EMINESCU ntre omul comun i geniu Cteva lucruri

EMINESCU – între omul comun și geniu Câteva lucruri pe care nu le știați despre Mihai Eminescu 15 ianuarie 2016

Cică Eminescu nu mai e la modă. Nici nu-i nevoie să fie la modă. E suficient să rămână clasic. Mihail Mataringa

De-a lungul timpului s-au făcut tot felul de speculații cu privire la diferite aspecte legate de viața poetului. Moartea lui a lăsat în urmă nenumărate necunoscute:

Când s-a născut? Pe 14, pe 20 decembrie 1849 sau pe 15 ianuarie 1850? Unde s-a născut? La Ipoteşti sau la Botoşani? Când a murit? Pe 15 sau pe 16 iunie 1889? Din ce cauză a murit? A fost sau nu omorât? A fost o dată sau de două ori lovit cu piatra, apoi cu cărămida? De sifilis, din cauza loviturii cu cărămida, cum susţinea în 1926 prietenul lui, frizerul Dumitru Cosmănescu, subit, de endocardită sau din cauza otrăvirii cu mercur? A murit dimineaţa sau după-amiaza, cântând "Deşteaptă-te, române"? A murit inconștient sau lucid? La interviul din 12 iunie 1889, a răspuns doctorului, repetând obsesiv cifrele oculte 48 şi 64, ultima reprezentând numărul chenarelor de pe tabla de şah, joc cunoscut pentru rolul nebunului sacrificat pentru ca regele să îşi păstreze poziţia.

Câteva lucruri interesante despre Eminescu

Știați că. . Într-un registru al membrilor Junimii Eminescu însuși și-a trecut data nașterii ca fiind 20 decembrie 1849, iar în documentele gimnaziului din Cernăuți unde a studiat Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849. Totuși, Titu Maiorescu, în lucrarea Eminescu și poeziile lui (1889) citează cercetările în acest sens ale lui N. D. Giurescu și preia concluzia acestuia privind data și locul nașterii lui Mihai Eminescu la 15 ianuarie 1850, în Botoșani. Această dată rezultă din mai multe surse, printre care un dosar cu note despre botezuri din arhiva bisericii Uspenia (Domnească) din Botoșani; în acest dosar data nașterii este trecută ca „ 15 ghenarie 1850”, iar a botezului la data de 21 în aceeași lună. Data nașterii este confirmată de sora mai mare a poetului, Aglae Drogli, care însă susține că locul nașterii trebuie considerat satul Ipotești.

Știați că. . . Familia Eminovici a avut 11 copii, Mihai fiind al șaptelea copil. Șerban - (n. 1841), studiază medicina la Viena, se îmbolnăvește de tuberculoză și moare alienat în 1874. (33 de ani) Niculae, născut în 1843, va contracta o boala venerică și se va sinucide în Ipotești, în 1884. (41 de ani) Iorgu, (n. 1844) studiază la Academia Militară din Berlin. Are o carieră de succes, dar moare în 1873 din cauza unei răceli contractate în timpul unei misiuni. (29 de ani) Ruxandra se naște în 1845, dar moare în copilărie. Ilie (n. 1846) a fost tovarășul de joacă al lui Mihai, descris în mai multe poeme. Moare în 1863 în urma unei epidemii de tifos. (17 ani) Maria, n. 1848 sau 1849 trăiește doar șapte ani și jumătate. Mihai – n. 1850 – 1889 (39 de ani) Aglae (n. 1852, d. 1906), a fost căsătorită de două ori, a locuit în Ipotești, având doi băieți, pe Ioan și pe George. A suferit de boala Basedow-Graves. (54 de ani) Harieta (1864) sora cea mai mică a poetului, cea care l-a îngrijit după instaurarea bolii. Moare tot în 1889, la scurt timp după fratele ei. (25 de ani) Matei (n. 1856) este singurul care a lăsat urmași direcți. A studiat Politehnica la Praga și a devenit căpitan în armata română. Moare în 1929. (73 de ani) Vasile a murit la un an și jumătate, data nașterii sau a morții nefiind cunoscute

O posibilă explicație a morții lor timpurii este că în secolul al XIXlea speranța de viață nu depășea 40 de ani. Cauze: - epidemii de tifos - tuberculoză - hepatită - sifilis - nu exista vreun tratament, boala fiind incurabilă până la inventarea penicilinei.

