ACTIVITATE DIN CADRUL PROIECTULUI EDUCATIV FR HEXAGONUL MORII

ACTIVITATE DIN CADRUL PROIECTULUI EDUCATIV:

FĂRĂ HEXAGONUL MORŢII

Definiţia alcoolului Cuvântul alcool îşi are originea în limba arabă - al. articol si cohol "lucru subtil" Când vorbim despre alcool, ne referim la alcoolul etilic a cărui formulă chimică este C 2 H 5 OH , având următoarea formulă structurală: Din punct de vedere fizic, alcoolul etilic în stare pură este un lichid incolor, inflamabil, cu punctul de fierbere la 78, 3° C, cu gust amar, care arde cu flacară albastră. Se amestecă în orice protorţii cu apa, cu alcoolul metilic, cu eterul şi cu alte substanţe organice. Alcolul se obţine pe cale naturală prin fermentarea zahărului şi a amidonului din fructe, cereale, cartofi, în prezenta unei enzime (ferment) numită cozimază, un produs de metabolism al ciupercii drojdiei de bere. În timpul fermentării are loc un proces chimic de catabolizare (descompunere) a zahărului. Băuturi alcoolice cu o concentraţie mai mare se obţin prin distilarea produsilor de fermentaţie. Alcoolul poate lua naştere în natură fără nici o intervenţie din partea omului.

EFECTE BENEFICE ALCOOLULUI Terenţiu, spunea într-una din maximele sale: “Sunt om şi nu mă simt străin faţă de nimic din tot ce este omenesc”. Oamenii beau de mii de ani, beau şi astăzi cu plăcere, cunoscânduşi limitele suportabilităţii. Valoarea terapeutică a alcoolului este mult mai limitată decât valoarea socială, alcoolismul acut dar mai ales cel cronic eclipsând meritele şi efectele sale benefice pentru omul bolnav. Evocând virtuţile biologice alcoolului, anticii vedeau în acest produs cel mai eficace şi mai general remediu. Şi astăzi ţăranul român, şi nu numai el, recurge la alcool, ca măsură profilactică în epidemiile de viroză sau de gripă. Părintele chirurgiei universale, fostul bărbier şi medic al curţii regilor Franţei din secolul al XVI-lea, pe numele său: Ambroise Paré a folosit pentru prima dată în chirurgie efectul alcoolului, nu ca dezinfectant ci ca un anestezic: îmbăta bine bolnavul, (realizând ceea ce numim astăzi narcoza alcoolică) şi astfel îl opera. Alcoolul este un dezinfectant extern tradiţional şi modern: nu există în lume servicii de chirurgie, de obstetrică şi ginecologie, de stomatologie etc. care să nu utilizeze, ca antiseptic în principal, alcoolul etilic simplu sau alcoolul iodat;

C ND ALCOOLUL ESTE CONSUMAT CU MĂSURĂ: asupra sistemului nervos central, efectul alcoolului este în directă relaţie cu doza; în doze mici, stimulează activitatea nervoasă, iar în doze mari o deprimă; stimulează în bună măsură activitatea aparatului circulator, poate reduce riscul bolilor de inimă în special la vârstnici, cu condiţia să nu contravină unor tratamente medicale în curs de efectuare. Cercetătorii au demonstrat că un consum moderat de alcool, poate ameliora unele afecţiuni coronariene; chiar rata mortalităţii este mai redusă la băutorii de cantităţi moderate de alcool, prin comparaţie cu abstinenţii de alcool sau mai ales cu cei care abuzează de alcool(marii băutori cronici). Dar atenţie! Acesta nu este un motiv CARE SĂ-I ÎNDEMNE PE CEI CARE nu consumă alcool să o facă de acum înainte, în scop profilactic. Graniţa dintre uz şi abuz este foarte firavă, în cazul consumului de alcool. creşte temperatura corpului datorită unei mai rapide circulaţii şi producerii vasodilataţiei în teritoriul tegumentelor; influenţează favorabil secreţiile digestive şi funcţia motilităţii segmentelor aparatului digestiv, tocmai în acest scop recomandându-se unele poţiuni alcoolice sau vinuri medicinale; exercită asupra rinichiului efect diuretic: după consumul unei cantităţi de alcool, numărul micţiunilor şi cantitatea urinei eliminate cresc; reprezintă şi un afrodiziac , deşi rolul său asupra activităţii sexuale se pare că este interpretat greşit. Utilizat când şi cum trebuie, alcoolul este miraculos; altfel devine dezastruos.

