STATUTUL FEMEII IN SOCIETATE Mihai AndreeaElena Clasa a

STATUTUL FEMEII IN SOCIETATE Mihai Andreea-Elena Clasa a 9 -a F Colegiul National “Costache Negri” Galati

Condiţia femeii în secolul XIX – începutul secolului XX v 1. EDUCATIA Femeile nu au fost singurele care au devenit din ce în ce mai critice în ce priveşte discrepanţele de educaţie, cu consecinţe privind diferenţele de şanse sociale, între fete şi băieţi. George Bariţiu deplângea la 1853 diferenţele de educaţie între fiii şi fiicele românilor. Tinerilor bărbaţi le era oferită o experienţă socială şi o educaţie în şcoli cu deschidere spre lume care le era refuzată tinerelor fete. În 1878 erau comune în România cu câte 46 de şcoli din care doar două de fete (şi 44 de băieţi) Insă cele mai încinse discuţii privind educaţia femeilor au fost legate de şansele lor de supravieţuire într-o societate în care “locul lor” era văzut a fi în casă, în gospodărie, şi în care nu toate femeile se puteau căsători astfel încât să intre în circuitul “mărfurilor conjugale”.

2. STAREA ECONOMICA În societatea românească de la sfârşitul secolului al XIX-lea munca nu le făcea independente pe femei întrucât modul în care era plătită această muncă nu le asigura independenţa economică. La începutul secolului al XXI-lea, această remarcă este încă potrivită realităţii româneşti – deşi în alt context istoric şi politic. v La sfârşitul secolului al XIX-lea se înregistrează: o stare de dependenţă a femeilor din clasele de mijloc de soţii lor, o precaritate a independenţei femeilor în sistemul muncii salariale, o dependenţă a economiei ţărăneşti de munca productivă a femeilor (greu de spus dacă veniturile femeilor erau pe măsura eforturilor depuse). Conform unei statistici din 1908: din totalitatea românilor ocupaţi în producţia economică industrială nici 1/8 nu sunt femei, în timp ce în alte părţi ale lumii civilizate proporţia era de 1/3 v

3. STATUTUL JURIDIC AL “INGERILOR” v v v v v Cum arăta legislaţia la sfârşitul secolului al XIX-lea în problema care ne interesează? Iată pe scurt coordonatele condiţiei juridice a femeilor în epocă. Conform articolului 195 din Codul Civil, femeia datorează ascultare bărbatului. Femeia nu poate da în judecată şi nici sta în proces cu cineva fără autorizaţia soţului. Femeia nu poate nici să dea şi nici să primească bani sau alte lucruri de valoare; ea nu poate să primească sau să refuze moşteniri fără ştirea bărbatului. În timp ce bărbatul are dreptul de a scoate bani din bancă, femeia nu are dreptul de a retrage bani fără consimţământul soţului, chiar dacă ea a avut dreptul de a deschide cont fără acest consimţământ. Conform legii pensiilor, dacă soţul moare înainte de a împlini 15 ani vechime, soţia împreună cu copiii rămâneau fără pensie şi prin urmare, erau muritori de foame. Dacă femeia cere despărţirea de soţ, legea nu-i permite să părăsească casa bărbatului în timpul litigiului oricât de periculoasă ar fi această şedere pentru ea. Soţul are drept de custodie asupra copiilor indiferent de condiţia acestuia (oricât de decăzut ar fi acesta). Femeia nu este subiect în acţiuni judiciare cu o singură excepţie: îşi poate face testamentul fără autorizaţia soţului!

