Ap vie ap moart Mit sau realitate LICEUL

Apă vie, apă moartă Mit sau realitate? LICEUL TEORETIC BULGAR „HRISTO BOTEV” Prof. Smaranda Ispășescu Prof. Florica Demeter

Apa – sursa vieții ”Apei i-a fost dată puterea magică de a deveni seva vieţii pe pământ. ” Leonardo da Vinci

Apa – sursa vieții Apa este un lichid inodor, insipid și incolor, de cele mai multe ori, sau ușor albăstrui sau chiar verzui în straturi groase. Apa este o substanță absolut indispensabilă vieții, indiferent de forma acesteia, fiind unul dintre cei mai universali solvenți. Apa este un compus chimic al hidrogenului și al oxigenului, având formula chimică brută H 2 O. Apa este una din substanțele cele mai răspândite pe planeta Pământ, formând unul din învelișurile acesteia, hidrosfera.

Apa – sursa vieții Pe Pământ, apa există în multe forme, în cele mai variate locuri. v Sub formă de apă sărată există în oceane și mări. v Sub formă de apă dulce în stare solidă, apa se găsește în calotele polare, ghețari, aisberguri, zăpadă, dar și ca precipitații solide, sau ninsoare. v Sub formă de apă dulce lichidă, apa se găsește în ape curgătoare, stătătoare, precipitații lichide, ploi și ape freatice sau subterane. v În atmosferă, apa se găsește sub formă gazoasă alcătuind norii sau fin difuzată în aer determinând umiditatea acesteia. Considerând întreaga planetă, apa se găsește continuu în mișcare și transformare, evaporarea și condensarea, respectiv solidificarea și topirea alternând mereu. Această perpetuă mișcare a apei se numește ciclul apei și constituie obiectul de studiu al meteorologiei și al hidrologiei.

Circuitul apei în natură

Apa – sursa vieții Apa este indispensabilă existenţei umane, având un rol deosebit de important în desfăşurarea tuturor proceselor vitale. Fiecare om depinde de o sursă de apă. Toate celulele corpului uman conţin apă şi depind de aceasta. Apa influenţează sănătatea populaţiei în mod direct prin calităţile sale biologice, chimice şi fizice sau indirect. Cantitatea minimă de apă necesară unui adult în 24 de ore este de aproximativ 2, 5 litri, din care 1, 5 litri îl reprezintă apa ca atare, restul fiind asigurat de apa care intră în compoziţia alimentelor consumate. Organismul uman pierde în 24 de ore aproximativ 2, 5 litri de apă, din care 1, 5 litri se elimină pe cale renală, iar restul prin piele, plămâni şi tubul digestiv. În anumite condiţii, bilanţul hidric poate să fie diferit (în cazul unor munci fizice intense, climat excesiv de cald, graviditate ş. a. ). Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă pentru nevoile individuale (exclusiv fiziologice) un consum minim de 5 litri de apă în 24 de ore, cantitatea optimă fiind de 100 litri/zi, din care 40 litri pentru curăţenia corporală. Dar în afara nevoilor individuale, omul foloseşte apa şi pentru diverse nevoi colective. Astfel, omul foloseşte apa pentru salubritatea localităţilor

Apa potabilă

Apa potabilă Prin apă potabilă se înțelege apa destinată consumului uman. Aceasta poate fi: �orice tip de apă în stare naturală sau după tratare, folosită pentru băut, la prepararea hranei ori pentru alte scopuri casnice, indiferent de originea ei și indiferent dacă este furnizată prin rețea de distribuție, din rezervor sau este distribuită în sticle ori în alte recipiente; �toate tipurile de apă folosită ca sursă în industria alimentară pentru fabricarea, procesarea, conservarea sau comercializarea produselor ori substanțelor destinate consumului uman. Industrializarea, utilizarea îngrăşămintelor chimice şi pesticidelor, au dus la apariţia în apa de băut, în procente din ce în ce mai mari, mai ales în zonele urbane, a unor compuşi organici şi radioactivi, a unor metale grele şi chiar a unor germeni patogeni. Savantul francez Louis Pasteur menţiona că 90% din boli sunt provocate direct de apa potabilă necorespunzătoare, statistică confirmată în zilele noastre de Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

