AMENAJAREA TURISTIC ASPECTE GENERALE Amenajarea turistic rol importan

AMENAJAREA TURISTICĂ – ASPECTE GENERALE

Amenajarea turistică – rol, importanță • Tendința generală de evoluție a societății omenești → expansiune a fenomenului turistic → interacțiune complexă, specifică, la nivelul mediului geografic Amenajarea turistică Ø proces continuu de proiectare a noilor dotări turistice, de recondiționare a celor existente, de redimensionare a acestora în funcție de oscilațiile cererii și ofertei turistice, de rentabilizare a activității turistice Ø urmărește valorificarea resurselor specifice, asigură armonizarea dezvoltării anumitor regiuni, stimulează creșterea echilibrată și în ritmuri superioare a ansamblului economiei naționale Ø se cere a fi coordonată într-o viziune sistemică, unitatea taxonomică de amenajat (de regulă zona sau regiunea turistică) fiind considerată ca sistem recreativ socio-spațial

Amenajarea turistică – elemente definitorii Ä parte a sistematizării, se integrează în ansamblul sistemic al turismului românesc (subsisteme: localități, obiective și puncte turistice) Ä structura zonelor turistice trebuie concepută ca un sistem transformabil, polifuncțional, să permită dezvoltări continue și adaptări în funcție de mutațiile intervenite în structura cererii Ä dotările și echipările corespunzătoare, repartiția funcțională a acestora în teritoriu va asigura protecția și conservarea calității mediului înconjurător Ä amplasarea în teritoriu a dotărilor se realizează prin menținerea unor proporții corespunzătoare, fără să producă degradarea perimetrelor cu resurse turistice valoroase Ä evitarea amplasării unor obiective economice în apropierea arealelor turistice pentru a nu stânjeni derularea activității turistice

Amenajarea turistică – tipologii • Amenajare bazată pe unicitatea prestației, determinată, de regulă, de caracterul limitat al resurselor turistice • Localizarea la ”sursă”, în care amenajarea se realizează în ambientul unor resurse turistice naturale sau antropice, respectiv la locul ”materiei prime” (izvoare de ape minerale, munte, plajă, etc. ) • Amenajarea complexă, cu o infrastructură dezvoltată și o diversitate de unități turistice, dar îndepărtată de piața cumpărătorului • Amenajare turistică polivalentă, cu o largă paletă de servicii oferite turiștilor și care se adresează unei diversități a segmentelor cererii • Amenajarea suprastructurală, specifică zonelor ce au atins un nivel mai ridicat de dezvoltare economică În funcție de aceste tipologii, stațiunile turistice, cu particularitățile lor, sunt considerate puncte – cheie sau ”puncte de cristalizare” în amenajarea unor zone turistice

Strategii de amenajare turistică – tipologii În funcţie de intervalul de timp: a) pe termen scurt (1 – 2 ani), apare ca o direcţie de moment la tendinţele cererii turistice sau ale unor segmente ale cererii cu efecte scontate b) pe termen mediu (3 – 5 ani), presupune dezvoltarea şi modernizarea spaţiului deja amenajat c) pe termen lung, vizează amenajarea unor noi puncte, staţiuni, centre, subzone sau zone turistice moderne, menite să răspundă cererii pe termen lung

Strategii de amenajare turistică – tipologii În funcţie de complexitatea dotărilor: a) Strategia de flexibilitate sau a structurilor evolutive presupune permanenta adaptare la cerinţele turiştilor astfel că zona turistică, structurile de primire turistice, trebuie amenajate polifuncţional cu efecte pe linia creşterii eficienţei valorificării şi dezvoltării ofertei turistice b) Strategia de diferenţiere cu accent pe originalitatea construcţiilor turistice şi a produselor şi serviciilor oferite c) Strategia de diversificare cu accent pe amplificarea dotărilor şi echipamentelor legate de serviciile suplimentare (mijloace de agrement, reţea comercială modernă şi diversificată, circuite atractive, excursii variate).

Strategii de amenajare turistică – tipologii În funcţie de dimensiunile şi răspândirea în teritoriu a resurselor (mai ales condiţiile naturale şi bogăţia cultural istorică) localizările turistice pot fi: 1) univoce, atunci când implantările sunt legate de existenţa unui singur obiectiv sau element de atracţie turistică, dar cu valoare deosebită. Exemplu: Piramidele, Cascada Niagara, Zidul Chinezesc etc. Amenajările sunt sumare, relativ izolate şi în corelaţie strânsă cu indicele de atractivitate al obiectivului în cauză. 2) plurivoce, atunci când localizarea se integrează într-un ansamblu de condiţii care oferă o anumită specificitate. Exemplu: zonă cu monumente de artă, arhitectură, zonă cu izvoare minerale sau ape termale, ţărm cu nisip, munte cu zăpadă etc. În aceste cazuri dotările sunt complexe luând forma unor centre turistice sau staţiuni. Exemplu: Călimăneşti – Căciulata, Olăneşti 3) localizări turistice echivoce sunt specifice zonelor turistice relativ omogene cu arie largă de întindere fără o anumită particularitate, dotările sunt numeroase în forme simple şi complexe, se urmăreşte o relaţie sumară între elementele ofertei (resurse şi echipamente). Exemplu: litoralul Mării Negre. În cazul acestor zone decizia de amenajare dominantă este cererea prin: comportamentul de consum, timp de deplasare, cheltuielile efectuate.

