Romna i portugheza elemente lexicale protoromane Evoluii afectivexpresive

Româna și portugheza: elemente lexicale protoromane. Evoluții afectiv-expresive Cristina FLORESCU Institutul de Filologie Română „A. Philippide”, Academia Română – Filiala Iaşi

• DÉRom = Dictionnaire Étymologique Roman (DÉRom). Première phase : le noyau panroman (subvenţionat ANR şi DFG a. 2012 -continuă), coordonare: Éva Buchi şi Wolfgang Schweickard (cf. http: //www. atilf. fr/DERom). Dicționar etimologic panroman după modelul: REW (Romanisches Etymologisches Wörterbuch) al lui Meyer-Lübke. • Echipa de lucru cuprinde cca 90 de lingvişti romanişti şi specialişti ai fiecăreia dintre limbile romanice. • Analiza reconstruiește lexemele protoromane = din latina orală / populară / vulgară etc. • Efortul reconstrucției elementelor oralității arhaice protoromane. • Se utilizează și în romanistică metoda gramaticii comparate-reconstrucție din germanistică și indoeuropeistică. Cristina FLORESCU 2 RANDROMANIA mai 2018

• „La communauté des linguistes romanistes caressait l’espoir de la mise sur le chantier d’un nouveau dictionnaire étymologique panroman sur le modèle du REW (Romanisches Etymologisches Wörterbuch) de Meyer-Lübke (19353). En janvier 2008, il s’est constitué une équipe internationale, surtout franco-allemande (autour du FEW à l’ATILF et du LEI à l’Université de la Sarre), qui se propose de rebâtir l’étymologie du noyau commun du lexique héréditaire roman (quelque 500 étymons) selon la méthode de la grammaire comparée-reconstruction – méthode jugée jusque là peu rentable en romanistique en raison du témoignage massif du latin écrit – et d’en présenter l’analyse phonologique, sémantique, stratigraphique et variationnelle sous une forme lexicographique-informatique; le résultat marquera la première étape du Dictionnaire Étymologique Roman (DÉRom)”. Cristina FLORESCU 3 RANDROMANIA mai 2018

Cercetarea de față prezintă elemente marcate afectiv şi expresiv din patru lexeme protoromane semnificative: a) protoromanul */a'nεll‑u/ (corelatul lat. annelus) > rom. inel, gen neutru, inovator la nivel protoroman şi port. elo (din secolul 13, în forma anel) de gen masculin originar; se ia în discuţie inexistenţa sensului „anus” în cele două limbi, sens prezent în Italoromania şi Galoromania; b) protoromanul */'anim‑a/ (corelatul lat. anima, -ae) > rom. inimă (cu evoluţii fonetice şi semantice specifice în fiecare dialect al limbii române) „organ intern central al aparatului circulator”, „suflet”, „stomac”, „plămân” şi port. alma „suflet”; c) */'brum‑a/ (corelatul lat. bruma) > rom. brumă şi port. bruma „ceaţă”; d) protoromanul */ka'ten‑a/ (corelatul lat. catena, -ae) > rom. cătină „fructul arborelui cu acelaşi nume (Hippophae rhamnoides L. )” şi port. cadeia (după a. 1265 în forma cadea) „lanţ”. Cristina FLORESCU 4 RANDROMANIA mai 2018

Lat. annelus <=> protorom. */a'nεll‑u/ Cf. Christoph GROß 2016– 2017 in DÉRom s. v. */a'nεll‑u/. Lat. annelus « inel” TLL, REW, Ernout/Meillet • Lexemul portughez (şi galez) elo - sensul originar masculin « inel al unui lanț; inel, verigă» în majoritatea idiomurilor romanice, cu excepţia limbii române). Galego-portughezul anel este considerat ca împrumutat din occitană în secolul al 13 -lea. cf. Buschmann, DCECH, DDGM, Cunha Vocabulário. • Româna corespunde unui al doilea sens protoroman, inovator, de genul neutru: dacorom. inel, istrorom. arel, meglenorom. ninel, arom. nel. • Nici portugheza, nici româna (arii conservatoare) nu prezintă lexemul, tot de genul masculin, „orificiu al rectului; anus” care este atestat: Nici portugheza, nici româna (arii conservatoare) nu prezintă lexemul, tot = în vechea italiană (aceeaşi formă ca în italiana contemporană: anello) de genul masculin, „orificiu al rectului; anus” care este atestat în vechea = în vechea franceză și în occitană: anel italiană (aceeaşi formă ca în italiana contemporană: anello) şi în vechea Cristina FLORESCU 5 RANDROMANIA mai 2018

