TERAPIA LOGOPEDIC N CAZUL ELEVULUI CU CES STUDIU

TERAPIA LOGOPEDICĂ ÎN CAZUL ELEVULUI CU CES - STUDIU DE CAZ Amalia Bădilă - profesor logoped -Centrul Şcolar Special Breaza Adelina Ene – profesor logoped -Centrul Şcolar Special Breaza

Pe scurt. . ce ne-am propus. . . • Prezentarea cazului unei eleve de 14 ani, cu cerinţe educative speciale, instituţionalizată într-un centru de plasament, ce necesită terapie logopedică. • Realizarea caracterizării elevei din punct de vedere somatic şi psihic, eleva prezentând deficienţă mintală medie. • Prezentarea concluziilor logopedice • Prezentarea demersului terapeutic • Prezentarea rezultatelor obţinute în urma terapiei. Ioana M. 14 ani • Cuvinte cheie: dislalie polimorfă, dislexo-disgrafie, terapie logopedică, imagine de sine, plan de intervenţie personalizat

ce am realizat. . . Prezentarea cazului Tata Ioana M. 14 ani D. N. : 10 mai 1996, în oraşul Câmpina dată în plasament de către D. G. A. S. P. C deoarece copilul are nevoi educaţionale speciale, iar în familie nu sunt condiţii pentru creşterea şi îngrijirea lui Condiţii de locuit: oferite de Centrul de Plasament Mama casnică Mama şi copila au fost alungate din casă, locuind pe străzi timp de aproximativ 2 săptămâni, până a fost preluată de D. G. A. S. P. C zilier, Nu era încadrat în câmpul muncii, uneori presta servicii ocazionale la diferite persoane particulare, veniturile fiind variabile Consuma zilnic băuturi alcoolice pe fondul cărora devenea agresiv Relaţiile dintre părinţi erau tensionate şi conflictuale

C A R A C T E R I Z A R E A C O P I L U I prezintă o dezvoltare staturală în limitele normalului, cu o musculatură insuficient dezvoltată Din punct de vedere somatic prezintă deficienţă mintală medie (QI=54) flexibilitate scăzută a activităţii cognitive absenţa elementelor de creativitate şi existenţa unei gândiri reproductive, concretă şi practică prezintă conduite operatorii inferioare vârstei cronologice; dificultăţi în realizarea activităţilor de analiză, sinteză, comparaţie, abstractizare, clarificare, etc. cu conţinut semantic şi simbolic prezintă o eficienţă relativ scăzută a memoriei, predomină memoria mecanică. atenţia este relativ stabilă, cu o bună capacitate de concentrare a atenţiei . motivaţia este afectivă; motivaţia intrinsecă este slab conturată; sfera intereselor este orientată către concret vocabularul este insuficient dezvoltat raportat la vârsta subiectului; vocabular activ sărac. Prezintă dislalie polimorfă şi dislexo-disgrafie Din punct de vedere psihic prezintă puternice tulburări ale afectivităţii, sub forma dezechilibrului emoţional, cu mare labilitate emoţională. Necesită permanent răspuns afectiv temperamentul este predominant melancolic; este retrasă, interiorizată. sistemul atitudinal este slab conturat. Manifestă atitudini activ-participative mai ales în sarcinile pe care le poate realiza, necesitând încurajare, sprijin. Este ordonată, chiar tipicară. Ritm foarte lent de lucru. prezintă aptitudini pentru desen Are slabă încredere în forţele proprii şi o stimă de sine scăzută.

