COALA CU CLASELE IVIII NR 1 RM SRAT

ŞCOALA CU CLASELE I-VIII NR. 1 RM SĂRAT, BUZĂU ÎNV. DOINIŢA CIOCÎRLAN

“Există un singur obiect de studiu pentru educaţie şi acela este Viaţa, în toate manifestările sale”. Alfred North Whitehead, 1929 “Când mergi pe-afară, natura nu te pune faţă în faţă pentru trei sferturi de oră numai cu flori şi în următoarele trei sferturi numai cu animale”. Jacobs H. H. , 1989

CEI 4 PILONI AI ÎNVĂŢĂRII: A ÎNVĂŢA SĂ ŞTII A ÎNVĂŢA SĂ FACI – A ÎNVĂŢA SĂ MUNCEŞTI ÎMPREUNĂ CU CEILALŢI A ÎNVĂŢA SĂ FII

CONCEPTUL DE INTEGRARE ÎN CONTEXT EDUCAŢIONAL ŞI LEGĂTURA CU HOLISMUL Acţiunea de a face să interrelaţioneze diverse elemente pentru a constitui un tot armonios, de nivel superior, a aduce părţi separate într-un întreg unitar, funcţional, armonios. Sinonime pentru integrare: fuziune, armonizare, încorporare, unificare şi coeziune HOLISM: Teorie care vorbeşte despre ireductibilitatea întregului la părţile componente, de superioritatea ansamblului faţă de suma părţilor, de viziunea integrală şi integrată asupra obiectelor, fenomenelor, proceselor studiate.

DEFINIŢII ALE INTEGRĂRII ÎN CONTEXT EDUCAŢIONAL Educaţia organizată astfel încât să traverseze barierele obiectelor de studiu, aducând împreună diferitele aspecte ale curriculumului în asociaţii semnificative care să se centreze pe ariile mai largi de studiu. (Într-un curriculum integrat. . . ) Experienţele de învăţare planificate nu le oferă celor ce învaţă doar o viziune unificată asupra cunoaşterii existente, ci motivează şi dezvoltă puterea elevilor de a percepe noi relaţii şi de a crea noi modele, sisteme şi structuri. (Interdisciplinariatea. . . ) O viziune asupra cunoaşterii şi o abordare a curriculumului care aplică în mod conştient metodologia şi limbajul din mai multe discipline pentru a examina o temă centrală, o problemă sau o experienţă.

CE ESTE INSTRUIREA INTEGRATĂ? Dacă instruirea la nivelul discilpinei pune accent pe rigurozitatea şi aspectul şlefuit al achiziţiilor, abordarea integrată a curriclumului scoate în evidenţă problemele semnificative ale vieţii reale şi se întemeiază pe nevoile de educaţie ale elevilor, în contextul lumii de azi.

CE ESTE INSTRUIREA INTEGRATĂ? Ø Demers global, în care graniţele dintre categoriile de activităţi dispar, activitatea desfăşurându-se după un scenariu unitar, în scopul investigării unei teme. Ø Demers concertat, coerent, care nu se desfăşoară fiindcă se cere, ci pentru că asigură un plus în educarea şi instruirea copiilor. Aceste activităţi ample, care reunesc conţinuturi din ştiinţe şi domenii diferite, înlesnesc copilului procesul înţelegerii, însuşirii şi aplicării cunoştinţelor.

CE ESTE INSTRUIREA INTEGRATĂ? Predarea în manieră integrată a disciplinelor presupune sintetizarea şi organizarea didactică a informaţiilor din domenii diferite ale cunoaşterii în vederea construirii unei viziuni interactive asupra lumii reale. Istoria pedagogiei dar şi teoria pedagogică contemporană înregistrează numeroase constatări privind pericolul detaşării şcolii de viaţa reală şi a transformării acesteia într-un cadru închis ficţional şi denaturat. Corelarea conţinuturilor, predarea tematică, predarea sinergică, integrarea curriculară sunt soluţii posibile pentru depăşirea acestui pericol şi pentru pregătirea reală a individului pentru inserţia socială. Azi principala provocare în domeniul proiectării şcolare este integrarea conţinuturilor disciplinelor de studiu precum şi a ariilor curriculare.

PARTICULARITĂŢI ALE ÎNVĂŢĂRII INTEGRATE: interacţiunea obiectelor de studiu; centrarea pe activităţi integrate de tipul proiectelor; relaţii între concepte, fenomene şi procese din domenii diferite; corelarea rezultatelor învăţării cu situaţiile din viaţa cotidiană; unităţile tematice, conceptele sau problemele ca principii organizatoare ale curriculumului; flexibilitatea în gestionarea timpului şcolar şi în gruparea elevilor; rezolvarea de „probleme” – cea mai importantă forţă motrice a integrării, datorită relevanţei sale practice.

