PSIHOLOGIA EDUCAIEI DEPARTAMENTUL PENTRU PREGTIREA PERSONALULUI DIDACTIC UVT

PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC, UVT Dr. Dana Gavreliuc

Definiții CONCEPTUL DE ÎNVĂȚĂRE Învățarea =un proces de modificare relativ permanentă a comportamentelor, cognițiilor sau emoțiilor unui subiect, pe baza observațiilor și experiențelor succesive pe care le parcurge acesta într-o anumită perioadă de timp (Driscoll, 2000; Sternberg și Williams, 2004). Leontiev –învățarea e „procesul dobândirii experienței individuale de comportare”. Adică, datorită învățarii nu se acumulează numai informație, ci se formează gândirea, sentimentele, voința – personalitatea. Tot ceea ce nu este înnăscut este învățat, se formează în experiența cu mediul social si cel natural. Procesul învățarii se desfașoară în mai multe faze: - receptarea si înregistrarea materialului pe fondul unei stări de atenție și activare cerebrală; - înțelegerea și generalizarea prin formarea de noțiuni, principii etc. ; - fixarea în memorie, actualizarea prin reproducere a cunoștințelor și transferul acestora.

TIPURI, FORME, NIVELURI ALE ÎNVĂȚARII Tipurile de învățare au fost clasificate pe baza mai multor criterii: - în funcție de nivelul de integrare a activității psihologice: obișnuința, învățarea asociativă, învățarea complexă; - în funcție de analizatorul care participă la învățare, distingem: învățare vizuală, auditivă, verbo-motorie, olfactivă, gustativă si kinestezică. Cea mai eficientă este cea combinată; - după modul de organizare a materialului de învățare, distingem: învățare programată, euristică, algoritmică, prin modelare și rezolvare de probleme, prin descoperirea inductivă, deductivă și analogică; - după operațiile și mecanismele gândirii: învățare prin observare, imitare, prin condiționare reflexă, condiționare operantă, prin identificare.

TIPOLOGIA ÎNVĂȚĂRII POTRIVIT CONCEPȚIEI LUI R. GAGNÉ În conceptia lui R. Gagne dezvoltarea umană apare ca efect, ca schimbare de lungă durată, pe care subiectul o datorează atât învățării cât și creșterii ---- învățare vs. maturare: creierul, experiența și comportamentul – strâns legate (Schaffer, 2004) și se intercondiționează reciproc. Învățarea nu se face oricum, ci se bazează pe o serie ordonată și aditivă de capacități. Ierarhizarea acestor capacități se face în baza criteriului trecerii succesive de la învățarea capacităților simple, la cele complexe, generale.

TIPURI DE ÎNVĂȚARE GAGNÉ 1) învățare de semnale (este involuntară; învățăm să răspundem la culoarea roșie a semaforului, la clopoțelul de la școală); 2) învățare stimul-raspuns (ținerea corectă a unui creion de către un copil mic); 3) înlănțuirea de mișcări (mersul pe bicicletă, scrisul, înotul); 4) învățarea de asociații verbale (memorarea alfabetului, tabla înmulțirii); 5) învățare prin discriminare (diferențierea literelor de tipar, a cifrelor, a culorilor, a trăsăturilor distinctive a unor clase de obiecte: păsări, mașini, flori, etc. ); 6) învățarea noțiunilor (clasificarea obiectelor pe baza unor proprietăți comune); 7) învățarea regulilor (regulă= lanț de două sau mai multe concepte; ex. obiectele rotunde se rostogolesc) 8) rezolvarea de probleme este tipul de învățare cel mai complex; combinarea regulilor pentru a soluționa probleme noi; uneori se impune

TEORII ALE ÎNVĂȚĂRII

ABORDĂRI BEHAVIORISTE ALE ÎNVĂȚĂRII Dimensiunea comportamentală a învățării (behavior=comportament) Comportament = orice activitate externă realizată de un organism la un moment dat; Teoria stimul–răspuns S - R (Thorndike) Legea efectului --- ”o acțiune urmată de o consecință dezirabilă sporește probabilitatea ca acțiunea respectivă sa fie repetată. Un comportament urmat de o schimbare indezirabilă scade șansele reluării comportamentului”. Legea exercițiului ---”tăria legăturii dintre o stimulare și un răspuns crește odată cu repetarea asocierii acestora”.

