O arcad din piatr groas de patru metri

O arcadă din piatră, groasă de patru metri şi înaltă de 22 de metri, are lungimea de 30 de metri şi lăţimea de 13 metri. Aceasta este minunăţia din piatră de la Ponoarele.

Podul natural este rezultatul prăbuşirii tavanului unei peşteri, ce se mai păstrează, parţial, şi astăzi.

Legendele locului ne infăţişează o cu totul altă versiune. Pe vremuri de mult uitate, se spune, aici locuia Dracu. Chiar în Peştera Ponoarele (Peştera de la Pod) îşi avea sălaşul. Răvăşiţi de răul care îi înconjura, sătenii l-au rugat pe Dumnezeu să-i scape de el. A lovit Dumnezeu cu palma tavanul peşterii, acesta prăbuşindu-se peste gura ei, formând podul. Cu toate acestea, Necuratul a scăpat, ieşind pe sub deal, pe cealaltă gură a peşterii, cea care duce spre Lacul Zătonul Mare.

Lacul Zăton Ponoare.

Nervos, Aghiuţă s-a agăţat cu ghearele de vârful Dealului Peşterii, formând şanţuri în calcar, locurile numite câmpiile de lapiezuri Afrodita şi Cleopatra.

Dracu s-ar fi urcat apoi pe Stânca Diavolului, loc de unde veghează la oamenii care intră în peşteră şi pe care uneori îi îneacă în Lacul Zătonul Mare.

Altele vorbesc despre faptul că ar fi fost construit chiar de legendarul Hercule sau de Iovan Iorgovan, personaj de basm care urmărea balaurul ce -i răpise măndruţa.

Altă legendă spune că podul ar fi fost construit de Dumnezeu pentru ca Sfântul Nicodin să treacă spre Tismana, după ce oamenii l-au alungat din comună, loc unde a vrut să construiască o mănăstire. "Călugărul Nicodim căuta cascada care i s-a arătat în vis, deasupra căreia trebuia să construiască o mănăstire. S-a oprit la Ponoarele, la izbucul de unde izvorăşte acest pârâu, însă două familii l -au făcut să plece. I-au pus în traistă o găină tăiată şi un cuţit. Apoi l-au acuzat de furt.

A trebuit să plece ruşinat de pe aceste meleaguri. A lăsat în urmă un blestem. Anume, ca apa să se zbuciume, să fie fără peşti şi să o înghită pământul. Lucru care s-a şi întâmplat. Asta pentru că de-a lungul ei s-au construit opt mori care au fost abandonate, iar în apă nu trăieşte nici o vietate.

Apa este înghiţită la propriu de pământ. Este inghiţită de peşteră, care o aruncă afară atunci cănd plouă îndelungat.

De o parte şi de alta a Podului Dumnezeu se află lacurile carstice Zătonul Mare şi Zătonul Mic Primul (cel mai mare din România), deşi are o adâncime maximă de 20 de metri şi o suprafaţă de aproape 2 kilometri pătraţi, pe timp de secetă seacă, fiind înghiţit de sorbul Peşterii Bulba, ale cărei galerii se întind pe aproape toată suprafaţa comunei Ponoarele. Când plouă iese învolburat din adâncuri, plin de mâl, care-i dă o culoare roşiatică, iar după un timp devine albastru, când mâlul se depune pe fund.

Despre Zătonul Mic se spune că e fără fund, pentru că nici un scufundător nu a reuşit să-l atingă, dar el, de fapt, este tot o prelungire a Peşterii Bulba, o gură care nu mai poate prelua toate apele din vale, pe timp ploios, aşa că se umple pur şi simplu.

O altă variantă a creării podului o găsim în cartea lui Nicolae Densuşianu, Densuşianu "Dacia preistorică". Acesta înclină spre ipoteza că Podul lui Dumnezeu şi chiar întregul complex carstic sunt făcute de măna omului: "Podul, acel monument pelagic săpat cu multă măiestrie în stânca nativă (. . . ), servea pentru scurgerea lacului ce acoperea într-o epocă îndepărtată suprafaţa bazinului din apropiere. Tot pentru scopul acesta a fost perforat şi dealul ce se află la capătul canalului", adică Dealul Peşterii, ce desparte podul de Zătonul Mare. Specialiştii de azi spun însă clar că Peştera Ponoarele, ca şi Peştera Bulba, aflată sub ea, care găzduieşte peste 900 de lilieci, sunt fenomene carstice, produse de acţiunea apei asupra calcarului.