Apa potabilă Caracteristicile fizico-chimice ale apei potabile: Temperatură: 8 12 C; �la temperaturi mari, apa devine fadă, se bea în cantităţi mari şi diluează sucurile gastrice, ceea ce favorizează înmulţirea bacteriilor patogene; �dacă temperatura este mai mică, irită mucoasa organelor digestive şi poate ajunge la gastrită. Culoare: apa potabilă este incoloră. Miros: apa nu trebuie să aibă miros. Un miros neplăcut indică descompunerea materiilor organice sau prezenţa microorganismelor. Gust: trebuie să fie plăcută şi răcoritoare. Limpezime: se admite o tulbureală de 1 NTU ( unitate de turbiditatenefelometrică) caracteristică apei limpezi de izvor. O apă cu valori ale NTU mai mari decât 1 se consideră poluată. Duritate: depinde de cantitatea de săruri de calciu, magneziu, aluminiu şi fier dizolvate în apă. Se măsoară în grade (german, francez, englez). Cel mai frecvent se utilizează gradul german, iar 1 grad de duritate indică 10 mg oxid de calciu (Ca. O) într un litru de apă. În funcţie de duritate poate fi: moale, cu 4 8 d. GH, semidură, cu 12 18 d. GH, dură, cu 18 30 d. GH. p. H-ul: este un indicator al acidităţii apei. Apa de băut trebuie să fie aproape neutră, adică să aibă p. H ul de 6, 8 8, 5. Dacă p. H ul este sub 2, 5 apa este acidă şi cauzează modificări ireversibile la nivelul epiteliilor, iar dacă p. H ul este peste 11, apa este alcalină şi irită ochii, pielea şi mucoasele.

Apa potabilă

Apa vie și apa moartă în mitologie

Referințe mitologice În mitologie, apa este văzută în foarte multe ipostaze: 1. Apa, ca element al genezei. În concepția multor popoare, dar și în Biblie, se susține că omul a fost făurit din lut, adică din apă și pământ, elemente ce făuresc lumea însăși. Astfel omul devine o miniatură a lumii prin armonizarea apei cu pământul. Un alt mit al apei ca element al genezei este nașterea Afroditei, din mitologia greacă. Se spune că această zeiță s a născut din spuma mării și sângele lui Uranus. Această geneză spectaculoasă pune în evidență caracterul pur, sublim al elementului apă, Afrodita, zeiță a iubirii, fiind un ideal al frumuseții. Chiar numele îi provine de la cuvântul grec "afros" însemnând "spuma mării". 2. Apa, ca element al vitalității, al regenerării și al învierii. Această caracteristică este foarte bine evidențiată de basmele românești, în mitologia românească unde întâlnim termenul "apă vie". "Apa vie" este apa pe care eroii de basm o beau pentru a și recăpăta energia și forța, necesară în luptele epuizante contra dușmanilor. În "Povestea lui Harap. Alb" de Ion Creangă, personajul Harap Alb este înviat cu apă vie și apă moartă.

Referințe mitologice 3. Apa, ca element al nemuririi, al tinereții veșnice și al invincibilității. Un mit ilustrând această proprietate a apei este cel al scăldării eroului din mitologia greacă, Ahile în apele Stixului de către mama sa Thetis, ce dorea să i confere nemurire. Există și în mitologia românească, precum și în alte mitologii "fântâni ale tinereții", a căror apă oferă celui care o bea tinerețe veșnică. 4. Apa, ca element al distrugerii. În foarte multe mitologii se întâlnește mitul unui potop uriaș, care scufundă sub apele sale întreaga lume, mai puțin piscurile munților și în urma căruia reușesc să se salveze un număr mic de oameni și animale. Cel mai reprezentativ este Potopul lui Noe, în care Noe reușește să salveze câte o pereche din fiecare specie de animal. În toate mitologiile în care se întâlnește potopul, acesta este trimis de forța divină, ca pedeapsă pentru neascultarea muritorilor. Apa poate avea și rol apocaliptic. În mitologia nordică, în ziua de Ragnarok, șarpele Jormungand se va ridica din ocean, mișcările sale îngropând sub ape lumea oamenilor, Midgard.