Consumul unor substanţe este o posibilitatile pentru a ne modifica dispoziţia şi emoţiile. Acele substanţe care afectează comportamentul, conştiinţa şi dispoziţia psihică sunt denumite substanţe psihotrope. Acestea includ nu numai drogurile cum sunt heroina şi matihuana, ci şi tranchilizantele, stimulentele, alcoolul, tutunul si cafeaua. C o n s u m u l d e a l c o o l

Alcoolul este folosit concomitent ca aliment şi ca substanţă psihioactivă. C o n s u m u l d e a l c o o l Ca aliment, 1 g de alcool are o putere calorică de 29 k. J, având astfel o valoare nutritivă apreciabilă, fără a conţine însă anumite substanţe necesare unei alimntaţii sănătoase, echilibrate, din această cauză băutorul poate primi mai multă energie decât are nevoie. De exemplu, un litru de bere are o putere calorică de aproximativ 2000 k. J, acoperă 20% din necesarul zilnic de energie al unui bărbat ce prestează o activitate cu eforturi fizice medii. Cam tot atâta putere calorică este conţinută în 0, 7 l de vin sau 0, 25 l de spirtoase. Ca substanţă psihoactivă, alcoolul alături de barbiturice (Nembutal, Secobarbital) şi tranchilizante uşoare (Meprobamat, Diazepam) este un sedativ, adică este o substanţă care scade activitatea sistemului nervos central, alterând comportamentul, conştiinţa si dispoziţia psihică. Efecte dăunătoare alcoolului asupra organismului uman sunt de aşteptat, în timp, cu mare probabilitate, dacă doza medie zilnică depăşeşte aproximativ 40 de grame de alcool pur.

“Alcoolul îi face să trăiască pe cei ce- l vând, dar şi să moară pe cei ce- l beau” ( Anatol France)

ALCOOLISMUL ESTE VICIU SAU O BOALĂ? • • Această întrebare îi preocupă atât pe medici cât şi pe sociologi, dar răspunsul însă nu s-a formulat definitiv. De aproape 100 de ani, cercetătorii se întreabă ce rol joacă factorii ereditari în alcoolism, dar complexitatea problemei face imposibil un răspuns cert. Unii sociologi şi medici, susţin ideea(cu dovezi) că alcoolismul este o boală chiar ereditară. Cercetătorii americani pretind că au identificat o genă, denumită: DR, care transmite descendenţilor “informaţia de plăcere” ce apare la consumul de alcool. Ideea că alcoolismul ar fi o boală, se bazează pe o altă ipoteză de lucru, a unor cercetători ce susţin c-ar fi posibil ca, genetic alcoolicilor cronici să le lipsească o enzimă ce intervine în metabolismul alcoolului; în lipsa acesteia, ei ar dovedi o afinitate deosebită pentru alcool. Doar aşa se acceptă ideea de boală. Dar faptul că alcoolicul supus unui tratament de dezintoxicare capătă aversiune faţă de băutură, demonstrează că ereditatea nu poate fi acceptată ca o lege imuabilă, ce hotărăşte soarta alcoolicilor. Alcoolismul, ca fenomen de masă existent astăzi în numeroase societăţi, inclusiv şi la noi, îmbracă forme diverse, atât sub aspect calitativ cât şi cantitativ. Sunt indivizi care, la consumul unor cantităţi chiar reduse de alcool, dovedesc o intoleranţă organică, manifestată prin: stare de somn, de rău digestiv, de dureri de cap şi alte simptome asemănătoare. Alţii, în schimb, consumă cantităţi enorme de băuturi alcoolice, de diferite sortimente, care aproape că face imposibilă aprecierea cantităţii de alcool consumată, după care reacţionează în cele mai neprevăzute feluri: cad într-un somn profund şi prelungit, sau din contra, devin hiperexcitaţi şi hiperactivi, iresponsabili, capabili de cele mai agresive atitudini. În ambele cazuri, s-ar putea vorbi despre alcoolism, ca de o boală(dacă aceste cazuri ar fi solitare). Însă societatea de azi se confruntă cu alcoolismul ca fenomen social cu largă răspândire, nu numai în rândul populaţiei adulte, ci şi al unor importante categorii de tineri, chiar şi copii. De aceea, sociologii etichetează alcoolismul ca pe o boală, dar nu a individului, ci a mediului social, care n-are nimic de a face cu genele alcoolismului, incriminate de unii cercetători geneticieni, în cazurile studiate. Starea de euforie care însoţeşte consumul de alcool, cel puţin în prima fază, este stimulatoare pentru cei mai puţin obişnuiţi cu băutura; se adaugă spiritul de imitaţie(copilul îl imită pe adultul care bea, cel slab îl imită pe cel tare în “performanţe” alcoolice), după aceleaşi legi care guvernează şi obiceiul de a fuma.