v 4. ATITUDINI FATA DE EMANCIPAREA FEMEILOR � � Idolatrizare şi excludere. În scrierile lui Nicolae Bălcescu găsim o clasică idealizare şi stereotipizare a femeii: ea e o fiinţă misterioasă, fantastică, îngerească, destinată a fi centrul civilizaţiei familiale. “Cu femeia… natura scrie în inima bărbatului”. Atitudine Romântică prin excelenţă, măgulitoare dacă ţinem cu tot dinadinsul, dar şi periculoasă în acelaşi timp pentru femeile în carne şi oase: dacă eşti înger, cu siguranţă nu eşti om şi nici nu vei fi tratată ca egală din punct de vedere normativ! Ironie şi descurajare. Flechtenmacher spunea că în România, spre deosebire de alte ţări, bărbatul “o descurajează [pe femeie], o ia în râs dacă vede că voieşte să sfărâme singură crisalida care-i ţineau lipite aripile inteligenţei”. În articolul “Şicane bărbăteşti”. Sofia Nădejde scria că unii bărbaţi se silesc să descurajeze pe femei în a se educa şi instrui, scriind varii anecdote sau articole pe seama femeilor care învaţă. Aceasta în condiţiile în care era dificil să obţii instrucţie ca femeie oricum. Românii preluau şi exemple proaste din străinătate, ca de exemplu din jurnalul franţuzesc Le Figaro, în care apăreau istorioare ce încercau să acrediteze ideea că educaţia ştiinţifică ce se dă femeilor “stinge în ele orice simţ de pudoare”!!!

5. DREPTURILE POLITICE Drepturi politice. Eliza Popescu spunea, în cadrul unei Conferinţe citite la Reuniunea Ligii Femeilor din Iaşi (1898) că femeile au nevoie de dreptul de vot pentru a îndrepta deficienţele legale care le nedreptăţesc. Eliza Popescu este prima militantă la care întâlnim exprimată răspicat importanţa dreptului de vot pentru femei. În diferite părţi ale lumii civilizate femeile au drepturi – asupra averii, ba în America şi drept de vot [în anumite state, şi limitat încă, dar aveau ] Şi numai la noi, în România, ideea de emancipare, dorinţa de egalitate a drepturilor politice cu a bărbaţilor, e privită ca o uşurătate, o vanitate, o răscoală trecătoare şi neîntemeiată, făcută cu intenţia de a te impune, a te distruge, a-ţi face vază.

Imaginea şi rolul femeii în comunism v Încă din anul 1973, Nicolae Ceauşescu defineşte rolul şi statutul femeii. La şedinţa plenară a Comitetului Central al Partidului Comunist Român, acesta declara că "cea mai mare onoare pentru femei este să nască, să dea viaţă şi să crească copii. Nu poate fi nimic mai scump pentru o femeie decât să fie mamă". v Mihaela Miroiu, profesoară la SNSPA, prezintă o zi obişnuită din viaţa unei femei: "Portretul unei zile banale de iarnă din viaţa unei neveste în comunismul anilor ’ 80 era cam acesta: trezit la ora şase dimineaţa, coadă la lapte, pregătit copii pentru şcoală, plecat la serviciu pe scara autobuzului, îngheţat de frig iarna, coadă între orele 16 -18, întors, hrănit familie, curăţenie, încălzit paturile cu sticle cu apă caldă, culcat copii, spălat cu apă din oală, încălzită cu fierbătorul".

PORTRETUL UNEI ZILE NORMALE

Imediat ce au ajuns la putere, comunistii au facut din românca tinta predilecta a campaniei lor de modernizare a tarii. Purtând în spate o lunga istorie discriminatorie la nivel legal si nu numai, femeile sunt privite ca un grup social ce trebuie emancipat si protejat. Istoria feminismului românesc, activ atât în plan intern cât mai ales international în perioada interbelica, este ignorata si data uitarii. Asociatiile feministe dispar, pierzându-se astfel tot ceea ce creasera pâna atunci. În luna martie 1948 se constituie Uniunea Femeilor Democrate din România ce devine în 1957 Consiliul National al Femeilor. � Egalitatea barbat-femeie devine noul cuvânt de ordine al regimului. Ea se materializeaza la nivel legal prin dreptul de vot acordat femeilor, prin noile coduri ale familiei si muncii. Constitutia din 1948 consfinteste egalitatea deplina a persoanelor de sex masculin si feminin, femeile obtinând dreptul de a alege si a fi alese în toate structurile statului si ale partidului, dreptul la munca, la concedii, pensii etc. Din nefericire, toate aceste drepturi devin repede lipsite de substanta datorita naturii duplicitare a regimului. Emanciparea legislativa evidenta este golita de sens prin functionarea institutiilor si datorita mentalitatii cadrelor partidului. �

