PROCESELE ECONOMICE ALE NTEPRINDERII PROCESELE ECONOMICE ALE NTREPRINDERII

PROCESELE ECONOMICE ALE ÎNTEPRINDERII

PROCESELE ECONOMICE ALE ÎNTREPRINDERII ! În urma parcurgerii acestui capitol veţi cunoaşte următoarele: - care sunt procesele economice specifice întreprinderii - indicatorii economici cu ajutorul cărora se poate dimensiona activitatea întreprinderii - tehnici de optimizare a proceselor economice şi argumentarea alegerii acestora Întreprinderea este un sistem deschis cu o funcţionare complexă şi care necesită luarea continuă de decizii. În economia de piaţă, întreprinderea se află permanent în dubla ipostază: - de ofertant – pe piaţa bunurilor şi serviciilor - de consumator–pe pieţele fact. de producţ. (mat. prime, maşini-unelte, mână de lucru) Supravieţuirea întreprinderii nu ar fi posibilă fără existenţa unui flux continuu de resurse la intrarea în sistem, precum şi a unui flux permanent de produse şi servicii , la ieşirea din sistem. Aceste fluxuri trebuie programate in mod coerent, în cadrul

PROGRAMUL ECONOMIC DE ACTIVITATE AL ÎNTEPRINDERII PROGRAMUL ECONOMIC DE ACTIVITATE AL ÎNTREPRINDERII e un tot unitar, format din componentele următoarele : -volumul producţiei - investiţii-construcţii -executarea de lucrări sau prestarea de servicii - aprovizionarea tehnico-materială -capacitatea de producţie - forţa de muncă şi salarizarea -cercetarea ştiinţifică - costurile de producţie -dezvoltarea tehnolog. şi introducerea progr. tehnic - volumul desfacerilor de mărfuri -îmbunătăţirea calităţii producţiei - bugetul de venituri şi cheltuieli Între părţile programului de activitate există multe legături de condiţionare reciprocă, conform schemei: Etapa I Volumul de producţie Capacitatea de producţie Îmbunătăţirea calităţii producţiei Progresul tehnic Investiţiiconstrucţii Etapa II Aprovizionarea tehnico-materială Resurse umane şi salarizare Etapa III Costuri de producţie Volumul desfacerilor Etapa IV Bugetul de venituri şi cheltuieli

APROVIZIONAREA SI PREGATIREA MARFURILOR Pentru ca întreprinderea să obţină pro duse, să le comercializeze, să obţină profit şi deci să se poată dezvolta, este necesar să aibă cu ce să producă. Aprovizionare Prelucrare Funcţiile aprovizionării sunt următoarele: • stabilirea necesarului de aprovizionat • stabilirea furnizorilor • contractarea şi lansarea comenzilor • primirea şi recepţia mărfurilor Fiecare întreprindere îşi stabileşte propria politică de aprovizionare. POLITICA DE APROVIZIONARE se referă la: • cu ce cantitate de mărfuri ne aprovizionăm? • care sunt preţurile acestor mărfuri? • cum ne alegem furnizorii? • ce formă de aprovizionare alegem? APROVIZIONAREA reprezintă pro cesul prin care întreprinderea îşi pro cură cele necesare în procesul de pro ducţie, circulaţie sau pentru consum. Produs Comercializare Ce este necesar unui proces de producţie: • Materii prime şi materiale • Utilaje • Tehnologii şi cunoştinţe tehnice • Combustibil • Forţă de muncă Forme de aprovizionare: • a. pe măsura apariţiei nevoilor de consum • a. pe o perioadă determinată • a. anticipată, funcţie de conjunctura pieţei • a. frecventă cu cantităţi mici • a. speculativă • a. pt. care există burse de mărfuri( cupru, zinc, cositor, bumbac, cafea, zahăr etc. )