Referințe mitologice 5. Apa, ca element al metamorfozei; De această proprietate a apei este legat mitul lui Narcis, erou al mitologiei grecești. Acesta a rămas îndrăgostit de chipul său, privindu l în unda unui lac și vrând să se apropie de el, a căzut în apă și s a înecat. Trupul său s a metamorfozat sub proprietatea magică a apei, într o narcisă. 6. Apa, ca element transcedental Luntrașul Charon, personaj aparținând mitologiei grecești, era singurul navigator al râului Styx. Acest râu reprezenta singura cale de trecere către tărâmul morților. Acest mit este cauzatorul unui obicei păstrat și în zilele noastre, acela de a pune doi bani pe ochii defunctului. Acești bani aveau sa fie oferiți luntrașului în schimbul traversării râului.

Apă vie, apă moartă – Marin Sorescu De cum am gustat din acel lichid, Am și devenit autocefal, Ca biserica de răsărit, Cu multele i turle de vis opal. Fermecat în mâini țineam sipul, Plin ochi de vrăjitele picături, În fiecare picătură mi vedeam limpede chipul, Zguduit de fantastice furnicături. Ce bine c am dat eu de apa vie, Cautată de toate poveștile laolaltă. Ba e moartă mi a spus o ciocârlie , Apa moartă, luata din baltă. Atunci, cum se face că are efect? Am întrebat firoscoasa de ciocârlie. Aceeași apa ce palpită în piept, Pentru unii e moartă, pentru alții e vie.

Apa vie și apa moartă în natură

Apa vie Apa este un organism viu, are capacitatea de a şi schimba structura, de a stoca minerale, sau substanţe organice, de a memora tot ce i s a întâmplat dealungul călătoriei sale. Are capacitatea de a interacţiona cu organismele vii, cărora le transmite informaţia culeasă din lumea înconjurătoare. Cercetătorii care studiau apa şi efectul ei asupra organismului uman au descoperit într o regiune îndepărtată, izolată din Asia, o vale unde plantele erau mai dezvoltate, mai înflorite, mai sănătoase mai vii, mai frumoase decât în restul teritoriului. Studiind mediul au găsit că doar apa diferă iar proprietăţile ei erau diferite de ale apelor din zonele apropiate. După cercetări minuţioase şi îndelungate s a ajuns la concluzia că acea apă este cea mai benefică pentru organismele vii.

Apa vie și apă moartă Legendele populare românești vorbesc despre ritualuri în care se folosesc apa vie și apa moartă. Există anumite zone din țară unde se spune că se găsesc aceste două tipuri de apă magică. În legendele noastre, eroii trebuie întâi să folosească apa moartă pentru ca, apoi, apa vie să își poată face efectul. La Craiova, în apropierea cimitirului Roboaica, toate fântânile conțin apă moartă. Este vorba despre o apă cu gust de ulei, ce nu poate fi consumată. Localnicii cred că izvoarele trec pe sub cimitir, iar când plouă, cimitirul băltește și apa, plină de resturile pământești ale decedaților, se scurge în izvoarele din subteran.

Apa vie și apă moartă Vulcanul noroios de la Pănătău, din judetul Buzău, poate ajuta localnicii în anticiparea evoluției vremii, în funcție de apa care țâșneste din el. Cei din zonă cred că apa limpede care iese din vulcan este apa vie, apa bună, care prevestește vreme frumoasă, în timp ce apa tulbure este apa moartă, care prezice vremea rea. Lacul subteran din Pădurea Baciu din Cluj are și el ape cu proprietăți miraculoase. Temperatura lor este mereu scăzută, nu depășește niciodată 3 grade Celsius și lacul nu îngheață niciodată. Adâncimea este, și ea, constantă, iar puritatea apei, ca și incapacitatea sa de a se evapora sunt incredibile. În plus, în zona nu a fost descoperită niciun fel de pânza freatică, deci, este ca și cum lacul ar fi alimentat din neant. Apa are o puritate de 100%, o culoare albăstruie și nici o vietate nu trăiește în ea.

