Eleva Barat Alexandra Prof Tudose Diana Problema Renasterii

Eleva: Barat Alexandra Prof. : Tudose Diana

Problema Renasterii • • • Notiunea de Renastere, atat de sugestiva prin aspiratiile si nadejdile pe care le evoca, a avut, din secolul al XV-lea pana in zilele noastre, cele mai diverse semnificatii. Fiecare epoca i-a atribuit un continut diferit, dupa interesele si prejudecatile sale dominante. Istoria diferitelor interpretari ale Renasterii rezuma evolutia studiilor care i-au fost consacrate si releva substratul social al reactiunilor pe care le-a provocat. Notiunea de renastere apare deci in corelatie cu ideea evului mediu, considerat ca o perioada de barbarie si de intuneric, care, pentru umanisti, desparte antichitatea de vremea lor. Ideea ca gloria trecutului, intunecata de invaziile , , barbare”, poate fi adusa din nou la lumina si credinta ca vechile comori de frumusete si adevar pot fi reconstituite din manuscrisele vechi au dat un nou si puternic imbold studiilor clasice.

Conceptia lui Burckhardt • Jacob Burckhardt a largit notiunea Renasterii la sfera si insemnatatea unei perioade culturale, i-a fixat precis limitele, i-a accentuat caracterul unitar si i-a definit continutul prin doua elemente principale: umanismul si arta. Ideea originala a lui Burckhardt e ca Renasterea s-a produs, in Italia, din unirea geniului italian cu spiritul antic. Rezultatul cel mai insemnat al acestei uniri e individualismul, care deosebeste omul modern de tipul medieval. Pe cand omul medieval nu se poate afirma decat in cadrul unei colectivitati: corporatia, biserica sau statul, omul modern e individualist, fiindca nu se bizuie decat pe propriile sale puteri pentru a-si realiza scopul in viata. Dupa criterii artistice s-a facut si delimitarea in timp a epocii: Renasterea lui Burckhardt tine de la Giotto si Dante pana la Michelangelo, adica de la inceputul secolului al XIV-lea pana la mijlocul secolului al XVIlea. Jacob Burckhardt

Umanismul • • • Cuvantul umanism are doua intelesuri distincte: pe de o parte, cuprinde ideea unei educatii care-si propune sa realizeze idealul de om desavarsit, iar pe de alta parte inseamna orientarea studiilor intr-o anumita directie, spre antichitatea clasica, in care tipul omului ideal s-a realizat mai complet. Ideea de humanitas, care sta la baza acestei conceptii, se completeaza deci prin credinta ca idealul de om s-a realizat o singura data deplin si, prin urmare, antichitatea e singurul izvor din care trebuie sa se inspire orice sistem de educatie rationala. Umanism si clasicism sunt sinonime. Arta, literatura, stiinta si limbile greco-latina sunt expresia integrala, clasica a culturii umane. In a doua jumatate a secolului al XV-lea, umanismul a capatat acceptia unei culturi mai mult laice decat teologice si a sfarsit prin a indica o cultura pur laica, in opozitie cu filozofia scolastica si cu misticismul bisericii. Astfel, dupa ce a fost studiul omului in operele literaturii clasice, umanismul a devenit o miscare de protest impotriva ideologiei nobilimii feudale si de eliberare a gandirii de metodele sterile ale scolasticii. Prin aceasta, umanismul a exprimat nu numai interesele burgheziei, ci si ale tuturor claselor care reprezentau tendintele progresiste ale societatii. El e legat prin toate radacinile sale de clasele purtatoare ale progresului social.

Inceputul literaturii culte in limba populara • • • Poezia proversala s-a raspandit in toata Europa: in Italia, la curtea lui Federic al IIlea, in Castilia, pe timpul lui Alfons cel Invatat, si in Germania, unde s-a numit Minnesang. Esenta acestei poezii, cantata de trubaduri pe la curtile nobililor, e exaltarea pana la divinizare a femeii si a iubirii. Ea si-a gasit expresia cea mai inalta in , , Divina Comedie” a lui Dante si in , , Rimele” lui Petrarca. Pana in secolul al XIV-lea, Franta exercitase asupra Europei o necontestata hegemonie literara si artistica. O data cu aparitia lui Dante, Italia ia directia miscarii literare si artistice, care, prin poetii, artistii si umanistii ei, asigura triumful decisiv al spiritului modern, caracterizat prin libertatea de cercetare, prin spiritul istoric si critic si prin metoda experimentala. Intemeietorul poeziei italiene, Dante Alighieri(1265 -1321) este , , totodata ultimul poet al evului mediu si cel dintai poet al erei moderne”. Operele lui au anuntat in acelasi timp, scrie Engels, , , sfarsitul evului mediu, feudal si zorile erei moderne capitaliste”.