Știați că. . În clasele primare de la Cernăuți, datorită atmoseferei (ceilalți copii îl speriau făcând pe stafiile, gazda le dădea de mâncare mai mult porumb fiert în lapte) Eminescu a fugit, dar „Eminovici puse de-l legă cobză și-l întoarse la școală”. Deși termină clasa I cu rezultate bune la învățătură, fiind clasificat al 11 -lea în primul semestru și al 23 -lea în cel de-al doilea semestru. În schimb, rămâne repetent în clasa a doua. Profesorul pe care l-a admirat cel mai mult, a fost Aron Pumnul, profesorul de română, căruia i-a dedicat o poezie la moartea sa („La mormântul lui Aron Pumnul”) Aron Pumnul l-a calificat, în ambele semestre, cu note maxime la română. A obținut insuficient pe un semestru la Valentin Kermanner (la limba latină) și la Johann Haiduk, pe ambele semestre (la matematică). Mai târziu a mărturisit că îndepărtarea sa de matematică se datora metodei rele de predare.

Știați că. . Relaţia cu Veronica Micle a fost complicată, plină de suişuri şi de coborâşuri. În 1881 a avut loc o ceartă teribilă, provocată de aflarea trădării Veronicăi, cu “prietenul Caragiale”. De altfel, Eminescu l-a şi agresat fizic pe Caragiale, în timpul petrecerii de Crăciun, care a avut loc în casa lui Maiorescu. Deşi au cochetat chiar cu ideea căsătoriei, Eminescu şi Veronica nuşi vor găsi liniştea decât după moarte, Micle, născută în acelaşi an cu el, alegând, la nici două luni de la dispariţia acestuia, să se sinucidă cu arsenic la Mănăstirea Văratec.

Știați că. . . în preajma anului 1880, un bărbat şi o femeie aflaţi departe unul de altul, el la Bucureşti, ea la Iaşi, îşi scriu o dată la două-trei zile. cei doi sînt obligaţi să-şi comunice prin poştă atât micile întâmplări zilnice, cât şi marile sentimente, atît problemele "administrative", sau chestiunile "de viaţă şi de moarte", atât mesajele impersonale, care ar putea fi rostite în public, cît şi cele cu maximă încărcătură afectivă, pentru care numai şoapta şi intimitatea, sunt potrivite. http: //www. romlit. ro/corespondena_mihai_eminescu__veronica_micle

Eminescu scrie. . . "Ieri am primit ultima ta scrisoare şi alaltăieri penultima. Iartămi gelozia şi explic-o prin depărtarea în care suntem unul din altul şi prin dispoziţia posomorâtă în care am rămas fără tine. De aceea mi se şi urăşte o casă de unde plec dimineaţa şi nu vin decât spre seară pe la 6, 7 obosit şi fără dispoziţie de lucru sau de citiri. Asta-i cea mai rea din toate dispoziţiile, mica mea pasăre şi găsesc cu cale să ţi-o explic, dacă scrisorile mele nu vor ieşi tocmai amuzante. // La Cameră mă duc în toate zilele [. . . ]. Cu ocazia aceasta am constatat cu oarecare ruşine că nu există în toată adunarea decât doi oameni cari pot construi o frază corectă: Cogălniceanu şi Maiorescu. ” (scrisoarea 42, 12 fevr. 1882).

Veronica scrie. . . Afară plouă, eu stau perdută pe gânduri, ura şi indiferenţa oamenilor, lipsa şi depărtarea ta, iubirea mea nespunsă (sic), toate aceste îşi împart rând pe rând fiinţa mea, şi în mijlocul unui vârtej în care mă pierd mă întreb tainic şi acum te întreb pe tine oare această tristă stare de lucruri se va schimba vreodată? Şi te întreb acum pe tine mai serios decât nicicând - tu care spuindu-mi că mă iubeşti m -ai făcut să sufăr amar o iarnă întreagă, încât sufletul mi-i bolnav -te întreb şi te rog să-mi răspunzi face-mă-vei// fericită, adecă să ne înţelegem, eu înţeleg fericirea în aceea să fiu lângă tine, să fiu în fine a ta" (scrisoarea 9, 27 Martie 1880 Iaşi).

