Amprentarea preparatiilor pentru puntile dentare CURSUL VIII TEHNOLOGIA























- Slides: 23
Amprentarea preparatiilor pentru puntile dentare - CURSUL VIII – TEHNOLOGIA CONFECTIONARII PRITEZELOR FIXE (PUNTI)
Amprentarea preparatiilor pentru puntile dentare Amprentarea reprezinta imaginea sau forma exacta a unui obiect, obtinuta prin imprimarea intr-un material plastic. In stomatologie, materialul plastic este aplicat peste structurile tisulare, cu scopul de a obtine aspectul, forma, detaliile si limitele zonelor pe care se aplica lucrarile protetice precum si aceleasi detalii ale tesuturilor invecinate acestor zone. Amprentarea, in cazul puntilor dentare, este o metoda foarte importanta, de a carei precizie si integritate depinde calitatea lucrarilor protetice. Pentru puntile dentare nu se practica amprentarea directa (modelarea machetelor in cavitatea bucala la nivelul preparatiilor) ca si in cazul unor proteze fixe unitare, deoarece metoda nu are motivatie din punct de vedere practic. In ultimul timp folosirea unor materiale de amprenta cu calitati deosebite de rezistenta si elasticitate, au facut ca aceasta metoda sa fie abandonata.
In cazul puntilor dentare, amprentarea se face cu materiale plastice pentru obtinerea “modelelor de lucru” pe care se modeleaza machetele acestor lucrari. Modelele de lucru sunt copiile fidele ale preparatiilor din cavitatea bucala, care trebuie sa cuprinda toate detaliile lor, si ale dintilor intregii arcade. Amprentele trebuie manipulate cu atentie, deoarece se pot deforma din cauza calitatii materialelor de amprentare in procesul de turnare a modelelor. O amprenta reusita in cazul puntilor dentare trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte:
1. Sa reproduca cu fidelitate zonele preparate ale dintilor sau arcadelor in toate detaliile, si in mod special, zonele nepreparate din jurul limitelor marginale preparatiilor, pentru ca localizarea, profilul si configuratia acestor limite sa fie evident expuse. In felul acesta, tehnicianul are posibilitatea sa obtina, in mod corect, marginile lucrarilor, iar medicul poate aprecia calitatea adaptarii acestora, inchiderea si protectia preparatiilor. 2. Sa reproduca dintii si tesuturile adiacente dintilor preparati, dintii intregii arcade si ai arcadei antagoniste, pentru a permite modelarea machetelor in laborator, cu ajutorul modelelor celor doua arcade articulate functional.
3. Amprenta trebuie sa fie integra si integrala si sa cuprinda in totalitate zonele lucrate de medic fara lipsuri sau zone cu bule de aer incluse in material. Amprentele trebuie trimise in laborator pentru turnarea modelelor imediat dupa realizarea lor. Altfel, materialele folosite sufera distorsiuni (in mod special cele elastice) Modelele de lucru sunt realizate din gipsuri ale caror caracteristici de rezistenta, timp de priza si culoare sunt variabile. Pe aceste modele tehnicianul poate executa lucrarea comandata.
In protetica dentara se utilizeaza o gama foarte larga de materiale pentru amprentare. Amprentele, in cazul preparatiilor pentru puntile dentare se realizeaza folosind materiale caror caracteristici le recomanda pentru diferite scopuri. Cel mai des intrebuintate materiale sunt hidrocoloizii si elastomerii de sinteza. Hidrocoloizii sunt formati din suspensii de molecule sau grupuri de molecule, intr-un anumit mediu de dispersie, avand 2 componente: particule dispersate si mediul care contine aceste particule. Solutia coloida este numita sol coloidal. Ca materiale de amprentare hidrocoloizii au fost introdusi in anul 1925, dar au fost utilizati numai dupa 1930 pentru amprentare, in scopul confectionarii puntilor dentare. calitatile acestor materiale de amprentare sunt urmatoarele:
Ø capacitatea solurilor hidrocoloide de a se transforma in geluri (stari semisolide) sub influenta unei anumite temperaturi (temperatura de gelatie) Ø capacitatea de a-si pastra starea de gelatie la o anumita temperatura; Ø sunt elastice in stare de gel Componenta principala a hidrocoloizilor folositi in stomatologie pentru amprentare, agar-agarul este extras din alge marine. El intra in compozitia acestor materiale in proportie de 815%. Hidrocoloizii folositi pentru amprentare in stomatologie sunt de doua categorii: hidrocoloizii reversibili si hidrocoloizii ireversibili. Din prima categorie face parte agar-agarul iar din cea de a doua categorie alginatele.
Ca material de amprentare, agar-agarul se foloseste in special in laboratoarele de tehnica dentara pentru duplicarea modelelor. Ca materiale de amprentare a preparatiilor in cavitatea bucala, hidrocoloizii reversibili nu se mai folosesc ion prezent decat exceptional, din cauza conditiilor de amprentare complicate. Folosirea hidrocoloizilor ireversibili ca materiale de amprentare prezinta un inconvenient important. Boraxul si coloizii din compozitia lor au un efect de retardare a timpului de priza a gipsului folosit pentru turnarea modelelor. Stratul superficial al modelelor in contact cu alginatele se altereaza, din cauza formarii unei pelicule de pulbere de gips. Acest fapt deterioreaza detaliile cele mai fine ale modelelor.