ÎNTR-O ACTIVITATE INTEGRATĂ, SE VA AVEA ÎN VEDERE CĂ : Finalităţile activităţii integrate sunt selectate din listele de obiective-cadru şi de referinţă ale domeniilor de învăţare, iar obiectivele operaţionale vor constitui un set unitar şi restrâns de patru-cinci obiective, cu referire directă la experienţele de învăţare vizate. Conţinuturile abordate sunt selectate şi abordate în strânsă relaţie cu nucleul de integrare curriculară (tema săptămânii, tema anuală de studiu. . . ) Fiecare din situaţiile de învăţare proiectate şi desfăşurate în cadrul activităţii integrate contribuie la explicitarea, analiza, rezolvarea temei activităţii. Activitatea integrată trebuie să vizeze antrenarea de abilităţi disciplinare şi/sau transferabile, oferind copiilor ocazii de comunicare, cooperare, utilizare a unor surse variate de informaţii, investigaţie, experimentare, identificare de soluţii, testare de ipoteze etc.

NIVELURI ALE INTEGRĂRII: - multidisciplinaritate (pluridisciplinaritate) - interdisciplinaritate - transdisciplinaritate La distincţia dintre cele trei niveluri, adăugăm integrarea intradisciplinară (monodisciplinară), ca o primă treaptă a integrării, la nivel micro. (vezi predarea integrată deja cunoscută a disciplinei Limba şi literatura română). Nivelurile integrării curriculare răspund la întrebarea „Cât de mult integrăm”? sau „Cât de profundă este integrarea? ”

PROGRESIA ÎN INTEGRAREA CURRICULUMULUI:

MONODISCIPLINARITATE (INTRADISCIPLINARITATE) centrată pe obiectele de studiu independente limitare la datele unei singure discipline integrare la acest nivel: conjugarea unor conţinuturi interdependente ale învăţării, aparţinând aceluiaşi domeniu de studiu, pentru a rezolva o problemă, a studia o temă, a dezvolta deprinderi permeabilitatea frontierelor interne, intradisciplinare, între diverse teme ale aceleiaşi discipline

MULTIDISCIPLINARITATE (PLURIDISCIPLINARITATE) punerea împreună a mai multor discipline, juxtapunere o temă care aparţine unui domeniu este supusă analizei din perspectiva mai multor discipline, acestea rămânând independente însă în raport unele cu altele obiectele de studiu contribuie, în funcţie de propriul specific, la clarificarea temei investigate integrarea la acest nivel vizează conţinuturile exemplu: conceptul „democraţie” poate fi investigat din perspectiva unor discipline ca: educaţia civică, educaţie europeană, istorie

INTERDISCIPLINARITATE intersectare a diferitelor arii disciplinare, ignorarea limitelor stricte ale disciplinelor tinde spre realizarea obiectivelor de învăţare de ordin mai înalt principiul organizator nu mai este focalizat pe conţinuturi (ca în situaţia multidisciplinarităţii) se trece la centrarea pe aşa numitele competenţe cheie , de „grad înalt” sau „pentru viaţă”: 1. învăţarea pe tot parcursul vieţii 2. gândirea complexă şi critică 3. comunicarea efectivă 4. lucrul în echipă 5. cetăţenia responsabilă

TRANSDISCIPLINARITATE gradul cel mai elevat de integrare a curriculumului, mergând până la fuziune conduce spre emergenţa unor noi câmpuri de investigaţie, programe de cercetare înglobează toate nivelurile anterioare centrare pe „viaţa reală”, pe probleme semnificative, aşa cum apar în context cotidian şi afectează vieţile oamenilor competenţele şi conţinuturile se integrează în jurul unor probleme întrebarea ce orientează demersul transdisciplinar este „Cum îi putem învăţa pe elevi să fie buni cetăţeni în viitor? ” ţintă: dezvoltarea personală integrală şi responsabilitatea socială a elevilor

DIRECŢII În planul practicii educaţionale, limitele dintre ipostazele integrării sunt mobile şi permeabile. Integrarea este un proces dinamic, ce se poate „mişca” cu uşurinţă de la un nivel la altul. Proiectarea integrată nu va conduce la desfiinţarea disciplinelor; acestea vor continua să existe în planurile de învăţământ, dar „permeabilizate” şi interconectate, deschise către formarea unor competenţe ce trec dincolo de discipline. Rămâne în sarcina noastră să identificăm o serie de abordări ale instruirii care să favorizeze învăţarea integrată, cum ar fi: învăţarea bazată pe proiect, predarea în echipă formată din mai multe cadre didactice, învăţarea prin cooperare, învăţarea activă, implicarea comunităţii, aplicaţii ale inteligenţelor multiple, etc.