• • Italienii din secolul al XIV-lea au vazut in , , Divina Comedie” o enciclopedie a tuturor stiintelor; abia in secolul al XIX-lea ei au descoperit ca Dante a creat limba literara italiana si una din cele mai geniale opere ale tuturor literaturilor. Danta avea mai mult nostalgia decat intelegerea antichitatii. Petrarca(1304 -1374) a trait in atmosfera intelectuala a vechii Rome. Pentru el, romanii erau stramosii directi ai italienilor, si una din dorintele lui cele mai vii a fost sa vada reinviind gloria Romei antice. , , Divina comedie”-Dante Alighieri Petrarca

Umanismul in restul Europei • In tarile din restul Europei, umanismul a aparut mai tarziu si n-a prins radacini decat acolo unde terenul era pregatit si unde a intalnit conditii favorabile de dezvoltare. Oricare ar fi limitele intre care istoriile nationale acestor tari cuprind Renasterea, gandirea, literele si arta din aceasta perioada se disting prin caractere specifice, care le doesebesc si de cele din perioada anterioara, si de cele din alte tari.

Umanismul francez • • • Renasterea franceza se expilca, dupa Michelet, prin intalnirea brusca a civilizatiei franceze cu Renasterea italina. , , A fost nevoie de acest miracol violent, contra naturii si verosimilului, pentru a smulge spiritul uman din vechiul fagas scolastic. . . si a-l lansa pe aripi noi in sfera inalta a ratiunii”. Initierea Frantei in umanism s-a facut prin carti si invatati veniti din Italia. Influenta italina s-a manifestat in toate domeniile, in industrie, comert, asta militara, imbracaminte, moda, mobilier, viata sociala, in arta, literatura si stiinta. Cel mai vestit dintre umanistii francezi a fost Guillaume Bude(1468 -1540). Secretar si consilier al lui Francisc I, Bude, dupa ce a invatat greaca cu Ioan Lascaris si cu Aleandro, a publicat un tratat despre monedele antice(De Asse) si doua volume de Adnotari la Pandecte, prin care a intemeiat numismatica si critica stiintifica a textelor juridice. Lasand la o parte glosele comentatorilor medievali, care mai mult intunecau dreptul roman, Bude aplica metoda intemeiata pe cunoasterea limbii, arheologiei si istoriei antice, a umanistilor italieni, si izbuteste sa dea o noua interpretare a Pandectelor. Guillaume Bude

Umanismul in Germania • • Umanismul n-a intalnit in Germania conditii atat de prielnice ca in Italia. Cultura generala se reducea la o patura sociala foarte subtire. Idealul antic nu putea gasi rasunet decat in orasele cu o burghezie infloritoare, ca Ausburg, Nurnberg si orasele din valea Rinului: Mainz, Trier, Colonia. Restul populatiei traia inca in conditii feudale. Umanismul german a luat, de la inceput, o forma pedagogica, incercand sa transforme invatamantul traditional in sensul intereselor burgheziei, care simtea nevoia unei educatii mai simple, mai rationale si mai practice. Umanismul german incepe cu Johann Muller, numit Regiomontanus, dupa locul sau de nastere, Konigsberg. Continuand opera astronomului Georg Peuerbach, de la Viena, el a intemeiat astronomia moderna. Dupa o calatorie in Italia, care i-a permis sa invete greaca, Regiomontanus s-a stabilit la Nurnberg, unde un burghez bogat i-a pus la dispozitie un observator astronomic, un atelier mecanic si o tipografie pentru texte de matematica. Desi a murit in 1476, la varsta de patruzeci de ani, Regiomontanus a facut mai multe descoperiri in astronomie si trigonometrie si a inmultit instrumentele de cercetare stiintifica prin inventii noi. Efemeridele lui au permis navigatorilor spanioli si portughezi sa se orienteze pe marile necunoscute. Johan Reuchlin este intemeietorul filologiei ebraice.

