Curs 1 Introducere n estetica dentofacial Definiie ramur

Curs 1 Introducere în estetica dento-facială

Definiţie: ramură a medicinii dentare moderne, care studiază legile şi principiile ce stau la baza aprecierii şi creării frumosului în practica medicală dentară. Noţiuni utilizate: qfizionomic qcosmetic qestetic

Istoric Egiptul antic – modelul era zeiţa Nefertiti care avea o frunte înaltă, înclinată spre posterior, ochii mari, alungiţi orizontal şi buze cărnoase, bine reliefate. Grecia antică – profil al feţei drept, cu patru etaje egale, corespunzătoare părului, frunţii, nasului şi gurii. Roma antică – trăsături fizionomice foarte puternice şi particulare Arta medievală – este imitat modelul religios al frumuseţii divine Epoca renaşterii – noţiuni de matematica şi geometrie – proporţia de aur (Leonardo da Vinci, Fra Luca Pacioli)

Educaţia estetică de azi este dominată de mass-media care dinamizează şi rafinează gustul estetic, impunând modelele de frumuseţe Se impune surâsul holywood-ian, cu un aliniament dentar riguros, dinţi sănătoţi şi albi, buze bine conturate, un machiaj facial elaborat. Dorinţa oamenilor de a fi atractivi, nu este apanajul lumii contemporane dar este mai evidentă datorită dezovoltării fără precedent a comunicării interumane

Modele estetice în medicina dentară White, Williams – seturile nominale ( fontali superiori: pătraţi, ovoizi, conici sau o combinare a lor). 1895 House – a aprofundat teoria lui Williams şi a inclus armonia formei şi a culorii în estetica protezelor Frush şi Fisher – mişcarea dentogenică ( personalitate, sex, vârstă) 1950

Influenţe culturale Antropologii au evidenţiat câ etalonul frumuseţii variază în limite foarte largi, nu numai de la o societate la alta, ci şi pe plan local. Dorinţa de aşi îmbunătăţi aspectul feţei este însă universal valabilă. În numeroase societăţi primitive se execută şi astăzi operaţii dureroase, fie pentru obţinerea frumuseţii, fie cu semnificaţie rituală: manopere de înnegrire a dinţilor sau aplicarea unor „ornamente" din alamă, sub formă de stea sau pietre preţioase. Se practică, de asemenea, şlefuiri ale suprafeţelor meziale, distale şi incizale, dându-li-se dinţilor o formă ascuţită, aşa cum se întâmplă în Indiile de Est, unde această manoperă face parte din ceremonia căsătoriei, a doliului sau a atingerii pubertăţii în prezent, acest obicei persistă la pigmeii din Africa Centrală. In Australia şi Noua Guinee, băştinaşii sărbătoresc atingerea vârstei adulte şi maturitatea prin îndepărtarea celor doi incisivi centrali superiori, obicei care există şi în Africa de Sud, unde adulţii care prezintă dentiţie completă sunt consideraţi urâţi. Acceptarea faptului că, sănătatea şi frumuseţea se manifestă simultan, s-a fâcut progresiv, barierele religioase fiind treptat depăşite. Astăzi, oamenii sunt sfatuiţi să fie preocupaţi de un „aspect natural", în aşa fel încât să se simtâ bine, atunci când îşi privesc propria imagine. Medicul dentist trebuie să fie conştient de diversitatea categoriilor sociale şi culturale care solicită tratament de specialitate şi să adopte o atitudine corespunzatoare fiecârui caz în parte. (după Dale).

Influenţe sociologice Accentul care se pune, în ultimul timp, pe actualizarea Eului şi libertatea de a cheltui bani pentru propria persoanâ, a dus la o creştere a pretenţiilor în ceea ce priveşte propria înfâţişare, incluzând şi estetica dentară. Condiţia socio-economicâ a pacienţilor, deşi un reper important, de multe ori nu este hotărâtor în luarea deciziei terapeutice, deoarece unii pacienţi, care par a fi capabili să suporte costul tratamentului, probabil nu acordă sănătăţii şi aspectului lor estetic sufîcientă atenţie pentru a fi de acord cu cheltuielile pe care acestea le reclamă. De aceea, iniţial, medicul nu trebuie să se lase influenţat de condiţia socio-economică a pacientului, ci trebuie să prezinte pacientului tratamentul pe care îl consideră „ideal", dar şi alternativele „acceptabile". Decade sau chiar secole, asigurarea sănătăţii s-a bazat pe modelul tratamentului afecţiunilor şi mai puţin pe acela al prevenirii îmbolnăvirilor; şi profesiunea noastră s-a caracterizat prin aceleaşi tendinţe. În prezent, atenţia medicilor dentişti se orienteză din ce în ce mai mult spre tratamenul profilactic şi de menţinere a sănătătii dentare, apelându-se, acolo unde situaţia o cere, la tratamente estetice şi/sau bioestetice.