Lat. anima, ae <=> protorom. */'anim‑a/ Cf. Uwe SCHMIDT 2010– 2014 in DÉRom s. v. */'anim‑a/ TLL, REW, Ernout/Meillet anima, ae = „suflu de aer”, „respiraţie”, „suflet”, „viaţă” cor, cordis = „cord”, dar și „creier”, „plămân”, „stomac” Port. alma = „suflet” sens dominant, admis de toate sursele: cf. DDGM, Buschmann, DELP, DRAG, Cunha Vocabulário. Rom. inimă => „suflet” sens originar, periferic; opinii diferite ale specialiștilor. Barcianu, ALEXI, W. , REW „suflet” Philippide (1984: 41), Rosetti (1968: 194), Ivănescu (1980: 184), EWRS, CDDE, CADE, TDRG sens (figurat) format pe terenul limbii române DA analiza cea mai nuanțată, dar ambiguă. Cristina FLORESCU 6 RANDROMANIA mai 2018

Noi date filologice: • În atlase dialectale: ALR II/I MN p. 36, la întrebarea 2203 „inima bate” sunt primite răspusurile: „se bate / bacane / tupane sufletu” în punctele 728, 762, 858 („să bate sufletu în capu kieptului”), 876, 899, în Muntenia şi Oltenia, zone conservatoare. Faptul dovedeşte legătura lingvistică izomorfă între semnificanţii inimă şi suflet ai semnificatului „suflet”. • În texte vechi: Psalt. Hur. 2 : Întoarce faţa ta de cătră păcatul mieu şi toate fărădelegile meale curăţeaşte. Înrimă curată tămăduiaşte întru menre, Dzeule, şi suflet dereptu noiaşte în pântecele meu (p. 130); Nu se înrălţă înrima mea (p. 198); Şi mâhni-se sufletul mieu întru menre, întru menre sminti-se înrima mea (p. 206); sau : Cod. Vor. , p. 335, 357, 371 etc. ; Cod. Sturdz. p. 244, 269, 271 etc. ș. a. DÉRom s. v. */'anim‑a/ = I) „suflet”; II) „cord”, „stomac”, „plămân”. Pe baza unei bibliografii aduse la zi, se consideră că ambele sensuri sunt păstrate de română. Conform acestei soluţii etimologice, avem de-a face, la nivel protoroman, cu două sensuri : un sens abstract, general la nivel romanic şi un sens concret, dezvoltat în română şi sardă. Cristina FLORESCU 7 RANDROMANIA mai 2018

• • • Lat. bruma <=> protorom. */’brum‑a/ cf. Larissa BIRRER ; Jan REINHARDT ; Jean-Pierre CHAMBON 2013– 2015 in DÉRom s. v. Lat. bruma = „ziua cea mai scurtă din an, solstiţiul de iarnă”, fie aceasta o singură zi ori perioada dintre 24 noiembrie (conform calendarului actual) și ziua solstiţiului. Prin generalizare ─ mai ales poetică ─ bruma semnifică: „iarnă; frig; crivăţ” (TLL 2, REW, Ernout / Meillet). Protorom. */'brum‑a/ = I. „iarnă”, II. „brumă”, III. „ceaţă”. Port. bruma „ceaţă” => sensul protorom. III. „ceaţă”. Pr. at. : sec. al XVI-lea (Fr. João de Ceita, cf. DELP s. v. ). Atestarea târzie (ca şi atestările lexemelor echivalente din italiană, friulană, franco-provensală, gasconă, catalană, spaniolă, asturiană, galiciană ) se explică prin caracterul specializat (limbajul navigatorilor şi agricultorilor) al termenului. • Rom. brumă (dacoromână, meglenoromână şi aromână) => sensul protorom. II. • Pr. at. : 1500/1510, în Pralt. Hur 2 (cf. p. 153 şi 210) Rom. bruma se manifestă pe o vreme mai rece decât „ceaţa” mult mai răspândită în Romania occidentală. Cele două sensuri, cel corespunzător termenului portughez şi cel al românei, numesc fiecare un referent concret, clar. Cristina FLORESCU 8 RANDROMANIA mai 2018

