Apusul a creat n piatr noi am creat

“Apusul a creat în piatră, noi am creat în cuvânt valori unice” D. Caracostrea Motivul drumului în basmul românesc Lectie pentru clasa a V-a prof. Lungu Ionelia Şcoala Gimnazială ”Spiru Haret” Însurătei

Consideraţii generale Operă de pură închipuire de la “A fost odată ca niciodat㔺i până la “Şi încălecai pe-o şa şi vă spusei povestea aşa”, basmul a fost şi va rămâne creaţia populară sau cultă care exercită asupra cititorului copil cea mai mare atracţie, căci în el copilul caută hrană sufletească, model de viaţă şi de spirit

Declanşarea acţiunii Acţiunea basmului se declanşează, de obicei, ca urmare a unui incident, adesea straniu: plânsul care precedă naşterea feciorului ca în basmul “Tinereţe fără bătrâneţe”, furtul merelor de aur ca în ”Prâslea cel voinic”, dispariţia de pe cer a soarelui şi a lunii ca în basmul “Greuceanu”, nesocotirea interdicţiei de a pătrunde în anumite locuri ca în “Aleodor Împărat”sau, rareori, găsirea unei cosiţe de aur ca în basmul “Ileana Sânziana”. La acestea se mai adaugă şi promisiunea venită din partea împăratului, care-i tentează pe unii tineri, de a primi drept răsplată a faptelor jumătate din împărăţie şi pe fiică de soţie, dar care nu reuşesc să ducă la bun sfârşit sarcina voluntar asumată. De remarcat este faptul că în literatura populară românească există chiar şi un personaj justiţiar feminin, singurul de altfel, Ileana Sânziana, care, prin metamorfoză, devine bărbat. Incidentul dă naştere unor situaţii ce au rolul de a înlesni eroilor , adesea purtând numele Făt-Frumos, iniţierea, cunoaşterea, îmbogăţirea experienţei de viaţă în vederea asumării dimensiunii tragice a acesteia.

Iniţierea are loc pe parcursul unei călătorii (al unui traseu iniţiatic) în timpul căreia personajul ajunge chiar pe “tărâmul celălalt”, al imaginaţiei, călătorie având rolul de a trece eroii din planul cotidianului în cel magic şi de a transforma spaţiul mărginit, obişnuit, al existenţei, într-unul care prin deplasarea graniţelor realului (spaţiale şi temporale) se confundă cu cel fabulos, imaginar. Sarcina restabilirii dreptăţii şi adevărului şi-o asumă eroul întodeauna voluntar, mânat de dorinţa de a face bine semenilor săi. Numai aceştia reuşesc să dea

Piedicile Eroul este pus adesea în dificultate de nevoia alegerii itinerariului de urmat, decizia trebuind să opereze între două variante prezentate întro condiţie unică, oarecum absurdă: „Dacă vei apuca la dreapta, te vei căi; dacă vei apuca la stânga iarăşi te vei căi”, ca în basmul “Greuceanu “ , dar şi în altele. Dificultatea hotărârii se face ecoul istoriei naţionale, poporul român fiind adesea pus în situaţia decide care să fi e calea de urmat şi trebuind să aleagă între două variante ale căinţei: cea în urma alianţei cu duşmanul sau căinţa în urma înfruntării acestuia. Pentru a duce la bun sfârşit sarcina voluntar asumată, aceea de a pedepsi pe răufăcător şi de a se pune în slujba binelui omului, eroul este atenţionat de la bun început să se ferească „a pofti lucruri peste puterile lui” căci altfel nu va fi bine. Pentru a-şi primi răsplata, o „fiică de împărat de soţie şi jumătate din împărăţie” , împăratul îl va supune pe tânăr unor încercări ce depăşesc capacitatea unui om obişnuit, căci el, eroul, trebuie să dispună de calităţi care, obligatoriu, vor fi superioare adversarilor săi: curaj,

Înfrânările Personajul principal al basmului, ca simbol al binelui, trebuie să ştie să-şi înfrâneze pasiunile şi dorinţele, în acest fel salvându-se adesea de la pierire. El ştie astfel să se ferească de a mânca fructe ademenitoare din pomii întâlniţi în cale şi, deşi este obosit de drum, ştie să-şi înfrâneze dorinţa de a se odihni la umbra unor copaci, care-l ademenesc cu răcoarea lor. Eroul se fereşte de asemenea să-şi stâmpere setea bând apă din izvoare otrăvite, acestea nefiind altceva decât înfăţişări (metamorfoze) ale zmeoaicelor rele, rămase fără soţi sau fii.

Abnegaţia faţă de cauza asumată şi puritatea morală Cu toate că ştie ce-l va aştepta , dacă nu va reuşi în întreprinderea sa, tânărul dă dovadă de abnegaţie faţă de cauza asumată, depunând toate eforturile pentru a o rezolva pozitiv. El ştie dintru început că va întâmpina greutăţi, dar continuă să-şi urmărească ţelul cu pasiune, riscându-şi chiar viaţa. Trăsătura care se evidenţiază cel mai clar în toate acţiunile la care ia parte eroul este puritatea lui morală, trăsătură specifică omului din popor , căci adesea eroul este un fecior sărac, fiul unor oameni harnici, dar lipsiţi de avere. El este un „făt”(ca în Maramureş) , frumos din cale-afară încât , aşa cum spune basmul „la soare te puteai uita, dar la dânsul, ba”. Este oare necesară frumuseţea fizică unui erou înzestrat cu

Răsplata Abia după ce eroul basmului parcurge întregul traseu iniţiatic, după ce trece toate probele: cea a curajului, cea a vitejiei şi cea a abnegaţiei faţă de cauză, cea a isteţimii minţii şi a spiritului justiţiar, abia după ce face dovada că este deţinătorul tuturor acestor calităţi (la care se adaugă altele, supranaturale, specifice basmului) care se cer unui adevărat conducător, abia atunci împăratul îşi respectă făgăduinţa dând lui Făt-Frumos cele promise. Toate aceste calităţi ale eroului, dar şi deznodământul, întotdeauna fericit (happy-end), precum şi faptul că numai în basm situaţiile limită (fără ieşire) sunt rezolvate în consonanţă cu dorinţa ascultătorului (cititorului) , au făcut din basm educatorul care-l învaţă pe copil ce e bine şi ce e rău în viaţă,

Concluzii S-a spus că basmul este „poezia dorinţelor împlinite” , căci numai în basme binele învinge totdeauna răul, duşmanul este pedepsit, săracul şi suferindul înving greutăţile vieţii. Ca oglindă a năzuinţelor omului din popor, basmul reflectă felul optimist de a gândi al românului, concepţia şi modul lui de a vieţui pe acest pământ şi de a fi, deci, veşnic.