COMPONENTELE PUNTILOR DENTARE Cursul II Componentele puntilor dentare

COMPONENTELE PUNTILOR DENTARE - Cursul II -

Componentele puntilor dentare Puntea dentara este constituita din urmatoarele parti componente: § Corpul de punte format dintii de inlocuire (dintii absenti de pe arcada) cunoscut si sub numele de ‘dinti intermediari’. § Elementele de agregare (fixare) reprezente de microprotezele (proteze monodentare), care sunt cimentate pe dintii stalpi.

Elemente de Agregare Intermediarii protezelor fixe Conectorii

Elementele de agregare : sunt coroane dentare cu ajutorul carora puntea se sprijina pe dintii stalpi. O punte dentara trebuie sa aiba minim 2 elemente de agregare. In functie de intinderea puntii, numarul lor poate varia. Corpul puntii : este partea care inlocuieste dintii absenti. Este pozitionata de obicei intre elementele de agregare, desi exista cazuri in care se situeaza in afara lor ( punti in extensie ). O punte poate avea mai multe corpuri in functie de numarul breselor pe care le restaureaza.

Corpul de punte si elementele de agregare nu sunt lipite ulterior confectionarii. Ele sunt turnate impreuna pentru a asigura structurii o rezistenta superioara. Dintii pe care se sprijina puntea dentara prin elementele de agregare se numesc dintii stalpi ai puntii. Prin conventie, o lucrare dentara care contine mai multe coroane dentare unite intre ele dar nu are corp de punte ( nu exista dinti lipsa ) este considerata tot punte dentara.

Puntea dentara este reprezentata de dintii artificiali ce inlocuiesc dintii absenti din spatiul edentat al arcadei dentare. Ea restaureaza integritatea morfologica a arcadei dentare si functiile aparatului dentomaxilar. Corpul de punte suporta presiunile masticatorii de la dintii antagonisti la nivelul fetelor ocluzale si le transmite elementelor de agregare. Corpul de punte trebuie sa fie rigid, nedeformabil. Impreuna cu elementele de agregare formeaza o singura piesa protetica- puntea dentara- un ansamblu care restaureaza functiile afectate. Deoarece intreaga lucrare protetica este rigida, nedeformabila, se impune o pregatire speciala a dintilor stalpi pentru a permite insertia pe campul protetic.

Alegerea dintilor stalpi este una din cele mai importante etape in planificarea unei punti dentare. Astfel inainte de a alege dintii stalpi, medicul trebuie sa fie sigur ca, respectivul caz clinic, are ca indicatie de tratament folosirea puntilor dentare pe dinti naturali. Alegerea dintilor stalpi permite medicului sa decida : § cati dinti stalpi sunt necesari pentru a putea sustine adecvat puntea dentara § care sunt dintii stalpi care se vor folosi pentru sustinerea puntii dentare

Conditii specifice fiecarui dinte Fiecare dinte va juca un alt rol in sustinerea puntii dentare. De exemplu, dintii posteriori vor avea un rol mai important in sustinerea puntii datorita marimii mari si a numarului superior de radacini. "Puterea" cu care fiecare dinte va sustine puntea dentara depinde de mai multi factori caracteristici fiecarei clase de dinti. Acesti factori pot fi influentati de situatii patologice sau de inaintarea in varsta. Numarul de radacini : cu cat este mai mare, cu atat stabilitatea dintelui este mai mare Lungimea si grosimea radacinilor : cu cat sunt mai mari, cu atat stabilitatea dintelui este mai mare Divergenta radacinilor : cu cat radacinile sunt mai divergente cu atat dintele este mai puternic ancorat in os Gradul de implantare osoasa : se refera la cantitatea si calitatea osului in care este implantat dintele In functie de aceste criterii, fiecare dinte primeste un indice care ne arata cat de mult ne putem baza pe acesta in sustinerea puntii dentare.

Clasificarea corpurilor de punte poate fi facuta din mai multe puncte de vedere, astfel: Dupa materialul din care sunt realizate: Ø corpuri de punte metalice (masiv); Ø corpuri de punte nemetalice (fizionomice), acrilice sau ceramice in puntile pentru spatiul edentat unidentar; Ø corpuri de punte mixte: metalo-acrilice, metalo-ceramice.

