MODELE DE AMENAJRI TURISTICE Aspecte generale Dimensiunea noilor

MODELE DE AMENAJĂRI TURISTICE

Aspecte generale Dimensiunea noilor stațiuni are ca punct de pornire suprafața posibilă de amenajare (plajă, domeniu schiabil, pădure, parc natural, etc. ) și normele convenționale existente pe plan intern și internațional. Alegerea modelului trebuie să țină seama, în cel mai înalt grad, de configurația terenului și de elementul dominant de atracție turistică. Se disting, astfel, următoarele modele: - Modelul urbanizării sau micro-urbanizării, când dotările unei stațiuni sunt amplasate în imediata apropiere a unui centru locuit; - Modelul dotărilor izolate, cu construcții exclusiv turistice Cele doua modele au o mare varietate de soluții, în funcție de altitudine, de forma de turism, de resursele turistice, etc. Elemente de analiză a influenței factorilor în elaborarea modelelor de amenajare turistică zonală

MODELE DE AMENAJARE TURISTICĂ ZONALĂ -noi unități industriale -personal muncitor -peisaje rurale atractive -produse agroalimentare Dezvoltarea industriei Agricultură modernă Elemente demografice Populația rurală -apropierea sat-oraș -- cerere potențială -stabilitate demografică -calitatea forței de muncă Creșterea timpului liber Creșterea veniturilor Transporturi diversificate Factori politici Motivații Calitatea serviciilor -adaptarea la noi servicii -noi unități turistice -nivel de trai -cheltuieli pt. consum -modernizare -mijloace nepoluante -stabilitate politică -cooperare în turism - noi forme de turism -forța de muncă din turism -formare și perfecționare FACTORI AI DEZVOLTĂRII PRODUSULUI TURISTIC ȘI ELABORAREA MODELELOR DE AMENAJARE ZONALĂ

Analiza diagnostic a teritoriului, premisă a amenajării turistice Analiza diagnostic a teritoriului evidențiază factorii favorizanți pentru turism într-o zonă, precum și pe cei restrictivi, indicând, totodată, măsurile necesare pentru asigurarea optimului în dezvoltare. Elemente care trebuie luate în considerare: - așezare geografică, accesibilitate, căi de acces, mijloace de transport, legături cu alte subsisteme - condiții de relief (trepte de relief), râuri, lacuri, monumente ale naturii, rezervații și parcuri naționale - condiții meteorologice, climat și sezonalitate, precipitații, vânturi, puritatea aerului, frecvența zilelor însorite, durata și grosimea stratului de zăpadă - frumusețea peisajului natural - valoarea terapeutică a unor elemente naturale

Poziția în mediul înconjurător Căi de acces Trăsături particulare ANALIZA DIAGNOSTIC Resurse turistice naturale Resurse turistice antropice Evaluare cantitativă și calitativă Stadiul valorificării resurselor Baza tehnico-materială -Cazare -Alimentație publică -Agrement -Tratament Realizări economice Circulația turistică Forme de turism Alte forme Turism balnear Turism montan Direcții de acțiune Turism cultural • Optimizare • Eficiență

Elemente urmărite în strategia de amenajare turistică Ø integrarea armonioasă a viitoarelor construcții în ansamblul cadrului natural, punând, totodată, în lumină resursele turistice antropice; Ø diversificarea dotărilor de bază și complementare în vederea asigurării unei largi palete de prestații turistice; Ø crearea unei oferte turistice cu accentuat caracter de specificitate și originalitate, prin folosirea calității teritoriului și caracteristicilor civilizației și culturii zonei Ø asigurarea unei posibile flexibilități a ofertei, în funcție de preferințele turiștilor, care să permită o dezvoltare și adaptare continuă; Ø dimensionarea riguroasă a viitoarelor construcții și, în special, a stațiunilor, evitându-se fenomenul de aglomerare turistică și pericolul de degradare a peisajului, acesta fiind considerat cel mai important factor al dezvoltării, ”materia primă” de bază în ansamblul turistic al zonei;

Elemente urmărite în strategia de amenajare turistică Ø ierarhizarea diferitelor tipuri de servicii turistice, în concordanță cu specificul și dimensiunile zonei, accentul punându-se pe serviciile ce corespund în cel mai înalt grad, cantitativ și calitativ, preferințelor turiștilor; Ø înzestrarea diferitelor puncte ale zonei cu dotări auxiliare, menite să faciliteze practicarea unei game largi de forme de turism; Ø afuncționalității optime a activității turistice în zonă, începând cu accesibilitatea, parcajul, cazarea, masa, trnsportul, alte servicii și terminând cu animația, cu ambianța generală; Ø asigurarea unei ridicate eficiențe economice și sociale a întregii activități turistice, paralel cu oferirea unor servicii de calitate

Variabile de decizie în amenajarea turistică Ø Variabile controlabile - Factorii amenajării turistice (ex. capacitatea de cazare) - Alți factori ai resurselor întreprinderii turistice (ex. resurse umane, materiale) Ø Variabile necontrolabile - Stări ale naturii (ex. climă, vegetație) - Factori ce exprimă acțiunile altor întreprinderi care urmăresc aceleași scopuri pe piață ca și întreprinderea în cauză Ø Limite și restricții impuse factorilor controlabili și obiectivelor (resurse bugetare) Ø Câteva expresii ale rezultatului interacțiunii dintre factorii care concură la atingerea obiectivelor Ø O funcție care permite maximizarea tuturor obiectivelor Ținând seama de aceste elemente, este posibilă programarea interacțiunii dintre variabilele de decizie pentru amenajarea turistică a unei stațiuni sau zone.