Umanismul in Tarile de Jos • • Tarile de Jos au dat umanismului personalitatea cea mai celebra si mai influenta din cate a cunoscut Renasterea dupa Petrarca, pe Dezideriu Erasm de Rotterdam(1467 -1536). Operele nici unui scriitor nu s-au tras in atatea exemplare si nu au cunoscut atatea editii ca ale lui Erasm. In 1500 si 1505, Erasm e la Paris, unde publica o culegere de locutiuni proverbiale, extrase din autorii clasici si insotite de scurte comentarii, intitulata Adagia. In 1506, Erasm isi realizeaza visul de a cunoaste Italia, unde ramane pana in 1509. Favoarea lui Enric al VIII-lea si a lui Thomas Morus il aduc din nou in Anglia, apoi se stabileste la Basel, unde moare in 1536. Ca si umanistii italieni, Erasm a luptat pentru o noua conceptie despre stiinte si pentru largirea domeniului inteligentei si a imaginatiei. Si pentru el, literatura greco-latina era un instrument de emancipare intelectuala si morala. Dezideriu Erasm de Rotterdam

Umanismul Spania si Anglia • • Umanismul a fost introdus in Spania de studentii care si-au facut studiile in Italia. Intemeietorul elenismului spaniol, Aryas Barbarosa, a predat timp de douazeci de ani greaca la Universitatea din Salamanca. Contemporanul sau, Antonio Lebrija, dupa ce a studiat zece ani in Italia, a profesat la Sevilla, Salamanca si Alcala. Era mai putin tare in greaca decat Barbarosa, dar cunostea ebraica si avea cunostinte mai largi. El a format mai multi elevi, printre care cel mai vestit a fost Hernando de Guzman Nunes. Acesta a profesat la Alcala si la Salamanca si a scos o editie a lui Seneca. In Anglia, Renasterea s-a produs mai tarziu, sub influenta directa a Italiei. Umanismul a fost adus la Oxford, in ultimele doua decenii ale secolului al XV-lea, de William Crocyn, care audiase pe Poliziano la Florenta, de Thomas Linacre care fusese membru al Neakademiei lui Aldo Manuzio de la Venetia si de WIlliam Lily care invatase greaca la Rhiodos si la Roma. Ei au trezit interesul pentru literatura greaca, pentru latina clasica si pentru medicina stiintifica. Prin ei, lumea Greciei antice, de atata vreme uitata, a prins din nou sa se insufleteasca si sa releveze invatatilor o gandire pur rationala.

• • In prima jumatate a secolului al XVI-lea, studiile clasice au devenit baza invatamantului la universitatile din Oxford si Cambridge si au fost introduse si in scolile publice, care aveau sa transforme in secolul al XVI-lea educatia claselor superioare si mijlocii din Anglia. Cel mai mare si cel mai original om al Renasterii engleze, inainte de Shakspeare, e Thomas Morus(1480 -1535). Darz, intransigent si auster, el s-a impus prin forta geniului sau. Enric al VIII-lea l-a numit in fruntea Esichierului, apoi cancelar. Dar cand Parlamentul a votat actul de suprematie care facea din rege capul bisericii anglicane, Morus a refuzat sa depuna juramantul care implica recunoasterea Reformei si a fost decapitat. Thomas Morus

Umanismul centrul si rasaritul Europei • • • In Europa orientala nu se poate vorbi inca de o adevarata burghezie. Acumularea primitiva nu apare nici macar in cazuri izolate. Patura superioara a populatiei urbane, luata uneori drept burghezie, se compunea din negustori concentrati la intersectia marilor cai de comunicatii, ca, de exemplu, Kitai-Gorod din Moscova, si in orasele de resedinta episcopale, regale sau imperiale, unde se constata si cele mai insemnate grupuri de intelectuali. In aceste orase se infiinteaza primele universitati: la Praga(1348), Cracovia(1364), Viena(1365). Ludovic de Anjou(1342 -1382) a intemeiat in 1367 Universitatea de la Pecs, in sud-vestul Ungariei, probabil in legatura cu politica sa de expansiune spre Adriatica. In Europa centrala si rasariteana, primele manifestari umaniste se constata la cancelaria imperiala de la Praga, la cea regala de la Buda si in Universitatea de la Pecs, organizata dupa modelul celei de la Bologna. Umanismul ungar s-a caracterizat printr-un dublu aspect: politic si religios. El a servit politica de neutralizare a statului si a fost reprezentat mai ales de clerici. Asa se explica pe de o parte conformismul ideologic al reprezantantilor sai, iar pe de alta faptul ca principalul gen al umanismului ungar a fost istoriografia.

