ELEMENTE DE DIPLOMAIE PEDAGOGIC N COMUNICAREA DIDACTICA Viorica

ELEMENTE DE DIPLOMAŢIE PEDAGOGICĂ ÎN COMUNICAREA DIDACTICA Viorica Goraș-Postică, dr. hab. prof. univ. USM, CE PRO DIDACTICA

EVOCARE � Prezentarea participanților: Cine sunt, de unde vin? De ce am vrut să vin la clubul Paideia de astăzi? ? ? � CUM? DE CE A APĂRUT ACEASTĂ ABORDARE/PREOCUPARE? � Presupunere prin termeni � Contexte (culturale, sociale, politice) în care sa familiarizat cu noțiunea de diplomat, diplomație - GPP

REALIZAREA SENSULUI � Lectură comentată a suportului teoretic � Studii de caz � Experiențe relevante ale participanților, de ordin cultural general și pedagogic, particular

Noţiunea, definirea şi caracteristicile diplomaţiei Etimologia cuvântului diplomaţie provine de la grecescul diplóô, a dubla, care desemna acţiunea de a redacta actele oficiale sau diplomele în două exemplare, dintre care unul era dat ca scrisoare de imputernicire sau recomandare trimişilor, iar celălalt se păstra în arhivă.

Diplomat - persoană oficială care misiunea D de a întreține relații cu reprezentanții oficiali ai altor state sau de a trata în numele statului; - persoană care ştie să trateze sau să conducă o afacere sau cum să se comporte într-o situație, pentru a-și atinge scopurile. Diplomaţie - activitate desfășurată de un stat prin reprezentanții săi, în scopul realizării politicii sale externe; - complex de metode și procedee folosite în domeniul relațiilor internaționale.

Purtătorul unui asemenea document a fost numit diplomat, activitatea desfăşurată de el, diplomaţie. Preluată de la grecii antici, noţiunea a intrat in vocabularul politic si diplomatic modern.

Dintre definiţiile cele mai apropiate de sensul originar al cuvântului diplomaţie se poate cita cea a lui De Flassan la începutul secolului al XIX-lea: „Diplomaţia este expresia prin care este desemnată de un număr de ani încoace ştiinţa raporturilor exterioare care ca bază diplome sau acte scrise emanând de la suverani. Diplomaţia nu este acelaşi lucru cu diplomatica; aceasta are ca obiect cunoaşterea cărţilor, a vârstei şi a autenticităţii lor. ”

O altă definiţie care se referă la sensul originar al cuvântului o găsim la Guillame de Garden: „Diplomaţia este ştiinţa raporturilor şi intereselor respective ale statelor sau arta de a concilia interesele popoarelor între ele; într-un sens mai restrâns ştiinţa sau arta negocierilor”.

Diplomaţia este arta de a atrage simpatii pentru ţara ta şi de a o înconjura de prietenii care să-ţi protejeze independenţa precum şi de a rezolva pe cale paşnică diferenţele internaţionale. Ea este în acelaşi timp tehnica răbdării care generează dezvoltarea relaţiilor internaţionale. Ex: din vizita premierului Filip în Italia, în vara lui 2017

Definiția noastră � Diplomația pedagogică constituie o componentă a eticii profesionale a cadrului didactic, bazată pe toleranță, respect și punere în valoare a celuilalt și manifestată în comunicare și alte relaționări, prin tact și deschidere, negociere constructivă și echilibrată a oricăror dispute, probleme sau conflicte.

Contexte uzuale � Diplomaţie politică � Diplomaţie culturală � Diplomaţie publică � Diplomaţie medicală � DIPLOMAŢIE PEDAGOGICĂ include relații etice profesionale, bazate pe acceptare și respect, pe tact pedagogic, în relaţiile profesor-profesor, profesorelev, profesor-părinte, dar şi ca element al CO al şcolii. ARTĂ A NEGOCIERII

Argumente justificative � Provocările curente ale muncii noastre � Dificultățile erei informaționale/digitale, care promovează, deseori violența, incită agresivitatea � Deschiderea școlii către comunitate, către toți copiii, inclusiv către cei cu CES, de alte etnii, confesiuni etc. (educație deschisă) � Practicile pozitive din străinătate cunoscute de părinți (Italia, Franța ș. a. )

Componenţele inerente pentru manifestarea diplomaţiei pedagogice � 1. Cultura organizaţională a şcolii în ansamblu � 2. Pregătirea psihopedagogică a cadrului didactic � 3. Etica profesională promovată în şcoală � 4. Deschiderea, toleranţa, acceptarea, respectul etc. pentru fiecare copil, părinte, coleg etc. .

Studiu de caz 1 � La un Liceu Teoretic Privat: � Mama vine cu copilul la ultimul sunet, cu flori în mână, pregătiți de sărbătoare. Un copil eminent din clasă aleargă spre copil și exclamă: Dar tu de ce-ai venit? Doamna învâțătoare ți-a zis de atâtea ori că o să te lase clasa!!!

Studiu de caz 2 Un liceu public, școală de sector: Un învățător hărțuiește un copil hiper-activ și pe părinții acestora. Mamei nu-i dă voie să intre în clasă dimineața, copilul intră și el strigă: � - Copile, am văzut o emisiune cu psihiatrul ieri. Dacă mai faci azi ceva, te te duc la el. Altă zi (adresare mamei): Nu mai pot!!! Luați-l din școala noastră Și duceți-l unde vreți. Numai eu să nu-l văd!!! - Puteți să vă plângeți oricui, eu nu mă tem de acum de nimeni! �

Strategii didactice de comunicare diplomatică 1 � Brainstorming � Brainwriting � Brainsketching � Discuțiile ghidate și libere, PANEL � Interviurile de focuss grup, reciproc, structurat sau nestructurat etc.

