Biospeologie Prezentat de GHERMAN Vasile Definiie i istoric

Biospeologie Prezentat de GHERMAN Vasile

Definiţie şi istoric ►Biospeologia (bios = viaţă; speleos = cavitate) – ştiinţa care studiază organismele din cavităţile subterane. ► în 1907, Emil Racoviţă a scris ”Essai sur les problèmes Biospéologiques”, acesta reprezentând actul de naştere al biospeologiei. ►"O ştiinţă nouă a străvechilor taine subpământeşti" ►în prezent sunt cunoscute peste 15. 000 de specii cavernicole

Ecologia cavităţilor Ecosistem = parte din natură în care se desfăşoară un circuit complet al elementelor biogeochimice. Ecosistem = biotop + biocenoză Categorii ecologice de faună cavernicolă: a. Troglobiontele (troglos = cavitate; biontos = vieţuitoare) = organisme ce trăiesc exclusiv în peşteri (sunt depigmentate şi oarbe); b. Troglofilele (filos = a fi atras) trăiesc şi se reproduc în peşteri şi la exterior – nu au suferit modificări evolutive; c. Trogloxenele (xenos = străin) – ajung accidental în peşteri, antrenate de exemplu de viituri.

Condiţii de viaţă ■ Obscuritatea: -este principalul factor caracteristic tuturor Peşterilor ▪ Consecinţe biologice: - fotosinteza nu poate avea loc; - animalele cavernicole sunt depigmentate şi oarbe; - speciile strict cavernicole sunt lucifuge. ■ Temperatura: - în Europa centrală şi România, media anuală în profunzimea peşterilor este de 7 -120 C; - aceasta este echivalentă cu media anuală a temperaturilor de la exteriorul peşterii; - troglobiontele nu sunt strict stenoterme.

■ Umiditatea: - este mai mare ca cea de la exteriorul peşterii; - este cu atât mai ridicată cu cât diferenţa de temperatură dintre interiorul cavităţii şi exterior este mai mare; - gradul higrometric cel mai mare este vara şi cel mai mic este iarna; - umiditatea = factor limitativ pentru troglobionte. ■ Curenţii de aer: - peşterile cu 1 sau mai multe deschideri au schimburi de aer cu exteriorul; - peşterile statice: au o deschidere şi schimb redus de aer cu exteriorul; - peşteri dinamice: au mai multe deschideri şi schimb accentuat; - intensitatea schimbului de aer depinde şi de: diferenţa de temperatură, umiditatea şi presiunea dintre interior şi exterior

Cea mai importantă trăsătură a condiţiilor de viaţă din subteran – constanţa factorilor de mediu care dă caracterul de refugiu peşterilor; - Organismele troglobionte – adevărate fosile vii. ■ Originea faunei cavernicole din România: - fauna cavernicolă din România – origine preglaciară; - strămoşii – specii endogee - au pătruns prin S în Oligocen (37 - 24 mil. de ani); - trecerea la viaţa cavernicolă – în perioada Pliocenă (5 -1, 6 mil. ani) Pleistocenă (1, 6 mil. Ani – 11 mii ani); - în Carpaţii Răsăriteni, fauna endogeee a pătruns prin N-V din Masivul Boemiei.

Circuitul materiei şi energiei ► În ecosistemele terestre: - plantele fac fotosinteză (organisme autotrofe), transformând substanţele anorganice din mediu în substanţe organice, care sunt preluate de către animale (heterotrofe). - din cauza cantităţii mari de substanţă organică: - numărul speciilor este mare, - lanţurile trofice sunt lungi, - stabilitatea ecosistemului este mare.

Circuitul materiei şi energiei în ecosistemele terestre

► În ecosistemele subterane: - plantele verzi nu există, ca organisme autotrofe există, în unele cazuri, organisme chemolitotrofe; - substanţele organice produse autohton sunt în cantităţi mici; - substanţele organice alohtone sunt în cantităţi mari; - din cauza cantităţii mici de substanţă organică: - numărul speciilor este mic, - lanţurile trofice sunt scurte, - stabilitatea ecosistemului este mică.

Circuitul materiei şi energiei în ecosistemele cavernicole