Music snowdream INGINERI I INVENTATORI N DOMENIUL ELECTRICITII

Music: snowdream

INGINERI ŞI INVENTATORI ÎN DOMENIUL ELECTRICITĂŢII Profesor Cornelia Cucu Liceul cu Program Sportiv Bacău

Alessandro Volta (1745 -1827) Volta a fost un nobil italian care s-a opus insistenţelor familiei sale de a deveni preot şi a preferat să studieze chimia şi fizica. A devenit fascinat de fenomenul electricităţii şi în 1775 a construit un electrofor – o maşină pentru producerea electricităţii statice. În 1778, a izolat cel dintâi metanul, o componentă importantă a gazului natural. A fost profesor de fizică la Universitatea din Pavia timp de 25 de ani. În 1800, a construit prima baterie electrică, capabilă să genereze curent, alcătuită din discuri succesive de zinc, argint şi carton îmbibate în saramură. În 1801, Volta a susţinut o demonstraţie cu bateria în faţa lui Napoleon, care i-a acordat după aceea titlul de conte şi senator.

Bateria electrică (pila voltaică)

Samuel Morse (1791 -1872) Născut în SUA, Morse a fost iniţial pictor, apoi inventator. A studiat artele plastice în Anglia şi Europa şi a devenit un binecunoscut portretist. În 1832, a început să lucreze la un telegraf electric. Utilizând electromagneţi care puteau fi cuplaţi şi decuplaţi, a construit un sistem practic de telegrafie care putea trimite mesaje sub formă de semnale electrice, prin fire. În 1835 a inventat Codul Morse. Sistemul lui a fost adoptat, ducând la un avânt deosebit al comunicaţiilor în SUA şi îmbogăţindu-l. În 1844, a realizat prima linie telegrafică interurbană. Morse a fost , de asemenea, primul preşedinte al Academiei Naţionale de Design, dar a eşuat în tentativele de a deveni congresman sau primar al New Yorkului.

Telegraful electric şi Alfabetul Morse

Charles Wheatstone (1802 -1875) La vârsta de 21 de ani, englezul Charles Wheatstone a preluat magazinul de instrumente muzicale al unchiului său, din Londra, după ce inventase clavieta – instrument de suflat cu clape – la numai şaisprezece ani. În 1837, a inventat un prim tip de telegraf electric, iar în 1843 Puntea Wheatstone, dispozitiv utilizat pentru măsurarea rezistenţelor electrice.

Telegraful electric şi Puntea Wheatstone

Ernest von Siemens (1816 -1892) La şaptesprezece ani, Ernest von Siemens s-a înrolat în artileria prusacă, pentru ca să se poată instrui în inginerie. În această perioadă a fost închis, în urma unui duel între ofiţeri. În anii 1840, a îmbunătăţit telegraful electric al lui Wheatstone şi a instalat cabluri telegrafice, pe sol şi în subteran, prin Germania. În 1880, a construit în Berlin prima cale ferată comandată electric, din Germania.

Cabluri pentru “troleibuz”

Joseph Swan (1828 -1914) Născut în Anglia, Joseph Swan a fost iniţial asistent de farmacist în Sunderland. În 1860, cu două decenii înaintea lui Edison, a inventat primul bec electric, dar modelul său nu s-a dovedit practic. Încercând să fabrice filamente de carbon, a descoperit modul de producere a fibrelor artificiale. În 1885, a expus primele haine croite exclusiv din fibre artificiale.

A inventat primul bec

Alexander Graham Bell (1847 -1922) Născut în Scoţia, inginerul electrotehnist Alexander Graham Bell a devenit, ca şi tatăl său, educator pentru surzi. În 1870 a emigrat în Canada, apoi s-a stabilit în SUA, unde a activat la Universitatea din Boston. Bell era fascinat de posibilitatea de a transmite sunete prin intermediul telegrafului şi în 1876 a pronunţat prima frază la prototipul său de telefon. S-a îmbogăţit rapid şi a înfiinţat National Geographic Society şi revista “Science”. A inventat de asemenea fotofonul, care transmitea sunetele prin raze de lumină.

Telefonul

Thomas Edison (1847 -1931) Edison avea numai zece ani când şi-a construit primul laborator în pivniţa casei sale din Ohio, SUA. Inginer autodidact, el s-a îmbogăţit din îmbunătăţirea sistemelor telegrafice şi dintr-un telegraf cu bandă, care trimitea cotaţiile bursiere în toată America. În 1876, deschizând un centru de cercetări, Edison a inventat primul bec electric practic, fonograful, care putea înregistra şi reproduce sunete, şi a îmbunătăţit telefonul lui Bell, inventând un microfon de carbon. În decursul vieţii, a brevetat peste 1 000 de invenţii.