Alcoolismul viciu sau boală?

În loc de concluzii: Se şte că, se întâlnesc foarte rar băutori care să-şi recunoască vinovăţia şi să şi-o asume, când este vorba de consumul de alcool. Ei vor incrimina întotdeauna vicisitudinile vieţii sociale, unele suferinţe pasagere sau permanente, fizice ori psihice sau vor da, pur şi simplu, vina pe anturaj. Alcoolismul se asociază cu alte vicii, exemplu cu fumatul, şi cu consumul excesiv de cafea(viciu minor în comparaţie cu primele două). Atât alcoolismul cât şi fumatul excesiv, sunt mai degrabă vicii decât boli, care dacă “prind” la unii oameni, cu un sistem nervos slab şi fără voinţă, ele duc cu timpul la degradarea personalităţii, mergând până la iresponsabilitate medicală şi socială. Dacă sunt extrem de greu de corectat componentele psiho-sociale determinismului cronic, toată atenţia factorilor sociali şi medicali trebuie îndreptată spre prevenirea extinderii acestui flagel social, care degradează fizicul şi psihicul uman.

C ND ALCOOLUL DEVINE DUŞMAN AL SĂNĂTĂŢII! Consumul de alcool în cantitate exagerată şi pe timp îndelungat duce la starea acută de intoxicaţie alcoolică(beţia acută) sau la alcoolism cronic, ambele cu consecinţe severe asupra stării de sănătate. Despre beţie ca viciu, s-a exprimat Anton Pan, într-o cugetare: ”Beţia o vindecă sapa şi lopata”. Alcoolismul este reprezentat de ansamblul fenomenelor patologice determinate de abuzul de băuturi care conţin etanol. Alcoolul, nu face parte din structura biologică a organismului uman, deci nu-i este indispensabil. De aceea, se ajuge, prin consum repetat, la dependenţa fizică şi psihică faţă de alcool. În lume, alcoolismul atinge între 10 -15% din totalul populaţiei. Harta consumului de alcool, aproape că se suprapune pe harta uscatului globului. Cel mai mare consum de alcool, se atinge în două categorii extreme ale populaţiei: ~ cel din ţările mai dezvoltate; ~ în ţările sărace în curs de dezvoltare. Dacă la începutul secolului, bărbaţii consumau de 3 ori mai mult alcool decât femeile, în ultimele două decenii se constată o reducere rapidă a acestui decalaj în avantajul femeilor, şi mai rău, şi al tinerilor. Tocmai de aceea O. M. S. consideră alcoolismul cea mai frecventă “toxicomanie 1”, “o adevărată pandemie 2 care ameninţă sănătatea fizică şi mentală a oamenilor. 1) Toxicomanie = obişnuinţă, farmacodependentă de un drog natural sau sintetic. 2) Pandemie = epidemie care se extinde aproape la toţi locuitorii unei aşezări, care se poate extinde la numeroase zone geografice sau poate cuprinde întregul glob pământesc.

ETAPELE INTOXICĂRII CU ALCOOL • VESELIA: persoana devine vorbăreaţă, relaxată, adesea mai sociabilă decât în stare normală, apare şi o scădere a raţiunii. • COMPORTAMENTUL DEZORDONAT: gândirea este afectată; raţiunea este cu siguranţă, de necontrolat; emoţiile sunt fluctuante; timpul de reacţie creşte. • CONFUZIA: apare dezorientarea; persoana devine irascibilă, emoţiile se amplifică; apar temerile, furia; vorbirea neclară este un indiciu pentru această etapă; poate apărea şi vorbirea dublă. • PIERDEREA CONTROLULUI este remarcată de cei de afară; persoana nu mai este capabilă să stea pe picioare, sau să meargă, se împiedică, adesea vomită; persoana abia dacă este conştientă. • INCONŞTIENŢA: persoana intoxicată este complet inconştientă, poate muri.