• • Polonia, ca si Germania, a luat contact cu Renasterea italiana la marile concilii din secolul al XV-lea. Umanismul italian a starnit entuziasm durabil: tinerii polonezi au inceput sa frecventeze universitatile italiene; umanisti si artisti italieni au fost atrasi in Polonia. Regele Sigismund I s-a casatorit cu Bona Sforza, ea insasi o inflacarata umanista. In Cehia, umanismul a debutat prin scrierile latine ale unor autori cehi, care constituie pretioase surse istorice, dar inca insuficient explorate. Lupta pentru primatul limbii cehe a fost initiata de miscarea husita, care a insuflat culturii cehe un ideal de justitie sociala si a facut din limba ceha instrumentul creatiei culturale nationale. Umanismul ceh a gasit in opera lui Jan Blahoslav(1523 -1571) o expresie care-l ridica la nivelul umanismului italian. Marele pedagog ceh, Jan Amos Komensky(Comenius), a fost de asemenea un fervent sustinator al limbii cehe. In Slovacia, umanismul a primit un puternic impuls prin infiintarea Universitatii de la Bratislava(1456). Difuzarea textelor clasice, progresele criticii filologice si raspandirea Reformei in secolul al XVI-lea au reinnoit cultura medievala slovaca. Razboiul de treizeci de ani avea sa curme in ambele tari o evolutie culturala cu cele mai frumoase perspective. Elementele preumaniste si-au facut aparitia si in Rusia, inca din secolul al XV-lea. , , Marele staret” Nil Sorskii(aproximativ 1433 -1508) s-a straduit, in opozitie cu traditiile spirituale vremii sale si cu Bizantul medieval, sa restaureze idealul ascetic ai primelor generatii de pustnici. Acest ideal se intemeia pe studiul literaturii ascetice grecesti, pe scrierile reprezentantilor vietii monahale din primele secole ale crestinismului si implica condamnarea feudalizarii bisericii.

Renasterea stiintifica • • • Epoca umanismului, care a facut din om cel mai de pret obiect de studiu, a fost si epoca in care, dupa lungi dibuiri, incepe sa se constituie, pe observatie, experienta si calcul, stiinta pozitiva. In evul mediu, oamenii credeau adevarat ceea ce se putea sprijini pe autoritatea Bibliei. Umanistii au inlocuit autoritatea Bibliei prin autoritatea antichitatii clasice. Natura la care s-au intors nu era realitatea percepibila prin observatie, ci natura asa cum au vazut-o filozofii antici. Din faptul ca gandirea lor parea indreptata nu spre viitor, ci spre trecut, istoricii cei mai reactionari au tras concluzia ca ceea ce noi eram ispititi a considera ca o revolutie era in realitate , , o restauratie”. La baza stiintei Renasterii sta ideea corespondentei perfecte dintre spiritul uman si realitatea materiala. Armonia prestabilita dintre natura si ratiune permite cunoasterea obiectiva, care-si gaseste expresia superioara in demonstratia matematica. Galileo Galilei era sigur ca Dumnezeu a scris universul in caractere matematice. , , Nici o cercetare umana nu se poate numi stiinta adevarata daca nu trece prin demonstratiile matematice”. , , Universul ascunde sub aparentele sale un fel de matematica reala”, spunea Leonardo da Vinci. Pentru el , , intelepciunea e fiica existentei.

