Modelul pentru realizarea corpului de punte CURSUL IX

Modelul pentru realizarea corpului de punte - CURSUL IX – TEHNOLOGIA CONFECTIONARII PRITEZELOR FIXE (PUNTI)

Modelul pentru realizarea corpului de punte Examinarea amprentelor. Tehnicianul dentar este obligat sa examineze amprentele si sa citeasca indicatiile scrise pe fisa in legatura cu forma corpului de punte, materialul, tipul fizionomic sau partial fizionomic, etc. Examinarea amprentei consta in: verificarea integritatii; controlul pozitiei elementelor de agregare; daca antagonistii sunt bine reprezentati; daca ocluzia este corecta.

Integritatea amprentei. Amprentele din ghips, de multe ori, la indepartarea de pe campul protetic, se fractureaza in mai multe bucati, care, uneori, se mai pierd, cand sunt mici. Se urmareste sa nu lipseasca din amprenta de la nivelul spatiului edentat, unde se reface arcada dentara. Aceasta lipsa ar face imposibil un raport corect al corpului de punte cu creasta alveolara. De asemenea, sa nu lipseasca la nivelul impresiunilor dintilor antagonisti, acolo unde urmeaza sa se modeleze suprafetele ocluzale dintilor intermediari. Atentie deosebita este acordata locului in care stau elementele de agregare. In special dispozitivele radiculare sau incrustatiile M. O. D. si coroanele ¾, 4/5, deoarece pozitionarea acestora trebuie sa fie extrem de exacta. Daca lipsesc fragmente mari, amprenta este expediata in cabinet pentru repetare. In situatia in care lipsesc fragmente foarte mici, in zone neimportante, si se apreciaza ca nu se aduc prejudicii corectitudinii modelului, si, deci, viitoare punti, se pot completa cu ceara.

Pozitia elementelor de agregare in amprenta trebuie sa fie una sigura, precisa si fixa, materializata de contactul intim intre fetele externe ale microprotezei cu ghipsul amprentei. Cand coroanele au o pozitie corecta, marginea lor cervicala depaseste cu 0, 5 -1 mm nivelul amprentei. Daca marginea cervicala este sub nivelul amprentei, reprezinta divada nepatrunderii subgingivale, deci microproteza nu este adaptata cervical. Microprotezele pentru dintii preparati cu prag cervical, prezinta marginea la nivelul suprafetei amprentei de ghips.

Antagonistii. La examenul impresiunii antagonistilor se urmaresc detaliile suprafetelor ocluzale, ele trebuind sa fie redate cu mare exactitate. Posibilitatile de fracturare si de lipsa a unor mici fragmente sunt mai mari la amprentele in bloc (bol) ocluzal, decat la cele executate separat pentru fiecare arcada in parte.

Ocluzia (relatia intermaxilara in pozitie de intercuspidare maxima). La amprenta realizata intr-un singur bloc, fiind mai greu de controlat in gura, exista pericolul de a fi gresit imprimata. Daca in zona de contact a dintilor ghipsul este subtire si transparent, exista posibilitatea ca intercuspidarea sa fie bine inregistrata. Exactitatea intercuspidarii maxime este apreciata mai bine cand modelele sunt gata.

Arcul facial

Dupa analiza amprentei, facuta imediat ce a sosit in laborator, se lasa cateva ore sa se usuce, dar nu mai mult, fiindca deshidratarea este insotita si de mici modificari volumetrice, apoi se reconstituie. Reducerea dimensiunilor amprentei din ghips. Aceasta reducere este necesara pentru a usura demularea de pe model. Marginile foarte inalte sunt indepartate prin taiere. In partea in care sunt elementele de agregare, marginea amprentei va depasi cu 1 cm nivelul unde este imprimata creasta. La amprenta in bloc, maginile partii unde sunt imprimati antagonistii, mai ales in regiunea laterala, se scurteaza pana la ecuatorul dintilor pentru a favoriza demularea. Peretii laterali grosi se subtiaza pana la 3 -4 mm, prin taiere din partea lor exterioara. Fracturarea amprentei. Cand amprenta a iesit intreaga din cavitatea bucala, in scopul usurarii demularii amprentei de pe model, cat si al controlului asezarii elementelor de agregare in impresiunile lor, amprentele se pot fractura de-a lungul arcadei. Reconstituirea amprentei. Pentru reconstituire suprafetele de fracturare se curata de granulele detasate. La fel se curata si coroanele, se coapteaza fragmentele, introducand in acelasi timp si coroanele in impresiunile lor, in pozitia corecta.

Dupa coaptarea fragmentelor amprentei, acestea sunt solidarizate intre ele cu ceara de lipit, prin picurare pe suprafata exterioara. Dupa reconstituire, ntre fragmente nu trebuie sa ramana spatiu sau trepte, suprafata apare continua. In scopul separarii de model, marginile amprentei se acopera cu o pelicula de ceara. Pentru ca elementele de agregare sa fie detasate de pe model, interiorul este facut neretentiv prin picurare cu ceara roz. La marginea cervicala si in capacul coroanelor, ceara se indeparteaza pentru a asigura buna stabilitate pe model. Cand elementele de agregare sunt reprezentate de cape, coroane partiale, incrustatii, dispozitive radiculare, se depune numai un strat foarte subtire de ceara pe partea lor interna.

Pentru a nu se rupe bonturile de ghips din interiorul coroanelor, acestea pot fi armate cu tije metalice. Izolarea. Amprentele de ghips se spala si se izoleaza prin introducerea timp de 5 -10 min in apa cu sapun, cu detergent sau prin pensulare cu substante alginice de tip ‘Pectizol’.