Apa moartă În 1893, exploratorul norvegian Fridtjof Nansen a fost victima unui fenomen ciudat, în timp ce naviga în zona Siberiei de nord. Nava la bordul căreia se afla a încetat brusc să înainteze, părând trasă înapoi de o forță invizibilă, îndeajuns de puternică pentru a zădărnici încercările de a părăsi zona. Nansen s a referit ulterior la el ca la “efectul apei moarte”. Acesta a povestit la întoarcerea din călătorie: “Nava nu mai răspundea la comenzi, fiind trasă înapoi de o forță misterioasă. Am făcut foarte multe bucle pe traseu, de multe ori am întors, am încercat fel de trucuri pentru a mă elibera de aceasta forță, însa fără nici un rezultat. ” Cercetările ulterioare au demonstrat că efectul apei moarte intervine atunci când într o anumită zonă se suprapun mai multe straturi de apă cu un grad de salinitate diferit, modificându i densitatea. În zonele reci acest fenomen este frecvent, deoarece apa proaspătă rezultată în urma topirii unui ghețar formează un strat subțire deasupra apei marine mai dense. Valurile care se formează dedesubt pot încetini mersul unei nave fără a lăsa vreo urmă vizibilă.

Apa vie și apa moartă – Proprietăți

Apa vie Mai jos sunt enumerate câteva beneficii ale apei Pi (Pi însemnând viață în limba greacă), decrise de Mihăiţă Toma în cartea sa intitulată Apa, Miracolul Vieţii apărută la editura Dharana: § Apa Pi este cea mai apropiată de forma apei din organism. § Prezintă proprietăţi antioxidante, elimină radicalii liberi. § Furnizează bioenergie. Transportă mai mult oxigen prin organism. § Crează grupări mici de molecule, cea ce îmbunătăţeşte funcţionarea celulelor. § Îmbunătăţeşte capcitatea celulelor de a se adapta la stres. § Neutralizează p. H ul apei, aducându l aproape de cel Consumul apei Pi aduce beneficii corpului nostru, pe care le vom natural al organismului. observa într o perioadă de timp mai îndelungată. Trebuie să fim atenţi la schimbările care se produc lent, dar merg sigur în direcţia îmbunătăţirii nivelului nostru de sănătate.

Apa vie Prof. dr. Ion Mânzatu, care a studiat aproape 30 de ani proprietăţile apei, a reuşit să obţină „apa structurată”, care se foloseşte cu succes atât în domeniul cosmeticii, cât şi în cel farmaceutic. Apa, trecută prin diferite câmpuri magnetice sau electrice, dobândeşte calităţi extraordinare, care se manifestă fie prin inhibarea, fie prin stimularea proceselor biologice. Prin utilizarea apei „structurate” se obţin remarcabile ame liorări în diferite boli mai uşoare sau mai grave, chiar şi în cancer, şi se întârzie procesul de îmbătrânire. Ea poate fi utilizată cu succes şi în alte domenii de activitate, amintind aici numai de agricultură, unde grăbeşte germinarea se minţelor, aduce un spor de greutate cerealelor, legumelor, fructelor şi animalelor, crescând în acelaşi timp imunitatea.

Apa vie și apa moartă – Obținere

Apa vie și apă moartă – Obținere Se cunoaşte faptul că, dacă se efectuează electroliza unui lichid neutru chimic, cum ar fi apa, atunci în jurul anodului se va forma un mediu acid, iar în jurul catodului un mediu alcalin. Prin decuplarea curentului, întregul lichid devine din nou neutru, mediile formate în jurul electrozilor amestecându se datorită mişcării termice a moleculelor. Baia electrolitică se poate despărţi în două părţi printr un perete semipermeabil, în cazul cel mai simplu cu un material din foaie de cort sau o ţesătură de prelată, separând spaţiul anodic de cel catodic. Aceasta nu este ceva nou; de mult timp se cunosc elec trolizele cu diafragmă, unde un asemenea perete nu permite să se amestece între ele produsele electrolizei.