ELABORAREA PROGRAMULUI DE APROVIZIONARE I. ETAPA DE PREGĂTIRE a întocmirii programului de aprovizionare: a) stabilirea listei de resurse materiale (toate mat. prime, materiale, combustibil, apă, abur, ) b) determinarea normelor de consum Nc( cantitatea maximă dintr-un anumit material prevăzută pt. consum, pt. obţinerea unei unităţi de produs/lucrări) Nc=Cu+Pt+Pnt II. ETAPA DE ELABORARE PROPRIU ZISĂ A PROGRAMULUI, care cuprinde : 1. Necesarul de resurse materiale a) necesarul propriu-zis: N = ΣQi x nci b) stocul de la sf. perioadei ( egal cu stocul de siguranţă) Stocurile=cantităţi de materiale; pot fi: - stoc curent- asigură continuitatea proc de prod. între două aproviz. succesive Sc=Cmz X T - stoc de siguranţă(când se epuizează s. c. )Ssig= Cmz. X(t 1+t 2+t 3) - stoc de pregătire (condiţionare) Spr=Cmz X tpr - stoc sezonier Ssez=Cmz X tî 2. Sursele de acoperire a necesarului a) stocul iniţial Si=Sex+I-C b) resursele interne(economii) c) necesarul de aprovizionat Na= N + Sf - Si - Ri c) necesarul total de materiale Nt = N + Sf Pentru cantitatea de materiale ce reprezintă “necesarul de aprovizionat”, unitatea economică trebuie să încheie contracte economice de aprovizionare cu furnizorii interni sau externi, scop în care: -se lansează cererile de ofertă - se selectează potenţialii furnizori - se încheie contracte şi se stabilesc clauze - se asigură mijlocul de transport

PREGATIREA PRODUCŢIEI Pregătirea producţiei reprezintă totalitatea activităţilor desfăşurate pe bază de program, în leătură cu: • asimilarea de tehnologii noi si modernizarea celor existente, • perfecţionarea organizării producţiei, • înnoirea şi modernizarea produselor, în vederea creşterii eficienţei economice. Pregatirea producţiei Pregatirea tehnică • Proiectarea produselor • Proiectarea tehnologică • Executarea şi omologarea prototipului • Executarea şi omologarea seriei zero Pregătirea material-organizatorică • Asigurarea cu forţă de muncă şi mijloace de muncă- utilaje, maşini, instalaţii, S. D. V. uri şi A. M. C. uri , • Aprovizionarea cu diferite resurse materiale • Ampalsarae sau reamplasarea dif. mijl. De muncă • Stabilirea sistemului de programare a producţiei şi a evidenţei tehnico-operative

1. PROIECTAREA PRODUSELOR • • • Produse absolut noi -o noutate atât pentru ec. naţională, cât şi pe plan mondial; Produse noi pentru economia naţională, dar care se fabrică pe plan mondial; Produse noi pentru societatea comercială. Asimilarea în fabricaţie a noilor produse • Asimilarea pe bază de concepţie proprie • Asimilarea pe bază de licenţe • Asimilarea după un model de referinţă Activitatea de proiectare a produselor presupune elaborarea unei serii de documente: • tema de proiectare - denumirea produsului, destinaţia şi condiţiile de folosire, principalele caracter. şi performanţe, volumul, nivelul preţului produsului, termene de asimil. • studiul tehnico economic (S. T. E. ) – necesitat. , oportunitat. şi eficienţa asimil. noului produs • proiectul tehnic • desenele de execuţie - schiţele tuturor reperelor produsului, cotele aferente, materialele din care se fabrică 2. PROIECTAREA TEHNOLOGICA – asigura documentatia tehnologica in vederea • stabilirea gradului de integrare a fabricarii noului produs; • determinarea proc. tehnologic de ansamblu, a stadiilor componente si a oper. tehnologice la fiecare stadiu in parte; • alegerea mijl. de munca adecvate pentru efect. fiecarei op. tehn. - instalatii, S. D. V. -uri, A. M. C. -uri etc; • fundamentarea documentatiei tehnologice

VARIANTA TEHNOLOGICA OPTIMA • minimizarea costului fabricatiei produsului sau al dotarii tehnologice a procesului de fabricatie ; • optimizarea numarului de operatiia parametrilor tehnici de fabricatie, a gradului de folosire a capacitatilor de productie etc. 3. EXECUTAREA SI OMOLOGAREA PROTOTIPULUI SI A SERIEI ZERO Scopul executarii prototipului este acela de a verifica in practica prevederile din documentatia constructiva si tehnologica. Seria zero, capul de serie sau lotul experimental reprezinta produsele ce se fabrica in sectiile sau atelierele de productie de baza, in conditii de productie curenta - cu resursele umane ce vor fabrica viitorul produs, la utilajele folosite in acest scop, cu S. D. V. -urile si A. M. C. -urile din dotare.