Efectuarea terapiei şi evoluţia pe parcursul efectuării terapiei

CONCLUZII LOGOPEDICE Rezultatele testelor de evaluare iniţială (an şcolar 2009 -2010): A. • • • Dezvoltarea psihomotorie: recunoaşte, identifică şi denumeşte schema corporală proprie şi a partenerului; bună coordonare oculo-motorie; are fixată lateralitatea (dreptace); are formate structurile perceptiv-motrice de culoare, formă, mărime (nu are formată noţiunea de “mijlociu”); prezintă dezorganizare spaţio-temporală;

B. Limbaj şi comunicare: • refuză să vorbească şi să colaboreze cu cei din jur datorită timidităţii exagerate; • prezintă dislalie polimorfă prin omitere de sunete/silabe, deformări, înlocuiri/substituiri şi inversiuni de sunete; • sunt afectate sunetele: r(l), s, z, ş, j, ţ; • pronunţare eliptică, în special a grupelor consonantice (exemplu: “tablou” – “tabou”), prin omisiuni de sunete sau de silabe (omite frecvent finalul cuvintelor). • incapacitatea parţială de articulare sau de pronunţie a anumitor sunete, cuvinte îngreunează recepţia şi decodarea, înţelegerea informaţiei este afectată comunicarea; • auz fonematic foarte slab dezvoltat – are afectată capacitatea de diferenţiere fonematică, de analiză şi sinteză fonematică; • nu recunoaşte şi identifică toate literele învăţate (a, A, u, U, o, O, i, I, p, P, t, T, c, C, m, M) – are dificultăţi în ceea ce priveşte literele: i, I, p, P, t, T, c, C. Celelalte litere sunt recunoscute numai pe baza alfabetului ilustrat (este necesară asocierea fonem/cuvânt/imagine/literă/grafem şi în scriere-citire);

• nu transcrie (nu realizează corespondenţa literă de tipar-literă de mână); • scrie după dictare doar grafemele: a, A, u, o, O, i, m, M; • nu scrie după dictare silabe, cuvinte şi propoziţii; • copiază mecanic literele învăţate (le “pictează”), silabe, cuvinte şi propoziţii; • nu leagă corect grafemele între ele; • citirea se realizează cu foarte mare dificultate şi numai cu ajutor; • cu ajutor, poate despărţi în silabe cuvinte bi- şi trisilabice uzuale (fără grupuri consonantice); • propoziţiile alcătuite, pornind de la cuvinte date, sunt formate din două cuvinte, sub forma unor definiţii. Exemplu: “Caiet scriem”, “Maşină plimbăm”). • Diagnostic logopedic: Dislalie polimorfă Dislexo-disgrafie.

Programul terapeutic Având în vedere complexitatea tulburărilor, a fost necesară realizarea unui plan de intervenţie personalizat, care să urmărească achiziţionarea gradată a abilităţilor de comunicare şi a celor lexico-grafice. Echipa de intervenţie: • Profesor psihodiagnoză • Profesor logoped • Profesor psihopedagogie specială • Profesor educator Perioada evaluării şi conceperii planului: octombrie 2009 Perioada reevaluării: ianuarie 2010

Plan de intervenţie personalizat Obiective cadru şi de referinţă Activităţi şi intervenţii Termen Observaţii/rezultate obţinute Ob. cadru: Formarea, exersarea abilităţii de structurare a mesajului oral Ob. de referinţă: Exersarea fonoarticulator aparatului Ob de referinţă: Exersarea inspir-expirului 1. Exerciţii de coordonare generală; 2. Antrenamente ludice de exersare a aparatului fonoarticulator (gimnastică maxilară, linguală, pentru buze, obraji, etc. ) 1. Exerciţii-joc de respiraţie nonverbală (suflatul în lumânare, umflatul balonului, utilizarea jucăriilor de suflat, etc. ); 2. Exerciţii-joc de respiraţie cu emiterea vocalelor/silabelor deschise (aaa. . . -eeeiii. . . -maaa. . . -mee. . . -miii. . . ); 19 X-22 I Exerciţiile pentru dezvoltarea mobilităţii aparatului fonoarticulator sunt executate corect, fără ajutor. Exrciţiile-joc de respiraţie nonverbală şi verbală sunt realizate fără ajutor.

