PARTICULARITI ALE COMUNICRII CU PACIENTUL IN INGRIJIREA PALIATIVA

PARTICULARITĂȚI ALE COMUNICĂRII CU PACIENTUL IN INGRIJIREA PALIATIVA MODEL DE COMUNICARE Dr. Curic Alina-Liliana, medic specialist Geriatrie- Gerontologie, atestat Ingrijiri Paliative

• Ingrijirea paliativa reprezinta abordarea ce imbunatateste calitatea vietii pacientilor si a familiilor acestora care se confrunta cu probleme asociate unei boli amenintatoare de viata, prin prevenirea si inlaturarea suferintei, identificarea precoce, evaluarea corecta si tratamentul impecabil al durerii si a altor probleme fizice, psiho-sociale si spirituale.

Principiile Ingrijirii Paliative - afirma viata si priveste moartea ca pe un proces normal, natural - nu vindeca persoana ci ii protejeaza demnitatea - asigura controlul durerii si al altor aspecte negative ale stadiilor terminale bolilor incurabile

- vizeaza aspecte medicale , psihologice, sociale si spirituale - respecta dorintele si nevoile pacientilor, precum si valorile acestora - accentueaza importanta pe care o are familia - ofera suport familiilor pacientilor pentru a face fata bolii si doliului

• Aceste principii nu pot fi respectate daca nu exista o buna comunicare cu pacientul si cu familia lui, fiind un proces care conditioneaza calitatea relatiile dintre acestia si medic • Comunicarea poate fi verbala (realizata prin cuvinte) sau non-verbala(se foloseste contactul vizual, gesturile, atingerea, pozitia corpului si ascultarea activa)

Cum comunicam? • Importanta este pozitia corpului- ne asezam in fata pacientului, corpul inclinat catre pacient, mentinem contactul vizual si avem o atitudine relaxata, deschisa. • Este foarte important sa fie creat spatiul adecvat • Sa alocam timp suficient

• Sa fim singuri cu pacientul sau cu cineva din familie • Sa nu ne grabim, sa gasim tonul potrivit • Sa avem considerente pentru dificultatile acestuia de comunicare • Sa folosim întrebări deschise care permit pacientului sa ofere raspunsuri complexe- CUM? CAND? DE CAND?

Comunicarea unei vesti proaste • Vestea proasta reprezintă o informatie care influenteaza in mod neplacut sau drastic viziunea omului asupra viitorului. - comunicarea diagnosticului sau a prognosticului - recurenta bolii - inceperea tratamentului opioid major - pierderea autonomiei pacientului

De ce este dificil? • teama de a-și arăta emoțiile • frica de a fi acuzați de familie sau de colegii de breasla • teama creată de propria vulnerabilitate în fața bolii/morții • lipsa timpului și a unui cadru propice • lipsa de pregătire/experiență • frica de reactia pacientului

Scopul comunicării vestii proaste - să înțeleagă realitatea cu care se confruntă - să favorizeze comunicarea bazată pe încredere cu familia, prietenii, și personalul medical - sa ia parte la deciziile terapeutice și de ingrijire în mod informat si constient - sa se pregateasca mai bine in ceea ce priveste despartirea de cei dragi, de aceasta lume

Modele de comunicare a vestilor proaste • Modelul nedezvaluirii-in care medicul decide ce e mai bine pentru pacient • Modelul dezvaluirii in detaliu • Modelul dezvaluirii individualizate-reprezinta modul ideal pentru ca rata informatiilor furnizate sunt adaptate la nevoile pacientului

Strategie de comunicare a vestilor proaste SPIKES • S= SETTING- planificarea discutiei si confirmarea datelor medicale - asigurarea mediului necesar - asigurarea confidentialitatii - alocarea timpului necesar - identificarea persoanelor pe care pacientul le-ar vrea prezente

• PERCEPTION-incercam sa aflam ce si cat stie pacientul si familia lui in legatura cu boala • INVITATION-cat doreste sa stie ? -fiecare persoana are dreptul de a refuza sa afle informatii despre starea lui de sanatate si poate delga pe altcineva in locul lui

• KNOWLEDGE- informatiile - trebuie sa fie oferite intr-un mod delicat dar ferm - fara a folosi jargonul medical - evitati monologul - faceti pauze frecvente - utilizati tacerea si limbajul corpului ca metode de a usura discutia

• EMPATHY- raspunde la emotiile pacientului - acordati timp pacientului si apartinatorilor sa reactioneze subliniind ca raspunsul lor este normal - incurajati pacientul sa isi exprime sentimentele - este foarte importanta comunicarea non verbala

• SUMMARY AND STRATEGY - stabiliti un plan pentru viitor - tratati simptomele pe care le are in prezent - faceti un plan de tratament - discutati despre posibilitatea de a oferi suport psiho-emotional, social si spiritual - stabiliti o intalnire ulterioara pentru a va arata disponibilitatea

Protocol de comunicare în 10 pași Etapa 1 - Pregatirea intalnirii - strangeti toate informatiile medicale relevante pentru pacient - identificati persoanele pe care pacientul le-ar dori prezente la discutie - asigurati mediul adecvat Etapa 2 -Verificarea nivelului de intelegere al pacientului privind statusul medical - adresati intrebari referitoare la motivul pentru care a fost indrumat in serviciul respectiv, informatii oferite de alti medici

Etapa 3 - Verificarea dorintei pacientului de a accepta mai multe informatii medicale - Intrebari posibile: Ati dori sa discutam toate aspectele starii dumneavoastra de sanatate? - Daca nu, este cineva cu care doriti sa stau de vorba?

