Recunosterea faciala Psihologie cognitiva Lidia Calciu an 2

Recunosterea faciala Psihologie cognitiva Lidia Calciu an 2 Universitatea Titu Maiorescu Bucuresti, 2015

Cuprins: �Recunoasterea faciala �Teorii explicative �Afectiuni neurologice �Limitarile recunoasterii faciale �Bibliografie

Perceptia si recunoasterea faciala: sistem cortical specific Existenta unei disocieri intre procesarea fetelor si a obiectelor : v � Nou-nascutii au o preferinta spre a urmari fete umane (prin comparatie cu alte obiecte) si sunt capabili sa proceseze informatii despre identitatea fetelor (la doar cateva ore dupa nastere, ei privesc mai mult fata mamei decat fata unui strain). � Studiile neuropsihologice au demonstrat ca unii pacienti cu afectiuni neurologice prezinta dificultati in recunoasterea fetelor, dar nu si a obiectelor (prozopagnozie. Acest tip de dubla disociere a deficitelor a celor doua abilitati este interpretata ca dovada ca cele doua se bazeaza pe substrate neurale diferite. � Fetele umane sunt mai usor recognoscibile decat alte obiecte. v Activarea cerebrala la oameni ca raspuns la fete: � Rezultatele studiilor de neuroimagistica (tomografia cu emisie de pozitroni - PET, sau rezonanta magnetica nucleara de tip functional - RMNf, au aratat ca anumite arii corticale occipitotemporale, in mod particular girusul fusiform (aria 19), sunt activate doar de catre fete sau sunt activate mai mult de catre fete, comparativ cu alte obiecte. � Anumiti neuroni din lobii temporal si frontal sunt sensibili la fete, ei descarcandu-se mai mult in prezenta fetelor decat a altor tipuri de stimuli.

Neurofiziologia perceptiei faciale

Teorii explicative �Sistemul de recunoastere faciala utilizaeza un spectru foarte larg de stimuli ( vizuali, auditivi, olfactivi, tactili). �In multe cazuri, informatia contextuala este esentiala in recunoasterea faciala. �Exista trei teorii principale: �i) Procesarea configuratiei �ii) Analiza trasaturilor faciale �iii) Modelul procesarii informatiei

i) Procesarea configuratiei �Perceptia configuratiei (a gestaltului) se realizeaza mai rapid decat perceptia partilor componente. �Recunoasterea faciala este realizata in mod holistic, fara a implica analiza diferentiata a trasaturilor componente. �Procesarea configuratiei include relatiile spatiale dintre trasaturile faciale sau felul in care trasaturile inter-relationeaza (forma gurii afecteaza perceptia formei nasului) (Rakover 2002).

i) Procesarea configuratiei �Farah et al (1998) au observat ca “ in timp ce majoritatea obiectelor prezinta anumite dificulati de recunoastere atunci cand sunt prezentate cu “capul in jos”, in cazul recunoasterii faciale, eficienta scade in mod dramatic”. �Atunci cand este prezentata o fata "grotesca", trasaturile neobisnuite nu sunt observate in pozitia “cu capul in jos”. (ex: "Thatcher illusion"; Thompson 1980 1)

Iluzia Margaret Thatcher

i) Procesarea configuratiei � Young at al (1987) au combinat jumatati ale fetele unor personalitati si au testat eficienta recunoasterii acestora. � Daca cele doua jumtati erau perfect aliniate, formand un nou chip, recunoasterea s-a dovedit mai dificila.

Fete compozite

i) Procesarea configuratiei – aspecte problematice �Unele trasaturi faciale prezinta importanta mai mare in procesul de recunoastere (par, ochi, gura, conturul fetei). �In procesarea fetelor familiare, ochii si zonele adiacente sunt esentiale. In procesarea fetelor nefamiliare, trasaturile externe sunt cele mai importante (par, conturul fetei). �Rezultatele experimentale indica in mod recurent importanta ochilor, a gurii si a nasului, dar Sadr et al (2003) a prezentat dovezi covarsitoare referitoare la importanta sprancenelor.

Sprancenele in recunoasterea faciala

ii) Analiza trasaturilor faciale �Indivizii se concentreaza asupra trasaturilor (par, ochi), construind apoi un tablou al intregului chip. �Shepherd et al (1981) au aratat ca subiectii carora li se solicita sa descrie un chip nefamiliar vazut intr-o faza anterioara a experimentului, il descriau in termeni de trasaturi specifice. Parul a fost descris cel mai adesea, urmat de ochi, nas, gura, sprancene, barbie si frunte. �Desi nu respecta proportiile faciale, caricaturile sunt mai usor de recunoscut tocmai prin prisma sublinierii trasaturiloe caracteristice.

ii) Analiza trasaturilor faciale - software

ii) Analiza trasaturilor faciale – aspecte problematice �Fetele distorsionate sunt totusi recognoscibile.

ii) Analiza trasaturilor faciale – aspecte problematice � Tanaka si Farah (1993). au propus un experiment in cadrul caruia subiectii trebuiau sa recunoasca o anumita trasatura (nasul lui Larry) in situatii diferite: izolat, in cadrul mai multor fete normale sau cu trasaturi amestecate. “Nasul lui Larry” a fost recunoscut cel mai usor (si corect) atunci cand era prezentat in cadrul fetei lui Larry (70% recunoastere corecta).