Influenţe mass-media În accentuarea conştiinţei estetice a populatiei, un rol deloc de neglijat, îl are mass-media; avalanşa de reviste şi programe televizate, care promovează cu agresivitate modelul vedetelor hollywood-iene, au avut drept consecinţă, pe deo parte, rafinarea gustului, iar pe de altă parte, creşterea standardelor de aspiraţie către frumos. De asemenea, reclamele publicitare pentru diferite produse, tehnici sau tehnologii au determinat creşterea nivelului de informare în rândul pacientilor; aceştia îşi manifestă dorinţa de a fi avizaţi în legăturâ cu toate etapele de tratament, fiind, în acelaşi timp, interesaţi să cunoască toate optiunile posibile, toate argumentele pro şi contra pentru fîecare variantă, un aspect important constituindu-1 atitudinea lor faţă de costul tratamentului. Demne de menţionat, sunt şi campaniile publicitare promovate cu scopul de a creşte nivelul educaţiei igienico-sanitare în rândul populaţiei din România, dat fiind faptul că, din acest punct de vedere, se pare că ne situăm pe unul din locurile codaşe, în Europa. Rolul mass-media, în opţiunea terapeutică a pacienţilor, este evident în cazul în care aceştia refuză sau cer înlocuirea reconstituirilor din amalgam de argint (cunoscută fiind campania dusă în Occident cu privire la efectul toxic al mercurului), sau atunci când solicitâ înlocuirea lucrărilor protetice realizate din gaudent (ca urmare a popularizării reactiilor adverse apărute din cauza utilizării acestui material).

Consideraţii financiare Asistenţa medicală dentară este de foarte multe ori condiţionată de posibilităţile financiare ale pacienţilor. Cu toate acestea, este bine ca medicul să evite discutarea onorariului în momentul planifîcării tratamentului, concentrându-se mai ales asupra opţiunilor terapeutice. În afară de ajutorul acordat în decizia structurării onorariului, costul tratamentului nu ar trebui să reprezinte elementul hotărâtor. Aceasta nu înseamnă însă că decizia pacientului nu poate fi influenţată, în mare măsură, de preţul de cost al tratamentului. Uneori însâ, pacienţii pot fî dispuşi să investească mai mult timp şi bani decât a presupus medicul, iniţial.

Consideraţii etice sau deontologice Referindu-ne la intervenţiile terapeutice care vizează exclusiv aspectul estetic al unei persoane, se pune problema dacă tratamentele estetice sunt etice şi aceasta deoarece, m aceste cazuri, nu este vorba de boală, pacientii fiind perfect sănătoşi. La o întrunire recentă a Academiei Americane de Estetică Dentară, pentru a aprecia felul m care pacienţii percep tratamentele estetice, prin prisma eticii medicale, s-a propus o scală de evaluare de la 100, considerând că 100 reprezintă expresia unui tratament considerat perfect etic, iar 1, un tratament neetic. Rezultatul a fost net favorabil esteticii dentare, indicând o acceptare largă a tuturor procedeelor terapeutice propuse m studiu, cu excepţia înlocuirii restaurărilor din amalgam de argint cu materiale composite. Setul de intervenţii, propus evaluării din punct de vedere al eticii medicale, a cuprins următoarele aspecte de terapie estetică (după Schmidseder):

închiderea diastemei prin tehnică directă: faţetare prin tehnică indirectă: albirea dinţilor în cabinetul dentar: albirea dinţilor la domiciliu: tratamente ortodontice: înlocuirea amalgamului cu răşini composite: înlocuirea amalgamului cu inlay-uri ceramice: gingivoplastii din considerente pur estetice: corectarea chirurgicală a bărbiei: corectarea chirurgicală a nasului: lifting facial: 95% 91% 94% 85% 97% 52% 58% 70% 94% 97% 77% 86% Este evident faptul că tratamentele care vizează în primul rând o îmbunătăţire a aspectului estetic nu sunt vitale; cu toate acestea, se pare că pacienţii sunt dispuşi să plătească sume mari de bani pentru a arăta mai bine. Un studiu efectuat în Germania, de exemplu, arată că, în anul 1999, populaţia acestei ţări a cheltuit 20 de miliarde de dolari pe produse cosmetice; această sumă este echivalentă cu valoarea pe care sistemul german de asigurări a plătit-o pe servicii medicale dentare.

Motivaţii, dorinţe, aşteptări Există o complexitate de factori care îl determină pe pacient să solicite tratament medical de specialitate, sau care, din contra, îl determină să renunţe: - durerea sau frica de durere; - nevoia de a avea un confort masticator; - dorinţa de a-şi imbunătăţi fonaţia; - teama de a-şi pierde dinţii în urma distrucţiilor dentare sau parodontale întinse; - dorinţa de a avea o respiraţie proaspată; - dorinţa de a-şi îmbunătăţi aspectul dinţilor pentru a se face mai atractiv etc.