Dupa aspectul fizionomic: Ø corpuri de punte nefizionomice; Ø corpuri de punte partial fizionomice. Dupa forma structurii aliajului metalic: Ø Ø Ø Ø corp de punte masiv metalic; corp de punte cu casete metalice si fatete din acrilat; corp de punte cu semi casete metalice si fatete din acrilat; corp de punte cu casete metalice si fatete din portelan; corp de punte cu cupe metalice si componenta fizionomica acrilica; corp de punte cu semi cupe metalice; corp de punte cu bara metalica acoperita din acrilat; corp de punte cu bara si bonturi metalice acoperite de coroane acrilice; Ø corp de punte cu bara si bonturi metalice pentru dinti tubulari din portelan.

Dupa raportul corpului de punte cu creasta alveolara: Ø Ø Ø corp de punte cu raport in sa; corp de punte cu raport in semisa; corp de punte cu raport tangent linear la maxilar; corp de punte cu raport tangent linear la mandibula; corp de punte cu raport punctiform; corp de punte suspendat.

Corpul de punte cu raport in sa q Are dinţi intermediari de dimensiune şi volum asemănător cu al dinţilor naturali q Acoperă (încalecă) creasta alveolară pe ambii versanţi pe o zonă echivalentă cu suprafaţa de colet a dinţilor pe care îi înlocuieşte, în contact intim cu mucoasa q Nu permite curăţirea şi autocurăţirea (produc reacţii inflamatorii) q Se recomandă în cazuri restrânse, din considerente de ordin fonetic pentru zona frontală. q Se mai recomandă în creste cu lăţime mare si cu dinţi scurţi.

Corpul de punte cu raport in semisa § Se indică când se impune refacerea fonaţiei şi esteticii, dar este impetuoasă in păstrarea igienei. § Reducerea suprafeţei de contact şi distanţarea de mucoasă spre oral asigură posibilitatea unei bune de igienizari. § Se indică în creste la maxilar § Faţa mucozală a corpului de punte se aplică pe versantul vestibular şi se întinde ca o şa până la mijlocul crestei alveolare de unde se distanţează rotunjindu-se spre oral, delimitând între mucoasă şi corpul de punte un spaţiu triunghiular. § Există tendinţa tehnicienilor de a extinde corpul de punte dincolo de coama crestei. § Apar zone de subintrânduri cu unghiuri ascuţite şi posibilitate de retenţie alimentară

Cu contact tangential linear Stabileste un contact linear cu mucoasa la nivelul unei linii corespunzatoare cu coletul § Sunt indicate mai ales la arcada superioara §

Modelarea puntii cu contact tangential § Reface parţial morfologia coronară a dinţilor lipsă, la nivel vestibular, ocluzal şi 1/3 oral, restul este un versant oblic în jos dinspre vestibular spre ocluzal § La acest tip de contact cu creasta se reduce din volumul fetei orale, de unde rezulta o faţă palatomucozala uşor convexă, netedă, cu o direcţie oblică în prelungirea versantului vestibular al crestei alveolare. Astfel contactul va fi linear.

§ Oblicitatea depinde de distanta dintre crestele alveolare si planul de ocluzie. Se indica in zona laterala maxilara la dintii cu coroane inalte.

Cu contact linear la mandibulă § Se obţine prin modelarea fetelor oclzale, linguale si vestibulare. Faţa linguala se modelează usor convex în sens cervico-ocluzal iar în sens M-D va fi netedă, fără şanţuri şi fără schiţarea intermediarilor. § Direcţia ei trebuie să fie uşor convergentă spre muchia crestei alveolare, unde se întâlneşte cu faţa vestibulara. § Aceasta se modelează individualizat cu şanţuri de descărcare numai în treimea ocluzala, în rest celelalte 2/3 se modelează fără relief, uşor convexe în sens cervico-oclzal şi în întregime convergentă spre lingual. § Din unirea feţei vestibulare cu cea linguala rezulta muchia mucozală care se suprapune pe mijlocul crestei alveolare, în contact uşor cu aceasta.

Cu contact punctiform § la acest corp punte fiecare intermediar realizeaza cate un contact punctiform cu creasta edentata pe mijlocul ei. Datorita aspectului pe care-l au intermediarii se mai numesc si corpuri de punte conice.

§ se utilizeaza in zona laterala mandibulara, pe creste edentate inguste. Plasate pe creste late, apar ambrazuri prea mari care retentioneaza alimentele

Modelarea cu contact punctiform § Fetele vestibulare si orale converg spre zona cervicala, de unde rezulta ca intermediari au o forma conica. Intre convexitatile vestibulare si orale, se creaza zone de retentie alimentara destul de greu accesibile curatirii § Partea dinspre mucoasa fixa modelandu-se sub forma de conuri rotunjite ale caror varfuri iau contact cu creasta alveolara intr-un pct. Cu contact suspendat § Spatiul de cel putin 6 mm din care 3 mm sa fie grosimea corpului de punte si 3 mm inaltimea spatiului dintre baza corpului si mucoasa crestei. Este de dorit ca in sens M-D sa avem cel putin 10 mm. Fata mucozala se realizeaza convex fara unghiuri ascutite.