Concluzie Amenajarea zonelor turistice implică un efort interdisciplinar din partea specialiștilor în sistematizare, a economiștilor, arhitecților, geografilor, ecologilor, geologilor, sociologilor, matematicienilor, etc. ; de regulă, se începe cu studii de specialitate, continuă cu simularea parametrilor și funcționalității spațiului turistic de amenajat și se încheie cu decizia de amenajare

Evaluări calitative și cantitative Resursele turistice au rol diferit în acțiunea de amenajare turistică, în funcție de calitatea, structura și complexitatea lor. O problemă deosebită este evaluarea calitativă și cantitativă a componentelor resurselor turistice, dificultatea rezultând atât din complexitatea lor tipologică (peste 150 componente), cât și lipsa parametrilor cuantificabili. Această evaluare trebuie coroborată apoi cu cererea turistică potențială. Pentru aceasta s-a pornit de la varianta unui model de tip gravitațional, ce caracterizează fluxurile turistice dintr-o zonă emițătoare spre una receptoare. Formula de calcul:

Evaluări calitative și cantitative unde, - fluxul de turiști din zona i spre zona j, în persoane - populația urbană a zonei emițătoare i - populația ocupată a zonei emițătoare i - ponderea în populația urbană a persoanelor care alocă o parte din venituri în scopuri turistice - ponderea în populația ocupată a persoanelor care alocă o parte din venituri în scopuri turistice - ponderea în populația urbană a persoanelor posesoare de autoturisme - ponderea în populația ocupată a persoanelor posesoare de autoturisme

Evaluări calitative și cantitative unde, - ponderea în populația urbană a persoanelor apte (ca vârstă) pentru turism - ponderea în populația ocupată a persoanelor apte (ca vârstă) pentru turism - coeficient de importanță a cheltuielilor turistice - coeficient de importanță a dotării cu autoturisme - coeficient de importanță a vârstei apte pentru turism -constantă ce potențează valoarea resurselor turistice ale zonei receptoare ”j” - indicele de atractivitate a zonei receptoare ”j” - distanța între zona emitentă ”i” și zona receptoare ”j”

Evaluări calitative și cantitative În funcție de cererea turistică potențială, și în scopul dimensionării zonelor turistice, se poate determina capacitatea optimă de primire a unei zone, indicator ce reprezintă ”frecventarea turistică pe care un sistem socio-economic regional o poate suporta în mod permanent, fără a se produce schimbări ireparabile ale structurilor sale economice si sociale” unde K – capacitate optimă de primire a zonei S – suprafața totală a zonei K 0 – coeficient a carui valoare variază între 0, 5 și 1, în funcție de particularitățile naturale zonei N – norma de spațiu pentru o persoană

Evaluări calitative și cantitative Indicele de atractivitate măsoară rezultatul influenței existente între ponderea fiecărui element component al resurselor (de exemplu, atracții naturale – 0, 35%, atracții cultural-istorice – 0, 30%, dotări turistice – 0, 25%, acces – 0, 1%) și nivelul său calitativ (1 – nivel scăzut, 2 – nivel mediu, 3 – nivel înalt). Se poate calcula după formula: unde - Indicele de atractivitate i = 1, 2, 3, . . . , n – numărul de elemente - ponderea fiecarui element - nivelul calitativ al elementului

Simulare și optimizare Amenajarea turistică, într-o concepție sistemică, are avantajul că leagă cererea de ofertă, făcând din prima determinanta celei de-a doua și stabilind nivelul maxim al absorbției turistice, pragul maxim de dezvoltare a ofertei, peste care dacă se trece este afectată calitatea produsului turistic. Multitudinea de obiective și complexitatea problemelor rezultate în urma amenajării turistice, dimensiunile efortului financiar, ca și condițiile concrete din teritoriu, impun o verificare a comportamentului parametrilor proiectați, cu atât mai mult, cu cât modelul este perfectibil în timp și spațiu. Tehnicile de simulare și optimizare utilizabile sunt variate. În esență, simularea reprezintă experimentarea, pe un calculator electronic, cu ajutorul unui model matematic, a funcționării unui spațiu turistic de amenajat. Pentru aceasta, în model sunt introduși parametri proiectați ai sistemului sau subsietmului proiectat. Optimizarea este forma următoare simulării, când intervine procesul de dirijare și de conducere, pe baza unei funcții-obiectiv stabilindu-se criteriul sau criteriile de optimizare.

Bibliografie George Erdeli, Aurel Gheorghilaș, Amenajări turistice, Ed. Universitară, p. 66 -78