Rigori didactice de comunicare diplomatică 2 � ERRE – tehnici adecvate la orice etapă a lecției � Regulile de comunicare diplomatică în formele: în perechi, în grup și frontală � Învățătorul în calitate de diplomat și consilier � Provocările contextului actual

Recomandări pentru cadrele didactice "Diplomați nu spun aproape niciodată NU. D Da. . dar. . . Cultivați-vă cultura emoțională! Dezvoltați-vă tactul pedagogic. Învățați-vă să zâmbiți mai des! Z MBIȚI LARG! Comunicați calm și în tempou lent, echilibrat! Respirați adânc și stăpâniți-vă emoțiile în situații de stres! � Evitați confruntările! � Adoptați o atitudine creștină de iertare/acceptare a copilului, colegului, părintelui în orice situație! � Nu uitați: Noblețea funcției vă obligă la Diplomație! � � � �

ȚINUTA DIPLOMATICĂ A CADRULUI DIDACTIC � Încălţămintea � Deoarece vestimentaţia unei persoane din conducere este aproape mereu la vedere, pantofii lui trebuie să arate întotdeauna bine, adică să fie de bună calitate şi în stare bună. Pantofii cu şiret au constituit întotdeauna linia clasică, dar acum sunt acceptaţi peste tot mocasinii şi pantofii fără şiret. Bărbaţii care poartă pantofi coloraţi atrag atenţia asupra picioarelor, ceea ce nu este recomandabil în majoritatea afacerilor. După cum cămaşa albă corespunde oricărui costum (cu excepţia celui alb), aşa şi încălţămintea neagră corespunde costumului de orice culoare. Încălţămintea cafenie se combină rău cu costumul întunecat. Încălţămintea de culoare deschisă se recomandă de purtat doar în timpul verii cu costum de culoare deschisă, încălţămintea sportivă – numai cu îmbrăcăminte sportivă, pantofii de lac – doar la ceremonii solemne. Pantofii unei femei sunt deseori în centrul atenţiei. De aceea, ei trebuie să fie lustruiţi şi curaţi, cu tocuri într-o stare bună. Geanta trebuie să se potrivească cu pantofii şi să se asorteze cu ei. O femeie care poartă tocuri extrem de înalte la birou, sugerează că nu are de gând să muncească în ziua respectivă, fiindcă ar necesita un efort prea mare. O femeie care poartă pantofi frumoşi, bine făcuţi, de calitate bună, cu tocuri potrivite sau joase, demonstrează că este gata de acţiune şi poate merge oriunde. � �

ȚINUTA DIPLOMATICĂ A CADRULUI DIDACTIC 2 � � � În lumea afacerilor , dar și în pedagogie, este dominant stilul clasic. Astfel, nu este obligatoriu, dar e recomandabil vestimentaţia unei femei să conţină sacou, care poate fi purtat în ansamblu cu pantaloni, fustă, rochie. Este important ca hainele să fie funcţionale. Îmbrăcăminte unei doamne nu trebuie să sustragă interlocutorul, îndeosebi copilul, să-l abată de la discuţie. De aceea nu se recomandă fustele şi rochiile prea scurte sau decolteul prea adânc, culorile aprinse, hainele prea strâmte. Cele mai corespunzătoare culori – albastru-întunecat, cafeniu-roşcat, bej, cafeniu-închis, gri, albastru-deschis. Dar spre deosebire de vestimentaţia unui bărbat, o doamnă poate să-şi permită haine de o varietate mai mare de culori, doar cu mici excepţii. Culoarea roşie a hainelor poate fi aleasă doar la manifestaţiile unde vor fi prezente multe persoane – aşa îmbrăcăminte va permite să se evidenţieze în mulţime. Hainele împletite pot fi purtate numai în cazul când reprezintă o lucrare originală, realizată la un nivel foarte înalt. Pe parcursul zilei şi vara se recomandă de îmbrăcat rochii de culori mai deschise, iar seara şi iarna – de culori mai închise şi din stofă mai deasă. Lungimea rochiei nu trebuie să fie mai scurtă de linia genunchilor. Hainele şi accesoriile trebuie să fie menţinute într-un ansamblu coloristic, care nu trebuie să depăşească trei culori.

REFLECȚIE: Imaginea Învățătorului Diplomat Scriem, apoi discutăm: • La picioare: Punctele noastre forte la acest capitol • La mâini: De ce avem nevoie pentru a fi diplomați în pedagogie? • La cap – Ce credem despre aceasta la moment? • La inimă - Ce simțim? Ce perspective are diplomația în mediul pedagogic? ? ?

Obstacole în manifestarea diplomatică a cadrului didactic � La nivel de școală, cultură școlară, per ansamblu � La nivel de clasă � La nivel de comunitate � Ce putem negocia cu elevul/părintele și ce nu este negociabil? ?

EXTINDERE � Angajamente personale de cultivare a competenței de diplomație pedagogică � Idei de aplicare a celor învățate în sala de clasă, cu părinții, cu colegii din școală � ÎNTREBĂRI DE CLARIFICARE? ? ?

Vă Vă mulțumim pentru atenție!!! � ”. . . Și femeile aducătoare de vești bune sunt o mare oștire” (Psalmul 68: 11) � Comunicarea cu tact şi diplomaţie necesită strategie, conştientizare şi abilităţi. Scopul său este stabilirea încrederii şi comunicării eficiente în relaţii când transmiteţi mesajele în mod eficace.