PRODUCTIA DE MARFURI, EXECUTAREA DE LUCRARI SI PRESTAREA DE SERVICII Realizarea propriu-zisa a productiei necesita parcurgerea urmatoarelor etape : Ø Ø Ø stabilirea nomenclaturii de productie ( produsele, lucrarile si serviciile contractate cu beneficiarii ) ; intocmirea programului calendaristic de productie, pt. fiecare produs, lucrare sau serviciu prestat, termenele de executie, unitatile de productie sau compartimentele de munca raspunzatoare ; calcularea stocurilor de productie neterminata, ( destinate sa asigure continuitatea productiei de la o perioada la alta) ; determinarea marimii capacitatii de productie (si verificarea gradului in care productia, lucrarile sau serviciile programate se pot executa folosind capacitatile existente) ; stabilirea masurilor tehnico-organizatorice in vederea asigurarii fabricatiei produselor, executarii lucrarilor sau serviciilor programate ; efectuarea controlului privind respectarea prevederilor programului de productie, executarii de lucrari si prestarilor de servicii.

PRODUCŢIA DE MĂRFU RI ŞI SERVICII Producţia de mărfuri=procesul economic prin care întreprinderile realizează bunurile materiale. Producţia de servicii reprezintă totalitatea bunurilor imateriale realizate într-o întreprindere ( ex-realizarea unei coafuri într-un salon de înfrumuseţare) Producţia de mărfuri în unităţile de producţie necesită - materii prime şi materiale - utilaje adecvate tehnologiei - forţă de muncă specializată d - ateliere şi secţii de producţie Producţia de mărfuri este organizată în cicluri de producţie Ciclul de producţie reprezintă ansamblul de activităţi desfăşurate într-o anumită succe -siune de la lansarea în fabricaţie a materiilor prime şi până la obţinerea produselor finite. • Producţia în industrie - este proc. econ. de obţinere a produselor industriale(alimentare şi nealimentare şi reprezintă sursa principală de obţinere a ofertei de mărfuri. ) Măfurile industriei alimentare se obţin din materii prime de orig. animală şi vegetală şi sunt destinate alim. Mărfurile industriei nealim. se obţin din mat prime de orig. - anorgan. (minerale, roci, metale, aliaje, sticlă, ceramică) - organică (lemn, piele, blănuri) -sunt destinate satisfacerii următoarelor nevoi: - protecţie biologică a omului (îmbrăc. , încălţ. , locuinţă, igienă, comfort) - sociale - culturale Cele mai reprezentative grupe de - sportive - de consum intermediar(semifabricate utilizate în alte ram. ind) mărfuri industriale sunt: • mărfuri domotice(aparatură electrotehnică şi electronică modernă) • mărfuri birotice (aparatele, maşinile şi instalaţiile cu care sunt înzestrate birourile) • mărfuri din lemn( cherestea, semifabricate, mobilă etc. ) • mărfuri din sticlă( geamuri, oglinzi, borcane, corpuri de iluminat etc. ) • mărfuri din fibre textile • mărfuri din piele

INDICATORII PRODUCŢIEI DE MĂRFURI În cadrul întreprinderilor industriale se desfăşoară procese de producţie. PROCESUL DE PRODUCŢIE =ansamblul activităţilor conduse şi realizate de către om cu ajutorul mijloacelor de muncă(masini, utilaje, echipamente etc. ) şi al proceselor naturale, care au loc în legătură cu transformarea obiectelor mincii în produse finite. Cuprinde două laturi: - Procesul tehnologic : ansamblul operaţiilor tehnologice, corelate înte ele şi cu mijloace de muncă prin care se realizează un produs sau părţi componente ale acestuia. -Procesul de muncă : activitatea executantului individual sau colectiv care acţionează asupra mijloacelor de muncă în vederea oţinerii bunurilor. Urmărirea modului de realizare a producţie se face cu ajutorul următorilor indicatori de producţie: -Producţia marfă în unităţi naturale sau producţia fizică - în unit. naturale sau unit. nat-convenţionale -Producţia marfă în unităţi valorice- în unit. valorice -Producţia globală - în unit. valorice (p. marfă+p. neterminată+semifabricate din pr. proprie+materii primeprimite de la terţi, pt. prelucrare ) -Producţia netă – valoarea nou creată , sau valoarea adăugată (val. prod. costuri)

