Pastorel Teodoreanu Alexandru O Teodoreanu n 1894 d

Pastorel Teodoreanu Alexandru O. Teodoreanu (n. 1894 - d. 1964), cunoscut şi sub pseudonimul Păstorel, a fost un avocat şi scriitor român, cunoscut epigramist, gurmand şi iubitor de vinuri, membru de seamă al boemei ieşene şi bucureştene. A rămas în literatura română prin epigramele sale. Romanul său cel mai cunoscut este "Hronicul măscăriciului Vălătuc", pe care criticul literar George Călinescu îl compară cu "Gargantua şi Pantagruel". În caz ca numele Teodoreanu sună cunoscut, . . . a fost fratele scriitorului Ionel Teodoreanu (1897 - 1954) (La Medeleni 1924 - 1928, Uliţa copilăriei, În casa bunicilor, Bal mascat, Golia)

• Primul volum publicat a fost Hronicul măscăriciului Vălătuc, aducându-i scriitorului preţuirea unor critici prestigioşi, precum Paul Zarifopol. • Activitatea literară a continuat însă mai mult intermitent. În anii '30 i-au apărut două volume de epigrame: Strofe cu pelin de mai pentru/contra Iorga Neculai şi Vin şi apă, trei cărţi de proză: Mici satisfacţii, Un porc de câne şi Bercu Leibovici şi două volume de publicistică diversă, sub genericul Tămâie şi otravă.

• Poeziile apar în volumul Caiet din 1938. • A scris în colaborare cu Adrian Maniu basmul dramatizat Rodia de aur, pus în scenă la Naţionalul bucureştean în stagiunea 1929/1930. • În 1957, 1966 şi 1989 au apărut antologii din proza sa, iar în 1972 un volum, tot antologic, de Versuri. În anul 1973 apare postum volumul Gastronomice, reeditat în 2000.

• Opera lui Al. O. Teodoreanu a circulat şi oral, iar în timpul regimului comunist chiar clandestin. După 1989, epigramistul a fost redescoperit, mai ales cu acele versuri celebre prin opoziţia spirituală faţă de ordinea de lucruri din regimul comunist. • Din păcate, unele dintre textele ce i se atribuie, mai mult vulgare decat spirituale, nu îi aparţin, iar altele circulă în mai multe variante care nu îi mai pot fi atribuite epigramistului.

câteva din epigramele…mult condamnate pe timpuri… dar de mare actualitate

La alegerile din 1946, sigla comunistilor a fost soarele Când te văd aşa pe garduri Şi cu raze împrejur, Mai că-mi vine să te-asemui Cu o gaură de. . . ! După alegerile din 1946 se mai putea vedea pe garduri Votaţi soarele! Nu credeam s-ajung vreodată C-am să pot să fiu în stare Că făcând pipi pe garduri, Să o fac direct în… soare!

Din Banat Până la Iaşi Se resimte lipsa sării, Fiindcă cei mai mulţi ocnaşi Au ajuns la cârma ţării. La Pelişor, palat transformat de regimul comunist în casă de creaţie Voi, creatori ai artei pure, Ce staţi acuma la pădure, Să fiţi atenţi când vă plimbaţi Să nu călcaţi în …ce creaţi!

Guvernul Groza În guvernul Groza, cel de concentrare, S-au primit trei membri, pentru completare, Însă ca să fie cabinet etern, Îmi bag şi eu membrul… în acest guvern! AMERICANILOR Dacă şi de astă dată Se retrag din Orient, Mă fac porumbelul păcii Şi mă. . . pe occident!

„Caligula Imperator A făcut din cal – dictator, Petru Groza mai sinistru A făcut din bou – ministru. ” Pastorel se referă la Romulus Zaroni, un taran de la coada vacii, ajuns ministru in guvernul Petru Groza. Radioului (unde era invitat să intre prin str. Temişana, adică prin spate) De un an şi jumătate Mă băgaţi numai prin spate, Pe când eu, întreaga viaţă V-am băgat numai… prin faţă!

Diviziei Tudor Vladimirescu realizata de Ana Pauker decimată la Debreţin Din falnic vanator de munte Mi te-a făcut Ana pandur! Întai ti-a-nfipt o stea în frunte Şi-apoi un Debretin în. . . ! Comuniştii îşi măresc randurile cu o parte din legionari Capitane, Nu fi trist! Garda merge înainte Prin partidul comunist!

Catren omagial către Caragiale Cu greu îmi vine să aştern, Un adevar ce nu-l suport, Ca tocmai tu să fii cel mort Si Catavencu cel etern… In tara asta prefacuta. . . scriu în loc sa puta. Iar scriitori-adevaraţi Sunt dati afara de. . . …

la venirea ruşilor Pe drumeagul din cătun Venea ieri un rus şi-un tun; Tunul rus Statuii ostasului sovietic Şi rusul tun! Soldat rus, soldat rus, Te-au ridicat atat de sus, Ca să te vada popoarele… Sau fiindca-ti put picioarele? Armistitiul ne-a impus Să dăm boii pentru rus! Ca să completam noi doza, L-am trimis pe Petru Groza!

