Hepatitele virale A si E Realizat de Racila

Hepatitele virale A si E Realizat de: Racila R. Coordonator : Zariciuc E.

Actualitate: Hepatita acută virală A este o boală endemo-epidemică răspândită pe tot globul, care în ordinea frecvenţei deţine primele locuri printre bolile infecţioase cu declarare obligatorie. Hepatita A este o boala a mainilor murdare.

Taxonomia : Familia: Picornaviridae Genul : Hepatovirus Specie : Virusul hepatitei A(VHA)

ISTORIC • Antichitate-icter infectios(751) • Epidemii: Belgia (1629) Flandra(1742 -174) • Al II-lea Razboi Mondial 5 mln cazuri in Germania • Epidemie hidrica la New Delhi in 1957 cu infectarea a 29000 studenti

Particularităţile morfologice ale VHA • VHA a fost identificat ca nişte particule mici, cu diametrul de 27 -30 nm, netede, cu simetrie cubică, fără înveliş. • Capsida este alcătuită dintr-o carapace proteică care înconjoară un RNAm unicatenar, cu o lungime de 7. 500 nucleotide. Capsida e alcătuită din 32 capsomeri. • Carapacea proteică a VHA este formată din 60 de exemplare, fiecare conţinând 3 polipeptide; VP 1, cu greutate moleculară 32 k. D, VP 2 - 25 k. D şi VP 3 - 2 k. D. • Cercetările la computer postulează existenţa şi unei a 4 -a polipeptide VP 4, cu greutate moleculară de 10 k. D.

Structurarea genomului • Polipeptidele capsidei includ genomul RNA care posedă o proteină de legătură covalentă (DPg) la extremitatea 5' şi este poliadenilat la extremitatea 3' • Cadrul de citire al translaţiei éste subdivizat în PI, P 2, P 3. PI încorporează capsula polipeptidelor VP 1, VP 2, VP 3 şi posibil VP 4. • Regiunile P 2 şi P 3 încorporează proteine virale nestructurale, utilizate pentru replicarea virală. Din regiunea P 2 derivă 3 polipeptide: P 2 A, P 2 B şi P 2 C. • Regiunea P 3 încorporează polipeptide adiţionale necesare replicării virale care sunt denumite P 3 A, P 3 B, P 3 C şi P 3 D.

Interacţiunea VHA-hepatocit • Iniţial, infectarea şi creşterea VHA nu provoacă efecte citopatice asupra hepatocitelor infectate. Se consideră că - sunt necesare 3 săptămâni până la 3 luni de "adaptare" pentru creşterea iniţială a tipului sălbatic de virus. • Mecanismul prin care VHA intră în circulaţie după inoculare şi mecanismul prin care ajunge la nivelul hepatocitului rămân necunoscute. • VHA este fixat de către fibronectină. Replicarea virusului are loc la nivelul citoplasmei hepatocitului în interiorul veziculelor membranoase.

Interacţiunea VHA-hepatocit S-au descris 7 genotipuri ale VHA bazate pe secvenţa acizilor nucleici. Aceste genotipuri sunt asociate cu hepatita umană, iar celelalte 3 sunt genotipuri simiene. In cadrul genotipurilor 1 şi 3 s-au descris subgenotipuri: IA, 1 B, 3 A şi 3 B, care diferă între ele aproximativ cu 7, 5%.

Identificarea serologică a VHA • Anticorpii anti-VHA pot fi detectaţi precoce în faza acută a bolii şi rămân detectabili timp nedefinit. • După unii autori, la populaţia de peste 30 ani penetranta acestor anticorpi ar fi de 80%. • Răspunsul iniţial este în anticorpi Ig. M ce ating concentraţia maximă în câteva săptămâni de la debutul tabloului clinic, pentru ca ulterior să scadă progresiv. La 4 -5 luni după debutul bolii 1/3 dintre bolnavi nu mai au Ac anti-VHA de tip Ig. M prezenţi. In faza de vindecare apar Ac anti. VHA de tip Ig. G, care ating concentraţia maximă la 3 -12 luni de la debutul bolii.

Modalitati de transmitere 1. Contaminarea se face pornind de la materiile fecale bolnavului (maini murdare, muste), fructe de mare, crustacee (scoici, stridii etc. ) pescuite din ape murdare, alimente contaminate (fructe, zarzavaturi). 2. De cele mai multe ori se transmite prin apa contaminata (conducte defecte, consum de apa din izvoare si rauri murdare, apa contaminata, folosita la spalarea zarzavaturilor). 3. Contact sexual neprotejat (de orice forma – inclusiv oral si anal).

Grupurile de risc • copii care traiesc in comunitati precum crese, gradinite etc. ; • adulti care traiesc in conditii aglomerate si nesanitare; • vizitatori ai tarilor cu prevalenta ridicata de hepatita A; • persoanele active sexual; • dezastrele naturale precum inundatii, cutremure etc. cand apa potabila poate fi cu usurinta contaminata cu virusul hepatic

Patogenie • Virionii patrund in organismul uman prin mucoasa aparatului digestiv. • Se multiplica in endoteliul intestinului subtire, ganglionii limfatici mezenterici, apoi pe cale hematogena ajung in ficat, unde patrund in celulele reticulohistiocitare Kupfer, celulele parenchimatoase a ficatului (provoaca leziunea hepatocitelor). • Patrunderea virusului in hepatocite si replicarea lui duce la dereglarea proceselor metabolice intracelulare → necroza hepatocitelor. • Apoi virionii ajung cu bila in intestin care sunt eliminate impreuna cu materiile fecale din organism.