Modelarea puntii suspendate Pentru a se realiza o astfel de punte trebuie să: Ø existe o suficienta distanta intre creasta alveolara edentata si suprafata ocluzala a antagonistilor, pentru a putea asigura o grosime suficienta corpului de punte

Ø Intre corpul puntii si creasta sa ramana o distanta de 3 mm, fata gingivala a corpului urmand sa fie plana/usor convexa ptr a permite trecerea alimentelor asigurandu-se un sistem igienic de autocuratire.

Elementele de agregare Sunt microprotezele prin care puntea se fixeaza de dintii stalpi. Aceste proteze monodentare constituie mijlocul terapeutic, protetic al leziunilor coronare si elementele de agregare ale puntilor dentare. Pentru proteza mobilizabila sunt utilizate ca elemente favorizante in asigurarea ancorarii si a sprijinului. Microprotezele ca elemente de agregare ale puntilor dentare sunt supuse unor forte suplimentare, acelor preluate de la nivelul corpului de punte. Pentru a le suporta, trebuie sa fie cu o rezistenta si fixatie marita. Alegerea microprotezelor ca elemente de agregare se realizeaza in functie de urmatorii factori: topografia edentatiei, intinderea bresei edentate, caracteristicile mecanice ale microprotezei, morfologia coronara si numarul dintilor stalpi, posibilitatile tehnico-materiale (clinice si de laborator).

Topografia edentatiei. Zona in care se afla situat dintele stalp reprezinta criteriul pentru precizarea tipului de microproteza din punct de vedere estetic. In zona frontala elementele de agregare trebuie sa fie total fizionomice sau partial fizionomice reprezentate de: incrustatii, coroane partiale, coroane mixte sau coroane de substitutie. In edentatiile laterale puntea dentara trebuie sa asigure, in special, masticatia. Elementele de agregare pe dintii laterali (premolari, molari), putin vizibil, dar supusi la presiuni mari, sunt reprezentate de coroanele de invelis metalice, cele care ofera rezistenta cea mai mare. Cu totul exceptional se pot folosi elemente de agregare partial fizionomice sau total fizionomice (coroane mixte, metalo-acrilice sau coroane metalo-ceramice).

Intinderea edentatiei influenteaza alegerea microprotezelor de agregare deoarece, prin legatura cu corpul de punte, suporta toate presiunile masticatorii. Elementele de agregare ale puntilor lungi, din cauza suprasolicitarilor se pot deforma, rupe sau decimenta. Sunt indicate microproteze rezistente mecanice, cu retentivitate foarte buna la dintii stalpi.

Microprotezele de acoperire metalice turnate si coroanele de substitutie prezinta caracteristicile solicitate de puntile intinse. Caracteristicile mecanice ale microprotezei. Doua dintre caracteristici prezinta interes in alegere pentru a fi folosite ca elemente de agregare: rezistenta mecanica la deformare elastica si la rupere si retentivitatea sau fixitatea pe dintele stalp.

Structura fizico-chimica a materialului din care este realizata microproteza si grosimea peretilor acesteia confera rezistenta la rupere si deformare. Coroanele turnate, coroanele de substitutie si coroanele mixte din aur platinat, sunt superioare celorlalte microproteze. Retentivitatea la dintele stalp este asigurata numai de coroane turnate cu grosime totala si de coroanele de substitutie. Morfologia coronara si numarul dintilor stalpi. Este cunoscuta variabilitatea formei si volumul coroanei pentru fiecare dinte in cadrul aceleiasi arcade si variabilitatea in cadrul diferitelor arcade. Exista dinti cu dimensiuni mari, dinti voluminosi si dinti cu dimensiuni reduse si dinti mici. Dintii voluminosi asigura retentivitate optima fiind posibila si realizarea coroanelor mixte. Dintii mici nu asigura retentivitate. Pe acestia sunt contraindicate coroanele mixte.

Pe dintii cu pierderi mari de substanta coronara in zona frontala sunt indicate coroanele de substitutie sau reconstituirile corono-radiculare acoperite de coroane mixte. Pe dintii cu pierderi mari de substanta din zona laterala (molari), dupa reconstituiri corono-radiculare sunt indicate coroane de acoperire metalice.