Diagrama sentimentelor dependentului de alcool Etapa 1. De la "normal" la "mult mai bine" La un om obişnuit, starea de dispoziţie (reprezentată de linia roz) oscilează în timp, de la o zi la alta, de la bucurie la tristeţe, de la entuziasm la stress, de la relaxare la frică şi anxietate.

"beau ca să mă simt mai bine, mai relaxat“ (linia albastră este starea de dispoziţie) De la un nivel normal al stării de dispoziţie, prin consum de alcool, starea de dispoziţie se modifică, persoana în cauză trăind sentimente mai plăcute ce tind să se apropie de o anumită stare de euforie sau extaz.

Etapa 2. De la "mult mai bine" la normal şi apoi la "mai rău“, sau ciclul "Durere - Normal - Euforie". În această etapă consumatorul intră din ce mai puternic sub influenţa dependenţei.

Etapa 3. De la "rău/insuportabil" la "aproape normal" Figura 1 c arată schematic modificarea stării de dispoziţie de la "durere" fizică şi psihică / depresie la o anumită stare de "normal". Alcoolicul nu mai atinge starea dispoziţională de "normalitate" decât dacă consumă o cantitate minimă de alcool.

PIERDEREA CONTROLULUI Ø Punctul de răscruce în evoluţia dependenţei de alcool este pierderea controlului asupra cantităţii de alcool consumate. Ø Aceasta pierdere a controlului apare abia după ce consumul de alcool a început. Rămâne în continuare controlul asupra deciziei dacă alcoolicul, cu următorul prilej, va începe să bea sau nu. În cazul pierderii controlului apar mai mulţi factori care trebuie luaţi în discuţie. Ø Conform teoriei elaborate de Hoff, una din cauzele posibile o constituie modificările din domeniul psihic şi metabolic produse în organism în timpul primelor două faze de evoluţie alcoolismului şi anume faza prealcoolică şi cea de debut. Două cantităţi de alcool au în acest context o semnificaţie deosebită. Ø Prima cantitate o constituie aşa numită doză de uşurare, reprezentată de cantitatea de alcool necesară pentru atingerea stadiului de relaxare, de destindere psihică, ţelul dorinţelor alcoolicului. Ø Cea de a doua cantitate o constituie doza de îmbătare, care în mod normal este considerabil mai mare şi este cea care produce ebrietatea. Ø Cum alcoolicul nu vede vreo posibilitate de a-şi rezolva conflictele altfel decât prin consum de alcool, acest proces va fi repetat tot mai des, astfel încât treptat se ajunge la formarea unui reflex conditionat. Ca şi în cazul oricărui reflex condiţionat, reflexul de a consuma alcool pune în evidenţă o conexiune de tip: indispoziţie - alcool - uşurare, care prin repetare se transformă într-o conexiune de tip: indispoziţie - alcool - ebrietate. Pierderea controlului se menţine toată viaţa.

Doza de uşurare trebuie mărită, pentru a se obţine acelaşi efect, în timp ce doza de îmbătare scade în permanenţă. La un moment dat, se ajunge la o egalitate între cele două doze şi alcoolicul nu mai ajunge în stadiul paradisiac în care parcă a evadat din realitate, deoarece este deja beat. De acum de fiecare dată când vrea doar să-şi atingă doza de uşurare el ajunge în stare de ebrietate.

E F E C T E L E A L C O O L U I A S U P R A O R G A N I S M U L U I

Efectele de scurtă durată ale consumului de alcool: - scade capacitatea omului de a gândi limpede; - alterează memoria; - produce tulburări de vedere; - diminuează capacitatea de coordonare a mişcărilor, ceea ce se evidenţiază prin dificultăţi în mers, în statul în picioare şi în menţinerea echilibrului; - provoacă vomă; - creşte riscul de accidente prin lipsa de orientare în timp şi în spaţiu; - duce la pierderea cunoştinţei; - duce la comă alcoolică; - duce la deces.

Efectele de lungă durată ale consumului de alcool: • • • “delirum tremens” sau „nebunia alcoolică”; deteriorarea creierului, cu alterarea conştiinţei; ciroză hepatică; pancreatită; malnutriţie; gastrită cronică; ulcer cronic sau duodenal; suferinţe cardiace; scurtarea duratei vieţii; moarte prin accidente legate de consumul de alcool; probleme sociale grave(dizarmonii maritale, violenţă în familie, acte de agresiune în societate, agresiune la volan).