• • • Cine, discutand, invoca autoritatea, nu se serveste de judecata, ci de memoria sa. Fereste-te de preceptele intelectualilor, ale caror argumente nu sunt confirmate de experienta”. Experienta e poarta prin care putem atinge cauza fenomenelor (, , ratiunea lucrurilor”); ea nu e negarea ratiunii, ci, dimpotriva, respect pentru ratiunea lucrurilor. Experienta e deci conditia esentiala a oricarei stiinte adevarate, capabila sa prevada efectele, daca cunoaste cauzele. Prin inductie, el se ridica de la faptele particulare la legile generale, iar de la legile generale se coboara prin deductie la fapte particulare. , , Nici un efect nu se produce in natura fara cauza; intelege cauza si n-ai nevoie de experienta”. Leonardo respinge toate cunostintele care nu se intemeiaza pe experienta, ca fizica scolasticilor si doctrinele lor filozofice. Aplicand aceste teorii, Leonardo cauta legile miscarii, echilibrului si caderii corpurilor si proclama imposibilitatea de a crea forta din nimic. El formuleaza teoria formarii si propagarii undelor, pe care o aplica la lumina si la sunete si reduce legea propagarii lor la mecanica generala. O observatie decisiva: rocile stratificate, formate din paturi de mal depuse succesiv de ape, ii sugereaza evolutia geologica. , , Lucruri nascute in apele sarate se regasesc in varful muntilor, departe de marile actuale. Fenomenele la care asistam explica trecutul”. Desenele lui dovedesc ca nimic nu l-a pasionat mai mult decat disectia, pe care a studiat-o ca anatomist si ca artist. Urmarind acelasi organ la diferitele specii, el a conchis ca toate fiintele sunt constituite pe acelasi plan si a intemeiat anatomia comparata. El reduce fiziologia si fizica la legile mecanicii. El admite circulatia sangelui, compara ochiul cu o camera obscura si face din creier organul senzatiilor si al gandirii.

Renasterea artistica Arhitectura si sculptura • • • Tendintele noi pe care le-am surprins in filozofie, literatura si stiinta s-au manifestat cu atata putere si stralucire in domeniul artelor plastice, incat pentru marele public Renasterea a ramas pana azi epoca inegalabilei frumuseti intruchipate in arta. Contrastul dintre lumea medievala si lumea Renasterii e si mai izbitor in domeniul artelor. Arta Renasterii reneaga tot ce a fost caracteristic evului mediu. Ea ofera Europei o noua viziune a lumii si o noua conceptie a formei, un nou raport intre om si spatiu. Ea pune stapanire pe o lume mai vasta si mai variata decat a artei religioase. Ea inaugureaza o noua epoca in istoria artelor. Istoria artei Renasterii ar fi ininteligibila fara cei o suta de ani de experiente, mai numeroase si mai sistematice decat s-ar putea crede. Ar insemna mai ales sa ignoram rolul umanismului in formarea constiintei artistilor si rezultatele cercetarilor recente.

Inovatiile • • Renasterea schimba destinatia artei. Chiar in subiectele traditionale, religioase, ea nu mai tinde spre afirmarea universalului, ci spre expresia particularului si a realului. Incepand cu secolul al XIV-lea, arta tinde sa se emancipeze de sub tutela spirituala a bisericii. Arta se laicizeaza chiar si atunci cand lucreaza pentru biserica, in sensul ca artistii, ca si umanistii, nu mai considera lumea in functie de ideea mantuirii, ci ca un domeniu de activitate, de afirmare si de bucurie pentru om. Arta iese din spatiul sacral sau festiv al monumentelor cu destinatie colectiva (biserici, palate comunale) si patrunde in locuinta privata. Prin aceasta, functia ei instructiva si educativa se dubleaza cu una estetica. In acelasi timp ea capata un caracter somptuar; opera de arta devine un obiect de lux, care mareste prestigiul social al achizitorului. Viata contemporana patrunde mai intai in subiectele religioase, apoi se impune ea insasi ca subiect, lumea externa, considerata ca realitate sensibila, nu ca simbol, atrage toata atentia artistului. In loc de tipuri, de simboluri si de idei generale, arta Renasterii infatiseaza persoane, scene si evenimente reale. Artistul devine constient de raportul sau cu lumea inconjuratoare si tinde sa-l exprime din ce mai clar si mai fidel.