Obiective cadru şi de referinţă Activităţi şi intervenţii Ob de referinţă: Dezvoltarea auzului fonematic, exersarea atenţiei, a memoriei auditive şi vizuale 1. Exerciţii de recunoaştere şi imitare de sunete onomatopeice produse de diferite obiecte şi animale. 2. Exerciţii de recunoaştere şi pronunţare a unor serii de silabe opuse; 3. Exerciţii pentru diferenţierea consoanelor surde de cele sonore (s-z); 4. Exerciţii de analiză fonetică cu indicarea primului sunet din cuvânt; 5. Completarea cuvintelor cu prima silabă pronunţată de logoped (cuvinte bi- şi trisilabice uzuale, fără grupuri consonantice); 6. Jocuri de corelare a sunetului cu obiectele /animalele care produc sunetul; 7. Jocuri hazlii, în care un anumit sunet să fie repetat de mai multe ori; 8. Înregistrări pe reportofon, cu autoapreciere ulterioară. Termen 19 X-22 I Observaţii/rezultate obţinute Recunoaşte sunetele onomatopeice produse de diferite obiecte şi animale, dar nu le poate imita pe toate ( de exemplu, telefonul, ursul, şarpele, etc. ) Analiza fonematică se realizează cu foarte mare dificultate. Cu ajutor, poate preciza sunetul iniţial al cuvintelor (prin prelungirea pronunţiei sunetului). Mai uşor sunt precizate sunetele învăţate.

Obiective cadru şi de referinţă Activităţi şi intervenţii Ob de referinţă: Corectarea pronunţiei sunetelor deficitare 1. Exerciţii de impostare corectă a fonemelor pronunţate deficitar (s, z); -punerea aparatului fonoarticulator în poziţia corectă de articulare; -demonstraţia articulatorie; -emiterea prin imitaţie/pronunţie reflectată (după terapeut/profesor/educator/coleg) şi concomitentă; 2. Exerciţii de emitere, fixare şi consolidare a sunetului; 3. Exerciţii de introducere a sunetului în silabe, cuvinte; 4. Exerciţii de diferenţiere a sunetelor s-z, la nivel de silabe şi cuvinte: -exerciţii de educare a auzului fonematic; -atragerea atenţiei asupra modului de articulare a sunetelor şi asupra vibraţiilor de la nivelul laringelui; 5. Automatizarea sunetului în cuvinte şi propoziţii simple. Termen 19 X-22 I Observaţii/rezultate obţinute Au fost emise sunetele “s” şi “z” şi introduse în silabe, cuvinte mono-, bi- şi polisilabice uzuale (poziţie iniţială, mediană şi finală). Este necesară continuarea consolidării celor două sunete, diferenţierii lor şi automatizarea în cuvinte şi propoziţii simple. Pronunţarea reflectată a cuvintelor ce conţin cele două sunete a fost îmbunătăţită, dar cea independentă, a rămas ezitantă, cu multe inexactităţi.

Obiective cadru şi de referinţă Activităţi şi intervenţii Termen Observaţii/rezultate obţinute Ob cadru: Formarea abilităţilor în plan lexico-grafic Ob de referinţă: Formarea structurii perceptiv-motrice de orientare, organizare şi structurare spaţială 1. Exerciţii pentru cunoaşterea, recunoaşterea şi denumirea noţiunilor spaţiale: -noţiuni de situaţii: stânga-dreapta, sus-jos, înainte-înapoi, înăuntru-înafară, departeaproape, pe-sub, lângă, între; -noţiuni de mărime: mic-mare, mijlociu, lungscurt, gros-subţire; -noţiuni de poziţie: în picioare-culcat, aplecatdrept, dedesubt, deasupra, în faţă-în spate; -noţiuni de cantitate: mult-puţin, plin-gol; 2. Referinţe corporale: -stabilirea poziţiei obiectelor în raport cu propria persoană; -stabilirea poziţiei obiectelor între ele; -stabilirea direcţiei în raport cu propria persoană; 26 X-22 I Şi-a însuşit noţiunile de orientare şi deplasare spaţială: sus-jos, pe-sub, deasupra-dedesubt, lângă, în faţă-în spate, stânga-dreapta, aproape-departe, înăuntruînafară; Poate stabili poziţia şi direcţia obiectelor în raport cu propria persoană şi, cu ajutor, în raport cu alte obiecte. Poate recunoaşte şi sorta obiecte (concret şi imagistic) după criteriile: mare-mic-mijlociu, lungscurt, gros-subţire, dar prezintă dificultăţi în denumirea lor. Şi-a însuşit noţiunile de poziţie şi cantitate.