Apa vie și apă moartă – Obținere În urma electrolizei apei, se obțin două produse: 1. Apa vie – cea alcalină, cu efect pozitiv şi stimulator – se obţine la polul negativ (catod); 2. Apa moartă – cea acidă, cu efect negativ şi distrugă tor, anihilator – se obţine la polul pozitiv (anod). Apa vie (negativă) consumată de oameni determină dez voltarea ţesuturilor sănătoase şi însănătoşirea celor vătămate, iar dacă e consumată de către animale se înregistrează o ra pidă creştere a lor. Apa moartă (pozitivă) consumată de oameni conduce la distrugerea bacteriilor, iar utilizată în agricultură provoacă distrugerea mucegaiurilor, a diferiţilor dăunători, a păduchi lor de pe frunzele copacilor.

Apa vie și apă moartă – Obținere Pregătirea apei vii şi a apei moarte prin electroliza apei se poate efectua şi cu ajutorul unui aparat care poate fi con struit în acest scop şi care se compune din: 2 electrozi din tablă de oţel inoxidabil, fixaţi paralel pe un suport (mâner) electroizolant, la o distanţă de 35 mm unul faţă de altul; 1 cordon electric cu un capăt alimentat la sura electrică, iar celălalt capăt prevăzut cu cei 2 electrozi; la unul din electrozi se montează o diodă; un vas de sticlă; un săculeţ impermeabil.

Apa vie și apă moartă – Obținere Pentru obţinerea apei vii şi a apei moarte se procedează astfel: se aşează săculeţul în borcan; se umplu săculeţul şi borcanul cu apă la acelaşi nivel, până la 3 4 cm sub gura borcanului; se introduc electrozii în apă, anodul (cel cu dioda) în să culeţ, catodul în borcan; se alimentează pentru 5 7 minute cel mult; se oprește alimentarea electrică, apoi electrozii din apă; se scoate săculeţul şi se goleşte apa moartă într un vas; se umple din nou săculeţul cu apă potabilă şi se intro duce din nou în borcan (apa din borcan nu se goleşte, rămânând la a doua electroliză); se introduc electrozii în apă ca şi la prima electroliză, se alimentează pentru 5 minute, apoi se scoate din priză, se scot electrozii din apă, se scoate săculeţul din borcan şi se goleşte apa din borcan (apa vie) în alt vas. Apa din săculeţ (apa moartă) are o nuanţă gălbuie şi miros de apă acidă – cu p. H 5.

Apa vie și apă moartă – Obținere Apa vie – Apa Kangen. kangen = întoarcerea la origine (în limba japoneză) Apa moartă – Apa acidă

Apa vie și apa moartă – Tratarea afecțiunilor

Apa vie și apa moartă în tratarea afecțiunilor � Angină - Timp de 3 zile se face gargară cu apă moartă de 5 ori pe zi, după care se bea 1/4 pahar cu apă vie, de fie care dată. Febra scade în prima zi de tratament. Vindecarea se produce în a 3 a zi. � Adenopatie - 8 zile, de câte patru ori o jumătate de pahar cu apă vie. După 2 3 zile, se elimină mucozităţile; în a 3 a zi dispar inflamaţiile. � Amigdalită – Timp de 3 zile, de 3 ori pe zi, se face gară cu apă moartă. După fiecare gargară se bea 1/4 pahar cu apă vie. Febra dispare în prima zi, iar boala după 3 zile. � Arsuri, opăriri - Dacă sunt băşici cu lichid, e necesar să fie sparte. Porţiunile sparte sau arse se tamponează cu apă moartă, iar după 5 minute cu apă vie. Procedeul se repetă de 7 8 ori pe zi. Tratamentul continuă zilnic. Arsurile se vin decă în 2 3 zile. � Boala de articulaţii, încheieturi, anchiloze - Timp de 2 zile, de 3 ori pe zi, înainte de masă, se bea câte 1/2 pahar cu apă moartă.

