1 Condiii interne ale nvrii colare procesele cognitive

1. Condiţii interne ale învăţării şcolare: procesele cognitive, afective, volitive - Studiile de specialitate şi practica educaţională au demonstrat că reuşita învăţării se datorează influenţei combinate, interacţiunii a două categorii de condiţii: I. condiţii interne, incluzând factorii biologici şi psihologici; II. condiţii externe, privind organizarea şcolară, factorii socialculturali, relaţiile profesor-elevi, factori ergonomici, mediul familial etc. a) Factori de natură biologică: vârsta, dezvoltarea psihofizică (dezvoltarea structurală şi funcţională a sistemului nervos, a organelor de simţ etc. ), starea de sănătate

Factori de natură psihologică şi rolul lor în învăţare : Procesele psihice cognitive (senzoriale şi logice) Senzaţiile - sensibilitatea optimă a analizatorilor; valorificarea tuturor modalităţilor senzoriale; contribuie prin interacţiunea şi sinteza lor în cadrul percepţiilor; Percepţiile - bogăţia, diversitatea şi acurateţea percepţiilor; capacitatea de observaţie şi dezvoltarea spiritului de observaţie; tehnici de învăţare perceptivă; sunt implicate caracteristicile subiectului cunoscător ; Recomandări: lucrul direct cu obiectul şi receptarea prezenţei lui prin mai multe simţuri; folosirea materialului intuitiv, nu doar a celui schematic; verbalizarea experienţei de către profesor şi elevi; învăţarea prin descoperire şi observaţiile independente ale elevilor; Reprezentările - cantitatea şi calitatea reprezentărilor; evocarea celor deja formate, înlănţuirea şi transformarea reprezentărilor, crearea unora noi pentru a ajuta la construirea noţiunilor; rolul analizei şi sintezei senzoriale, operaţiilor intelectuale şi funcţiei reglatoare a cuvântului; fac trecerea la procesele cognitive superioare şi sunt o condiţie favorabilă pentru învăţare;

Gândirea - proces psihic central în cadrul S. P. U • are rol instrumental, fiind implicată în înţelegere, formarea de concepte şi operaţii mentale, în rezolvarea de probleme prin algoritmică şi euristică; • trebuie exersate latura ei operaţională, formarea conceptelor ştiinţifice şi plasticitatea ; • învăţarea cognitivă - ca activitate complexă de dobândire a noi cunoştinţe şi elaborare a noi structuri intelectuale; • Limbajul - exersarea şi dezvoltarea funcţiilor şi formelor limbajului, dezvoltarea vocabularului, exersarea şi dezvoltarea limbajului extern(oral şi scris), dezvoltarea limbajului intern, a expresivităţii limbajului, însuşirea limbajelor de specialitate ; unitatea gândirelimbaj; limbajul ca suport al gândirii, determinant în procesul învăţării;

Memoria - capacitatea de întipărire, stocare şi reactualizare a informaţiilor; • calităţi ale memoriei – volumul, plasticitatea/ supleţea memoriei, rapiditatea întipăririi, trăinicia păstrării, fidelitatea reactualizării ; • rolul proceselor şi al formelor memoriei în învăţare; • cunoaşterea şi respectarea legităţilor memoriei; • transformarea formelor neproductive în forme productive ale memorării; • condiţiile memorării: particularităţile materialului de memorat, motivaţia subiectului, cunoaşterea rezultatelor învăţării, înţelegerea materialului de învăţat, repetiţia etc.

Imaginaţia - elaborare de proiecte şi imagini noi, pe baza combinării şi transformării experienţei; interacţiunea cu toate celelalte procese şi fenomene psihice: senzoriale, logice, reglatorii, cu structurile de personalitate; • formele imaginaţiei (reproductivă, creatoare, visul de perspectivă etc. ); • procedeele imaginative: aglutinarea, multiplicarea, diminuarea, tipizarea, empatia, personificarea, analogia; • imaginaţia facilitează înţelegerea, rezolvarea de • probleme, dezvoltarea potenţialului creativ;

Procesele şi fenomenele psihice reglatorii în învăţare • Afectivitatea - afecte, emoţii, dispoziţii, sentimente, pasiuni – asigură susţinerea energetică a activităţii de învăţare; foarte importante sunt caracteristicile proceselor afective: intensitatea, durata, polaritatea, caracterul stenic sau astenic, expresivitatea; procesele afective pozitive (bucuria, satisfacţia, buna dispoziţie) influenţează pozitiv activitatea de învăţare, în timp ce procesele afective negative (frica, încordarea, tristeţea) sunt factori perturbatori ai învăţării. • Motivaţia - forţa motrice a întregii dezvoltări psihice umane; reprezintă totalitatea factorilor care îl mobilizează pe elev pentru activitatea de asimilare de noi cunoştinţe, formarea de deprinderi, capacităţi, competenţe; motivaţia „energizează” învăţarea, iar învăţarea însoţită de succes intensifică motivaţia; rolul modelelor, mediului şi educaţiei în dezvoltarea motivaţiei pentru învăţare; dezvoltarea intereselor cognitive, a motivaţiei intrinseci, formarea unui nivel de aspiraţie optim şi mobilizator; formele motivaţiei: pozitivă, negativă; intrinsecă şi extrinsecă; cognitivă şi afectivă; structurile motivaţionale: trebuinţele (vezi piramida lui Maslow), motivele, interesele, convingerile, idealurile, concepţia despre lume şi viaţă etc.