ROLUL CADRULUI DIDACTIC Îi revine libertatea, dar şi răspunderea în stabilirea ţintelor, în realizarea coerenţei pe axa finalităţii educaţionale a demersurilor, utilizând principii didactice, forme de organizare a activităţii de învăţare, criterii de evaluare. Realizează integrarea, compatibilizarea conţinuturilor şi stabileşte relevanţa acestora în raport cu cerinţele curriculare şi aşteptările educabililor. Organizează activităţi integrate generate de subiecte stabile planificate riguros. Scenariul ales îi orientează pe copii să opteze pentru diverse centre care oferă posibilitatea alegerii domeniilor de învăţare şi a materialelor. Varietatea acestora încurajează copiii să manifeste, să observe, să gândească, să-şi exprime ideile, să interpreteze date, să facă predicţii.

ÎNTRBĂRI LA CARE RĂSPUNDE PROIECTAREA ACTIVITĂŢII INTEGRATE Ce voi face? – precizarea obiectivelor educaţionale activităţii didactice; Cu ce voi face? – analiza resurselor educaţionale disponibile; Cum voi face ? – elaborarea strategiei educaţionale; Cum voi şti că s-a realizat ce trebuia? – stabilirea strategiei de evaluare.

PAŞI ÎN PROIECTAREA UNEI ACTIVITĂŢI INTEGRATE Planificarea timpului Colectarea/mobilizarea resurselor necesare Proiectarea activităţilor de învăţare şi planificarea (ce facem, de ce facem, cu cine, cum, când şi unde, care sunt rezultatele) Desfăşurarea activităţii şi evaluarea finală a temei.

PREDAREA INTEGRATĂ A LIMBII ŞI LITERATURII ROM NE Noul curriculum promovează sistemul comunicativ – funcţional care presupune formarea integrată a capacităţii de receptare / exprimare orală şi a celor de receptare a mesajului scris şi de exprimare scrisă. Se renunţă astfel la compartimentarea rigidă a disciplinei în cele trei domenii – citire, lectură, comunicare – iar obiectivele nu mai vizează asimilarea de cunoştinţe, ci ele se formulează în termeni de capacităţi proprii folosirii limbii în situaţii concrete de comunicare. Aceasta presupune ca în fiecare lecţie de limba şi literatura română să se exerseze citirea.

se exersează actul citirii; se explică expresiile şi cuvintele necunoscute; se formulează enunţuri după diferite sarcini; se evidenţiază aspectele ortografice, ortoepice şi de punctuaţie; se valorifică în construcţii lingvistice corecte cunoştinţele de gramatică.

Predarea integrată a citirii si scrierii la clasa I Abordarea integrată a citirii şi scrierii este cuprinsă in etapa alfabetară. În aceasta etapa elevul învaţă sa citească şi să scrie litere, cuvinte si propoziţii. În activitatea de abordare integrată a citirii si scrierii se operează cu fapte de limbă. Nu se poate învăţa cititul si scrisul fără ca elevii sa dispună de capacitatea delimita cuvintele din vorbire şi fără a le despărţi în sunete pentru ca apoi sa fie realizata unirea sunetelor în cuvinte şi a acestora in propoziţii. Descoperind sunetul, intuind litera corespunzătoare si scriind litera de mână, integrând-o în exemple, în aceeaşi oră de curs, se observă ca elevul are mai puţine probleme cu recunoaşterea literelor, cu cititul. În predarea integrată a citirii şi scrierii, însuşirea literei are loc în două lecţii care pot avea următorul scenariu:

Lecţia I Etapele lecţiei pot fi: Lecţia a II-a Etapele lecţiei pot fi: § folosirea imaginilor si predarea sunetului si • intuirea imaginii din carte; • formarea unor propoziţii din cuvintele alcătuite cu ajutorul alfabetarului; • citirea propoziţiilor formate; • citirea textului din manual; • scrierea selectivă a unor cuvinte; • scrierea propoziţiilor; • citirea cuvintelor si a propoziţiilor scrise de mână; a literei de tipar folosind metoda foneticoanalitico-sintetică: § alegerea propoziţiei; § stabilirea locului cuvântului în propoziţie; § despărţirea cuvântului în silabe; § pronunţia sunetului nou; § prezentarea literei de tipar; § scrierea unor cuvinte cu literele alfabetului decupat; § citirea cuvintelor formate; § citirea coloanelor de cuvinte; § intuirea literei de mână; § exerciţii pregătitoare pen%tru scriere; § scrierea model a literei de mână; § scrierea în caiet a literei de mână ; §scrierea cuvintelor;

ÎN LOC DE CONCLUZIE: Integrarea intradisciplinară multidisciplinaritatea, interdisciplinaritatea şi transdisciplinaritatea sunt „cele patru săgeţi ale unui arc al cunoaşterii”.

BIBLIOGRAFIE: 1. Lucian Ciolan, “Învăţarea integrată – fundamente pentru un curriculum transdisciplinar”, Editura Polirom 2008 2. Paloma Petrescu, Viorica Pop, “Transdisciplinaritatea – o nouă abordare a situaţiilor de învăţare”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 2007 3. Potolea, D. Manolescu, M. “Teoria şi metodologia curriculumulu”, MEd. C. Bucureşti, 1996.