Becul electric

Edison şi fonograful

John Fleming (1849 -1945) Fizician şi inginer electrotehnist englez, John Fleming a lucrat ca învăţător, profesor şi consultant pentru companiile înfiinţate atât de Edison cât şi de Marconi. În 1885, a devenit primul profesor de electrotehnică de la University College din Londra, post pe care l-a deţinut timp de peste 40 de ani. În 1904, a inventat tubul sau “valva” termionică – piesă esenţială pentru transformarea undelor radio în unde sonore.

Tubul sau “valva” termionică

Sebastian de Ferranti (1864 -1930) La treisprezece ani, Sebastian de Ferranti a inventat o lampă cu arc pentru iluminat stradal, iar după patru ani, s-a angajat la filiala londoneză a companiei germane Siemens Brothers. În 1882, înfiinţându-şi prima dintre companiile proprii, a anticipat utilizarea unei reţele naţionale pentru generarea şi furnizarea energiei electrice, şi a găsit modalităţi pentru a fi folosită mai simplu şi mai sigur. Între 1888 şi 1891, a lucrat la generatorul centralei electrice Deptford, Londra, pe atunci cea mai puternică din lume.

Reţeaua naţională de electricitate

Lee De Forest (1873 -1961) După ce a proiectat multe dintre primele modele de transmiţătoare radio şi telegraf, inginerul american Lee De Forest a căutat să îmbunătăţească tubul electronic inventat de John Fleming. În 1906, i-a adăugat o grilă pentru controlul şi amplificarea semnalelor şi l-a numit Audion. Cunoscută că triodă, invenţia sa a devenit o componentă cheie în aproape toate sistemele de radio, radar, TV şi calculatoare, până la apariţia tranzistorului, în anii 1950. S-a numărat printre pionerii transmisiilor publice de radio şi spre sfârşitul vieţii s-a stabilit la Hollywood, unde a inventat procesul Phonofilm, ce adaugă coloana sonoră la imaginile în mişcare.

Trioda

Guglielmo Marconi (1874 -1937) Născut într-o familie italiană bogată, Guglielmo Marconi a fost din tinereţe fascinat de electricitate. El a construit un laborator pe proprietatea tatălui său, lângă Bologna, şi a început să experimenteze.

În 1895, a izbutit să trimită semnale fără fir pe o distanţă de 2, 5 km, prima reuşită de acest fel. În 1899, a stabilit comunicaţii fără fir între Franţa şi Anglia peste Canalul Mânecii, iar în 1901 a transmis semnale Morse peste Oceanul Atlantic, între Cornwall din Anglia şi Newfoundland din Canada. În felul acesta s-a dovedit că undele radio nu erau afectate de curbura Pământului şi s-au pus bazele comunicaţiilor radio globale. După ce a primit premiul Nobel pentru fizică , în 1909, Marconi a luptat în armata şi marina italiană în timpul Primului Război Mondial. În anii 1920 şi 1930, a experimentat cu radar şi microunde, arătând că acestea, la fel ca undele radio, puteau străbate distanţe mari.

Primul transmiţător radio

John Logie Baird (1888 -1946) Din cauza sănătăţii şubrede, scoţianul John Logie Baird a fost declarat inapt militar pentru Primul Război Mondial şi s-a pensionat la 34 de ani din slujba de inginer electrotehnist. Pe durata “pensionării”, a lucrat la ceea ce avea să devina, în 1926, cel dintâi sistem de televiziune. Primele sale imagini pâlpâitoare erau alb-negru şi se compuneau numai din 50 de linii – în televizoarele moderne există minimum 500. În 1936, BBC a utilizat sistemul lui Baird pentru primele transmisiuni TV publice din lume.

Prima televiziune funcţională

Vladimir Zworykin (1888 -1982) Născut în Rusia, Zworykin şi-a început cariera în ingineria electrică la nouă ani, reparând echipamente pe navele fluviale tatălui sau. În 1919 , a emigrat în SUA, unde a inventat iconoscopul sau tubul videocaptor, care formează baza camerelor TV moderne. A inventat, de asemenea, o primă versiune a televizorului, numit “kinescop”

A inventat camera TV electronică şi televizorul

Robert Watson-Watt (1892 -1973) Descendent direct al lui James Watt, scoţianul Robert Watson-Watt a lucrat ca meteorolog în timpul Primului Război Mondial, utilizând radioul pentru a localiza furtuni şi a-i avertiza pe piloţi. În anii 1930, a dezvoltat acest procedeu pentru a produce un sistem de detectare şi localizare radio – cunoscut ca radar – graţie căruia forţele aliate erau avertizate asupra atacurilor aeriene ale germanilor.