Numarul dintilor poate influenta alegerea intre coroanele de acoperire turnate cu grosime totala si coroanele de acoperire turnate cu grosime dirijata, sau intre coroanele de substitutie si reconstituirile corono -radiculare acoperite de coroane mixte. Ori de cate ori nu exista certitudinea unei posibile preparatii corecte la nivelul dintilor stalpi care sa favorizeze insertia lucrarii protetice se recurge la coroane turnate cu grosime dirijata sau din doua bucati. Conditiile tehnico-materiale. - daca sunt optime, pot fi indicate si folosite toate tipurile de microproteze ca elemente de agregare de la incrustatii, coroane ¾ si 4/5, coroane de substitutie pana la coroanele turnate. Daca aceste conditii nu sunt corespunzatoare, indicatiile sunt limitate numai la un anumit tip, care este posibil sa fie realizat. In toate edentatiile frontale si fronto-laterale poate fi utilizata cu foarte mult succes coroana mixta metalo-ceramica. Este foarte rezistenta si cu un aspect fizionomic deosebit de bun.

Indicatiile microprotezelor ca elemente de agregare Coroana fizionomica din acrilat se poate utiliza numai in zona frontala, in edentatiile reduse de 1 -2 dinti, pentru o perioada scurta de timp. Lucrarea protetica (puntea) este realizata in totalitate din polimetil-metacrilat si are un caracter de provizorat, fiind folosita pana la obtinerea protezei definitive. Coroana fizionomica din ceramica. Aceasta microproteza se obtine foarte dificil, are un pret de cost ridicat, este casanta, este recomandata exceptional de rar si numai in edentatiile unidentare din zona frontala. Incrustatiile din cavitatea de clasa a II-a sunt preparate ca elemente de agregare numai pentru un singur dinte stalp, mezial sau distal. Pentru dintii arcadei superioare au un bun aspect fizionomic. Coroanele partiale 3/4 si 4/5 sunt folosite in edentatiile laterale ca elemente de agregare pe dintii stalpi meziali (canini sau premolari). Fiind pastrat aspectul cromatic si integritatea morfologica a fetei vestibulare un pronuntat caracter fizionomic.

Coroana metalo-ceramica este o microproteza care impune, pentru a fi aleasa element de agregare, ca dintele stalp sa nu prezinte dimensiuni reduse. Pentru executare sunt necesare conditii tehnicomateriale corespunzatoare. Este un element de agregare fizionomic si rezistent, caracteristici ce o recomanda sa fie preferata. Coroana metaloceramica este un element de agregare indicat pe caninii si premolarii voluminosi si eventual palatinizati. Pentru dintii cu implantare normala, apare in general, necesitatea devitalizarii urmata de reconstituirea metalica. Coroana metalo-acrilica total fizionomica Julius Mathe, este folosita pentru aspectul sau si pentru pretul de cost scazut. Este indicata la pacientii a caror profesiune solicita prezenta unei fizionomii deosebite. Coroanele metalo-acrilice (partial sau total fizionomice) in viitor vor fi inlocuite de coroanele metalo-ceramice, datorita calitatilor pe care le prezinta. Pentru avantajele financiare sunt indicate in multe situatii cele metalo-acrilice.

Coroanele de substitutie sunt intrebuintate ca element de agregare pe dintele stalp mezial in edentatiile laterale. Este mai mult folosita in edentatiile frontale, deoarece este rezistenta si fizionomica. Pentru mentinerea ocluziei si participarea la conducerea mandibulei, se realizeaza cea cu caseta metalica si fateta fizionomica. Este limitata indicatia de sacrificiu mare de tesuturi dentare pe care il cere sectionare coroanei naturale a dintelui stalp si de imposibilitatea indepartarii, cand trebuie sa fie refacuta puntea. Coroanele de invelis metalice, cu toate variantele obtinute prin cele trei procedee tehnologice: turnate, din doua bucati si stantate, sunt indicate in mod diferentiat pentru fiecare situatie clinica, coreland cu posibilitatile tehnico materiale. Intotdeauna acopera dintii stalpi distali in edentatiile laterale. Dintre coroanele metalice, este preferata cea turnata cu grosime dirijata pentru multiplele avantaje pe care le are. Coroana din doua bucati si cea stantata sunt indicate ca elemente de agregare numai daca nu se poate confectiona coroana turnata. Coroana turnata cu grosime totala, ca element de agregare, are o singura indicatie: dintele stalp (molar, premolar) cu dimensiune cervicoocluzala redusa.