Tabloul clinic: • Perioada de incubatie: minim = 7 zile, maxim = 50 zile, mai frecvent 15 -30 zile. • Perioada preicterica (4 -7 zile, poate varia de la 1 -14 zile) - care se manifesta prin: manifestari generale, digestive si neuropsihice: greata, varsaturi, astenie, cefalee, disconfort, mialgii, artralgii, ameteli, insomnie, prurit cutanat, febra (37º – 39º C), deseori se confunda cu o toxiinfectie alimentara. La copii se poate manifesta cu diaree. La palparea abdomenului: hepatomegalie, sensibilitate crescută cu dureri in hipogastru drept si epigastru.

Tabloul clinic: • Perioada icterica - se manifesta prin aparitia icterului si urina devine închisa la culoare, iar materiile fecale – deschise la culoare, sclerele se coloreaza in galben apoi mucoasele si tegumentele. • Icterul se intensifica in primele 2 -3 zile si se mentine 1 -2 saptamani, dupa care scade din intesitate pana la remitere. • La examenul obiectiv in primele zile a perioadei icterice se evidentiază hepatomegalie, uneori impreuna cu o splenomegalie. • Dupa 2 saptamani de evolutie incepe stadiul de declin a bolii. In majoritatea cazurilor de hepatita A indiferent de gravitatea evolutiei, are loc vindecarea totala si restabilirea tuturor functiilor ficatului.

Atentie !!! • Hepatita A duce la deces, dupa diferite surse, in 0. 05 - 1%, cauza principala fiind hepatita A – hepatita fulminanta, sau patogenic spus: necroza masiva acuta a ficatului. • Cu encefalopatie hepatica acuta, evolutie spre coma hepatica, mai des la 4 -5 zile de la aparitia icterului. • La multi bolnavi se observa hemoragii la locul injectiilor, epistaxis, varsaturi de aspect „zat de cafea”. Posibil edeme la membrele inferioare. ASAT > ALAT. Evolutia spre coma duce la decesul bolnavului. • Evolutia spre cronicizare nu a fost descrisa niciodata, dar sunt cunoscute cazuri de recidiva a hepatitei A sau mentinerea indelungata a valorilor patologic crescute a transaminazelor cu schimbarile patomorfologice a parenchimului hepatic.

Important Hepatita A se poate prezenta sub trei forme clinice: • forma usoara, • semigrava, • grava.

Formele hepatitei A: • Forma usoara – se caracterizeaza prin stare generala buna a bolnavului, disparitia rapida a icterului (2 -3 saptamani), normalizarea ALAT (1 luna). Perioada de vindecare scurta. • Forma semigrava – durata icterului tegumentar 3 -4 saptamani, valori ridicate ALAT 1, 5 luni. • Forma grava – durata icterului tegumentar peste 4 saptamani, valori ridicate ALAT peste 1, 5 luni. Se evidentiaza forme acute, care dureaza pana la trei luni, si subacute care dureaza intre trei si sase luni.

Alte forme: 1. Forma frusta: subicter de scurta durata al sclerelor, hepatomegalie. Alta simptomatologie este slab exprimata si de o durata mai scurta decît în forma icterica usoara a bolii. 2. Forma anicterica: este caracteristic lipsa icterului, se regasesc unele simptome cu durata mai scurta decat la forma frusta. Este prezenta hepatomegalia la examenul obiectiv si indicele bilirubinei generale este in limite normale. 3. Forma subclinica: este caracterizata prin lipsa tabloului clinic definitiv dar cu hepatomegalie. Bilirubina sanguina este in limite normale, au loc deviatii imunilogice.

Diagnosticul • Diagnosticul de baza al infectiei acute prin evidentierea de Ac Ig. M-anti-HAV, care apare precoce si dispar treptat in cateva luni. • Dovada unei infectii recente prin Ig. G-anti-HAV, anticorpii Ig. G-anti-HAV persista un timp indelungat chiar si toata viata. Este posibila evolutia in mai multe faze (scadere a titrului de Ig. M, apoi crestere). Acesti anticorpi se depisteaza in ser prin analiza radioimunica (ARI) sau imunoenzimatica (AIE).

Diagnosticul • Date de laborator: analiza clinica generala a sangelui: leucopenie, monocitoza si limfocitoza. • Testele de coagulare arata insuficienta hepatocelulara, indicele de protrombina in sange este scazut. • Testele enzimatice arata citoliza. Valorile ALAT (alaninaminotransferaza) si FIFA (fructozomonofosfataldolaza), cresc in HAV cresc de 8– 10 ori, reprezinta stadiul lezarii tesutului hepatic si activitatea infectiei virale.