• • In timpul Renasterii, natura, societatea si viata, cu frumusetea si placerile lor, considerate de misticismul medieval ca piedici in calea mantuirii, devin supremele valori spre care tind omul si artistul. In acest sens s-a spus ca Renasterea inseamna , , descoperirea omului, descoperirea naturii”. Dar, pentru a reda realitatea, artistul trebuie sa-si insuseasca toate cuceririle artei si tehnicii. Leonardo da Vinci spunea ca arta e stiinta. Afrimand aceasta, Leonardo anticipa judecata lui Galilei, care sustinea ca numai matematicile permit spiritului uman sa atinga certitudinea absoluta. Pentru a se misca liber si a se consacra amanuntul natural, sculptura se desprinde de arhitectura si se emancipeaza de sub disciplina monumentala. Ea devine capabila sa exprime miscarea, pitorescul si particularul. Artistul pune sentimentul si conceptia lui personala deasupra canoanelor traditionale. El cauta efectul si-si semneaza opera. In locul anonimatului artei medievale isi face aparitia , , evanghelia sfantului efect”.

Arhitectura • • In timp ce arta gotica stapaneste nordul Europei pana la sfarsitul secolului al XVIlea, arhitectii italieni rup cu traditia franceza si , in cursul secolului al XV-lea, creeaza o arhitectura noua. Desi orasele mai insemnate din Italia isi aveau biserica lor gotica, stilul gotic a ramas strain de poporul italian si, in afara de Lombardia si Venetia, n-a prins radacini adanci. Introdus de Angevini la Neapole, de Visconti la Milano, iar in restul peninsulei de ordinele calugaresti franceze, indeosebi de cisterciti, a fost transformat de mai multe ori in sensul traditiei locale. Arhitectii Renasterii inlocuiesc arcul frant al constructilor gotice cu semicercul, pe care-l asaza nu pe stalpi, ci pe coloane, formand astfel arcada, care, repetata, constituie porticul. Arcul semicircular n-a fost niciodata parasit in Italia si elementele gotice s-au imbinat cu traditiile structurale si decorative ale arhitecturii romane. Intoarcerea la antichitate n-a fost pentru arhitectii Renasterii italiene o ruptura brusca cu trecutul, nici o evolutie in conceptia si tehnica constructiei. Maniera larga a termelor si amfiteatrelor romane fusese de mult depasita de stilurile medievale, mai concise si mai stiintifice. Elementele artei clasice-cele trei ordine de coloane, cupola, frontonul, cornisa etc. -au fost adoptate cand arhitectura italiana, in virtutea evolutiei sale naturale, a ajuns la un grad de maturitate care a facut-o sensibila acelei influente.

• • Timp de o mie de ani, intre secolele V si XV, monumentele romane, pretutindeni prezente in Italia, au servit ca material brut de constructie, nu ca modele de imitat. Urmand evolutia ei normala, arhitectura Renasterii a asimilat mostenirea bizantina si gotica si a ajuns la solutii originale printr-o lupta intre planul longitudinal gotic si cel concentrat bizatin. Biserica italiana a Renasterii se caracterizeaza prin cupola ridicata pe un plan patrat. Evul mediu a cunoscut, in curtile manastirilor, galeriile deschise si umbrite care amintesc peristilul grec, dar Renasterea le-a dat o aplicatie larga si variata in jurul curtilor interioare ale palatelor, de-a lungul unor strazi. Andrea Orcagna a aplicat principiul in constructia asa-numitei Loggia dei Lanzi din Florenta, terminata in 1380. Arhitectura civila se transforma de asemenea si, semn caracteristic al vremii, intrece in insemnatate arhitectura religioasa. Expresia arhitecturala a societatii feudale fusese castelul, o cetatuie destinata sa apere un punct strategic important. In secolele XIV-XV, pe langa nevoia de aparare, incepe sa se afirme preocuparea de confort. Aparatul militar, turnurile, crenelurile, zidurile groase raman, dar locuinta se face mai luminoasa, mai incapatoare si mai comoda. In secolul al XV-lea, din cetatuie, castelul se transforma in locuinta confortabila.