PREGĂTIRE A PENTRU DEPOZITARE Odată aprovizionate, dar înainte de a fi introduse în procesul de producţie, resursele materiale parcurg un circuit în interiorul întreprinderii, deoarece nu toată cantitatea intră direct la prelucrare. Ele necesita o depozitare prealabilă. Rolul depozitelor într-o întreprindere: - aprovizionarea proc. de prod. cu mat. prime, materiale şi semifabricate - păstrarea produselor finite până la livrarea lor Categorii de depozite din întreprindere : -materii prime -piese de schimb -materiale -S. D. V. -uri -semifabricate -ambalaje -combustibil -materiale pt. ambalaje -utilaje -produse finite Activitatea de depozitare cuprinde următoarele operaţii: -pregătirea depozitelor pt. recepţia materialelor -recepţia propriu-zisă -depozitarea pentru o anumită perioadă -pregătirea pt. eliberarea materialelor din depozit -alimentarea locurilor de muncă Programarea folosirii suprafeţei de depozitare: -suprafaţă utilă (efectiv pentru depozitare) -suprafaţă auxiliară(recepţie, expediere) - suprafaţă de pregătire(sortare, dezambalare…) - suprafaţă ocupată de elementele clădirii(stâlpi, lifturi) Livrarea resurselor materiale -prod. individuală şi serie mică – eliberarea materialelor se face pe baza fişelor-limită, la cererea secţiilor -prod. de serie mare şi masă – pe baza unui programgrafic calendaristic COEFICIENTUL DE UTILIZARE A SUPRAFEŢEI TOTALE Cu=Su/St În cazul întreprinderilor cu obiect de activitate comerţ, depozitarea este diferită !

Activitatile auxiliare si de servire Acestea sustin toate celelalte componente ale proceselor economice din cadrul intreprinderii. Intretinerea si reparatia mijloacelor fixe Transport intern Activitati auxiliare si de servire S. D. V. Activitati energetice

Activitate de intretinere si reparatie a mijloacelor fixe Sistemul preventiv-planificat de executare a reparatiilor cuprinde un ansamblu de masuri tehnico-organizatorice pentru efectuarea diferitelor interventii de control, intretinere si reparare a utilajelor in mod programat: Dupa complexitatea si volumul lucrarilor de reparatii executate categoriile de interventii : • intretinere si supraveghere zilnica; • revizia tehnica ; • reparatia curenta de gradul I sau al II-lea ; • reparatia capitala. Eficienta intregii activitati de intretinere si reparatii a mijloacelor fixe depinde in mare masura de modul in care se organizeaza lucrarile respective: Ciclul de reparatii reprezinta durata de functionare a unui mijloc fix intre doua reparatii capitale succesive, inclusiv durata de executie a ultimei reparatii capitale Structura ciclului de reparatii se regera la numarul, felul si succesiunea executarii diferitelor interventii intre doua reparatii capitale succesive.

Sisteme de reparatii Sisteme de executie a reparatiilor Sistem descentralizat Interventiile sunt executate de echipe de reparatii si intretinere din fiecare sectie in parte. Sistem centralizat Interventiile sunt executate de catre compartimentul mecanoenergetic al intreprinderii. Sistem mixt Interventiile sunt realizate • descentralizat pt. intretinerea utilajelor si • centralizat pt. reparatiile masinilor siutilajelor • echipe universale - se ocupa cu executarea reparatiilor la toate categ. de mijl. fixe din unitate, • echipe specializate - pentru executarea tuturor categ. de interventii la o anumita grupa de utilaje, masini sau instalatii

ACTIVITĂŢILE ENERGETICE Desfăşurarea proceselor de producţie necesită folosirea în scopur i- tehnologice, motrice, pentru încălzit, iluminat etc. - a unei game variate de energii (energie electrică, termică, aer comprimat, apă, oxigen etc. Activitatea energetică dintr-o întreprindere este influenţată, ca volum şi structură, de o serie de factori, cum ar fi: • specificul produselor şi al tehnologiei folosite; • mărimea întreprinderii; • gradul de specializare şi cooperare; • amplasamentul întreprinderii. Programarea activităţii energetice ţine seama de particularităţile dif. feluri deenergie: • energia electrică şi cea termică nu se pot stoca în condiţii economice, şi deci se va produce atât cât se va putea consuma; • consumul diferă pe parcursul anumitor perioade (schimburi în cursul unei zile de lucru sau în cadrul diferitelor zile dintr-o săptămână, lună tec. ), şi în consecinţă apar anumite „vârfuri” de consum, ceea ce necesită existenţa unor capacităţi de rezervă în activitatea energetică; • pentru ca energia să poată fi folosită în scopurile în care este destinată, este necesar să se respecte anumiţi parametri- presiune, tensiune, temperatură. Pentru programarea activităţii energetice -- balanţele energetice care cuprind: • necesităţile de consum - pe consumatori şi pe destinaţii – • sursele de obţinere a energiei - din producţia proprie şi din afara unităţii.