Obiective cadru şi de referinţă Activităţi şi intervenţii 3. Activităţi de manipulare a obiectelor cu verbalizarea acţiunii. 4. Exerciţii senzorio-motorii-incastre. 5. Stabilirea de corespondenţe între obiecte cu verbalizare. 6. Compararea obiectelor şi stabilirea relaţiilor. 7. Ordonarea obiectelor de aceeaşi natură. 8. Exerciţii pentru orientarea spaţială: -localizarea obiectelor în spaţiu şi în mişcare -precizarea direcţiilor, poziţiilor; 9. Exerciţii pentru organizarea spaţială: -organizarea spaţiului în raport cu propria persoană; -numirea obiectelor aşezate în diferite direcţii, poziţii; -plasarea obiectelor în diverse poziţii spaţiale cu verbalizare; 10. Exerciţii de identificare, sortare imagistică prin intermediul software-ul educaţional, cu verbalizare; 11. Exerciţii de orientare în spaţiu restrâns (foaie de bloc/caiet de desen) după repere date (puncte de sprijin); Termen Observaţii/rezultate obţinute

Obiective cadru şi de referinţă Activităţi şi intervenţii Ob de referinţă: Formarea structurii perceptiv-motrice de orientare, organizare şi structurare temporală 1. Exerciţii pentru formarea noţiunilor de: înainte, după, prima dată, a doua oară, ieri, mâine, acum; 2. Să precizeze ordinea în care urmează acţiunile; 3. Să stabilească precedenta şi succesoarea unei acţiuni; 4. Să asocieze o acţiune cu timpul când a avut loc; 5. Să asocieze o imagine cu o anumită perioadă a zilei, anului; 6. Să asocieze momentele zilei (dimineaşa, prânz, seara, noaptea) cu acţiuni specifice (Ce ai făcut dimineaţă? ); 7. Să salute corespunzător momentului zilei (Cum saluţi dimineaţa? ; Când spunem “Bună seara!”? ); 8. Să localizeze în timp propriile acţiuni (Când mergi la şcoală? ); 9. Să recunoască din imagini diferite momente ale zilei (Când dorm copiii din imagine? ); 10. Să stabilească succesiunea unor acţiuni într-o zi (Ordonează imaginile!); Termen 26 XI-22 I Observaţii/rezultate obţinute Salută corespunzător momentelor zilei. Cu ajutor, poate stabili succesiunea desfăşurării unor activităţi. Cunoaşte momentele zilei, zilele săptămânii şi anotimpurile.

În perioada 25 -29 ianuarie 2010, în urma concluziilor obţinute prin observări şi evaluări permanente, se decide dacă au fost atinse obiectivele. În funcţie de progresul /stagnarea/ regresul copilului se stabileşte dacă se continuă intervenţia conform obiectivelor stabilite sau dacă se stabilesc noi obiective.