Palatul Dogilor din Venetia Loggia dei Lanzi

Sculptura • • Sculptura si pictura incep sa se desprinda de sub dominatia arhitecturii si sa reprezinte din ce mai fidel omul si natura. Arte de imitatie prin excelenta, ele se apropie de natura tratand mai liber temele religioase si mai exact realitatea care le servea de model. In secolul al XIII-lea, sculptura si pictura nu reprezentau decat tipuri generale; in secolul urmator, figurile reprezentate incep sa devina portrete, iar subiectele traditionale Evangheliei dobandesc o semnificatie din ce mai umana. Ridicarea clasei burgheze favorizeaza aceasta tendinta. Artistii nu mai lucreaza exclusiv pentru clerul inalt, pentru regi si principi, ci si pentru burghezii imbogatiti, si arta lor se adapteaza in mod necesar gustului noii clientele. Aceeasi tendinta de a reprezenta natura se observa si in sculptura din Germania, Tarile de Jos si Anglia. Figurile nude ale lui Adam si a Evei, de la catedrala de la Bamberg, fecioarele nebune de la Erfurt, statuile apostolilor de la Colonia(1342 -1361) vadesc o nazuinta remarcabila de a combina expresia sentimentelor cu realismul atitudinilor si al gesturilor.

Pictura • • Dintre toate artele Renasterii, pictura e cea mai specific moderna, fiindca influenta antichitatii a fost si mai redusa decat in domeniul arhitecturii si sculpturii. Originea florentina a picturii moderne, acceptata ca o dogma de la Vasari pana la Burckhardt, e azi viu contestata. La Roma, pictura atinsese in secolul al XIII-lea, sub influenta artei procrestine descoperite in catacombe, un inalt grad de perfectiune. Crestinii din primele secole(I-IV) s-au servit de arta antica, alexandrina si romana, pentru nevoile cultului lor.

Michelangelo • • • Michelangelo(1475 -1564) a incheiat, ca si in sculptura, evolutia arhitecturii Renasterii si, prin tensiunea estrema a formelor, a orientat-o spre baroc. Prima lui opera de arhitectura a fost planul fatadei lui San Lorenzo, cu refacerea careia fusese insarcinat Leon al X-lea in 1515. El voia sa faca din aceasta fatada , , oglinda intregii Italii”. Dar planul lui, cunoscut din schitele care s-au pastrat, n-a fost niciodata executat. El voia sa trateze fatada ca un cadru de statui, fara nici un raport cu cladirea, si sa-i impuna o miscare sa agite toata suprafata exterioara. Intre 1521 si 1534, el a costruit Capella Medici in biserica San Lorenzo, ca un , , pendant” la vechea sacristie a lui Brunelleschi. Michelangelo si-a propus sa uneasca arhitectura, sculptura si pictura intr-o constructie inchinata gloriei familiei Medici. In 1536, Michelangelo a fost insarcinat cu sistematizarea pietei Capitolului. El a intocmit schitele celor trei palate monumentale care incadreaza piata trapezoidala si statuia lui Marc Aureliu din centrul ei. Michelangelo si-a incheiat cariera de arhitect cu proiectul cupolei bazilicii Sfantului Petru si cu constructia etajului superior si a cornisei enorme a palatului Farnase. Arta suprema pentru Michelangelo era sculptura. El spunea ca nu exista idee pe care artistul sa n-o poate intruchipa in marmura. Sculptura poseda, dupa el, puterea magica desprinde din materie statuia latenta pe care intuitia a relevat-o artistului.

• • Michelangelo a reprezentat forta atletica sub toate formele ei, cand linistita si stapana pe sine, David, cand clocotitoare si gata de a izbucni, Moise, cand trista si meditativa, Lorenzo al II-lea de Medici, cand contractata pentru efort, Giuliano, cand coplesita de oboseala, Sclavii, cand deznadajduita, Noaptea, cand fulgeratoare, Iisus. El a ridicat la apogeu geniul sculptural al florentinilor si a contopit intr-o forma neintrecuta cele doua tendinte fundamentale Renasterii: cultul frumusetii corporale si pateticul religiei crestine care divinizeaza suferinta. Michelangelo nu e un intelectual cu aspiratii enciclopedice ca Leonardo, ci o constiinta torturata de problema existentei. Ceea ce predomina in opera lui e simtul plastic. Bolta Sixtinei si Judecata de apoi, pictate la distanta de un sfert de veac, arata aceleasi preferinte hotarate pentru sculptura. Plastica figurii umane titanice, zbuciumata de pasiuni tragice, de o constiinta chinuita de contrastul dintre om si mediu, drama omului izolat in lume-acesta e mesajul picturii lui Michelangelo. In fond, ca mijloace picturale, Michelangelo n-a adus nimic nou, cu toate ca Vasari il considera , , zeu coborat pe pamant ca sa aduca perfectiunea”.