Tratament: • Hepatita acută cu VHA fiind o boală autolimitată nu necesită un tratament specific, acesta fiind numai suportiv • Spitalizarea este necesară numai în formele cu tulburări dispeptice severe si in hepatite fulminante. • Dietă cu un aport energetic corespunzător. • Se exclude consumul de băuturi alcoolice, se reduce aportul de grăsimi şi se interzic mâncăruri greu digerabile: rântaşuri, maioneze, icre, sarmale, cârnaţi. • Se vor suprima medicamentele hepato-toxice. • Tratament suportiv cu adminsitrarea de ser fiziologic şi săruri glucozate în caz de deshidratare prin vărsături, medicaţie antiemetizantă (domperidon, metoclopromida, eritromicină injectabilă).

Profilaxie: 1. Realizarea actiunilor igienico-sanitare: intreruperea mecanismului de transmitere a virusului pe calea fecal -orala. 2. Prin asigurare a apei de calitate, alimente necontaminate, asigurarea de conditii sanitare corespunzatoare, respectarea legilor sanitare cu privire la manipularea alimentelor si a apei si a altor produse. 3. Vaccinarea se recomanda la copii, adolescenti, cadrele medicale, cei ce calatoresc sau sunt in focare epidemice si se realizeaza in doua prize la intervale de 6 -12 luni. Imunitatea post-vaccin este de aproximativ 10 ani. Vaccinul contine virus hepatic A omorat.

Hepatita virala E Hepatita E este o infectie acuta a ficatului, cauzata de un virus de tip RNA, ce determina simptome similare celor manifestate in infectii cu virusul hepatic A.

Taxonomia Familia : Hepeviridae Genul : Hepevirus

Structura: Morfologie : sferic, particulă fără anvelopă • suprafaţă cu "spikes"-uri şi indentaţii • se dezintegrează prin expunere la clorură de cesiu şi îngheţare la -20°C Mărime : 32 - 34 nm • diametru 32, 3 nm Genom : RNA - 7, 5 kilobaze, lanţ unic, polidinilat cu structură moleculară: 5'-N 5 -5 - poly A - 165 S) Cultivarea in vitro- fără succes (BSC -1, FRHK-4, HEK, AGMK) In vivó - fără efect la şoarecele inoculat.

Modalitati de transmitere : Se raspandeste prin: • apa, • alimente contaminate. Ca si virusul hepatic A, virusul hepatic E nu cauzeaza infectii cronice ale ficatului, insa, in situatii foarte rare, poate conduce la afectiuni hepatice mai grave.

Hepatita E – perioada de incubatie • Virusul hepatic E are o perioada de incubatie ce variaza intre 15 -60 de zile (in medie – 40 de zile). • Momentul in care acest virus este cel mai contagios nu a fost determinat, insa se stie ca virusul hepatic E apare in materiile fecale cu o saptamana inaintea aparitiei afectiunii clinice si persista 7 -14 zile dupa aceasta. In aceasta perioada, materiile fecale sunt deosebit de contagioase. • Poate cauza moartea in (1 -2%).

Hepatita E – simptome Simptomele cauzate de hepatita E sunt similare celor cauzate de infectii cu alti virusi hepatici. • Unii pacienti prezinta simptome pseudo-gripale, oboseala, durere abdominala, greata, inapetenta, varsaturi, icter si urina inchisa la culoare. • Aparitia febrei este neobisnuita acestui tip de hepatite, iar copiii sub 14 ani si adultii peste 50 de ani experimenteaza rareori vreunul din simptomele mentionate anterior.

Hepatita E – transmitere Transmiterea de la o persoana la alta este mai putin frecventa decat in cazul virusului hepatic A. Cele mai frecvente metode de transmitere a virusului hepatic E sunt urmatoarele: • ingerarea alimentelor sau a apei ce a intrat in contact cu materii fecale infectate; • necuratirea adecvata a mainilor dupa utilizarea toaletei; • utilizarea instrumentelor de mancat/baut folosite in prealabil de catre o persoana infectata.

Hepatita E – tratament Cel mai comun tratament impotriva hepatitei E este odihna in pat. Este de asemenea recomandata ingerarea unei cantitati mari de lichide, in special daca se manifesta diaree si varsaturi. Fireste, o alta masura ce trabuie luata, este evitarea alcoolului. Desi nu exista tratamente impotriva hepatitei E o data ce aceasta s-a instalat, exista posibilitatea de a diminua simptomele acesteia (precum durere sau greata) prin utilizarea unor anumite medicamente prescrise de medic.

Hepatita E – prevenire Nu este vaccin disponibil impotriva virusul hepatic E. Cel mai sigur mod de a preveni infectarea o igiena personala riguroasa si un stil de viata sanatos. Printre masurile care trebuie adoptate se numara: • spalarea cu sapun si apa a mainilor dupa fiecare utilizare a baii, inainte si dupa prepararea sau mancarea alimentelor, si dupa schimbarea scutecelor; • evitarea mancarurilor insuficient gatite (fierte, coapte, prajite doar partial); • evitarea ingerarii apei de puritate indoielnica.

Multumesc pentru atentie!!!