Reevaluarea planului de intervenţie personalizat: • • • Au fost emise sunetele “s” şi “z” şi au fost introduse în silabe, cuvinte mono-, bi- şi polisilabice uzuale (poziţie iniţială, mediană şi finală). Pronunţarea reflectată a cuvintelor ce conţin cele două sunete a fost îmbunătăţită, dar cea independentă, a rămas ezitantă, cu multe inexactităţi. Este necesară: continuarea consolidării celor două sunete, diferenţierea lor şi automatizarea în cuvinte şi propoziţii simple; legarea cuvintelor de obiecte şi imagini pentru o mai bună şi rapidă însuşire; formarea deprinderilor de alcătuire a propoziţiilor care să conţină în mod obligatoriu predicate, şi să se elimine stilul telegrafic. Analiza fonematică se realizează cu foarte mare dificultate. Cu ajutor, poate preciza sunetul iniţial al cuvintelor (prin prelungirea pronunţiei sunetului). Mai uşor sunt precizate sunetele învăţate. Şi-a însuşit noţiunile de orientare şi deplasare spaţială: sus-jos, pe-sub, deasupra-dedesubt, lângă, în faţă-în spate, stânga-dreapta, aproape-departe, înăuntru-înafară; Poate stabili poziţia şi direcţia obiectelor în raport cu propria persoană şi, cu ajutor, în raport cu alte obiecte. Poate plasa obiectele în diverse poziţii şi direcţii, conform indicaţiilor. Poate recunoaşte şi sorta obiecte (concret şi imagistic) după criteriile: mare-mic-mijlociu, lung-scurt, gros-subţire, dar prezintă dificultăţi în denumirea lor, în folosirea acestor noţiuni în vorbirea independentă (excepţie mare-mic). Şi-a însuşit noţiunile de poziţie şi cantitate. Salută corespunzător momentelor zilei. Cu ajutor, poate stabili succesiunea desfăşurării unor activităţi. Cunoaşte momentele zilei, zilele săptămânii şi anotimpurile.

Plan de intervenţie personalizat Perioada evaluării şi conceperii planului: februarie 2010 Perioada reevaluării: iunie 2010 Obiective cadru şi de referinţă Ob. cadru: Formarea, exersarea abilităţii de structurare a mesajului oral Ob de referinţă: Dezvoltarea auzului fonematic, exersarea atenţiei, a memoriei auditive şi vizuale Activităţi şi intervenţii 1. Exerciţii de recunoaştere şi imitare de sunete onomatopeice produse de diferite obiecte şi animale. 2. Exerciţii de recunoaştere şi pronunţare a unor serii de silabe opuse; 3. Exerciţii pentru diferenţierea consoanelor surde de cele sonore (s-z, ş-j); 4. Exerciţii de analiză fonetică cu indicarea primului sunet din cuvânt; 5. Completarea cuvintelor cu prima silabă pronunţată de logoped (cuvinte bi- şi trisilabice uzuale, fără grupuri consonantice); 6. Jocuri de corelare a sunetului cu obiectele /animalele care produc sunetul; 7. Jocuri hazlii, în care un anumit sunet să fie repetat de mai multe ori; 8. Înregistrări pe reportofon, cu autoapreciere ulterioară. Termen Observaţii/rezultate obţinute 8 II – 29 V Îmbunătăţirea capacităţii de analiză şi sinteză fonematică. Poate preciza sunetul iniţial şi final al cuvintelor. Este necesară continuarea exerciţiilor de diferenţiere a consoanelor surde de cele sonore.

Obiective cadru şi de referinţă Activităţi şi intervenţii Termen Observaţii/rezultate obţinute Ob de referinţă: Corectarea pronunţiei sunetelor deficitare 1. Exerciţii premergătoare emiterii sunetelor “ş” şi “j” 2. Exerciţii de impostare corectă a fonemelor pronunţate deficitar (ş, j); -exerciţii de recunoaştere auditivă a sunetelor (s, z, ş, j) -punerea aparatului fonoarticulator în poziţia corectă de articulare (ş, j); -demonstraţia articulatorie (ş, j); -emiterea prin imitaţie/pronunţie reflectată (după terapeut/profesor/educator/coleg) şi concomitentă (ş, j); 2. Exerciţii de emitere, fixare şi consolidare a sunetului (ş, j); 3. Exerciţii de introducere a sunetului în silabe, cuvinte (s, z, ş, j); - cuvinte mono- bi- şi polisilabice cu sunetul în poziţie iniţială, mediană şi finală; -stabilirea locului sunetului în silabă, în cuvânt; -exemple de cuvinte ce conţin sunetele impostate; -denumirea obiectelor din imagini; 8 II – 29 V Au fost consolidate şi diferenţiate sunetele “s” şi “z”. Este necesară automatizarea sunetului “s”, sunetul “z” fiind corectat. Pronunţia reflectată şi independentă a cuvintelor ce conţin cele două sunete a fost mult îmbunătăţită. Au fost emise sunetele “ş” şi “j”. Este necesară continuarea consolidării celor două sunete prin introducerea lor în cuvinte şi propoziţii simple, diferenţierea şi automatizarea lor.