Pentru a elimina acest neajuns, exista doua posibilitati: imersia amprentelor inainte de turnarea modelelor intr-o solutie de sulfat de potasiu 2 % sau adaosul unui accelerator al timpului de priza al gipsului de catre producatorii de alginate. Din cauza continutului mare de apa al hidrocoloizilor ireversibili, modelele trebuie turnate imediat, pentru ca amprentele sa nu se deformeze in urma pierderii apei prin evaporare. In cazurile in care aceasta operatiune nu se poate realiza imediat, amprentele se trec sub un jet de apa rece, apoi se invelesc intr-un prosop de hartie imbibat cu apa si se pastreaza intr-un recipient inchis ermetic.
Dupa turnarea modelelor si priza gipsului, amprentele se inlatura de pe modele. Pastrarea amprentelor pe modele mai mult de 3 -4 ore favorizeaza aparitia unui strat cretos de gips pe suprafata modelelor. Hidrocoloizii ireversibili folositi ca materiale de amprenta prezinta urmatoarele avantaje: Ø au un pret de cost relativ scazut Ø nu sunt materiale hidrofobe Ø nu au miros sau gust neplacut Ø au fluiditate foarte buna Ø se manipuleaza usor Ø nu necesita folosirea portamprentelor individuale pentru amprentare au o valabilitate de utilizare de 3 -5 ani.
Dezavantajele folosirii hidrocoloizilor ca materiale de amprentare sunt urmatoarele: Ø pentru utilizarea hidrocoloizilor reversibili este necesara o instalatie de incalzire a materialului; Ø tehnica de amprentare cu hidrocoloizii reversibili este dificila atat pentru pacient cat si pentru medic; Ø hidrocoloizii reversibili se aplica in stare incalzita; Ø modelele trebuie turnate imediat in amprente, in cazul amprentarii cu ambele tipuri de hidrocoloizi; Ø limitele marginale se identifica cu dificultate in cazul amprentarii cu hidrocoloizi ireversibili; Ø amprentele au o rezistenta redusa in sectiuni subtiri in cazul amprentarii cu ambele tipuri de hidrocoloizi.
Elastomerii de sinteza sunt cauciucuri sintetice considerate din punct de vedere tehnic, elastomeri neaposi, spre deosebire de hidrocoloizi. Ei prezinta o elasticitate favorabila si o stabilitate dimensionala buna, ceea ce le confera calitati deosebite ca materiale de amprentare. Spre deosebire de hidrocoloizi, elastomerii nu deterioreaza suprafata modelelor de gips. Elastomerii au fost introdusi in practica stomatologica in jurul anului 1950 sub forma de polisulfizi, de catre inginerii corporatiei Thiokal. In urma amestecului celor doua componenete (masa reactoare si masa activatoare sau catalizatoare) se obtine, printr-o reactie chimica, o masa elastica solida (polimer elastic vulcanizat), cunoscuta sub denumirea generala de ‘elastomer’. Cele doua componente se prezinta sub forma de paste sau elteori activatorul poate fi sub forma lichida iar masa reactoare sau ‘rectantul’ sub forma de pasta.
Prin mixarea acestor componente se produc doua forme de reactii de polimerizare. Polimerizarea prin aditie, in urma careia rezulta un polimer cu aceeasi componenta chimica, si o polimerizare prin condensare, in urma careia se obtine un polimer cu o alta structura chimica decat cea a polimerilor. In practica stomatologica se folosesc elastomerii sub forma de mase mai consistente sau mai vascoase (chituri) si sub forma de paste mai putin consistente, grupate in patru categorii: 1. Elastomeri cu vascozitate sau consistenta foarte mare (chituri) 2. Elastomeri cu vascozitate mare folositi pentru individualizarea portamprentelor standard sau pentru captusirea lor in vederea amprentarii finale;
3. Elastomeri cu vascozitate medie, folositi pentru amprentarea finala (elastomerii obisnuiti-regular) 4. Elastomeri cu vascozitate redusa, folositi pentru aplicarea cu ajutorul seringii Dintre aceste patru categorii se folosesc acele materiale care au consistenat sau vascozitatea dorita, in functie de tehnica folosita pentru amprentare. Materialele din fiecare categorie au caracteristici specifice. In functie de aceste caracteristici se aleg metodele sau tehnicile de amprentare. Elastomerii sunt denumiti dupa ingredientele din care sunt alcatuiti: 1. Cauciucuri polisulfidice (polisulfizi) 2. Cauciucuri siliconate (siliconi) obtinute prin condensare (polisiloxani) sau prin aditie (polivinilsiloxani) 3. Cauciucuri polieterice (polieteri)
Criteriile de selectie a materialelor pentru amprentarea preparatiilor depind de pretul de cost; perioada de valabilitate a utilizarii; fidelitatea reproducerii detaliilor si mentinerii lor nemodificate in functie de timpul scurs pana la turnarea modelelor; lejeritatea manipularii; gradul de influentare a stratului superficial al modelelor de gips dupa turnarea acestora; perioada de timp necesara pentru manipularea materialului din momentul mixarii pana la aplicarea materialului in cavitatea bucala (timpul de lucru); perioada de timp necesara pentru priza materialelor (timpul de priza); gradul de rigiditate a materialului dupa realizarea prizei care necesita anularea sau nu a zonelor retentive ale campului amprentat; si de stabilitatea dimensionala. Calitatile mecanofizice si organoleptice, manipularea usoara, acceptarea favorabila si fidelitatea reproducerii detaliilor sunt argumente care au impus folosirea aproape exclusiva a elastomerilor pentru amprentarea preparatiilor in caul puntilor dentare.
VA MULTUMESC !