În plus, la pericolul abuzului de alcool se adaugă pericolele pentru viaţa şi sănătatea celor care le consumă legate de condiţiile de preparare şi manipulare a băuturilor alcoolice. • Prezenţa alcoolului conferă băuturilor proprietăţi corozive şi extractive. Astfel băuturile pot fi contaminate cu metale grele(plumb, cupru, zinc, staniu, aluminiu) de pe cazanele în care sunt fabricate. • O altă cauză de insalubritate a băuturilor o constituie utilizarea în exces a adjuvanţilor autorizaţi(conservanţi, arome, îndulcitori sintetici), sau neautorizaţi(acid salicilic, coloranţi de anilină, arome toxice etc. ) • Deoarece băuturile alcoolice bune şi curate sunt costisitoare, băutorii cronici nu-şi permit să le cumpere şi deoarece au nevoie de cantităţi mari de alcool, ei procură băuturi ieftine, contrafăcute, cu o toxicitate suplimentară faţă de alcoolul etilic “curat”. • Unii alcoolici beau, de nevoie, tot ce întâlnesc în cale cu urme de alcool: parfum, apă de colonie, alcool „sanitar”; apar deseori intoxicaţii chiar mortale, cu băuturi preparate din alcool, dar nu din cel etilic, ci metilic, un toxic extrem de puternic, cu efecte dezastruoase asupra funcţiilor vitale organismului(văz, sistemul nervos, cardiovascular, renal).

Tratamentul dependenţei de alcool Iesirea din dependenţă poate avea loc fie prin forţe proprii, fie cu ajutorul grupelor de întrajutorare sau prin asistenţa de specialitate. Cercetătorii americani Prochaska şi Di Clemente au observat şi înregistrat cum se eliberează un dependent din boala sa, Astfel ei au identificat patru faze de evoluţie:

Condiţii necesare pentru eliberarea din dependenţă Pentru cel/cea care vrea sa renunţe la băut trebuie să ştie că odată atinsă starea de dependenţă, singura şansă reală de "a se face bine" este renunţarea totală la consumul de alcool. Renunţarea totală se numeşte abstinenţă. Orice consum "ocazional", orice păhărel "nevinovat" aduce cu sine recidiva şi reluarea consumului, agravarea dependenţei. În lumea specialiştilor dar şi a celor care au beneficiat de tratamentul alcoolismului şi sunt abstinenţi se ştie: CONSUMUL sau BĂUTUL CONTROLAT pentru un dependent de alcool NU ESTE POSIBIL! Dependentul de alcool ce vrea să renunţe la consum trebuie să aibă o MOTIVAŢIE reală pentru care să renunţe la consum. Renunţarea la consum nu se reduce la o chestiune de voinţă sau de ambiţie. Ambiţia înseamnă în acest context, un chin, o întrecere adesea pierdută în defavoarea alcoolului. Adesea rezistenţa la schimbare în cazul alcoolicilor este foarte mare, iar o voinţa (oricât de mare ar fi) nu este suficientă pentru a renunţa la alcool fără a fi susţinută de MOTIVAŢIE. Să doreşti un lucru este condiţia minimă pentru a avea/a face acel lucru. Voinţa canalizează energiile spre obţinerea acelui lucru.

Tratamentul dependenţei - 4 dimensiuni de recuperare Tratamenul dependenţei fizice - se realizează în spitale, prin dezalcoolizare Relaţiile sociale - se realizează în paralel cu tratamentul dependenţei fizice şi psihice Tratamentul dependenţei psihice - se realizează prin consiliere si terapie Dimensiunea spirituală a dependenţei de alcool apropierea sufletească de Dumnezeu

Adrese utile: • • • http: //www. high-health. info/alcool/ http: //www. dependenta. ro/ http: //www. alcoolulnutefacemare. ro/ http: //www. alcoolism. org/index_ro. html http: //www. psihoterapie. org/ http: //ro. wikipedia. org/wiki/Tequila • http: //www. hopa. ro/pozehaioase/Betivi/20365/Hai+noroc+nea+Marine • http: //www. cafea. home. ro/

Realizare profesor: Mătrescu Maria Grup Şcolar Industrial: “Elie Radu” Botoşani