iii) Modelul procesarii informatiei �Bruce si Young (1986) sustin ca recunoasterea faciala este procesuala si stadiala. Ea implica urmatoarele etape: ØFata este comparata cu un set de descriptori stocati in memorie, numiti “unitati de recunoastere faciala”, rezultand un sentiment de familiaritate sau nefamiliaritate. ØMemoria este activata in scopul reactualizarii informatiilor, daca persoana este familiara. ØNumele persoanei este reactualizat.

iii) Modelul procesarii informatiei 1. Encodarea structurala : rezulta descrieri sau reprezentari ale fetei. 2. Analiza expresiilor : starea emotionala este dedusa din analiza expresiilor faciale. 3. Analiza vorbirii (miscarile buzelor) 4. Procesare vizuala directionata: anumite informatii sunt procesate selectiv. 5. Unitati de recunoastere faciala: contin informatii structurale referitoare la fetele familiare. 6. Noduri ale identitatii persoanelor: ofera informatii despre indivizi (ocupatie, interese). 7. Generare numelui 8. Sistemul cognitiv: contine informatii suplimentare (ex: atractivitatea unei fete), ce influenteaza orientarea atentiei spre anumite componente.

Afectiuni neurologice: prozopagnozia Afectiune neurologica ce consta in inabilitatea de a recunoaste fete familiare (“face blindness”). � Heather S: “Mă aflam înconjurată de oglinzi într-un lift aglomerat, iar când vedeam că o femeie se mişcă, aveam tendinţa să îi fac loc, dar realizam imediat că eu sunt acea femeie“. � Etiologie: accidente cerebrale, traume craniene, afectiuni neorovegetative, transmitere ereditara- afectand emisfera dreapta, (cortexul temporooccipital inferior). � Prevalenta: 2. 5 % din populaţia globului. � Cei care sufera de prozopagnozie, recunosc mai rapid si mai corect fetele inversate (“cu capul in jos”). (Farah et al 1995). �

Afectiuni neurologice: prozopagnozia Bradley C. Duchaine Institute of Cognitive Neuroscience, University College London, UK

Afectiuni neurologice: sindromul Capgras � Sindromul Capgras este una din cele mai bizare afecţiuni neurologice. Bolnavul are convingerea că o persoană foarte apropiată lui (de obicei soţia, copiii) a fost înlocuită de altcineva, de un impostor. � Oamenii recunosc alte persoane în funcţie de semnalele generate pe două căi cognitive care se întrepătrund. Una este responsabilă de recunoaşterea structurii chipului (ochi, nas, gură), iar a doua aduce informaţii despre legătura emoţională cu acea persoană. Această cale este afectată de boala Capgras. Conexiunea emoţională este mai importantă decât aspectul feţei atunci când este vorba de persoanele foarte apropiate. Bolnavul se confruntă cu informaţii contradictorii, iar pentru a ieşi din acestă situaţie ajunge la convingerea că un impostor a luat locul persoanei iubite, iar acest impostor seamănă cu respectiva persoană. (Chris Fiacconi, de la Universitatea Western din Ontario). � Etiologie: boli neurovegetative, boli psihiatrice (schizofrenia paranoida), evenimente cerebrovasculare, epilepsie, leziuni craniene, tumori pituitare.

Limitarile recunoasterii faciale Perceptia si recunoasterea ulterioara a fetelor in situatii extreme (martori oculari sau victime ) este foarte precara. � Majoritatea experimentelor confirma dificultatile indivizilor de a recunoaste corect fetele pe care le-au vazut in circumstante incarcate emotional, dificultate augmentata si de abilitatea redusa de a externaliza descrierea fetelor. (Sporer et al, 1996). � Recunoasterea fetelor este extrem de dificila datorita tensiunii emotionale, ce nu permite o analiza/ perceptie corecta a trasaturilor. � Fenomenul “weapon focus” – focusarii pe arma : victima este concentrata pe arma cu care este amenintata, nu pe cel care o ameninta. �

Elizabeth Loftus (2003)

Hinkle (1989): weapon focus phenomenon

Bibliografie � Brewer, K. (2010), THE PSYCHOLOGY OF FACE RECOGNITION: A BRIEF INTRODUCTION (2 nd Edition), Orsett Psychological Services. � Lewis, M. B. (2003). Thatcher's children: development and the Thatcher illusion, Perception, vol. 32, pp. 1415 -21. � Pawan Sinha, Benjamin Balas, Yuri Ostrovsky, Richard Russell (2007), Face Recognition by Humans: 20 Results all Computer Vision Researchers Should Know About, Department of Brain and Cognitive Sciences , Massachusetts Institute of Technology, Cambridge. � STERNBERG, R. , J. , STERNBERG, K. , (2012) Cognitive Psychology, Sixth Edition, Wadsworth, Cengage Learning. � Tanaka , J. W. , Farah, M. J. (1993), Parts and Wholes in Face Recognition, THE QUARTERLY JOURNAL OF EXPERIMENTAL PSYCHOLOGY, , 46 A (2) 225 -245. � Young, A. W. , Hellawell, D. and Hay, D. C. (1987). Configurational information in face perception, Perception, vol. 16, pp. 747 -59.