În cinstea ta, Staline, M-am aşezat pe vine Şi ce-am făcut, sub mine, Să ştii că-i pentru tine. . . Epigramă pentru Marx, Engels, Lenin - Stalin - Ana Pauker Două bărbi, o ţăcălie, O mustaţă fumurie Şi o "gaură" pustie Vai de biata Românie!

Câte stele sunt pe cer Toate pan’ la ziua pier. Numai una, ca o proastă, Sade pe uzina noastră… Şi astăzi, ca-n atâtea seri Când pivniţa-i adâncă, Tăria vinului de ieri Ne urmăreşte încă.

Veronicăi Porumbacu, la apariţia versurilor "O, Europă, te simt în mine/ Te simt adânc în mine!" Mult stimată Veronică, Eu credeam c-o ai mică, Dar mărturisirea-ţi clară, Din Gazeta Literară, Dovedeşte elocvent Că în chestia matale Cu-adâncimi fenomenale Intră-ntregul continent!

Degustător experimentat de vinuri şi coniac (se spunea chiar că, gustând vinul, putea spune inclusiv ce orientare podgoria!), epigramistul a dedicat multe rime pasiunii sale proverbiale pentru alcool.

În clasa a V-a de liceu, li s-a dat la teză, de către profesorul de limba română, Fântânaru, să scrie despre epigramă. Şi cum Fântânaru savurase de multe ori vinul de Cotnari, Păstorel a scris doar atât în teză: Dacă apa din fântână S-ar preface-n vin Cotnar Aş lăsa limba română Şi m-aş face Fântânar.

Invitat fiind la cramă Am răspuns, ca bun creştin, Printr-o scurtă telegramă: ''Vin!'' Domnilor cârciumari din ţara mea M-a ajuns amarul, Apa şi veninul: Să vă fie anul Cum v-o fi şi vinul.

Consolare Două lucruri mai alină Al meu chin şi a mea boală: Damigeana când e plină Şi femeia când e goală. Fă-mă, Doamne Fă-mă Doamne, morcov, ceapă Fă-mă Doamne, tot ce vrei Praz, dovleac, spanac, ardei Dar păzeşte-mă de apă!

Nu contrazice voia sorţii Şi nu sfida stihiile! Aşa fu scris: cei morţi cu morţii, Iară cei vii cu. . . viile!

La restaurantul uniunii scriitorilor Beau baieţii, harnici, De cu seară-n zori, Unii sunt paharnici, Alţii… turnatori! Unui antialcoolic Oare nu-ţi mai aminteşti, Vorba din bătrâni lăsată? Din beţie te trezeşti, Din prostie niciodată.

Unul bea că-i băutor, Altul bea că-i bestie, Numai eu, că am umor, Beau aşa, de chestie. Aroma vinului trecut Încet la cap se suie Era pe când nu s-a băut Azi l-am băut şi nu e.

Când mă duc la şef, Îl găsesc cu chef; Când mă duc la chef, Îl găsesc pe şef. Laringologului Când îmi spui: "Deschide gura!" Şi te uiţi în ea cu farul, Vrei să dregi cu picătura Ce n-am dres eu cu paharul!

Ce e femeia? Vă fac şi eu o mărturie (De-aude mama, mă despică): Femeia-i ca o jucărie De umbli mult la ea. . . se strică! Cât mai e pe lume vin Nu ne pierdem firea; Banii n-aduc fericirea Însă o susţin.

Pe fauna cuvântătoare Apasă greu osândă grea: Prostia e molipsitoare, Pe când înţelepciunea ba. Causas rerum Află, bând paharul Mic, dar venerabil, Că nu-i vin Cotnarul, E soare potabil.

Unii i-au urmat exemplul, dedicând epigrame. . . tot pasiunii lui Păstorel!

PĂSTOREL LA DOCTOR (Joseph de Saxa) “Contra beţiei, dacă vrei, Am prafuri, dar în ce le iei? ” Şi-atuncea, Păstorel, senin: “Profesore, le iau în vin!” PĂSTOREL TEODOREANU E OFIŢER DE ARTILERIE (de George Lesnea) Ieri, majurul Ieremia L-a-ntrebat de dimineaţă - Ce să fac cu bateria? - Pune-o repede la gheaţă!

Comuniştii nu i-au putut ierta umorul pe care, de bună seamă, nici nu l-au înţeles. A făcut închisoare cu celebrul lot Noica-Pillat, începând cu 1961, fiind eliberat după aproape 3 ani. De altfel, în 1964 a murit. Ca să închei în acelaşi stil, două epitafe perfect "asortate" vieţii sale:

Aici zace Păstorel, Suflet bun şi spirit fin, Când mai treceţi pe la el, Nu-l treziţi, că cere vin! (Aurelian Păunescu)

aici zace Păstorel, veşnic şi nemângâiat că e prima dată mort fără ca să fie beat… (Lucian Pavelescu)

D. M. imagini si text: www. google. ro muzica: Secret Garden – “Adagio”