Obiective cadru şi de referinţă Activităţi şi intervenţii Termen 4. Exerciţii de diferenţiere a sunetelor s-z şi ş-j, la nivel de silabe şi cuvinte: -exerciţii de educare a auzului fonematic; -atragerea atenţiei asupra modului de articulare a sunetelor şi asupra vibraţiilor de la nivelul laringelui; -pronunţarea de silabe (directe – indirecte) ce conţin consoane surde şi sonore (s-z, ş-j) şi le compară; -pronunţarea de cuvinte paronime, cu insistare pe aspectul semantic; -denumirea obiectelor din imagini 8 II – 29 V 5. Automatizarea sunetului în cuvinte şi propoziţii simple. - repetare de propoziţii simple care să conţină cuvinte cu sunetul corectat în diferite poziţii. Observaţii/rezultate obţinute

Obiective cadru şi de referinţă Ob de referinţă: Formarea abilităţii de vorbire reflectată şi independentă la nivel propoziţional Activităţi şi intervenţii Termen Observaţii/rezultate obţinute 1. Exerciţii de utilizare a pronumelui personal “eu”, însoţit de verbele “a avea”, “a vedea”; 2. Exerciţii de integrare propoziţională, după suport obiectual şi/sau imagistic, cu o anumită structură: -subiect+nume predicativ: “Păpuşa este mică. ” -subiect+verb+adverb: “Mama vine acasă” -subiect+verb+complement: “Ana bea apă” 3. Exerciţii de completare a propoziţiilor lacunare (suport imagistic/sprijin verbal); 4. Exerciţii de alcătuire de propoziţii enunţiative, interogative, exclamative cu suport imagistic/cuvinte date; 5. Exerciţii de completare a unui enunţ cu început dat; 8 II - 29 V Stagnare. Se menţine stilul telegrafic. Alcătuirea de propoziţii enunţiative cu suport imagistic/cuvinte date se realizează tot sub forma unor definiţii. Exemplu: “Şcoală învăţăm”; “Creion ascuţim”. Se menţine acest obiectiv şi în anul şcolar următor (2010 -2011).

Obiective cadru şi de referinţă Activităţi şi intervenţii Termen Observaţii/rezultate obţinute Ob cadru: Formarea abilităţilor în plan lexico-grafic 1. Exerciţii de identificare auditivă a fonemelor a, u, o, i, p, t, c, m: -identificarea sunetului aflat în poziţie iniţială; -exemplificări de cuvinte cu sunetul vizat în poziţie iniţială; 2. Exerciţii de identificare-diferenţiere şi fixare mnezică a literelor: -vizualizare, diferenţiere, denumire a literelor; -redarea gestuală a literelor; -construirea literei din plastilină, sârmă după model/în absenţa modelului; -exerciţii de asociere literă – imaginea unui cuvânt care începe cu sunetul corespunzător literei; 3. Exerciţii de asociere fonem-literă-grafem: -exerciţii de selectare a literei dintr-un grup dat -exerciţii de asociere literă-cuvânt ilustrat; -exerciţii de redare a grafemului; -copieri; -transcrieri; -dictări de litere; 4. Exerciţii de citire şi scriere (copiere, transcriere, scriere după dictare) de cuvinte mono-şi bisilabice cu literele însuşite, după următoarea succesiune: -cuvinte monosilabice de tip vocală-vocală (ou, oi, au), vocală-consoană (ac, om) şi consoanăvocală (tu, ta, pa); 8 II – 29 V Sunetele învăţate sunt identificate cu uşurinţă în poziţie iniţială şi, cu ajutor, în poziţie finală. Dificultăţi în a exemplifica cuvinte cu sunetul vizat în poziţie iniţială. Poate spune doar cuvântul cu care a fost asociat sunetul respectiv, fără a exemplifica şi alte cuvinte. Identifică literele învăţate, dar recunoaşte numai literele mici şi literele mari A, M. Copierea se realizează mecanic; “pictează” literele; scris caligrafic. Dificultăţi în realizarea corespondenţei literăgrafem şi fonem-grafem Transcrierea şi scrierea după dictare se realizează cu foarte mare dificultate (numai cu ajutor, cu suport intuitiv-concret: alfabetul ilustrat şi asocieri fonemcuvânt-imagine-literăgrafem). Ob de referinţă: Corectarea disgrafiei dislexo-