Voinţa şi atenţia • Voinţa - capacitatea de efort voluntar, capacitatea de a-şi propune scopuri şi de a acţiona pentru atingerea lor; de a lua decizii privind propria activitate de învăţare; • formarea şi exersarea calităţilor voinţei: puterea voinţei, stăpânirea de sine, perseverenţa, consecvenţa; capacitatea de autodeterminare, autocontrol şi autoreglare. • Atenţia -valorificarea în activitatea de învăţare a tuturor formelor de atenţie (involuntară, postvoluntară); exersarea / dezvoltarea însuşirilor atenţiei (stabilitatea, volumul, flexibilitatea, mobilitatea, distributivitatea atenţiei)

Personalitatea Temperamentul - anumite trăsături temperamentale se soldează cu efecte pozitive în planpsihocomportamental, altele au efecte negative; • luarea în considerare a trăsăturilor temperamentale în dozarea volumului de muncă, a ritmului de lucru, a motivării elevului pentru activitate; • diferitele tipuri temperamentale îşi pun amprenta asupra organizării şi desfăşurării învăţării; • Aptitudinile - sisteme operaţionale, superior dezvoltate şi de mare eficienţă; rolul aptitudinilor generale şi speciale în învăţarea şcolară; toate permit obţinerea unor performanţe deosebite la un obiect de învăţământ sau altul şi în activitatea de învăţare în general; • cunoaşterea potenţialului aptitudinal, a diverselor tipuri de inteligenţe, proiectarea şi realizarea unei instruiri diferenţiate şi personalizate; TIM şi instruirea diferenţiată

Caracterul • sistem de atitudini proprii subiectului, exprimate constant în comportament, definindu -l din perspectivă axiologică; • dezvoltarea atitudinilor pozitive faţă de învăţare, muncă, colegi etc. ; • trăsături caracteriale care influenţează eficienţa învăţării (perseverenţa, conştiinciozitatea, hărnicia, calmul, răbdarea, independenţa etc. ); • rolul autodeterminării şi autoeducaţiei în formarea profilului psihomoral al elevului

Motivaţia învăţării şcolare – condiţie internă integrativă: geneză, dinamică, forme şi structuri; legea optimumului motivaţional § Motivaţia reprezintă ansamblul de stimuli sau de mobiluri - trebuinţe, tendinţe, interese, aspiraţii, scopuri, idealuri care susţin din interior realizarea anumitor acţiuni, fapte, atitudini; • Accepţiile termenului “a fi motivat la învăţătură” exprimă în plan psihocomportamental o stare prezentă dinamogenă, mobilizatoare şi direcţionată spre atingerea unor scopuri. Pentru aceasta în limbajul curent există expresii precum: “impuls către”, “interesat de”, “absorbit de” etc. În opoziţie, starea de “a nu fi motivat pentru învăţătură” se traduce prin absenţa implicării, pasivitate, inactivitate, concentrare deficitară, lipsă de spontaneitate şi chiar stări de anxietate. • Motivaţia învăţării se subordonează sensului general al conceptului de motivaţie şi se defineşte ca totalitatea mobilurilor care declanşează, susţin energetic, activează şi direcţionează desfăşurarea activităţilor de învăţare.

Relaţia cauzală dintre motivaţie şi învăţare e una reciprocă: motivaţia energizează învăţarea, învăţarea soldată cu succes intensifică motivaţia. • Din punct de vedere psihologic importantă este sursa de tensiune motivaţională în învăţare. Această sursă poate fi: • A) externă şi atunci vorbim despre motivaţia extrinsecă; • B) internă, caz în care avem motivaţia intrinsecă. Motivaţia extrinsecă vizează: • aşteptarea laudei, notei, recompensei materiale; • dorinţa de afiliere (elevul învaţă pentru a face pe plac familiei care îl laudă, îl recompensează; elevul nutreşte dorinţa de a corespunde aşteptărilor profesorului; doreşte să fie împreună cu copiii de aceeaşi vârstă etc. ) • tendinţele normative (obişnuinţa de a se supune la norme, la obligaţii); • teama de consecinţe neplăcute (teama de eşec, de pedeapsă); • Ambiţia; • trebuinţa de statut ridicat ş. a.