Știați că. . . Eminescu a fost student la Viena și Berlin. La Viena, urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie și Drept (dar audiază și cursuri de la alte facultăți). Apar primele semne ale "bolii". Junimea i-a acordat o bursă cu condiția să-și ia doctoratul în filozofie. A urmat cu regularitate două semestre, dar nu s-a prezentat la examene.

Știați că. . Eminescu nu a fost doar poet sau prozator. Ultima parte din viață, a atacat vehement toate viciile societății în articole apărute în presa vremii. http: //www. arhiepiscopiasucevei. ro/editura/F RAGMENTE%20 DIN%20 PUBLICISTICA%20 LUI% 20 MIHAI%20 EMINESCU%202. pdf Această activitate avea să-i atragă foarte mulți dușmani.

Știați că. . . Prof. dr. Florin Gheoroghe, de la "Cugetarea Europeană", a explicat că unul dintre principalele motive pentru care Eminescu a fost înlăturat din viaţa publică a fost acela că "a deranjat puterile apropiate". "Eminescu a înfiinţat împreună cu alţi colegi societatea "Carpatica", ce milita pentru unirea Ardealului cu regatul. Lucrul asta a deranjat puterile apropiate. Petre Carp trimite o telegramă domnului Maiorescu în care spune "Mai potoliţi-l pe Eminescu!”. Trei zile mai târziu, Eminescu este internat cu forţa în spitalul domnului Şuţu şi i se fac injecţii cu mercur, care nu erau indicate", a spus prof. dr. Florin Gheoroghe.

Știați că. . În volumul "Maladia lui Eminescu şi maladiile imaginare ale eminescologilor", editat de Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă şi lansat la Academia Română, academicianul Victor Voicu, farmacolog si toxicolog, a subliniat că Mihai Eminescu a fost diagnosticat şi tratat greşit pentru sifilis, mercurul folosit în tratament generând lezări ale sistemului nervos şi cardiovascular grave şi ireversibile. La lansarea cărţii, academicianul a afirmat că "la autopsie nu s-au găsit leziunile specifice sistemului în creier, care sunt leziuni specifice sifilisului". "Era ignoranţa vremii. Nu se putea pune la vremea aia diagnostic cert de sifilis. Era şi o modă, boala venerică, sexuală era foarte frecventă, inclusiv la marii artişti. Tratamentul cu mercur nu a facut decât să genereze lezări ale sistemului nervos şi cardiovascular, ireversibile, grave", a spus academicianul Voicu.

Știați că. . . Imediat după moartea lui Mihai Eminescu, medicii au găsit în halatul poetului un mic carneţel cu versuri. Erau ultimele poezii ale poetului, scrise în santoriul pentru boli psihice unde a stat internat în ultimul an de viaţă. Se presupune că una dintre poezii a fost scrisă de Eminescu în ultima oră de viaţă. Pe data de 15 iunie 1889, la ora 4. 00 dimineaţa, se stingea în Sanatoriul de Boli Mentale al Doctorului Şuţu, de pe strada Plantelor din Bucureşti, genialul poet Mihai Eminescu. Moartea nu i-a fost pe măsura creaţiei. A decedat într-un halat ponosit, pe un pat metalic de spital, închis în ”celula” sa din spital Cauza oficială a morţii a fost stopul cardio-respirator.

Mormantul lui Mihai Eminescu

Timbru poştal românesc din 1958

Bustul lui Mihai Eminescu in Vevey, Elveţia

Mihai Eminescu în prima jumătate a anilor 1870

Teiul lui Mihai Eminescu -Iași

Casa memorială Mihai Eminescu

Motive literare eminesciene Visul Umbra Noaptea Luna Codrul Stelele Izvorul Floarea albastră Florile de tei Iubita Apa Cerul Plopul Luceafărul Teiul Lacul Clipa Marea ceasul Ochii