ACTIVITATEA DE ASIGURARE CU S. D. V (SCULE, DISPOZITIVE, VERIFICATOARE) Gradul de dotare cu S. D. V. -uri a procesului de producţie depinde de: • complexitatea procesului de producţie; • nivelul tehnic al mijloacelor de muncă folosite şi gradul de calificare a forţei de muncă; • tipul producţiei din unitatea respectivă şi forma de organizare a producţiei Pentru determinarea necesarului de S. D. V-uri trebuie să se stabilească tipurile de S. D. V. -uri folosite în procesul de producţie, respectiv nomenclatura de S. D. V. -uri; pentru aceasta se întocmeste lista de S. D. V. -uri întrebuinţate, ca şi cea a locurilor de muncă unde se vor folosi. TRANSPORTUL INTERN Factori: • volumul de transport • categoria de mijloace utilizate (c. fer. /auto) • caracteristicile produselor de transport – • distanţele pe care se transportă ; • spaţiul ce poate fi afectat transport. intern; • caracteristicile traseelor de parcurs deplasarea materiilor prime, materialelor, semifabricatelor etc. de la depozite la unităţile consumatoare Pprogramarea a transportului intern necesita cunoasterea elementelor: • cantităţile de materiale şi semifabricate cu care se aprovizionează fiecare secţie şi deplasarea acestora în interiorul fiecărei secţii; • distanţele pe care se transportă materialele, semifabricatele şi produsele; • durata medie a executării unui ciclu de transport şi numărul total de cicluri de transport; • capacitatea medie de transport şi balanţa capacităţii de transport pe fiecare categorie de mijl. de transport.

PRODUCŢIA DE SERVICII Producţia de servicii face obiectul sectorului terţiar al economiei Condiţii de prestare a unui serviciu: • un contact direct între ofertant şi cumpărător • o participare activă a consumatorului în timpul utilizării serviciului CLASIFCAREA SERVICIILOR Serviciile sunt • după sursele lor de procurare produse de -servicii marfă(market sau piaţă)- procurate prin vânz. -cump. , prin interm. Pieţei ramuri -servicii ne-marfă(non-market sau necomerciale)-învăţământ, sănătate, religioase… economice: • după natura nevoilor satisfăcute • Transporturi -servicii private( satisfac nevoile indivizilor sau familiilor -servicii publice(satisfac nevoi de interes public- învăţământ , sănătate, asigurări) • Comerţ • după beneficiarul (utilizatorul) serviciilor • Turism -s. intermediare( pt. producţia bunurilor sau altor servicii-asigurări, telecomunicaţii) • Învăţământ -s. finale(pt. satisfac. nevoilor de consum ale populaţiei-spectacole, turism, alim. publ. • Sănătate • Redacţii de presă • după funcţiile economice îndeplinite -s. de distribuţie: transport, comunicaţii • Edituri etc. -s. de producţie(de afaceri): bănci, asigurări) -s. sociale (colective): sănătate. educaţie, poştă -s. personale: casnice, hoteluri şi restaurante, reparaţii, îngrijire personală • după natura efectelor -s. materiale - s. imateriale • după modalităţile de comercializare -s. transferabile (comercializabile) -s. netransferabile (necomercializabile) • după raportul capital/muncă -s. care se bazează pe personal

COMERCIALIZAREA MĂRFURILOR Prin comercializarea mărfurilor se înţelege ansamblul operaţiilor economice şi tehnice care asigură trecerea bunurilor din sfera producţiei în cea a consumului. Operaţii comune: - dezambalarea -sortarea şi formarea sortimentului comercial -ştergerea şi curăţirea de praf -etichetarea şi afişarea preţurilor -transportul şi expunerea în sala de vânzare, pe mobilierul comercial Pentru a putea fi comercializate, măr-furile trebuie pregătite printr-o serie de operaţii comune şi specifice: Operaţii specifice unor grupe de mărfuri: - preambalarea mărfurilor în vrac; - călcarea confecţiilor - asamblarea unor mărfuri tehnice aduse în magazin în părţi componente - încercarea funcţionării mărfurilor electronice, electrocasnice