Obiective cadru şi de referinţă Activităţi şi intervenţii Termen Observaţii/rezultate obţinute -cuvinte monosilabice de trei litere (pui, pai, tai, cai, atc. ); -alte cuvinte monosilabice; -cuvinte bisilabice cu silabă repetitivă (mama, tata, papa); -cuvinte bisilabice cu structură vocală-consoanăvocală (apa, Ami, etc. ); -cuvinte bisilabice cu structură consoană-vocală; -alte cuvinte bisilabice; -citire de cuvinte cu silabe redate în culori diferite; 8 II – 29 V Srie după dictare literele: a, u, o, i, p, c, m. Nu cunoaşte literele mari. Fără ajutor, nu poate scrie după dictare silabe sau cuvinte monosilabice; nu poate denumi în scris obiectele din imagini. Poate realiza sinteza sunetelor în silabe deschise, închise şi în cuvinte monosilabice (vv, vc, cv, vcv, cvc), cu ajutor poate citi silabe şi cuvinte monosilabice. Se impune menţinerea acestui obiectiv şi în anul şcolar următor, cu studierea numai a majusculelor. În perioada 31 mai – 4 iunie 2010, în urma concluziilor obţinute prin observări şi evaluări permanente, se decide dacă au fost atinse obiectivele. În funcţie de progresul /stagnarea/regresul copilului se stabileşte dacă se continuă intervenţia conform obiectivelor stabilite şi în anul şcolar următor sau dacă se stabilesc noi obiective.

Reevaluarea planului de intervenţie personalizat: • Îmbunătăţirea capacităţii de analiză şi sinteză fonematică. Poate preciza sunetul iniţial şi final al cuvintelor. • Este necesară continuarea exerciţiilor de diferenţiere a consoanelor surde de cele sonore. menţinerea Ob de referinţă: Dezvoltarea auzului fonematic, exersarea atenţiei, a memoriei auditive şi vizuale şi în anul şcolar următor (2010 -2011). • Au fost consolidate şi diferenţiate sunetele “s” şi “z”. • Este necesară automatizarea sunetului “s”, sunetul “z” fiind corectat. • Pronunţia reflectată şi independentă a cuvintelor ce conţin cele două sunete a fost mult îmbunătăţită. • Au fost emise sunetele “ş” şi “j”. • Este necesară continuarea consolidării celor două sunete prin introducerea lor în cuvinte şi propoziţii simple, diferenţierea şi automatizarea lor. Ob de referinţă: Corectarea pronunţiei sunetelor deficitare se menţine şi în anul şcolar 20102011. Se vor corecta şi alte sunete deficitare după ce vor fi consolidate şi diferenţiate sunetele “ş” , “j” şi automatizate sunetele “s”, “ş” şi “j”. • În ceea ce priveşte formarea abilităţii de vorbire reflectată şi independentă la nivel propoziţional se înregistrează o stagnare. Se menţine stilul telegrafic. Alcătuirea de propoziţii enunţiative cu suport imagistic/cuvinte date se realizează tot sub forma unor definiţii. Exemplu: “Şcoală învăţăm”; “Creion ascuţim”. Ob de referinţă: Formarea abilităţii de vorbire reflectată şi independentă la nivel propoziţional se menţine şi în anul şcolar următor.