Feminismul: o cauză câștigată sau. . . La noi sub comunişti mama eroină trebuia să fie în câmpul muncii, la muncă egală, salarii egale, drepturi egale. Femeia a ajuns pe macarale, tramvaie, autobuze, la turnătorii lângă cuptorul de 1000⁰C, pe şantier la turnat beton, la vopsitorie inhalând vapori toxici iar corpul i s-a deformat, picioarele s-au înrgoşat, mâinile s-au bătătorit, vocea i-a devenit răguşită. După 8 -10 -12 ore de muncă ajunsă acasă trebuia să spele, să calce, să facă mâncare, să verifice ce-au făcut copii şi altele pe care le ştim. Uneori o ajuta şi bărbatul, dar barbatul are altă alcătuire aşa că nu ne putem supăra prea tare pe el , doar noi, prin mişcare feministă, am dorit asta. Se poate o femeie descurca singură? Se poate, noi ştim prea bine că da, dar cu cu efort? Am ajuns vremurile în care datorită salariilor mici nu ne mai permitem să stăm acasă. Fiecare femeie visează la o rochie vaporoasă de seară (cu toate că unde să o purtăm? ), la un fard deosebit, la un ruj bun, la un parfum special. Nu mai avem timp nici de o baie parfumată pentru ca toate trebuie făcute acum şi, după servici, nu mai avem timp pentru noi. În sufletul nostru tânjim să fim ocrotite pentru că suntem sensibile, tandre, delicate aşa că … am pierdut sau am căştigat? Poate că am căpătat nişte drepturi dar, nu mai ştim unde şi cum ne-am pierdut feminitatea.

Drepturile femeii moderne v v Egalitatea sexelor este ceva nou în istorie, o ştim cu toţii. Timp de mii de ani, femeile au fost considerate inferioare bărbaţilor, şi numai de câteva zeci de ani încoace a fost luată în serios problema egalităţii de şanse. Abia în secolul XX , femeile şi-au câştigat dreptul de a vota, şi abia după cel de-al doilea război mondial au început să se ia măsuri efective pentru interzicerea discriminării lor în raport cu bărbaţii. Este însă doar un început şi trebuie privit ca atare. La scara mentalităţilor, cele câteva decenii de egalitate, raportate la cele câteva milenii de inferioritate, înseamnă, probabil, foarte puţin. Ştim cu toţii că de la drepturi la convingeri e cale foarte lungă. În ziua de azi, femeile lucrează, au slujbe, conduc întreprinderi, maşini sau avioane, fac studii, îşi construiesc cariere, şi în general muncesc cot la cot cu bărbaţii (chiar dacă nu toată lumea vede asta). Pe de altă parte, însă, fiind vorba de o epocă de tranziţie, s-au păstrat şi vechile obiceiuri. Femeile sunt în continuare percepute ca principale responsabile în îngrijirea căminului şi a copiilor. Ele sunt, în majoritate, cele care gătesc, spală, fac curăţenie, cresc copiii…Cu alte cuvinte, noul rol al femeii, de colegă şi egală a bărbatului, în loc să-l înlocuiască pe cel vechi, de fiinţă domestică supusă, n-a făcut decât să i se adauge. Femeile, de fapt, nu au trecut de la statutul de gospodină la cel de salariată, ci au rămas cu amândouă pe cap. Nu au schimbat un rol pe altul, ci trebuie să le joace pe amândouă, chiar dacă nu vor asta întotdeauna.

Femeia interbelica versus femeia actuala v v v Perioada interbelica a fost o perioada in care a luat nastere emanciparea femeii , aceasta trecand de la stadiul de femeie de casa la cel de doamna in societate. In acele timpuri , femeia castigase deja o multime de drepturi: purta pantaloni, putea avea parul tuns, facea sport impreuna cu sotul, se plimba cu bicicleta etc. Primii pasi catre femeia moderna i-au facut doamnele din inalta societate, care aveau contacte in Europa, erau scolite si aveau si influenta. Aristocratele au infiintat organizatii si asociatii in cadrul carora concepeau programe care vizau si celelalte categorii de femei, inclusiv pe cele din mediul rural. Aceste femei au insistat asupra importantei asistentei medicale de specialitate pentru toata lumea si au reusit sa inoculeze ideea ca dreptul la educatie va face din femeie o mama mai buna. Un portret al femeii actuale din Romania, potrivit unui studiu realizat de Institutul Metro Media Transilvania, prezinta o persoana ce spala, calca, plateste intretinerea si face curat, dar ravneste la avansare si afirmare la serviciu. Necasatorita, uneori cu un copil, chiar daca este total de acord ca, pentru a creste fericit, un urmas are nevoie si de un tata. Si, nu in cele din urma, religioasa, dar independenta.