Pieta David

Capela Sixtina Moise

Leonardo da Vinci • • • Leonardo da Vinci(1452 -1519), fiul nelegitim al lui Ser Piero, notar in Vinci si partizan al Medicilor, n-a avut copilaria trista si grea pe care i-o atribuie istoriile romantate. Primele lucrari ale lui Leonardo-Portretul Ginevrei Benci si Madona Benois-atesta facultatea timpurie de a realiza, fara efort aparent, opere de o executie magistrala. Leonardo atribuie picturii toate atributele pe care filozofii le acorda spiritului uman si o asaza in fruntea tuturor activitatilor umane. In Fecioara din grota, jocul de lumina si de umbra conduce privirea spectatorului de la Ioan Botezatorul la pruncul Iisus, de la acesta la Fecioara Maria si, in sfarsit, la ingerul care priveste in afara si leaga intreaga scena cu spectatorul. In Gioconda, , , glorioasa inscenare a misterului feminin”, sau, cum a spus un critic de arta, la prima gentildonna del mondo, Leonardo a creat o noua forma de portret. Simplitatea costumului, mainile frumoase prin insasi forma lor, fara podoabe, fara inele, marimea aproape naturala si stransa corelatie dintre costum, personaj si peisaj fac din acest portret un model de neintrecut. Convins ca , , frumusetea e proportie armonica”, Leonardo s-a straduit sa stabileasca regulile proportiilor frumoase ale corpului omenesc si astfel sa se ridice de la natura pana la tipul ideal. Oricine i-ar fi servit de model, Gioconda e un portret idealizat, fiindca surasul misterios care-i

• ridica coltul buzelor se regaseste la Madona din grota, la Sfanta Ana, la Bacchus si la Sfantul Ioan Botezatorul. Acest suras stereotip, peisajul de munti crestati care se pierd intr-un halo albastru, expresia duioasa a figurilor impacate cu sine si cu lumea, echilibrate, au devenit semnele distinctive ale picturii lui Leonardo. Cina cea de taina Gioconda

Sfantul Ioan Botezatorul Madona Benois

Rafael • • • Scoala romana e reprezentata de Rafael si de Michelangelo care, la curtea papilor, au rezumat cuceririle artistice ale unui secol, si au dus arta Renasterii la apogeul dezvoltarii ei, insuflandu-i spiritul de universalitate al catolicismului. Intr-un timp relativ scurt, Raffaello Sanzio(1483 -1520) a creat o opera considerabila, in care a concentrat toata stiinta predecesorilor si contemporanilor sai si a dezvoltat toate consecintele premiselor puse de ei. El si-a inceput ucenicia in orasul natal, la Urbino, in atelierul tatalui sau, care de asemenea era pictor, a continuat-o la Perugia, unde si-a asimilat tonalitatea clara, spatiul larg si viziunea calma a lui Perugino, apoi intre 1504 si 1508 s-a stabilit la Florenta, unde a copiat operele lui Masaccio, a adoptat in tablourile sale fondul intunecat si compozitia piramidala a lui Leonardo(Frumoasa gradinarita), si-a insusit maiestria desenului. Intre 1506 si 1508, Rafael a executat o serie de madone: Madona de la Viena, Madona cu mielul, Frumoasa gradinarita, Madona Tempi, Madona cu sticletele. Madona Sixtina, executata pentru manastirea Sf. Sixt din Piacenza, e cea mai caracteristica pentru arta lui Rafael. Madona cu Iisus in brate apare sfintilor Sixt si Barbara intr-un cadru ideal dupa o perdea care se desface.

Scoala din Atena Madona Sixtina

Visul cavalerului Triumful Galateei

Madonna della Sedia Portretul lui Baldassare Castiglione