IMAGINEA FEMEII N CINEMATOGRAFIA ROM NEASC Studiu de

IMAGINEA FEMEII ÎN CINEMATOGRAFIA ROM NEASCĂ Studiu de caz: comparație între filmele lui Nae CARANFIL și cele ale Marei NICOLESCU Profesoare coordonatoare: Prof. Univ. Dr. Daniela ROVENȚA -FRUMUȘANI Asist. Univ. Dr. Adriana Daniela ȘTEFĂNEL Studentă: Andreea TOMA

Ipotezele cercetării • • • Femeile sunt mai puțin prezente decât bărbații în distribuția filmelor și în echipa de producție. Chiar dacă personajul feminin este principal, acesta nu este foarte bine conturat. Nu sunt multe personaje feminine cu vârsta peste 50 de ani. Personajele nu se îndepărtează de la stereotipuri pentru ca publicul să rezoneze și să se identifice cu ele. Femeile sunt, în general, văzute ca obiect sexual.

Corpusul de analiză • • „De câțiva ani, comentatorii filmului românesc vorbesc despre un noul val, anticipat de Nae Caranfil” (M. Fulger, 2011, p. 610). Patru filme semnate de Caranfil: „E pericoloso sporgersi” (1993), „Asfalt tango” (1996), „Filantropica” (2000) și „Restul e tăcere” (2007). Mara Nicolescu a fost desemnată cea mai bună actriță în anul 2001 pentru rolul Miruna din „Filantropica” și a semnat scenariile unor filme cu succes la public. Două filme scrise de Nicolescu: „Un acoperiș deasupra capului” (1006) și „Tache” (2007).

Concepte utilizate

Încadrare științifică • „The Celluloid Ceiling: Behind the Scenes Employment of Women on the Top 250 Films of 2011” (2012); • „Gender Inequality in Popular Films: Examining On Screen Portrayals and Behind-the-Scenes Employment Patterns in Motion Pictures Released between 2007 -2009” (2010); • „Mass Media: The Image, Role, and Social Conditions of Women. A collection and analysis of research materials” (1979).

Analiza de conținut Interviul semistructurat

Distribuția filmelor • „În general, femeile sunt actrițe, se chinuie să fie înalte, slabe, trebuie să corespundă unui șablon” (Mara Nicolescu - interviu). • Alegerea de a trece de la actorie la scenaristică a fost una rațională „trebuia să-mi creez și eu un univers” și asta pentru că bărbații „sunt predispuși să nu acorde suficientă atenție rolurilor feminine” (Mara Nicolescu - interviu).

Echipa de producție • • Există persoane care îndeplinesc mai multe roluri în cadrul echipei de producție. Rezultatele confirmă concluziile cercetărilor americane, unde doar 18% dintre membrii echipei de producție erau femei.

Vârsta personajelor feminine • În filmele lui Nae Caranfil, personajele peste 50 de ani sunt dublu marginalizate: numeric și construcție stereotipă. • Mara Nicolescu răstoarnă mitul. Personajele între 30 -40 sunt cele mai numeroase, urmate de cele peste 50 de ani.

Statul marital și parental al personajelor feminine • Femeile căsătorite fac parte din categoria peste 50 de ani și intră în stereotipul mamă și soție. • Femeile necăsătorite și fără copii visează la o carieră de succes și sunt dispuse să facă orice sacrificiu.

Ocupațiile personajelor feminine • Există doar un personaj care ocupă o funcție de conducere: Sofia din „Tache”. • Femeile sunt de puține ori construite în jurul ocupației lor. Iar atunci când femeile sunt personajele în jurul cărora este construită acțiunea („Un acoperiș deasupra capului” sau „Asfalt tango”), ocupația lor este fie neprecizată, fie aminitită doar ca element biografic. •

Stereotipuri feminine

Femeia, sluga de acasă: mamă și nevastă • • Femeile nu au nume și sunt descrise preponderent prin replicile personajelor masculine. Se ocupă de activitățile casnice. Inferioare bărbaților - „te-a întrebat cineva ceva? ” („Filantropica”). Femeia emancipată - Mona („Un acoperiș deasupra capului”) evoluează de la femeia supusă care nu știa să spună nu, la femeia care se descoperă pe sine. - Sofia („Tache”) este singurul personaj feminin care ocupă o funcție de conducere: administratoarea cimitirului, luându-i postul fostului soț.

Femeia fără scrupule • • Independența financiară este câștigată cu imoralitate. Personajele care trăiesc o viață imorală sunt fie pedepsite cu o moarte tragică, fie salvate prin fetișizare. • „Era logic ca Emilia să fie victima colaterală a filmului a cărei muză fusese, pe undeva. Nu este absolut deloc o sancțiune de ordin moral (de genul „să o pedepsim pentru ca e ușuratecă”), ci, mai degrabă, un gag, o ironie a hazardului” (Nae Caranfil - interviu). Emilia, „Restul e tăcere” Diana, „Filantropica”

Femeia și cel mai important atribut al său, senzualitatea • Ilustrată prin modul de filmare: cadre detaliu pe anumite părți ale corpului (sâni dezgoliți, picioare, buze), prin lumină (personajele parcă au o aureolă) și muzică. • Femeia deține controlul în relațiile cu partenerii masculini prin senzualitate. Senzualitatea armă în carieră. Femeii îi sunt accentuate doar calitățile fizice. • Diana, „Filantropica”