Strategii de amenajare turistică – tipologii Soluţiile de amenajare se diferenţiază semnificativ şi în funcţie de natura spaţiului geografic. Distingem: a) amenajarea siturilor balneare sau de litoral b) amenajarea siturilor montane c) amenajarea parcurilor şi rezervaţiilor naturale d) amenajarea siturilor istorice şi arheologice e) amenajarea staţiunilor termale f) amenajarea zonelor rurale şi amenajarea zonelor periurbane din apropierea oraşelor

Strategii de amenajare turistică – obiective și principii Obiective • Valorificarea superioară a potențialului turistic • Diminuarea sezonalității, extinderea sezonului turistic prin echiparea teritoriului cu dotări exploatabile și funcționale tot timpul anului • Atragerea unui număr sporit de turiști • Lărgirea ariei geografice de proveniență a turiștilor străini • Sporirea eficienței economice și sociale a activității de turism • Dezvoltarea tuturor formelor de turism posibile și pretabile în teritoriul amenajat • Păstrarea și conservarea mediului înconjurător și a obiectivelor turistice

Strategii de amenajare turistică – obiective și principii Principii a. principiul integrării armonioase a construcţiilor (infrastructură şi echipamente turistice) cu condiţiile naturale; b. principiul flexibilităţii sau al structurii evolutive; c. principiul corelării activităţii principale şi recepţiei secundare; d. principiul interdependenţei reţelelor; e. principiul funcţionalităţii optime a întregului sistem de reţele; f. principiul rentabilităţii directe şi indirecte.

Strategii de amenajare turistică – obiective și principii a. Principiul integrării armonioase a construcţiilor (infrastructură şi echipamente turistice) cu condiţiile naturale. Acest principiu subliniază trei aspecte: - dotările turistice trebuie să sporească valoarea resurselor existente (naturale sau antropice) prin intermediul unor elemente ca amplasamentul sau arhitectura (fie împreună, fiecare în parte; - dotările turistice trebuie să se subordoneze dominantei dată de condiţiile naturale, istorice, etno-folclorice; - integrarea trebuie să aibă în vedere şi legăturile zonei turistice cu celelalte regiuni şi chiar cu teritoriul întregii ţări.

Strategii de amenajare turistică – obiective și principii b. Principiul flexibilităţii sau al structurilor evolutive: are în vedere necesitatea ca dotările turistice din regiunea care urmează a fi amenajată în acest scop să se prezinte sub forma unui sistem polifuncţional, suplu, transformabil, capabil să se adapteze dinamicii şi mutaţiilor în structura cererii. c. Principiul corelării activităţii principale cu recepţia secundară: are în vedere dezvoltarea activităţilor şi respectiv a dotărilor cu caracter recreativ şi de agrement, adaptate tuturor tipurilor de turism, mai ales celui modern de tip activ.

Strategii de amenajare turistică – obiective și principii d. Principiul interdependenţei reţelelor: - sistemului destinat satisfacerii nevoilor turiştilor trebuie integrat în cadrul sistemului de organizare al populaţiei permanente; - integrarea fluxurilor turistice cu populaţia din teritoriul amenajat şi în context mai larg, cu ansamblul structurilor sociale locale; - dezvoltarea unor relaţii de intercondiţionare, completare şi susţinere reciprocă între cele două sisteme, pentru a evita fenomenul de respingere.

Strategii de amenajare turistică – obiective și principii e. Principiul funcţionalităţii optime a întregului sistem de reţele: - structurarea amenajării turistice trebuie să permită turistului accesul uşor, rapid şi complet la toate componentele „reţelei turistice”: reţeaua resurselor naturale şi antropice; reţeaua de activităţi-servicii (transport, alimentaţie agrement); reţeaua unităţilor de recepţie; reţeaua unităţilor de infrastructură generală, etc. - amenajarea va fi concepută ca un sistem integrat în interiorul căruia sunt repartizate raţional: zonele de locuit; spaţiile verzi; locurile de plimbare; construcţiile destinate agrementului şi divertismentului; restaurantele; centrele comerciale.

Strategii de amenajare turistică – obiective și principii f. Principiul rentabilităţii: - prin natura ei, amenajarea turistică are implicaţii asupra circulaţiei turistice şi asupra dezvoltării economice şi sociale a teritoriului supus amenajării, în ansamblul său; - rentabilitatea trebuie să fie unul din criteriile fundamentale pentru evaluarea unei amenajări turistice cu efecte pozitive asupra celorlalte ramuri şi activităţi prezente în zonă.

Elementele unei strategii de amenajare turistice STRATEGIA DE AMENAJARE INTEGRARE SPECIFICITATE CADRU NATURAL ORIGINALITATE FLEXIBILITATE TERITORIU CIVILIZAȚIE/ CULTURĂ DOTĂRI SUPLIMENTARE DE BAZĂ -cazare - alimentație publică -agrement -transport DIVERSIFICARE -Servicii de bază -Servicii suplimentare Protecția calității mediului și a resurselor turistice CALITATE EFICIENȚĂ ECONOMICĂ FUNCȚIONALITATE OPTIMĂ EFICIENȚĂ SOCIALĂ