RENATEREA Renaterea n Italia Sculptura Clasa a IXa

RENAŞTEREA Renaşterea în Italia – Sculptura Clasa a IX-a Liceul de Arte “Corneliu Baba” – Bistriţa prof. Vasile Duda

Caracteristici: - Se dezvoltă în secolele XIV-XVI în Italia - Principalele centre: Florenţa, Veneţia, Roma - Se copiază statuile antice şi indirect se descoperă frumuseţea corpului uman - Omul este privit ca măsură a lucrurilor şi reper estetic al universului - Virtuţile umane devin subiect de reprezentare plastică, iar subiectele religioase sunt completate şi de subiecte mitologice - Se foloseste tehnica cioplirii în piatră şi marmură, turnarea în bronz şi modelarea în lut

1401 Concursul pentru Sacrificiul lui Isaac – Baptistierul din Florenţa

Dispută în jurul artei Ghiberti Brunelleschi Moştenirea formală, versus inovaţie formală

Sculptura între pictural şi ronde-bosse

Sculptorii Renaşterii Italiene DONATELLO (1386 -1466) VERROCCHIO (1453 -1488) MICHELANGELO BUONAROTTI (1457 -1564) Sculpturi independente: pedestre si ecvestre

Sf. Luca cca. 1410 Sf. Ioan

Provocările sculpturii pedestre - Înţelegerea sculpturilor antice - Obţinerea unui volum independent - Proporţia corpului uman calculată după model antic - Se caută reprezentarea frumuseţii corporale - Se caută reprezentarea frumuseţii spirituale - Exemplu: David

DONATELLO Lucrarea David – primul nud in mărime naturală după antichitate, cca. 1432. STATICA REPREZENTARII

VERROCCHIO Lucrarea David – cca. 1473 -1475 DINAMIZAREA STATICULUI

Michelangelo Lucrarea David cca. 1501 -1504 DINAMICA POTENTIALA “virtus fiorentina”

Urmări PUNCTUL MAXIM AL MISCARII

Sculptura ecvestră în perioada medievală sculptura este dependentă de suport şi se caracterizează printr-un simbolism static

Între gotic şi Renaştere Sf. Gheorghe realizat de Martin şi Gheorghe din Cluj, 1373/1904

Statuia Marc Aureliu un posibil model din antichitate studiat de artiştii Renaşterii

Provocările reprezentării ecvestre - Unitatea compoziţiei şi relaţia dintre cal şi călăreţ (naturalismul) - Corectitudinea reprezentării (proporţia) - Sugestia mişcării (dinamica) - Suspendarea masei (imponderabilitatea) - Integrarea în ansamblu (spaţialitatea) - Corecţia optică (racursiul)

DONATELLO Lucrarea Gattamelata (1446 -1453, Padova)

VERROCCHIO Lucrarea Il Colleoni (1480 -1488, Veneţia)

Proiecte LEONARDO Lucrarea Francesco Sfortza, Milano, cca. 1492

Urmări - BERNINI

Urmări FALCONET

Constatări - Tematica este influenţată de antichitate - Se caută ipostaze cât mai reprezentative - Se evoluează de la static la dinamic, de la simetrie spre asimetrie - Bogăţia vestimentară este înlocuită de expresivitatea anotomiei - Se caută monumentalitatea prin supradimensionare

Procesul de învăţare cuprinde: a) Documentarea a) Analiza b) Sinteza În procesul de învăţare se reţine aspectul lucrării şi succesiunea comparativă

Analiza procesului de reprezentare a unui detaliu şi evoluţia interpretării acestuia, exemplu reprezentarea ochilor

Urmări

Sinteza prin problematizare ! - Relaţia “rigoarea desenului – pictural” - Relaţia “reprezentare plană – reprezentare în profunzime” - Relaţia “forma închisă – forma deschisă” - Relaţia “multiplicitate – unitate” - Relaţia “claritate – neclaritate”

Rigoarea desenului / pictural – conturul sculpturii - Sculptura cu un contur închegat are caracteristici construite prin linii riguroase, tactilităţi pronunţate care conferă un caracter static - Sculptura cu un contur imprecis, cu forme exterioare în permanentă tranziţie şi schimbare, are un caracter dinamic, cu potenţial pictural

Reprezentare plană şi reprezentare în profunzime unghiurile sculpturii - La reprezentarea plană se utilizează de regulă o reprezentare frontală, iar privirea este îndreptată înainte - La reprezentarea în profunzime se utilizează de regulă o reprezentare din unghiuri diferite şi după diagonale care complică reprezentarea, iar privirea este îndreptată de obicei spre lateral

Reprezentare prin forme închise (monumentalitate statică) şi forme deschise ( mişcare însufleţită) - Forma închisă presupune conceperea sculpturii ca pe o unitate, iar structura lucrării se echilibrează de obicei prin verticale şi orizontale - Forma deschisă presupune conceperea sculpturii ca pe o însumare de elemente structurate preponderent după axe în diagonală

Reprezentarea prin multiplicitate şi respectiv reprezentarea prin unitate Sculptura “unităţii multiple” este alcătuită din mai multe elemente autonome ( pluralitatea părţilor păstrează o autonomie) Sculptura “unităţii unitare” este alcătuita din mai multe elemente care îşi pierd autonomia în formarea unei dominante ( pluralitatea părţilor se subordonează unei dominante, unui element major care conferă unitate)

Reprezentarea sculpturală între claritate şi neclaritate - Suprafeţele clare, netede bine delimitate oferă forme şi suprafeţe luminate uniform ( claritate tactilă) - Suprafeţele multiplicate, cu planuri intermediare oferă forme şi suprafeţe umbrite (neclaritate picturală)

Tema: identificaţi descrieţi analizaţi comparaţi sintetizaţi Moise 1513 -1515

Bibliografie orientativă Mihaela Buliga, Bogdan Pantiu, Istoria Artelor si a Arhitecturii, manual pentru liceele vocationale, clasele a IX-X, Bucuresti, 2007. Heirich Wolfflin, Principii fundamentale istoriei artei, Bucuresti, 1968. Rudolf Wittkower, Sculptura, procedee si principii, Bucuresti, 2012. Virgil Vatasianu, Istoria artei europene, Bucuresti, 1963.