Lat. catena, ae <=> protorom. */ka‘ten‑a/ Cf. Christoph GROSS 2010– 2014 in DÉRom s. v. */ka'ten‑a/ Lat. catena = „lanţ” (TLL, REW, Ernout/Meillet) Protorom. */ka'ten‑a/= „lanţ” , „cătină” , „coloană vertebrală”, „ţesătură” Port. cadeia (pr. at. a. 1265, în forma cadea) „lanţ” Cf. Cunha Índice, DELP etc. (serie semantică amplă ideoromană: „lanţ”, „lasou”, „centură”, „curea de ceas”, „închisoare”) Rom. Cătină (ordinea lexemelor este redată conform dicţionarelor limbii române): 1) arborele Hippophae rhamnoides; 2) fructul acestuia. Saltul referenţial „lanţ” „plantă” - probleme: REW nu-l consideră latin; TDRG, Şăineanu, D. - origine necunoscută; Ciorănescu < lat. catănum; Scriban, D. , CDDE, DA, DELR < lat. catena : „Sensul s-ar explica prin faptul că nuielile de cătină servesc la legat şi la împletituri” Soluţia evoluţiei semantice e dată de două elemente: 1) sursele indică faptul că dominant din punct de vedere semantic (diacronie, extensie) şi referenţial este fructul cătină şi nu arborele corespunzător; 2) fructele coapte de cătină înfăşoară spiralat fiecare creangă creând o vizibilă formă de lanţ. Fotografii nenumărate, edificatoare în acest sens, au completat semiotic demonstraţia susţinută de cei doi revizori. Cristina FLORESCU 9 RANDROMANIA mai 2018

Cristina FLORESCU 10 RANDROMANIA mai 2018

Identităţi expresiv-afective Cele patru lexeme analizate mai sus au fost alese pentru a exemplifica patru situaţii relevante privind implicarea valorilor expresiv-afective în evoluţiile unor cuvinte protoromane în areal romanic. Respectivele valori funcţionează etimologic semnificativ, profund determinate de oralitatea arhaică a protoromanei. Cristina FLORESCU 11 RANDROMANIA mai 2018

• Protorom. */a'nεll‑u/, corelatul parţial al lat. annelus, aduce în discuţie o evoluţie metaforică la nivel protoroman, care se manifestă ca inovaţie lexicală. • Saltul figurat de tip metaforizant este evident, explicit, metafora corespunzând unui grad relativ înalt de figurativitate. Este implicată relaţia dintre forma circulară a inelului şi structura anatomică. • Atât româna, cât şi portugheza, arii laterale, prin urmare conservatoare, nu vor fi cunoscut respectiva inovaţie lexicală. În concluzie, sensul „anus” este specific latinei orale, există exclusiv în protoromană, annelus ─ cu sensul indicat ─ nefiind atestat în textele scrise ale latinei. Cristina FLORESCU 12 RANDROMANIA mai 2018

Protorom. */'anim‑a/ desemnează, ca prim sens, conceptul „suflet”, corelat al lat. anima. Există în întreaga Romanie, extins în idiomurile din toate grupurile romanice. • Portugheza şi româna (protoromâna şi, astăzi, unele graiuri conservatoare) conservă, la rândul lor, acest sens. • Se produce la nivelul latinei orale / la nivel protoroman saltul semantic: abstract „suflet” > concret „inimă”, „stomac”, „plămân”. • Metonimia este identificată lingvistic numai în Romania de sud-est, în dialectele românei şi în sardă. Datorită complexităţii elementului abstract desemnat (sufletul), reprezentarea concret trupească a inimii presupune o figurativitate implicită, relativ redusă. • . În concluzie, sensul „cord” este specific latinei orale /protoromanei, există exclusiv în Romania de sud-est, lexemul anima cu acest sens nefiind atestat în textele scrise ale latinei. Cristina FLORESCU 13 RANDROMANIA mai 2018