ABORDĂRI BEHAVIORISTE ALE ÎNVĂȚĂRII Condiționarea clasică (Pavlov) – asocierea temporală a unui stimul necondiționat (hrană) cu un stimul condiționat (sunetul unui clopoțel) produce o reacție condiționată (salivație la auzul clopoțelului). SN RN (stimul necondiționat --- reacție necondiționată) SC&SN RN (stimul condiționat asociat cu SN ----RN) SC RC (stimul condiționat ---- reacție condiționată) Implicații educaționale - SN = tensiunea înaintea unui examen/test indusă de comportamentul ostil al unui profesor; RN = teama resimțită de elev; prin mecanism de generalizare teama se manifestă și în alte situații de testare = RC

ABORDĂRI BEHAVIORISTE ALE ÎNVĂȚĂRII Implicații educaționale SN = tensiunea înaintea unui examen/test indusă de comportamentul ostil al unui profesor; RN = teama resimțită de elev; prin mecanism de generalizare teama se manifestă și în alte situații de testare = RC; atenția elevului este îndreptată spre gânduri depreciative ( Nu știu nimic/ Nu pot face față testului) și nu spre sarcina de rezolvat; rezultatul va fi reducerea performanței în sarcină odată cu accentuarea reacției emoționale negative. Recomandări practice (Strenberg și Williams, 2004) evitatarea generării stărilor emoționale condiționate negativ; asocierea activităților de învățare cu emoții pozitive; ajutarea elevilor să depășească momentele de anxietate ridicată.

MODIFICAREA COMPORTAMENTULUI PRIN SISTEMUL DE ÎNTĂRIRI ȘI PEDEPSE mecanismul condiționării operante (școala comportamentală, Thorndike, Tolman, Guthrie): legea efectului: comportamentele urmate consecvent de recompense tendința de a fi repetate comportamentele urmate consecvent de pedeapsă tendința de a nu se repeta

MODIFICAREA COMPORTAMENTULUI PRIN SISTEMUL DE ÎNTĂRIRI ȘI PEDEPSE SKINNER: Întărirea – Procesul prin care introducerea unui anumit stimul sau eliminarea unui stimul măresc probabilitatea apariției unui comportament. Întărirea: - pozitivă: comportamentul este urmat de consecințe pozitive - negativă: comportamentul NU este urmat de consecințele negative anticipate Alte două tipuri de consecințe: - comportamentul descrește in frecvență pentru că: - este urmat de un eveniment aversiv (pedeapsa) - este urmat de omiterea unei recompense așteptate Modificarea comportamentului: - este influențată de momentul furnizarii pedepselor și a recompenselor: - comportamentul cel mai apropiat în timp de pedeapsă (recompensă) este învatat cel mai bine

MODIFICAREA COMPORTAMENTULUI PRIN SISTEMUL DE ÎNTĂRIRI ȘI PEDEPSE Categorii de întăriri pozitive: Întăriri sociale - atenția, aprobarea, lauda, crearea de oportunități în care elevul să-și identifice punctele tari; Întăriri simbolice – buline, diplome, distincții, note, calificative; Activitățile - diferite activități pentru petrecerea timpului liber, vizionarea unui film, o zi liberă pentru bibliotecă, audiții muzicale, practicarea unui sport, etc; Întăriri materiale - obiecte materiale cu valoare personală: jucării, CD-uri, agende, etc. Există situații în care elevii pot să-și autoadministreze întăriri, pentru a-și aprecia munca și produsele (oferindu-și pauze, diferite mici bonusuri, etc).

CONSIDERAȚII PSIHOPEDAGOGICE 1. cunoașterea rezultatelor - rezultate intermediare = factori recompensativi 2. fixarea obiectivelor (stabilire de obiective intermediare în caz de scop îndepărtat) 3. utilitatea recompenselor și pedepselor prin internalizare: - recompensa: motivație pozitivă - pedeapsa: - recompensa: externă: motivație extrinsecă motivație negativă internă: motivație intrinsecă

CONDIȚII INTERNE SI EXTERNE ALE ÎNVĂȚĂRII EFICIENTE Condiții externe = variabilele ce constituie situația de învățare: Sistemul de cerințe școlare; Structura și gradul de dificultate a materiei; Calitatea instruirii; Competența cadrului didactic; Relațiile profesor-elev.

ÎNVĂȚAREA EFICIENTĂ Valoarea, performanta si eficienta invatarii sunt influentate de anumite conditii. 1) Nivelul si participarea individuala a elevului (temperament, capacitate intelectuala, participari afective, voluntare si caracteriale; motivatiile, aptitudinile, inclinatiile, interesele si aspiratiile. ) 2) Volumul, calitatea si inteligibilitatea (accesibilitatea) cunostintelor 3) Transferul de cunostinte 4) Exercitiul, repetitiile teoretice si practice , sistematice sunt conditii ale invatarii scolare 5) Calitatea strategiilor de predare-învatare, a mijloacelor, metodelor si formelor de activitate didactica. 6) Competentele profesionale, pedagogice si morale profesorului. 7) Calitatea vieţii scolare 8) Componenta procesului de invatamant: obiective, continuturi, mijloace si forme de activitate didactica, relatia profesor–elev. 9) Influente socio-culturale: dezvoltarea culturii, a cartii, a acţiunii cultural artistice, gradul de cultura, relatile intre famile, scoala si societate