Femeia de astazi din Romania v Cel mai nou tip de femeie în Romania este femeia independenta. v De asemenea apar la stiri, in talk-show-uri, in emisiuni si in reviste tot mai multe nume de femei. Multe dintre ele sunt politicieni, consilieri, parlamentari, lideri de partid. Insa vizunea barbatului despre femeie nu s-a scimbat prea tare odata cu trecerea timpului. v In ziua de azi femeia este vazuta fie in rol de gospodina, fie ca victima a violentei barbatului, fie ca o fiinta capricioasa, dar si ca simbol al armoniei si, nu in ultimul rand, ca o persoana mult mai cinstita si mai muncitoare decat un barbat. Stereotipul propriu culturii de masa se pare ca determina comportamentul femeilor active in viata politica si asteptarile ziaristilor din domeniul politic. v In politica actuala din Romania si de pe tot globul, femeile au ajuns in varf. Au credibilitate, dar o pierd la fel de usor precum au obtinuto sau par ca n-au avut nicio clipa increderea electoratului. Sunt peste tot si de toate felurile. Multi dintre barbatii din Romania sunt sceptici cand se pune problema sa fie condusi de o femeie, si in multe cazuri chiar si unele femei simt acest lucru.

Moda secolului 20 vs. Moda secolului 21 v v v � Secolul XX este puternic marcat de cele doua Razboaie Mondiale. Sa nu credeti ca in aceasta perioada corsetele nu se mai poarta; din contra, se poarta corsetele care modifica si forma coapselor, pentru a permite si doamnelor care au cateva kilograme in plus sa poarte rochii drepte. Venirea Primului Razboi Mondial a adus schimbari si in ceea ce priveste interesul doamnelor pentru moda. Se purtau rochiile drepte, care aveau trena. Anii ’ 20, supranumiti si “The Roaring 20 s”, au marcat inceputul modernitatii in ceea ce priveste stilul vestimentar al doamnelor. Evolutia modei la femei in aceasta perioada inseamna intersectarea acesteia cu cea a barbatilor. Coco Chanel lanseaza un nou stil vestimentar, influentat de stilul barbatesc. In secolul XX moda femeilor este infleuntata de aparitii ale celebritatilor precum Marilyn Monroe, Elizabeth Taylor sau Grace Kelly, dar si de aparitia stilurilor muzicale rock&roll sau punk. Individualismul incepe sa isi puna amprenta, fiecare femeie fiind libera sa poarte ceea ce doreste. In ceea ce priveste evolutia modei la femei, in secolul XXI, se poate spune ca in prezent femeile nu urmaresc un tipar anume. Se intalnesc influente ale mai multor stiluri anterioare. Femeile sunt mult mai independente si sunt libere sa poarte ce le caracterizeaza. Indiferent de epoca, un lucru este cert: moda se schimba de la o perioada la alta fiind influentata de evolutia societatii.

Portrete de femei secolul 20

Portrete de femei secolul 21

Bibliografie: v v v v http: //www. realitatea. net/imaginea-si-rolul-femeii-incomunism_858008. html http: //www. historia. ro/exclusiv_web/general/articol/imaginearolul-femeii-perioada-comunista http: //revista. memoria. ro/? location=view_article&id=1041 http: //www. unibuc. ro/studies/Doctorate 2009 Noiembrie/Daran ga%20 Ioana-Codruta%20%20 Statutul%20 Femeii%20 in%20 Uniunea%20 Europeana/re zumat%20 lucrare. pdf http: //www. muzeuldefotografie. ro/2011/03/portrete-de-femei 1960 -1980/# http: //dli. ro/evolutia-modei-la-femei. html http: //ebooks. unibuc. ro/istorie/ciupala/conditiafemeii. htm