• Protorom. */'brum‑a/ conţine un singur sens, mult redus ca extensie, identic cu acela al corelatului său, lat. bruma: „iarnă” identificat numai în italiană şi friulană. • Sensurile lexemului */'brum‑a/ dezvoltă două direcții evolutive. = Prima evoluţie reprezintă o analogie de tip metaforic, în Romania de sud-est: „strat alb al zăpezii” > „strat subţire al brumei”. • = A doua evoluție: sensul „ceaţă” (format, probabil, tot metaforic), în Galoromania, Italoromania şi Iberoromania. Este sensul reflectat şi de port. bruma. Diferenţele semantice sunt reflexul factorilor atmosferici specifici zonei geografice. • Rom. brumă redă prin construcţia „o brumă de” = foarte puţin. Cf. lat. bruma „forma sincopată a superlativului feminin brevissima (< adj. brevis, breve)” (TLL s. v. ). Însă sensul I al lexemului protoroman („iarnă”) nu permite acestă interpretare. În concluzie, din cele trei sensuri ale protoromanului */'brum‑a/, numai sensul I „iarnă” este atestat în latina scrisă. Sensurile mult mai extinse ale lexemelor orale şi reconstruite, „brumă” şi „ceaţă”, nu sunt cunoscute în latina scrisă a antichităţii. Cristina FLORESCU 14 RANDROMANIA mai 2018

Protoromanul */ka'ten‑a/ corespunde corelatului din latina scrisă catena, ae păstrând sensul „lanţ” în toate zonele Romaniei. Port. cadeia se încadrează acestei structuri semantice. Excepţia formată de dialectele dacoromân („cătină”) şi aromân („coloană vertebrelă”) presupune în mod obligatoriu un salt metaforic. În primul caz, în dacoromână reprezentarea figurativă identifică fructul cătinei aşezat pe ramură sub formă de lanţ şi, în al doilea caz, aromânul cătină desemnează coloana vertebrală, proiecţia metaforică dezvoltându-se în aceeaşi direcţie. În concluzie, sensul termenului protoroman */ka'ten‑a/ reflectă în totalitate structura semantică a corelatului său din textele scrise ale latinei. Specific protoromană este semnificația reflectată în dialectele dacoromân și aromân, dezvoltată pe o analogie metaforică intensivă. Cristina FLORESCU 15 RANDROMANIA mai 2018

Proiecţia diacronică asupra unor evoluţii metaforice şi metonimice etimologice identifică trepte ale saltului figurativ originar în funcţie de relaţiile referenţiale: = proiecţia figurată ale cărei elemente sunt puse în analogie în mod evident */a'nεll‑u/ : „inel” şi „anus” */'anim‑a/: „suflet” şi „cord”, */ka'ten‑a/ „lanţ” şi „coloană vertebrală” = evoluţii mascate de trecerea timpului, greu de vizualizat referențial */ka'ten‑a/ „lanţ” şi „fruct” = salturi metaforice şi metonimice evidente referențial, cu motivații complicate */'brum‑a/: „iarnă”, „brumă”, „ceaţă” Idiomurile Romaniei laterale, în cazul de faţă româna şi portugheza (privită mai În fiecare dintre cazurile prezentate, expresivitatea şi figurativitatea mult ca substanţă de contrast pentru română, în articolul nostru) funcţionează, reprezentărilor capătă claritate privind faptele analizate prin perspectiva prin pregnanţa unor elemente, ca filtrul turnesolului care face vizibile sememe oralităţii lor arhaice. relevante şi specifice pentru întregul areal romanic. Idiomurile Romaniei laterale, în cazul de faţă româna şi portugheza (privită mai mult ca substanţă de contrast pentru română, în articolul nostru), funcţionează, prin pregnanţa unor elemente, ca filtrul turnesolului care face vizibile sememe relevante şi specifice pentru întregul areal romanic. Cristina FLORESCU 16 RANDROMANIA mai 2018