Apa vie și apa moartă în tratarea afecțiunilor � Cefalee Se clăteşte de 8 ori pe zi cavitatea bucală şi na zală cu 1/2 pahar cu apă moartă; înainte de culcare se bea 1/2 pahar cu apă vie. Efectul apare în 30 60 minute. Gripa dispare după o zi. � Diaree - Se bea 1/2 pahar cu apă moartă. După o oră, dacă nu se opreşte, se repetă. � Dilatarea venelor – Se spală porţiunea cu apă moartă, apoi se aplică un tifon umezit cu apă vie; se bea 1/2 pahar cu apă moartă, după 30 minute 1/2 pahar cu apă vie, apoi la in tervale de 4 ore, până la vindecare. Tratamentul se repetă 2 3 zile. � Dureri de cap - Se bea o dată pe zi 1/2 pahar cu apă moartă. Durerile trec după 30 40 min. � Dureri de dinţi De 2 ori se face clătirea cavităţii bucale cu apă moartă timp

Apa vie și apa moartă în tratarea afecțiunilor � Dureri de mijloc - Timp de 24 de ore, înainte de mese, se bea de 3 ori câte 3/4 pahar cu apă vie. Durerile dispar în 24 de ore. � Dureri de stomac - Timp de 2 zile, se bea o jumătate de pahar cu apă vie, de 4 ori pe zi, după mese. � Dureri în articulaţiile membrelor - Timp de 2 zile, de trei ori pe zi, înainte de mese, se bea 1/2 pahar cu apă moartă. Durerile dispar din prima zi. � Eczeme - Timp de 3 5 zile se umezeşte locul cu apă moartă şi, după 15 minute, cu apă vie. � Hemoroizi - 1 2 zile, dimineaţa, se spală anusul cu apă moartă, apoi se tamponează cu apă vie. Dispare hemoragia. Pustulele dispar în 3 zile.

Apa vie și apa moartă în tratarea afecțiunilor � Herpes - Locul cu herpes se tamponează cu un tampon îmbibat în apă moartă, timp de 30 de minute. După fiecare tamponare, vata se stoarce şi se împrospătează cu apă moartă. Herpesul se usucă a doua zi. � Hipertonie - De 2 ori pe zi se bea câte 1/2 pahar cu apă moartă şi apă vie. Când apa vie este folosită intens, apare setea; se bea compot sau ceai acrişor. Între administrarea apei vii şi a celei moarte, trebuie să existe obligatoriu un interval de minimum 2 ore. � Igiena feţei - Dimineaţa şi seara, după spălarea obiş nuită, se şterge faţa cu apă moartă, iar după 15 minute se aplică comprese cu apă vie. � Inflamarea ficatului - Timp de 4 zile, de 4 ori pe zi, se bea 1/2 pahar cu apă activată, o zi numai cu apă moartă, iar restul zilelor cu apă vie.

Apa vie și apa moartă în tratarea afecțiunilor � Îmbunătăţirea dispoziţiei - Dimineaţa şi seara după masă, se clăteşte gura cu apă moartă şi se bea 1/2 pahar cu apă vie, slab alcalină. � Îndepărtarea pielii îngroşate de pe tălpi - Se spală pi cioarele cu apă caldă şi cu săpun. Se umezesc tălpile cu apă moartă călduţă, se îndepărtează pielea moartă, apoi se spală picioarele cu apă vie călduţă şi se usucă. � Nefrită – Timp de 4 zile se bea de 4 ori pe zi câte 1/4 pahar cu apă activată: în prima zi numai apă moartă, iar în restul zi lelor apă vie. � Pecingine, eczeme Timp de 3 5 zile se umezesc alter nativ: întâi cu apă moartă, iar după 10 15 minute cu apă vie.

