STRATEGII DE STIMULARE A G NDIRII CRITICE LA

STRATEGII DE STIMULARE A G NDIRII CRITICE LA PREȘCOLARI Prof. Adriana Samson G. P. P. ”Pinocchio” Fălticeni Jud. Suceava, ROM NIA

G NDIREA CRITICĂ un mod de abordare şi rezolvare a problemelor bazate pe argumente convingătoare, logice şi raţionale, ce presupune verificarea, evaluarea şi alegerea răspunsului potrivit pentru o sarcină dată şi respingerea argumentată a celorlalte variante de soluţii.

G NDIREA CRITICĂ este deprinderea de a interacţiona cu informaţia în mod activ, de a pune sub semnul întrebării informaţiile, de a aduce argumente pro şi contra, de a le evalua pentru a stabili valoarea de adevăr, de a transforma informaţiile şi de a genera noi idei.

G NDIREA CRITICĂ un proces activ, coordonat, complex, asemănător cititului şi scrisului, vorbitului şi ascultatului, care implică procese de gândire, care încep cu acumularea activă a informaţiilor ce se termină cu luarea de decizii bine argumentate. un produs, adică un punct la care ajunge gândirea noastră, în care gândim critic, ca o modalitate firească de a interacţiona cu ideile şi informaţiile.

A gândi critic înseamnă: a deţine cunoştinţe valoroase şi utile având convingeri şi credinţe întemeiate pe acestea; a avea opinii independente şi a accepta ca ele să fie supuse evaluării ( criticii ); a supune propriile idei şi ideile altora; a construi argumente suficiente care să confere consistenţă propriilor opinii; a manifesta toleranţă, flexibilitate şi respect; a învăţa cum să gândeşti eficient evaluând şi testând mai multe soluţii.

Întrebările care se pun sunt: În ce măsură contribuie gândirea critică la maturizarea prea rapidă a copiilor ? Li se „răpeşte” micilor copii copilăria ? Ne folosim de un copil ca să gândească precum un adult ? Este moral ca un cadru didactic să obţină efecte spectaculoase în prezent cu preţul unor posibile consecinţe târzii plătite de copii ? Răspunsul este sigur nu. Niciodată nu vor exista asemenea consecinţe, iar copiii vor raţiona cu siguranţă mai bine, dar aceasta nu va fi în detrimentul lor, deoarece utilizarea metodelor interactive, a procedeelor şi tehnicilor de lucru, le sporeşte încrederea în forţele proprii, în performanţele obţinute, contribuind la dezvoltarea intelectuală, morală şi la socializarea lor. Astfel copiii participă efectiv la actul învăţării, mărindu-le responsabilitatea şi gradul de implicare.

DIRECȚII DE DEZVOLTARE A G NDIRII CRITICE LA PREȘCOLARI 1. Un program bazat pe principiul că gândirea de ordin superior începe prin cultivarea curiozităţii naturale a copiilor faţă de natură şi faţă de problemele morale şi în acest caz trebuie desfăşurate activităţi care pun accentul pe stimularea curiozităţii copiilor, pe dezvoltarea deprinderilor analitice şi de rezolvare de probleme. 2. Trebuie demonstrată relaţia dintre calitatea întrebărilor, calitatea gândirii şi calitatea răspunsurilor copiilor deoarece întrebările adecvate adresate copiilor permit formarea unei gândiri abstracte, nuanţate şi sofisticate.

La această vârstă capacitatea de a gândi critic se dobândeşte în timp, permiţând copiilor să se manifeste spontan , fără îngrădire, ori de câte ori există o situaţie de învăţare. Ei nu trebuie să se simtă stingheri, să le fie teamă de reacţia celor din jur faţă de părerile lor, să aibă încredere în puterea lor de analiză, de reflecţie. Gândirea critică îi învaţă pe copii să-şi emită şi să-şi susţină propriile idei. Avem obligaţia de a asigura atmosfera propice declanşării valului de idei personale, de a le da copiilor senzaţia că ei sunt adevăraţii descoperitori ai “noului”( deşi e vorba de o redescoperire).

Cum poate fi dezvoltată gândirea critică la preșcolari? Gândirea eficientă se dezvoltă prin munca în colaborare ceea ce înseamnă lucrul în perechi, pe grupe. Munca în colaborare este eficientă dacă are loc trecerea de la respectul faţă de ideile altora la încredere în sine, trecerea de la concret la abstract, de la gândirea intuitivă bazată pe exprimarea unor opinii fără a reflecta asupra lor, la gândirea logică care susţine anumite concluzii bazate pe premise, abordarea lucrurilor din mai multe perspective.

Metodele pentru dezvoltarea gândirii critice aplicate la grupă, pot dezvolta, prin relaţionarea între copii, un ansamblu de atitudini şi comportamente: abilităţi de comunicare capacitatea de a înţelege transfer de informaţii interdisciplinaritate şi transdisciplinaritate

Dezvoltarea gândirii critice într-un cadru adecvat presupune trei etape: 1. Evocarea. Cum vor fi dirijaţi copiii către formularea unor întrebări şi scopuri pentru învăţare? Cum vor ajunge să-şi examineze cunoştinţele anterioare? 2. Realizarea sensului. Cum va fi explorat conţinutul de către copii? Cum îşi vor monitoriza ei înţelegerea acestui conţinut? 3. Reflecţia. Cum vor utiliza copiii sensul lecţiei? Cum vor fi îndrumaţi să caute informaţii suplimentare , răspunsuri la întrebările care mai există?

Practici contraindicate în dezvoltarea Practici indicate în dezvoltarea gândirii critice la preşcolari transmiterea în permanenţă a stimularea copiilor să descopere cunoştinţelor”gata construite” cunoştinţele prin întrebări limitarea libertăţii de gândire „altfel” a libertatea de exprimare, încurajarea copiilor, înăbuşirea tendinţei de a demersurilor imaginative imagina alternative fantastice descurajarea proprii sancţionarea îndrăznelii de a pune ideilor şi-a opiniilor întrebări incomode îngrădirea dorinţei de a efectua desene nesupuse tiparelor preţuirea memoriei bune şi a reproducerii contextuale accentul pe cantitate în furnizarea şi reproducerea cunoştinţelor copilului, urmărirea numai a performanţei toleranţă faţă de ideilor originale, respectarea imaginaţiei şi a ideilor inedite respectarea întrebărilor neuzuale, aprecierea creativităţii individuale şi a spontaneităţii libertatea de exprimare prin artă în”afara tiparului curricular” aprecierea creaţiei lingvistice, dezbaterea responsabilă a ideilor originale aprecierea calităţii atât în furnizarea cât şi în reproducerea cunoştinţelor

Învăţarea gândirii critice este eficientă dacă sunt respectate anumite condiţii: încurajarea copiilor să gândească independent, să speculeze, să reflecteze Acceptarea diversităţii de opinii şi idei Iimplicarea activă prin confruntare de idei, cooperare

Gândirea critică îşi demonstrează utilitatea atunci când avem nevoie de idei noi, de soluţii în rezolvarea problemelor ivite pentru a obţine ceva, a scăpa de ceva sau pentru a ne da seama ce vrem. Pentru a ajunge un om liber, responsabil, care să poată să gândească, să reflecteze, copilul, de mic, trebuie educat în spiritul marilor valori ale civilizaţiei umane, împotriva violenţei şi a intoleranţei de toate felurile. Educaţia vârstelor mici este considerată temelia personalităţii fiecărui individ, de aceea educaţia trebuie să răspundă în primul rând nevoilor individuale şi să realizeze echilibrul între acestea şi dezvoltarea democratică a societăţii.