Motivaţia intrinsecă cuprinde: • • • curiozitatea; atitudine epistemică stabilă prin informaţiile furnizate de procesul învăţării; interesele cognitive; aspiraţia spre competenţă ş. a. Motivaţia intrinsecă asigură învăţării o susţinere energetică continuă, ceea ce permite implicarea activă şi însuşirea de lungă durată a cunoştinţelor; este fundamentul formării competenţelor gândirii logico-matematice şi a utilizării strategiilor de raţionament operaţional-formal, dar pentru obţinerea succesului nu este suficient acest lucru; trebuie ca elevul să aibă motivaţia care să-l determine să utilizeze competenţele dobândite. • Motivaţia intrinsecă este mai importantă şi mai eficientă în învăţare decât cea extrinsecă, dar la vârste mici acest raport se inversează. • La şcolarul mic predomină motivaţia extrinsecă, iar prin modul de org. a situaţiilor de învăţare, prin activizarea şi diferenţierea instruirii, prin stilul didactic se facilitează evoluţia spre motivaţia intrinsecă. • Structurile motivaţionale includ: trebuinţele (vezi piramida lui Maslow), motivele, interesele, convingerile, idealurile, concepţia despre lume şi viaţă.

• Motivele învăţării: motive sociale şi personale, cognitive şi extracognitive; pozitive şi negative; directe şi indirecte etc. • Ion Neacşu (1990) - următoarele categorii: • motive profesionale – elevul/studentul/adultul învaţă pentru a se pregăti în vederea viitoarei profesiuni; • motive cognitive – curiozitatea epistemică, interesul şi nevoia de a (re)descoperi şi de a construi raţionamente ştiinţifice; satisfacţii provocate de conţinutul învăţării, de gradul de aplicabilitate practică a multora dintre ideile şi cunoştinţele învăţate; • motive social-morale – elevul/studentul/adultul învaţă din dorinţa şi mândria de a fi folositor comunităţii, patriei; din dorinţa de a fi evidenţiat şi apreciat etc. ; • motive individuale (personale) – elevul/studentul/adultul învaţă pentru a ajunge un om de seamă, recunoscut; pentru că doreşte să ocupe un anume loc în ierarhia profesională; pt. a se autoperfecţiona etc. ; • motive materiale – sisteme premiale, de recompensare; condiţii materiale de studiu în şcoală şi în familie; statutul de producător şi de consumator de bunuri materiale, culturale, spirituale etc. ; • motive relaţionale – relaţiile pe care cel care învaţă le stabileşte cu colegii săi, cu grupul şcolar, educaţional, familial etc.

Optimum motivaţional • Analizând relaţia dintre performanţă şi motivaţia extrinsecă, se constată o creştere a performanţei proporţională cu intensificarea motivaţiei numai până la un punct, după care intervine o stagnare şi chiar un regres. Acest punct a fost denumit „optimum motivaţional” şi are o importanţă deosebită întrucât motivaţia optimă scurtează timpul învăţării şi poate fi o garanţie a succesului. Optimumul motivaţional nu se mai aplică în cazul motivaţiei intrinseci, pentru că aici va exista în mod constant o relaţie de directă proporţionalitate între motivaţie şi progres. Optimum motivaţional controlează şi reglementează relaţiile dintre nivelul solicitării şi nivelul mobilizării. Este necesară menţinerea unei relaţii de proporţionalitate între motivaţie şi activitate, în cazul solicitărilor de nivel mediu, familiare subiectului. În cazul subsolicitărilor şi suprasolicitărilor corectarea se realizează prin inducerea stării de submotivare şi supramotivare. • Momentul de optimum motivaţional depinde de mai mulţi factori: • complexitatea şi gradul de dificultate a sarcinii; • particularităţile psihice individuale; • aprecierea corectă a dificultăţii sarcinii ( împreună cu profesorul).

Alte forme duale de motivaţie: • motivaţia pozitivă prin laudă, încurajare, versus cea negativă - prin pedeapsă şi ameninţare; • motivaţia cognitivă - de cunoaştere a legităţii interne, a structurii informaţiei recepţionate şi a modului de manifestare a diverselor fenomene - versus cea afectivă - de afiliere la un grup, de mulţumire a celor apropiaţi, pentru sentimentele pozitive trăite etc. • Aceste forme de motivaţie sunt inegal productive, considerându-se că, în general, motivaţia pozitivă, cea intrinsecă şi cea cognitivă sunt mai productive pentru învăţare decât motivaţia negativă, cea extrinsecă şi cea afectivă. Desigur, această situaţie poate fi inversată, în situaţii speciale sau pe perioade scurte de timp.