• Sunetele învăţate sunt identificate cu uşurinţă în poziţie iniţială şi, cu ajutor, în poziţie finală. • Dificultăţi în a exemplifica cuvinte cu sunetul vizat în poziţie iniţială. Poate spune doar cuvântul cu care a fost asociat sunetul respectiv, fără a exemplifica şi alte cuvinte. • Identifică literele învăţate, dar recunoaşte numai literele mici şi literele mari A, M. • Copierea se realizează mecanic; “pictează” literele; scris caligrafic. • Dificultăţi în realizarea corespondenţei literă-grafem şi fonem-grafem transcrierea şi scrierea după dictare se realizează cu foarte mare dificultate (numai cu ajutor, cu suport intuitiv-concret: alfabetul ilustrat şi asocieri fonem-cuvânt-imagine-literă-grafem). • Srie după dictare literele: a, u, o, i, p, c, m. Nu cunoaşte literele mari. • Fără ajutor, nu poate scrie după dictare silabe sau cuvinte monosilabice; nu poate denumi în scris obiectele din imagini. • Poate realiza sinteza sunetelor în silabe deschise, închise şi în cuvinte monosilabice (vv, vc, cv, vcv, cvc), cu ajutor poate citi silabe şi cuvinte monosilabice. Se impune menţinerea Ob de referinţă: Corectarea dislexo-disgrafiei şi în anul şcolar următor. Deşi prezintă deficienţă mintală medie , corectarea dislexo-disgrafiei se va face după programa şcolară pentru deficienţe mintale severe, profunde şi/sau asociate. Se vor studia numai majusculele (litere de tipar).

Educarea personalităţii în vederea redării încrederii în propriile posibilităţi Prin terapia logopedică efectuată s-a urmărit atât corectarea tulburărilor de limbaj, cât şi formarea încrederii în forţele proprii şi dezvoltarea stimei de sine şi a respectului de sine. S-a urmărit: - modificarea atitudinilor afective şi mintale faţă de activitatea şcolară, de relaţiile cu profesorii, educatorul şi colegii de clasă şi faţă de propria persoană; - înlăturarea treptată a greutăţilor din vorbire, citire, scriere, cu scopul de a reduce handicapul intelectual şi şcolar, de a reorganiza procesele cognitive şi de a-i creşte încrederea în sine. A existat o permanentă colaborare logoped – profesor psihodiagnoză- cadre didactice de la clasă – instructor de educaţie (fiind un copil instituţionalizat) prin continuarea terapiei logopedice în clasă şi în Centrul de Plasament. Cadrele didactice de la clasă şi instructorii de educaţie au fost antrenaţi /consiliaţi pentru: - restabilirea echilibrului şi încrederii copilului, prin evitarea oricăror observaţii descurajatoare sau critici; - evitarea oricăror discuţii legate de vorbirea copilului;

Cadrele didactice de la clasă au contribuit la formarea corectă a imaginii de sine a elevei prin: • determinarea elevei să se concentreze asupra aspectelor pozitive din experienţa ei de viaţă; • ajutorul acordat în identificarea punctelor tari şi a punctelor slabe; • ajutorul acordat în cunoaşterea resurselor de care dispune; • formularea unor aşteptări rezonabile în raport cu vârsta şi bagajul de cunoştinţe al elevei; • folosirea încurajării şi recompensei atunci când a fost cazul; • valorizarea acesteia în grupul clasei în vederea dezvoltării stimei de sine; • acordarea de diverse roluri în colectivul clasei; • includerea elevei în diverse activităţi ce se desfăşoară în echipă; • prin educarea colectivului clasei, în sensul de a-i accepta pe ceilalţi, de a fi toleranţi şi nonviolenţi;

Rezultatele obţinute • Subiectul a înregistrat un progres evident, fiind ameliorate tulburările de pronunţie şi formate o serie de abilităţi necesare însuşirii scris-cititului, eleva fiind menţinută în terapie logopedică. • Subiectul şi-a îmbunătăţit imaginea de sine, are mai multă încredere în forţele proprii. • Obiectivele propuse au fost atinse într-o mare măsură;

Mulţumim!!!