Peştera Ponoarele, cunoscută şi sub numele de Peştera de la Podul Lui Dumnezeu, Peştera de la Pod, Peştera Podului sau Peştera de la Podul de Piatră, este accesibilă turiştilor putând fii vizitată pe tot parcursul anului. Se află într-un grad avansat de distrugere cu un număr mare de stalactite rupte şi stalagmite dislocate din galeria fosilă. Peştera podului este situată la o altitudine de 337 m. Lungimea sa este de 734 m. Peştera este o străpungere hidrogeologică realizată de apele ce se strâng în lacul Zăton.

Prezintă două intrări de dimensiuni mari. Galeria principală este subfosilă, pentru ca la un nivel superior să se găsească o galerie fosila. . CLICK pentru Avansare !

În interior peştera prezintă un aven şi o dolină ce au funcţia de prea-plin, adică atunci când nivelul apei în Lacul Zăton creşte, apa urcă inundând-o, pentru ca apoi să se scurgă treptat, odată cu scăderea nivelului din Zăton. Galeria fosilă prezintă spaţii mari fiind bogat concreţionată cu domuri stalagmitice, stalagmite, stalactite, draperii şi stalactite fistulare. Peştera Ponoarele este opera apelor Zătonului, care se drenau cândva prin galeri ca şi pe sub arcada Podului Natural, detaşat acum de restul peşterii în urma unei prăbuşiri. În peşteră se adăpostesc numeroşi lilieci din speciile Myotis, Miniopterus şi Rinolophus. În perioada aprilie-august, în peşteră se poate întâlni o colonie de naştere formată din cca. 3000 indivizi, iar în perioada octombrie-aprilie, o colonie de hibernare de cca. 1000 lilieci. Deoarece liliecii nu numai că nu sunt periculoşi pentru oameni, dar au şi un rol important în menţinerea echilibrului ecologic, ei trebuie ocrotiţi. CLICK Pentru Avansare !

În afara Peşterii de la Pod, Pod în zona podului este de remarcat de asemenea Peştera Zăton, ton situată în zona ponorului Zăton, care şi ea este o peşteră de prea-plin (are 105 m lungime). Echipament recomandat pentru vizitarea peşterii: cizme, salopetă, cască, cel puţin o sursă de lumină de persoană, grupuri de minim două şi maxim zece persoane.

În perimetrul comunei, în apropiere Podului Natural Ponoare, se găseşte o pădure de liliac (cea mai mare din ţară - 20 hectare) ce generează o sărbătoare locală în data de 1 Mai.

Se spune că maşinile care ajung pe pod rămăn fără frâne, doar că Dumnezeu stă de veghe să-i salveze pe oameni. E drept că doi dintre ei, care conduceau maşini de mare tonaj, n-au reuşit să le redreseze şi au căzut în prăpastie, dar, deşi maşinile s-au făcut praf, ei au scăpat nevătămaţi, la fel ca un biciclist, care a scăpat şi el doar cu căteva zgărieturi. Unul dintre cei doi şoferi, Ion Butaru, a ridicat la Podul lui Dumnezeu o cruce, în semn de mulţumire. .

Astfel de poduri naturale mai sunt doar căteva pe planetă. Trei după unii, patru după alţii. Cel mai cunoscut este la Ardech, în Franţa. Al nostru însă este singurul pe care îl străbat nu numai oile şi oamenii. Pe aici circulă inclusiv maşini de mare tonaj.

Acţiunea apei şi a vântului asupra calcarului din care este făcut a lăsat semne vizibile. Şi maşinile au contribuit din plin la această degradare. Surpările începute în 2010 ne arată un pod care se va prăbuşi

Ieri. . Azi. .

PODUL Natural PEŞTERA Ponoare Localitatea PONOARE LACUL PĂDUREA de Liliac. Vedere din satelit. Click Pentru Avansare !

PONOARELE Click Pentru Avansare !

09. 08. 2011 Coloana sonoră : B. Z. N. - Himalaia.