Condiţii externe ale învăţării şcolare Factori ce ţin de rolurile/funcţiile şi competenţele prof: • • • • Profesorul are următoarele roluri: - organizator al procesului de învăţământ şi transmiţător de cunoştinţe; - educator-model pentru elevi; - partener al părinţilor şi al comunităţii şcolare pentru educaţie; - membru al corpului profesoral. educatorul trebuie să deţină mai multe tipuri de competenţe: cognitivă, metodologică, evaluativă, psihosocială, de relaţionare şi comunicare, informatice, metacognitive etc. calităţile profesorului ca didactician (transmiţător de cunoştinţe): pregătirea temeinică în domeniul specialităţii, în domeniul psihologiei, pedagogiei şi didacticii specialităţii; comunicativitate pedagogică; priceperea de a doza cunoştinţele predate în funcţie de puterea de asimilare a elevilor/studenţilor (accesibilitatea); capacitatea de sistematizare şi sintetizare a cunoştinţelor. calităţile profesorului ca educator: empatie; tact pedagogic; simţul măsurii simţul umorului; asertivitate etc.

Factori ce ţin de organizarea şcolară: • Mediul şcolar- ansamblul factorilor naturali şi sociali, materiali şi spirituali, angajaţi în activitatea de formare-dezvoltare a personalităţii; pot acţiona direct sau indirect asupra individului. • proiectarea individualizată şi diferenţiată a învăţării, ţinând cont de profilul psihologic de vârstă şi individual al elevilor, de obiectivele şi conţinuturile învăţării; Un rol deosebit în optimizarea învăţării şcolare îl au următorii factori: • formele de organizare a învăţământului (pe clase şi lecţii, frontal, individual, pe grupe); • sistemul de cerinţe instructiv-educative (vezi finalităţile educaţiei; ideal, scopuri, obiective); • metodologia predării-învăţării, cu centrare pe elev, pe implicarea şi activizarea sa; promovarea metodelor şi procedeelor activ-participative etc. ; • conţinuturile instruirii, prevăzute în planul-cadru, programele şcolare, manualele alternative etc. • climatul relaţional din clasa de elevi (ca efect al naturii relaţiilor de intercomunicare, intercunoaştere, socio-afective, de influenţă şi decizie, structuri preferenţiale, status sociometric , stilul de conducere promovat de către educator etc);

Factori socio-culturali şi socio-economici • familia - ca şi structură, relaţii intrafamiliale, compoziţie multi-generaţională, sistem axiologic promovat în creşterea şi formarea copilului; • nivelul de educaţie al părinţilor - dacă nivelul de educaţie şi cultură al părinţilor este înalt, atitudinea faţă de educaţia copiilor va fi mai intens pozitivă; • nivelul socio-economic al părinţilor - efectele acestui factor asupra educaţiei copiilor sunt discutabile şi variabile de la o familie la alta; • nivelul de dezvoltare socio-economică al societăţii; • contextul istoric etc.

Factori ergonomici şi de igienă a învăţării ergonomici: • spaţiul şi condiţiile ambientale legate de temperatură, ventilaţie, iluminat, cromatică, sonorizare; • asigurarea unui mobilier corespunzător, dispunerea şi calitatea acestuia; • reducerea perturbărilor de natură fonică sau a oricăror alte noxe; • amenajarea sălii din punct de vedere estetic şi funcţional.

Condiţii externe • igienici: • asigură condiţiile fizice şi psihice optime pentru realizarea actului educaţional. • indicatori: • condiţii ce influenţează sănătatea elevilor; • creşterea şi dezvoltarea fizică şi psihică normale în contextul activităţii şcolare; • prevenirea surmenajului şcolar şi a inadaptării la ritmul şcolar; • limitarea şi eliminarea factorilor nocivi din mediul şcolar prea multe sarcini de învăţare, prea multe sau prea dese examene, sau prea de timpuriu etc. • evitarea oboselii şcolare, evidenţiată prin semne: • productive - scăderea randamentului; • psihofiziologice; • subiectiv-emoţionale

Interdependenţa dintre condiţiile interne şi externe ale învăţării. Valorificare şi optimizare • procesul de instruire implică identificarea, descrierea şi optimizarea condiţiilor interne şi externe ale învăţării; • pentru a fi eficient, profesorul trebuie să cunoască: nivelul dezvoltării intelectuale a elevului, nivelul actual al pregătirii sale dar şi nivelul de aspiraţie şi motivaţie; • variabilele externe au efect doar în condiţiile prezenţei factorilor interni (motivaţie, aspiraţii, capacitate de învăţare); • cunoaşterea şi stimularea factorilor interni pentru a se realiza învăţarea; • rolul climatului socio-afectiv al clasei, al relaţiilor existente în cadrul grupului şcolar; • aptitudinea pedagogică şi competenţele profesorului influenţează procesul de învăţare.