Tehnica de obtinere a modelului Modelul este o reproducere pozitiva a campului protetic, care are, in plus elementele de agregare si constituie elementul fundamental pe care se executa puntea dentara. Un model corespunzator trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie foarte precis; sa fie rigid- nedeformabil; sa fie dur; sa prezinte rezistenta la rupere, presiune si frecare.

Materialele din care se confectioneaza modelele pentru puntile dentare si care corespund cerintelor enuntate sunt: ghipsul obisnuit, ghipsul tare (de tip Moldano), ghipsul tare special (de tip Moldaroc), ghipsul sintetic. a. Modelul dupa amprenta in bloc (bol) Pasta de ghips se depune progresiv in interiorul elementelor de agregare, alternand cu manevra de vibrare pentru eliminarea aerului. Modelele de mare precizie cu duritate crescuta sunt realizate din pasta de ghips tare (Moldano), care se toarna in toate elementele de agregare si peste creasta alveolara (pentru soclu se completeaza cu ghipsul obisnuit).

Dupa umplerea coroanelor se continua depunerea treptata a pastei pe acelasi perete interior pana la acoperirea totala a amprentei, cu vibrare permanenta. Apoi se realizeaza soclul modelului cu inaltimea de 2 cm care prezinta, in partea distala, o prelungire cu suprafata la nivelul suprafetelor ocluzale dintilor. Cand ghipsul s-a intarit, pe suprafata superioara a prelungirilor se taie o cheie de ocluzie in forma literei T, Y care formeaza cheia ce da posibilitatea de asamblare corecta a celor doua modele. Modelul dintilor antagonisti se toarna in impresiunile amprentei existente pe partea opusa unde sa turnat primul model. Demularea amprentei de pe model este posibila dupa cel putin 60 de minute de la turnare. Este operatiunea care desprinde in fragmente amprenta, folosindu-se un ciocan de corn si o spatula.

Cele doua modele se repozitioneaza in intercuspidare maxima (ocluzie) prin cheia creata pe prelungirile distale, ale soclului. Modelele in amprentele de elastomeri se executa in aceleasi conditii, dar cu atentie, deoarece, la presiuni puternice aceste materiale se deformeaza. Demularea se efectueaza prin taierea cu bisturiul, urmata de tractiuni usoare.

Modelul dupa amprenta in doua parti In amprenta cu elementele de agregare, pregatita, spalata si izolata, se toarna ghips tare, apoi ghips obisnuit din care se face si soclul cu prelungire distala. Cand ghipsul s-a intarit se demuleaza amprenta, iar pe suprafata superioara a prelungirii se taie santul pentru cheia de ocluzie. Amprenta ocluzala din ceara are rol dublu: inregistreaza relatia intermaxilara (ocluzia) si amprenteaza dintii antagonisti. Pentru adaptarea cerii de ocluzie pe model se indeparteaza toate lamele de ceara patrunse in spatiile interdentare. Este asezata pe model si fixata in 3 -4 puncte cu picaturi de ceara fierbinte. Prelungirea modelului se izoleaza, se toarna modelul antagonistilor acoperind si prelungirea soclului. Demularea se efectueaza prin ciocanire in prelungirea soclului, dupa care se indeparteaza ceara prin tractiune. Urmele de ceara de pe model snt indepartate prin spalare cu apa fierbinte. La modelele din zona frontala, prelungirile de asezare in rapoarte ocluzale normale, se fac spre oral.

Modelele dupa amprenta in trei parti Amprentele sunt realizate in linguri standard pentru cele doua arcade dentare. Amprenta care cuprinde elementele de agregare este constituita din ghips. Amprenta dintilor antagonisti se executa, de obicei, cu materiale elastice de tipul alginatelor. Ocluzia este inregistrata cu folie de ceara. Dupa pregatirea elementelor de agregare, amprenta se reconstituie si se izoleaza cand este din ghips, sau se spala numai cand este din siliconi; urmeaza turnarea modelului, fiecare cu soclul de 2 cm inaltime. Demularea la amprentele luate cu ghips pe toata arcada se efectueaza mai dificil.

Urmeaza fixarea modelelor in ocluzor. Ceara de ocluzie, bine racita, este asezata intre suprafetele ocluzale dintilor celor doua modele. Modelele se strang cu mana pana cand intre ceara si modele nu ramane spatiu. Modelele asezate in relatie de intercuspidare maxima sunt solidarizate intre ele in trei locuri cu ajutorul unor bete de chibrit, care se lipesc cu ceara. In aceasta pozitie se fixeaza in ocluzor.

Controlul modelelor consta in: aprecierea pozitiei elementelor de agregare fata de dintii vecini si antagonisti. Defectiuni posibile: elementele de agregare proximal sa nu refaca punctele de contact; ocluzal sa ramana fara contact cu antagonistii sau contactul sa se realizeze numai la nivelul fetelor ocluzale elementelor de agregare (supraocluzie). aprecieri asupra relatiei interarcadice (ocluzia) daca cele doua modele sunt asezate in pozitie de intercuspidare maxima. Elementele de reper pentru acest control il reprezinta contactele interocluzale de la nivelul dintilor naturali, vecini spatiului edentat. aprecierea, in special, a morfologiei pe care o prezinta suprafetele ocluzale dintilor antagonisti si vecini, si aprecieri, in general, asupra aspectului coroanelor dintilor naturali.

Detaliile de morfologie ocluzala pot lipsi fie din cauza amprentarii defectuoase, fie din cauza defectiunilor in tehnica de turnare si de demulare a modelului. Defectiunile constatate la examenul modelului, trebuie, oblogatoriu, sa fie remediate prin repetarea, mai intai a fazei de cabinet (amprentarea), si apoi a celei de laborator (modelul).

VA MULTUMESC !