a modalităţilor de selectare a participanţilor; elaborarea şi testarea ghidului de interviu; stabilirea datei, locului şi pregătirea acestuia pentru întâlnire; pregătirea moderatorului, a asistentului moderator; derularea focus grupului.

Stabilirea temei de discuţie Tema de discuţie se stabileşte înainte de organizarea focus grupului, deoarece toate discuţiile din cadrul întâlnirii sunt focalizate pe aceasta. Dacă tema este bine structurată în funcţie de obiectivele pe care moderatorul le stabileşte, întâlnirea va fi coerentă, iar calitatea informaţiilor culese vor fi în funcţie de aşteptări. n Stabilirea structurii grupului şi a modalităţilor de selectare a participanţilor Participanţii la interviurile de grup trebuie să aibă caracteristici comune, să alcătuiască un grup omogen în funcţie de tema de discuţie. n Elaborarea şi testarea ghidului de interviu Orice focus grup se organizează numai dacă există un ghid de interviu elaborat prealabil de către evaluator. Acest ghid de interviu are rolul de a dirija discuţiile în direcţiile dorite, de a sprijini moderatorul pentru organizarea eficientă a focus grupului, de a păstra discuţiile în limitele dorite pentru atingerea obiectivelor stabilite şi de a încuraja obţinerea unor informaţii de calitate prin structurarea acestora în funcţie de scheletul logic stabilit de iniţiator şi respectarea timpului alocat întâlnirii. n

Stabilirea datei, locului şi pregătirea acestuia pentru întâlnire Orele de desfăşurare focus grupului se stabilesc în funcţie de timpul diponibil al subiecţilor. n Pregătirea moderatorului, a asistentului moderator n Moderatorul şi asistentul moderator trebuie să se familiarizeze cu întrebările din ghidul de interviu, să-şi adapteze comportamentul în funcţie de caracteristicile grupului tinţă şi să-ţi construiască o atitudine pozitivă, constructivă, destinsă. n n Derularea focus grupului

Ce este ghidul de interviu? Ghidul de interviu reprezintă o suită de întrebări prezentate într-o succesiune logică, de tip pâlnie (întrebările trebuie să urmeze drumul de la general la foarte specific), care permit acoperirea tuturor obiectivelor stabilite şi permit culegerea unui volum de informaţii suficient de mare pentru analiză şi obţinerea unor informaţii de profunzime legate de tema studiată.

n n n Întrebările utilizate în cadrul unui interviu vizează (Patton, 2002): - comportamente şi experienţe personale: se referă la ce fac sau au făcut subiecţii, cum au acţionat într -o situaţie sau alta; - valori şi credinţe: se referă la ce cred subiecţii despre anumite situaţii dezirabile ; - opinii şi atitudini; trăiri, emoţii şi sentimente: se referă la ce simt subiecţii în raport cu anumite situaţii sau evenimente ; - cunoştinţe sau informaţii deţinute: se referă la ce ştiu, ce informaţii au subiecţii despre un eveniment sau situatie; - caracteristici personale sau atribute sociodemografice: se referă la caracteristici ale respondentului – vârstă, statut profesional, etc.

: Pentru realizarea unui ghid de interviu, recomandam n Întrebări introductive („introducing questions”; „opening questions”): introduc subiectul în tema convorbirii; n Întrebări de specificare (particularizare): se cer detalii cât mai amănunţite despre tema abordată, mai ales când subiectul oferă răspunsuri generale - „Şi cum aţi procedat în acest caz? ”, „Cum s-a întâmplat acest lucru, concret? ” n n n Întrebări subsecvente, de continuare, completare sau aprofundare: cer respondentului să detalieze sau să elaboreze răspunsul – „Puteţi detalia, vă rog? ”, „Ce înţelegeţi prin. . . ? ”, „Aşadar vreţi să spuneţi că. . . ? ” Intervenţii de organizare a convorbirii Pauze: semnalizează că acordăm timp respondentului pentru a reflecta şi a elabora mai pe larg răspunsul.

n n Întrebări directe: urmăresc punerea subiectului într-o situaţie bine precizată, pentru a clarifica unele aspecte neclare ; Întrebări indirecte: se folosesc pentru a atenua posibile efecte neplacute ale unei teme sensibile asupra respondentului; interpretative: se reformulează spusele subiectului pentru a verifica înţelegerea lor de către intervievator, - „Prin aceasta vreţi să spuneţi că. . . ? ”, „Adică părerea dvs. este că. . . ? ” Întrebări de încheiere: încheie o temă a interviului sau întreaga convorbire - „Doriţi să mai adăugaţi ceva la ceea ce am discutat până acum? ”, „Ce ar fi trebuit să vă mai întreb şi am omis în această convorbire/ referitor la acest subiect? ”.

ATENŢIE LA: n n Întrebările ambigue; Întrebări care sugerează răspunsul: formulate astfel încât sugerează intervievatului răspunsul: („Nu credeţi că …? n n Întrebări bazate pe presupoziţii; Întrebări ipotetice.