• Etapa 4 -Oferirea posibilitatii de negare a informatiilor -amanarea momentului comunicarii diagnosticului daca pacientul doreste sau comunicarea lui unei alte persoane desemnate de pacient • Etapa 5 -Aluzia de avertizare „ Ma tem ca lucrurile par sa fie destul de grave” - se ofera din nou posibilitate de negare

• Etapa 6 - Impartasirea diagnosticului • Etapa 7 -Clarificarea temerilor pacientului • Intrebari posibile: , , Ce inseamna aceste vesti pentru dumneavoastra? ” Ascultati si nu oferiti asigurari premature.

• Etapa 8 -Explorarea sentimentelor pacientului si oferirea unui răspuns empatic - acordati timpul necesar pacientului pentru a se gandi la propriile sentimente. - acordati timp de reactie la informatia primita - formulati un raspuns empatic care sa reflecte sentimentele exprimate de pacient , , Imi imaginez ca aceste vesti sunt dureroase. . . ” sau , , Incerc sa va ajut. ”

Etapa 9 -Rezumarea discutiei - rezumati motivele de ingrijorare - oferiti ocazii pacientului si familiei de a pune intrebari -mentineti speranta Etapa 10 -Planificarea şi organizarea etapelor urmatoare

Concluzii: • Comunicarea diagnosticului este un proces solicitant • Necesită anumite abilităti si tehnici care pot și trebuie să fie invătate • Pacientii au dreptul dar nu si obligatia de a sti diagnosticul si prognosticul. • Pacientii au nevoie de onestitate, claritate, timp, interes, adaptarea informatiilor și fidelitate

• „Un expert în transmiterea veștile proaste nu este o persoană care reușește de fiecare dată – este pur și simplu o persoană care eșueaza mai rar și care se consumă mai puțin când lucrurile nu merg foarte bine. ” • Buckman R, How to break bad news: A guide for health professionals. Baltimore, MD, John Hopkins Press, 1992.

VA MULTUMESC!

Bibliografie: • • • • 1) Balint, M. , The Doctor, his Patient and the Illness, Pitman Medical Publishing Co Ltd, 1956; 2) Bond, Ch. , Lavy, Vicky, Wooldridge, Ruth, Ghid de îngrijiri paliative pentru familii și personalul de îngrijire (traducere), Fundația Hospice Casa Speranței Brașov, 2013, 21 -23; 3) Bogdan, C. , (coord. ), Elemente de ingrijiri paliative oncologice și non-oncologice, Edit. Universitară, București, 2006, 103 -117; 4) Buckman, R. , Communication in palliative care; a practical guide, Dereck Doyle, G WCHHM Oxford Textbook of Palliative Medicine, Second edition, Oxford, England, Oxford University Press, 1998, 141 -143; 5) Cîlț, Casandra, Asistența bolnavilor terminali suferind de maladii pulmonare cronice în Voicu M. Tudorache ș. a. Tratat de reabilitare pulmonară, Editura Mirton, Timișoara, 2009, 395, 403; 6) Duke, Sue, Baylei, C. , Comunicarea pacient familie în Sheila Paine, Jane Seymour, Christine Ingleton, (edit. ) Tratat de îngrijiri paliative pentru asistenții medicali. Principii și dovezi pentru practica clinică, Editura Fundația Hospice Casa Speranței (traducere) Brașov, 2012, 135 -138; 7) Gorog, Ilana, Comunicarea la sfârșitul vieții; întâlnire între profesionist și pacient. Comunicare la cea de-a IX-a Conferință Națională ANIP, Poiana Brașov, 7 -8 martie 2008, program, pag. 24; 8) Moșoiu, Daniela, A. B. C. -ul medicinei paliative, Edit. Lux Libris, Brasov, 2012, 26 -28; 9) Moșoiu, Daniela, Comunicarea în cancer, Hospice , , Casa Speranței”, Brașov, 2009, 18 -21; 10) Moșoiu, Daniela, (coord. ), Protocoale clinice pentru îngrijiri paliative, ediția a 2 -a revizuită, Fundația Hospice Casa Speranței Brașov, 2013, 28 -29; 11) Olăroiu, Marinela (sub. red. ) Compendiu de îngrijiri paliative la domiciliu, Editura Viața Medicală Românească, București, 2004, 255 -257; 12) Rahnea Nîță, Gabriela, (coord. ), Sinteza teoretică și practică a îngrijirilor paliative. Tratat pentru asistenții medicali, Editura Etna, București, 2014, 121 -123; 13) Skolka, Eniko, Aspecte ale asistenței bolnavului aflat în stadiul terminal. Posibilități, limite și dileme fundamentale, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2004, 97 -98; 14) Tudose, Fl. , Fundamente în psihologia medicală. Psihologia clinică și medicală în practica psihologului, Editura Fundației România de Mâine, 2003; 15) Recomandarea Rec. (2003)24 a Comitetului de Miniștri ai Statelor membre privind îngrijirea paliativă, adoptată de Cormitetul de miniștri la 12 nov. 2003 la cea de-a 860 -a sesiune, Council of Europe, 61