Rolul puntilor dentare Puntile dentare au 2 roluri majore : restaurarea morfologica a dintilor absenti si prevenirea complicatiilor ce pot surveni in urma pierderii dintilor. 1. Restaurarea morfologica a dintilor absenti Este principalul rol al puntilor dentare. Acestea trebuie sa compenseze functiile dintilor pe care ii inlocuiesc cat mai aproape de starea de dinainte de efectuarea extractiilor dentare. De asemenea, puntile trebuie sa restaureze cat mai adecvat si dintii stalpi care vor fi slefuiti.

Functia masticatorie Puntile dentare, fiind fixate definitiv pe dintii stalpi, vor transmite fortele masticatorii de-a lungul radacinii acestora in osul alveolar. Practic, fortele se transmit osului alveolar similar masticatiei pe dinti naturali. Intensitatea fortelor masticatorii transmise fiecarui dinte stalp depinde de intinderea puntii si de calitatea dintilor stalpi. - Rezistenta mecanica a lucrarii nu se ingusteaza suprafata ocluzala a corpului de punte, ea trebuie sa fie in limitele suprafetelor ocluzale dintilor restanti corpul de punte o morfologie ocluzala care sa realizeze cu antagonistii contacte eficiente pentru masticatie

Spre deosebire de punti, protezele totale transmit toate fortele masticatorii gingiei de sub ele. Este si motivul pentru care confortul masticator este inferior, iar adaptarea la asemenea lucrari se face ceva mai greu. Foarte important : In cazul puntilor dentare, nu se transmite nici o forta gingiei si osului de sub corpul de punte. Practic, intreaga masticatie se realizeaza pe dintii naturali si nu pe gingie. Este aspectul care da procesului masticator un confort excelent. § suprafata ocluzala trebuie sa fie suficient de rezistenta pentru a nu fi abrazata de catre antagonisti si in acelasi timp ea nu trebuie sa fie abrazanta pentru antagonisti § suprafata ocluzala, fie metalica fie ceramica, in general. In anumite situatii putem accepta si acrilat pe suprafata ocluzala § marginea incizala trebuie sa fie subtire si rezistenta, nu din acrilat

Ø masticatia trebuie sa se poata realiza bilateral Ø daca intr-o edentatie intinsa, alegem ca dinti stalpi doar dintii limitanti, pacientul va resimti nesiguranta masticatiei pe aceasta lucrare va trebui sa alegem un numar mai mare de dinti stalpi, atat pentru preluarea solicitarilor ocluzale cat si pentru favorizarea automatizarii miscarilor masticatorii

Functia estetica Pierderea dintilor afecteaza grav estetica, mai ales daca este vorba de o zona vizibila. De aceea, refacerea functiei estetice este, pentru multi pacienti, cel mai important deziderat. Refacerea cat mai adecvata a esteticii pacientilor depinde foarte mult de materialele din care va fi confectionata puntea dentara. Puntile ceramice, mai ales cele pe schelet de zirconiu ofera un important avantaj comparativ cu alte tipuri de punti.

Functia fonetica Este afectata mai ales in lipsa dintilor frontali superiori. Deoarece puntile dentare sunt lucrari fixe putin voluminoase (spre deosebire de protezele dentare de exemplu), reobisnuirea cu vorbitul normal se face foarte rapid dupa cimentarea puntilor ( 1 -2 zile ). 2. Prevenirea complicatiilor ce pot surveni in urma pierderii dintilor In urma extractiilor dentare, in cavitatea bucala se produc, in timp, importante modificari care pot perturba grav functiile aparatului dentar. De asemenea, aceste modificari pot complica serios etapele realizarii puntilor dentare. Prevenirea acestor complicatii va fi mult mai eficienta daca puntea dentara se va executa imediat dupa pierderea dintilor.

§ trebuie sa facem protezare provizorie pentru a stabili nivelul la care va fi plasata marginea incizala (cuvinte ce contin litera "F"), morfologia fetei palatinale, raportul cu creasta edentata trebuie sa fie in sa, in general (doar in edentatia recenta, in zona frontala, este permis raportul in semisa) § respectarea DVO daca este marita - dintii se lovesc (cuvinte cu "S") finisarea lucrarilor lustruirea, glazurarea foarte bune § fizionomia influenteaza fonatia; daca culoarea, forma, marimea dintilor pe care i-am realizat, fie separat fie impreuna, sunt incorect realizate, pacientul isi schimba miscarile din fonatie cu scopul de a nu expune zona protezata.

VA MULTUMESC