Femeia și cea mai veche meserie: prostituția • • Cea mai întâlnită meserie pentru personajele analizate. Există două tipuri de femei care o practică: cele care își acceptă meseria pe care o fac din plăcere și cele care reușesc să se retragă. • „Este, în mod cert, un univers foarte ofertant atât pentru cei care le scriu, cât și pentru cele care le joacă pentru că astfel de personaje se află într-un permanent conflict” (Mara Nicolescu - interviu). Geta, „Tache”

Femeia și visul ei către glorie • • • Orice sacrifiu este prea mic pentru visul traiului în Occident. „Asfalt tango” ilustrează și diferența dintre lumea civilizată și Estul rudimentar. Lumea artistică este marele vis al personajelor feminine. „Asfalt tango”

Femeia, de la muză la fetiș pentru bărbat • • • Personajele feminine se construiesc în jurul relației cu personajul principal masculin și trec de la statutul de muză la cel de obsesie pentru acesta. Personajul masculin se poziționează ca voyeurist. Femeile au putere asupra bărbaților care sunt gata să-și schimbe viața pentru ele. Diana și Ovidiu, „Filantropica” Grig și Emilia, „Restul e tăcere”

Femeia, în viziunea bărbaților • Inferioară bărbaților – „pleacă de aici, asta e treabă de bărbați” („Un acoperiș deasupra capului”). • Personaj negativ – „copiii s-au făcut mari, pe urmă ea a zis că nu mai are nevoie de mine și m-a dat afară” („Un acoperiș deasupra capului”). • Marfă de schimb – „uite cum facem, eu o iau pe asta și văd eu cum mă descurc, tu te duci la hotel, stai acolo până la șapte jumătate, dacă până atunci nu vin, te duci în locul meu la gară” („E pericoloso sporgersi”). • Ușoare și fără scrupule - „fetele cuminți stă acasă, ștoarfele se duc” („Asfalt tango”).

• Analiza de conținut • Interviul semistructurat • Testul Bechdel

Criterii de îndeplinit pentru a trece testul • Filmul trebuie să aibă două personaje feminine. • Acestea trebuie să poarte o conversație. • Iar discuția lor trebuie să fie despre altceva în afară de un bărbat.

Concluzii • Numărul personajelor feminine este mai mare în cazul filmelor scrise de Mara Nicolescu decât în cele ale lui Nae Caranfil. • Femeile peste 30 de ani sunt majoritare în filmele lui Nicolescu, urmate de cele peste 50 de ani. În opoziție, Caranfil se înscrie în trendul filmelor americane, personajele feminine majoritare au sub 30 de ani, iar cele peste 50 de ani sunt cele mai puține. • Prostituția este cea mai des întâlnită meserie. Femeia este văzută ca obiect sexual. Accentul se pune pe calitățile ei fizice.

Bibliografie selectivă • • • • Brădeanu, Adina (2002), „De la „feminist” la „feminism”: o istorie selectivă a intersecției femeilor cu filmul documentar” în Dragomir, Otilia, Brădeanu, Adina, Rovența-Frumușani, Daniela, Surugiu, Romina (2002), Femei, cuvinte și imagini. Perspective feministe, Polirom, Iași; Căliman, Călin (2011), Istoria filmului românesc, Contemporanul, București; Ceulemans, Mieke și Fauconnier, Guido (1979), „Mass Media: The Image, Role, and Social Conditions of Women. A collection and analysis of research materials”, UNESCO, Paris; Chelcea, Septimiu (2007), Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și calitative, ediția a III-a, Economică, București; Chelcea, Septimiu (2004), Iniţiere în cercetarea sociologică, Comunicare. ro, București; Coman, Mihai (1999), Introducere în sistemul mass media, ediția a III-a, Polirom, Iași; Fulger, Mihai în Căliman, Călin (2011), Istoria filmului românesc, Contemporanul, București; Gerbner et alii (1980) în Severin, Werner J. și Tankard, James W. (2004), Perspective asupra teoriilor comunicării de masă, Polirom, Iași; Lauzen, Martha (2012), „The Celluloid Ceiling: Behind the Scenes Employment of Women on the Top 250 Films of 2011”, Center for the Study of Women in Television and Film, San Diego State University; Monagham, Emily, 1 septembrie 2011, „ The Bechdel Test: What It Is, And Why It Matters”, Squarise. com; Moscovici, Serge (1997), Psihologia socială sau mașina de frabricat zei, Polirom, Iași; Mosocovici, Serge și Buschini, Fabrice (coord. ) (2007), Metodologia științelor socioumane, Polirom, Iași; Mulvey, Laura (1999), „Visual pleasure and narative cinema” în Film Theory and Criticism: Introductory Readings, Leo Braudy and Marshall Cohen, New York; Rancière, Jacques (2007), „The emancipated spectator”, Artforum International Magazine, New York. Smith, Stacy, Choueitiand, Marc și Gall, Stephanie (2010), „Gender Inequality in Popular Films: Examining On Screen Portrayals and Behind-the-Scenes Employment Patterns in Motion Pictures Released between 2007 -2009”, The Annenberg School for Communication and Journalism at the University of Southern California.