Radarul

Walter Brattain (1902 -1987) Walter Brattain s-a născut în China, unde părinţii săi americani predau matematica şi ştiinţele exacte. În 1929, s-a angajat la laboratoarele Bell, unde, cu excepţia unei perioade din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când a lucrat pentru modalităţi noi de detectare a submarinelor, a rămas pâna la pensie. În 1947, împreună cu Bardeen şi Shockley, a inventat tranzistorul, un dispozitiv mai fiabil, mai rapid şi mult mai mic decât lămpile electronice utilizate pe atunci în electronică.

Impreună cu Bardeen şi Shockley, a inventat tranzistorul

John Bardeen (1908 -1991) Inginerul electronist american John Bardeen a fost membru al echipei laboratoarelor Bell care a inventat tranzistorul în 1947. La sfârşitul anilor 1960, a făcut parte din echipa care a dezvoltat teoria supraconductibilităţii - felul în care, la temperaturi foarte scăzute, materialele pot conduce electricitate fără pierderi de energie. Bardeen a fost primul american care a obţinut premiul Nobel de două ori la aceeaşi categorie – fizica – în 1956 şi 1972.

A inventat tranzistorul şi teoria supraconductibilităţii

William Shockley (1910 -1989) William Shockley s-a născut în Anglia din părinţi americani care activau în industria minieră. Revenit în SUA , în 1913, a studiat la Institutul de Tehnologie Massachusetts, înainte de a se alătura laboratoarelor Bell în 1936. A fost şeful echipei care a produs primul tranzistor, în 1947. Shockley a prevăzut impactul uriaş pe care-l va avea tranzistorul şi, la sfârşitul anilor 1950, şi-a înfiinţat propria companie de fabricare a tranzistoarelor.

A inventat tranzistorul

Jay Forrester (n. 1918) Născut în Nebraska, SUA, Forrester era încă elev când a construit un generator electric eolian la ferma de vite a părinţilor săi. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a făcut parte din echipa care a dezvoltat un simulator de zbor pentru antrenarea piloţilor. Acesta s-a transformat treptat în Proiectul Whirlwind din anii 1940 şi 1950 – cel mai mare calculator digital al epocii. Lucrând în cadrul proiectului, Forrester a inventat predecesorul memoriei RAM (memorie cu acces aleatoriu), existentă acum sub formă de cipuri în toate calculatoarele personale.

Proiectul Whirlwind

Douglas Englebart (n. 1925) Inginerul american Douglas Englebart s-a angajat la Institutul de Cercetări Stanford în anii 1950. Acolo a cercetat modalităţi de a face calculatoarele mai eficiente şi mai prietenoase cu utilizatorul. În anii 1960, a produs un calculator care utilza imagini, pictograme şi ferestre de diferite dimensiuni pe ecran – toate comandate prin intermediul unui dispozitiv pentru indicare, care a fost primul mouse din lume.

Primul mouse din lume

Clive Sinclair (n. 1940) Inventatorul englez Clive Sinclair a părăsit şcoala la şaptesprezece ani şi a devenit editor de reviste de electronică. În 1958, a înfiinţat o companie pentru producerea de bunuri electronice. A asamblat componente ieftine în dispozitive mai mici şi mai puţin costisitoare, vândute prin poştă. Printre succesele sale se numără primele calculatoare de buzunar, televizoarele miniaturale şi calculatoarele de casă.

Primele calculatoare de buzunar şi de casă

Bibliografie: 1. www. wikipedia. org. 2. xxx, Oameni celebri, Editura Teora, Bucureşti, 2005 3. Larousse, Personalităţi care au schimbat istoria lumii. De la Renaştere până la Iluminism, 1492 -1789, Editura Rao, Bucureşti, 2003 4. Larousse, Personalităţi care au schimbat istoria lumii. De la Revoluţia Franceză până la începutul secolului XX, 17891914, Editura Rao, Bucureşti, 2003 5. Larousse, Personalităţi care au schimbat istoria lumii. De la primul război mondial până în prezent, Editura Rao, Bucureşti, 2003

SF RŞIT