Apa vie și apa moartă în tratarea afecțiunilor � Plăgi purulente - Se spală cu apă moartă, după 5 minute cu apă vie, iar apoi se spală cu apă vie de 5 6 ori în 24 de ore. Timp de 3 zile, înainte de masă, se beau 3/4 pahar cu apă vie. Durerea trece între 20 de minute până la 24 de ore. � Procese inflamatorii închise - 2 zile se pun comprese cu apă vie călduţă, pe partea inflamaţiei. Înainte de aplicarea compresei se umezeşte locul cu apă moartă şi se lasă să se usuce. Înainte de culcare se bea 1/4 pahar cu apă vie. Inflamaţia se retrage a doua zi. � Prostatită - Timp de 3 zile, de 4 ori pe zi, cu 30 de mi nute înainte de masă, se bea 1/2 pahar cu apă moartă. După 3 4 zile, se separă mucozităţile şi după încă 2 zile tumoarea dispare.

Apa vie și apa moartă în tratarea afecțiunilor � Răceală - Se pun comprese cu apă moartă încălzită şi se bea de 4 ori pe zi câte 1/4 pahar cu apă activată, astfel: în prima zi numai apă moartă, iar în celelalte zile apă vie. � Răni Se aplică apă vie şi se pansează. Vindecarea se produce în 24 de ore. � Sterilizare – dezinfecţie – Se umezește obiectul cu apă moartă, apoi obiectul şi corpul se şterge cu un tampon ume zit cu apă vie. Se obține o sterilizare completă. � Tuse - Timp de 2 zile, de 4 ori pe zi, se bea 1/2 pahar cu apă vie, după mese; 2 3 zile se face o stropire, înainte de cul care, cu apă moartă (la 37 40°C) şi, după 15 20 minute, cu apă vie la aceeaşi temperatură.

Concluzii – ce spun experții

Ce spun experții �Felicia Drury Climent Profesor adjunct, City College, New York, Autor al cărții "Eliberarea bazico-acidă a dietei" "Dupa ani de experimente clinice constante cu sute de pacienți folosind apa ionizată, în opinia mea această tehnologie va schimba procesul vindecării. Sugestia mea este sa se bea apa ionizată oricând e posibil. " �Dr. Sherry Rogers - Expert național în toxicologie, Academia Americană, Colegiul American de Imunologie și Alergie "Apa alcalină (ionizată) scade aciditatea corpului. După atente analize la sute de clienți sunt convins că toxicitatea sub forma produșilor acizi este cauza primară a bolilor degenerative"

Ce spun experții �Dr. Susan Lark Lector universitar, Autor al cărții "Chimia succesului" "Apa ionizată (alcalină) ar trebui folosită atunci când se depășește aciditatea normală. La fel ca vitamina C, F și Beta Carotenul, apa alcalină acționează ca un antioxidant. Aceasta ajută la prevenirea problemelor de inimă, infarct, dereglări imunitare, etc. . " �Dr. Robert C. Greenberg PH. D. D. C. "Având în vedere studiul ph-ului apei se va înțelege că cea mai gravă maladie actuală este hiperaciditatea. Rar cineva să sufere de hiperalcalinitate. Aceasta condiție se manifestă numai după o traumă, accident ori alt scenariu acut. "

Bibliografie

Bibliografie � http: //ro. wikipedia. org/wiki/Apa � http: //www. mirabilys magazin. ro/terapii/apa izvorul vie%C 5%A 3 ii %C 5%9 Fi al s%C 4%83 n%C 4%83 t%C 4%83%C 5%A 3 ii 1 � http: //ro. wikipedia. org/wiki/Ap%C 4%83_(mitologie) � http: //www. sanatateaconteaza. ro/index. php? option=com_content&view= article&id=15%3 A 1 cikk&catid=5%3 Asfatulmedicului&Itemid=3&lang=ro � http: //tratamente. terapii naturiste. com/terapie cu apa vie si apa moarta. html � http: //www. descopera. ro/eticheta/apa moarta